Revista Art-emis
PDF Imprimare Email
Prof. univ. dr. Ioan Scurtu, Membru A.O.?.R.   
Duminică, 12 Iulie 2015 21:19

Prof. univ. dr. Ioan Scurtu, art-emisDup? negocieri secrete, Titulescu ?i Litvinov au semnat, la 21 iulie 1936, un protocol care cuprindea proiectul tratatului de asisten?? mutual? între România ?i Uniunea Sovietic?. In document se men?iona: „Guvernul U.R.S.S. recunoa?te c?, în virtutea diferitelor sale obliga?ii de asisten??, trupele sovietice nu vor putea trece niciodat? Nistrul f?r? o cerere formal? în acest sens din partea Guvernului regal al României, la fel cum Guvernul regal al României recunoa?te c? trupele române nu vor putea trece niciodat? Nistrul în U.R.S.S. f?r? o cerere formal? a Guvernului U.R.S.S. La cererea Guvernului regal al României trupele sovietice trebuie s? se retrag? imediat de pe teritoriul român la Est de Nistru, dup? cum, la cererea Guvernului U.R.S.S., trupele române trebuie s? se retrag? imediat de pe teritoriul U.R.S.S. la Vest de Nistru" [13]. Faptul c? râul Nistru era men?ionat de patru ori ca grani?? de stat între România ?i U.R.S.S. l-a determinat pe Titulescu s? aprecieze c? guvernul de la Kremlin recuno?tea unirea Basarabiei cu România. Numai c? Maksim Litvinov nu avea mandat din partea guvernului s?u, drept care a cerut amânarea semn?rii acestui document. La 29 august a avut loc o remaniere a guvernului T?t?rescu, în urma c?reia Nicolae Titulescu a fost înlocuit cu Victor Antonescu. Atât pre?edintele Consiliului de Mini?tri, cât ?i noul ministru au declarat c? guvernul va promova o politic? extern? de continuitate. Pe de alt? parte, Litvinov îi preciza lui Titulescu, în septembrie, c? „actul din 21 iulie 1936 nu mai este valabil între noi, c?ci consider?m c? demiterea Dv. în împrejur?rile cunoscute echivaleaz? cu o schimbare a politicii externe"[14]. In anii urm?tori situa?ia interna?ional? a devenit tot mai grav?: la 13 martie 1938, Germania a anexat Austria, la 30 septembrie 1938 – prin acordul de la Munchen semnat de Adolf Hitler, Benitto Mussolini, Edouard Daladier ?i Neville Chamberlain - Cehoslovacia a fost silit? s? cedeze Germaniei o parte din teritoriul s?u (regiunea Sude?ilor), iar la 15 martie 1939 trupele germane au ocupat acest stat.

Guvernul sovietic a decis s?-?i reorienteze politica extern?, drept care, la 3 mai 1939, Litvinov a fost înlocuit cu Veaceslav Mihailovici Molotov. La rândul s?u, în ziua de 11 august 1939, regele Carol al II-lea l-a rugat pe Ismet Inonu, pre?erdintele Turciei, care urma s? se deplaseze la Moscova, s? transmit? guvernului sovietic c? România era gata s? semneze un pact de neagresiune cu Uniunea Sovietic?. Dar guvernul sovietic nu s-a ar?tat interesat de o asemenea propunere. La 23 august 1939, Germania ?i Uniunea Sovietic? au încheiat un Pact de neagresiune, semnat de cei doi mini?tri de Externe, Ribbentrop ?i Molotov. Acesta avea o anex? secret? prin care cele dou? state î?i delimitau spa?iul cuprins între Marea Baltic? ?i Marea Neagr?. La articolul 3 se preciza: „In privin?a Europei Sud-Estice, Partea Sovietic? subliniaz? interesul pe care-l manifest? pentru Basarabia, Partea German? î?i declar? totalul dezinteres politic fa?? de aceste teritorii"[15]. Peste o s?pt?mân?, la 1 septembrie 1939, a izbucnit ce de-al Doilea R?zboi Mondial, prin atacarea Poloniei de c?tre Germania, apoi ?i de Uniunea Sovietic?, la 17 septembrie, care a ocupat teritoriile prev?zute prin Pactul Molotov-Ribbentrop. Guvernele de la Paris ?i Londra au declarat r?zboi Germaniei, nu ?i Uniunii Sovietice. România ?i-a proclamat, la 6 septembrie, neutralitatea, dar situa?ia ei devenise dificil?, fiind tot mai izolat?, în timp ce vecinii s?i erau tot mai agresivi. In ziua de 29 martie 1940, Molotov a declarat în Sovietul Suprem c? între România ?i Uniunea Sovietic? exista o problem? teritorial?, aceea a Basarabiei, a c?rei anexare nu a fost recunoscut? niciodat? de guvernul sovietic. La 15 aprilie a început concentrarea de trupe sovietice la grani?a cu România. A urmat, la 8 mai, transmiterea „Directivelor pentru Partidul Comunist din România" în care i se cerea s? sprijine „rezolvarea pe cale pa?nic? a chestiunii Basarabiei ?i a problemelor litigioase cu statele balcanice vecine[16]. De?i amenin?area sovietic? devenise evident?, guvernan?ii