Revista Art-emis
Din tran?eele invizibile ale celui de-Al Doilea R?zboi Mondial (3) PDF Imprimare Email
Redactia ART-EMIS   
Miercuri, 22 Iulie 2015 20:32

Dosar PogoneanuDeclara?ia lui Victor R?dulescu-Pogoneanu despre evenimentele premerg?toare actului de la 23 august 1944[1]

Declara?ia lui Victor R?dulescu-Pogoneanu dat? dup? aproape dou? decenii de la consumarea evenimentelor las? loc unor serioase semne de întrebare privind exactitatea relat?rii în ansamblu. Unele - inevitabile sau voite - „sc?p?ri de memorie", subiectivismul, posibila „adaptare" a pozi?iei declarantului la condi?iile acelor ani, inclusiv riscul asum?rii unor responsabilit??i-oportunit??ii ale momentului fiind aproape inevitabile. În declara?ia sa, Victor R?dulescu-Pogoneanu nu men?ioneaz? nici m?car în treac?t faptul c? Mare?alul Antonescu era informat despre demersurile opozi?iei, pe care le-a tolerat ?i chiar le-a încurajat. Astfel, declara?ia sugereaz? c? fostul suveran ar fi dirijat toat? activitatea, fapt care nu concord? nici cu realitatea, nici cu posibilit??ile intelectuale ?i diplomatice ale acestuia. (Ion M?ld?rescu)

Mihai Antonescu, care se afla atunci tocmai în curs de negocieri cu ambasadorul american de la Madrid, comunic? de îndat? îns?rcinatului nostru cu afaceri la Ankara c? r?spunsul guvernului român va fi adus f?r? întârziere de Al. Cretzianu care se întorcea la postul s?u. R?spunsul acesta, în principiu fire?te favorabil, n-a mai fost îns? urmat de nici o alt? reac?iune din partea alia?ilor. Informându-se pe lâng? colegul s?u american, ata?atul nostru militar la Ankara a primit l?murirea c? „chestiunea nu mai era actual?". Ast?zi când, pe cât ?tiu, este stabilit c? propunerea lui W. Churchill înscris? pe ordinea de zi a conferin?ei dela Teheran, de a se proceda la o debarcare aliat? în Balcani fusese p?r?sit? în fa?a opunerii sovietice ?i a celei americane, se poate pune întrebarea dac? demersul ata?atului militar american de la Ankara nu a însemnat cumva un ?iretlic de r?zboi. Într-adev?r, în aceast? ipotez?, alia?ii î?i vor fi închipuit c? guvernul român va comunica Germaniei inten?iunea aliat? de debarcare în Balcani, iar Germania ne va în?ela astfel cu privire la adev?ratele planuri militare, adic? la apropiata debarcare în occident. Dac? aceast? ipotez? s-ar adeveri, ea ar marca una din cele mai grave erori de perspectiv? din partea occidentalilor în faza decisiv? a celui de-Al Doilea R?zboi Mondial ?i, în mod corespunz?tor, unul din cele mai importante succese politice sovietice din aceea?i faz?. În acela? timp, opozi?ia unit? ia hot?rârea de a trimite în occident un reprezentant care s? ajung? cu alia?ii la o în?elegere în vederea ie?irii României din r?zboi. Persoana luat? în considerare era în primul rând Constantin Vi?oianu, care avea deplina încredere a regelui, ca fost membru ai Secretariatului Societ??ii Na?iunilor ?i ca fost ?ef de misiune diplomatic? - putea g?si în str?in?tate o audien?? favorabil?. Astfel fiind, opozi?ia unit? se adreseaz? guvernului spre a-i cere s? fac? posibil? plecarea în str?in?tate a reprezentantului ei (pentru p?r?sirea ??rii era necesar? viza Ministerului de Interne chiar pe pa?apoartele diplomatice - n. n.). Ridicându-se îns? obiec?iuni din partea guvernului fa?? de alegerea lui C. Vi?oianu - socotit a fi orientat spre stânga - opozi?ia unit? a decis - se pare la sugestia Mare?alului Ion Antonescu însu?i - de a trimite s? negocieze cu alia?ii, fostul prim ministru Barbu ?tirbey. Era de asemenea hot?rât? trimiterea, ca adjunct al lui Barbu ?tirbey, a consilierulul de lega?ie, Brutus Coste, care acceptase aceast? misiune în vederea c?reia fusese solicitat ?i în numele regelui ?i care ar fi urmat s? plece direct de la Lisabona, unde se afla, la Londra, unde se credea c? vor avea loc tratativele. La invita?ia mare?alului Antonescu, Barbu ?tirbey a avut cu acesta, înainte de a p?r?si ?ara, o întrevedere la Pre?edin?ia Consiliului de Mini?tri. În cursul acestei întrevederi, dup? cum am aflat chiar dela B.?tirbey, mare?alul Antonescu, i-a spus c?, de?i personal nu crede c? întemeierea opozi?iei unite de a intra în tratative cu alia?ii este util?, totu?i, ca patriot, nu-?i recunoa?te dreptul de a împiedica o astfel de ac?iune. Pe de alt? parte, înainte de plecarea lui Barbu ?tirbey a avut loc Ia locuin?a acestuia de la Buftea o consf?tuire între dânsul, I. Vi?oianu, Grigore Niculescu-Buze?ti ?i cu mine, consf?tuire în cursul c?reia s-au examinat instruc?iunile generale date din partea regelui ?i a opozi?iei unite în vederea negocierilor cu alia?ii. Aceste instruc?iuni fuseser? redactate de G. N. Buze?ti ?i de mine ?i au fost apoi trimise, prin curierul diplomatic al Ministerului de Externe, lui Al. Cretzianu la Ankara, unde aveau s?-i fie remise lui B. ?tirbey. Sensul general al acestor instruc?iuni era, fire?te, acela de a se încerca ob?inerea unor condi?iuni cât mai favorabile ??rii atât în privin?a sprijinului necesar în eventualitatea probabil? a intr?rii noastre în conflict cu Germania, cât ?i în leg?tur? cu problemele teritoriale ?i cu problema independen?ei noastre politice. Tendin?a lor era bine în?eles de a se c?uta un sprijin din partea puterilor occidentale în fa?a inten?iunilor ruse?ti tradi?ionale ?i a expansiunii comuniste, în aceast? parte a Europei. Barbu ?tirbey a plecat înso?it de fiica sa Eliza, pe atunci so?ia colonelului englez E. Boxshall ?i care, sub acest pretext, a fost arestat? la frontiera bulgaro-turc?, fiind readus? la Sofia, în timp ce tat?l ei a putut pleca mai departe (arestarea Elizei Boxshall avea probabil scopul de a-l împiedica ?i pe el s?-?i continue c?l?toria, de care germanii vor fi aflat în ultima clip?); în urma îns? a demersurilor lega?iei noastre din Sofia, întreprinse la ordinul lui Mihai Antonescu, ea a sfâr?it prin a fi eliberat? ?i a putut trece în Turcia.

Plecând mai departe spre Londra, B. ?tirbey a fost îns? oprit La Cairo, unde i s-a comunicat c? vor avea loc negocierile asupra c?rora Alia?ii c?zuser? de acord dup? ce fuseser? în?tiin?a?i prin Al. Cretzulescu despre misiunea lui Barbu ?tirbey. O dat? mai mult, îngrijorarea german? fa?? de ?tirea dat?, printr-o indiscre?ie englez? în occident cu privire la aceast? misiune, - a putut fi potolit?, desigur cu explica?ia c? guvernul român nu avea nici un amestec în plecarea lui Barbu ?tirbey, pe care îns?, în calitatea sa de fost prim ministru, nu i-ar fi putut interzice. În aceast? situa?ie trimiterea sus-men?ionat? a Iul B.Coste spre Londra nemai având obiect, s-a hot?rât plecarea la Cairo ?i a lui Constantin Vi?oianu, în calitate de al doilea delegat al opozi?iei unite. ?i a plecat f?r? ?tiin?a guvernului, cu un pa?aport de curier diplomatic eliberat de mine ?i pe care s-a ob?inut viza Ministerului de Interne, dat? f?r? nici o obiec?iune de directorul general al Siguran?ei, generalul Diaconescu (dac? nu m? în?el), la interven?ia f?cut? oa din partea Ministerului de Externe - cred - prin Camil Demetrescu. Men?ionez c? plecarea din ?ar? a lui B.?tirbey se produce în martie sau aprilie 1944, iar aceea a lui Constantin Vi?oianu în aprilie sau mai 1944. De la Cairo, unde negocierile s-au purtat cu ambasadorii celor trei mari puteri ?i cu lordul Moyne, ministrul rezident britanic în Orientul Mijlociu, B. ?tirbey transmite din prima clip? c? a fost informat din capul locului c? toate comunic?rile dintre el ?i mandatarii s?i sunt de îndat? împ?rt??ite reprezentan?ilor tuturor celor trei Mari Puteri. Aceasta însemna, bine în?eles, c? nu era posibil? - din voin?a Puterilor Occidentale nici un fel de negociere separat? cu acestea. Într-adev?r, pe cât se pare, din teama de a nu oferi Uniunii Sovietice vreun pretext în vederea unei eventuale în?elegeri directe ruso-germane. Puterile Occidentale în?elegeau s? fac? totul în vederea asigur?rii ?i men?inerii unit??ii celor trei alia?i. De altfel, condi?iunile prezentate lui B.Stirbey, erau, se poate spune, dictate de Uniunea Sovietic?, textul lor fiind identic cu cel comunicat de Uniunea Sovietic? la Stockholm, în negocierile cu guvernul Antonescu ?i aflat la dosarul men?ionat mai sus al acestor negocieri. În general, se poate afirma c? aceste condi?iuni ne-au fost impuse aproape f?r? modificare, oomunicându-ni-se f?r? echivoc, ba chiar brutal, c? alia?ii nu în?elegeau s? primeasc? nici un fel de oontra-propuneri, a?a cum încercase s? prezinte Iuliu Maniu. O telegram? impresionant?, se poate spune patetic?, a lui B. ?tirbey, arat? îndeosebi zidul în fa?a c?ruia s-a aflat în problema teritorial?.

De?i opozi?ia unit?, s-a v?zut nevoit? a accepta aceast? situa?ie - c?ci nu exista o alt? posibilitate de alegere -, intervine apoi, f?r? vreo alt? explica?ie, o pauz? care dureaz? în fapt pân? în August 1944. Condi?iunile fiind acceptate, se comunic? la Cairo, de ast? dat? în numele Blocului Na?ional Democratic nou creat, planul concret de ac?iune în vederea ie?irii României din r?zboi În cadrul acestui plan, datat cred din 22 iunie 1944, se cerea, pe de o parte un anume ajutor prin trupe aeropurtate ?i prin ac?iune aerian?, pe de alt? parte o sincronizare între ac?iunea noastr? ?i opera?iunile de pe frontul din Moldova ale armatei sovietice. Aici e locul s? men?ionez c?, într-o telegram? redactat? de G. Niculescu-Buze?ti ?i prin care se formula cererea de trupe aeropurtate, se preciza c? acest ajutor era solicitat în egal? m?sur? fie puterilor occidentale, fie U.R.S.S. La obiec?iunile pe care le-am ridicat fa?? de o asemenea formulare, atunci când Gr. N. Buze?ti mi-a încredin?at mie acest text, el mi-a r?spuns cu argumentul, f?r? îndoial? întemeiat, c? scopul era numai de a se înl?tura o eventual? suspiciune din partea Uniunii Sovietice, care altminteri n-ar fi fost în m?sur? atunci s? dea un ajutor de felul celui cerut. În a?teptarea r?spunsului Puterilor aliate, se constat? pe de o parte, pe cât se pare, un interes mai activ, din partea mai ales a Uniunii Sovietice, în privin?a negocierilor cu guvernul român, pe care probabil c? ?i Puterile occidentale îl socoteau mai în m?sur? decât for?ele de opozi?ie de a scoate România din
tab?ra german?. Pe de alt? parte, în cursul conversa?iilor purtate de G. Duca la Stockholm, cu Ministrul U.R.S.S, doamna Kolontay, - se ofer? în fapt lui Iuliu Maniu, posibilitatea de a negocia direct un armisti?iu cu Uniunea Sovietic? ?i anume f?r? a se pune în cuno?tin?? cu o asemenea negociere Puterile
occidentale. R?spunsul transmis prin G. Duca, în sensul c? negocierile de la Cairo f?ceau de prisos o asemenea nou? negociere, avea în realitate sensul de a eluda oferta ruseasc?, regele ?i partidele Istorice socotind în mod evident primejdios un tete-a tete între România ?i U.R.S.S.

În aceea?i scurt? dar agitat? perioad? se plaseaz? ?i episodul unei ac?iuni separate de cele men?ionate pân? acum, ?i anume al ac?iunei încercate de G. T?t?r?scu ?i r?mase f?r? nici o urmare, de?i oferta sa de a negocia direct cu Moscova fusese acceptat? în principiu de guvernul sovietic. Am?nuntele relative la aceast? chestiune se pot afla într-o lung? scrisoare adresat? lui G.T?t?r?scu de c?tre Gr. Niculescu-Buze?ti ?i într-o alta mai scurt? a mea, drept r?spuns la anumite afirma?iuni din discursul din iulie 1945, la congresul grup?rii disidente liberale ale fostului prim ministru. Aceste scrisori, care neputând fi atunci publicate în pres? fuseser? comunicate lui Iuiliu Maniu, Dinu Br?tianu, C.Titel Petrescu ?i Lucre?iu P?tr??canu - se afl? sigur la dosarul documentelor ce mi-au fost confiscate cu prilejul arest?rii mele, în august 1947. În aceste împrejur?ri ?i fa?? de situa?ia desperat? de pe frontul din Moldova, lipsa oric?rui r?spuns la planul din 22 Iunie 1944 - în fapt determinat? de t?cerea guvernului sovietic care p?rea a nu mai dori din partea României nici o ac?iune de felul celei proiectate - face ca B.?tirbey ?i C. Vi?oianu s? transmit? regelui ?i partidelor istorice. Era într-adev?r clar c?, fa?? de cele întâmplate cu un an înainte în Italia, o agresiune german? era de neînl?turat.
- Va urma -
Not?: Documentul poate fi g?sit în volumul în curs de apari?ie: Mircea Vâlcu-Mehedin?i, „Memoria Istoriei - vol. 2. ?ip?tul mor?ii (Partidele politice). Culegere de documente inedite din Arhivele Na?ionale - Fondul CC al PCR., Bucure?ti Editura MVM, 2015.
-----------------------------------------------------
[1] Fond C.C. al P.C.R., Colec?ia 147,Dosar 11, vol. 2.

footer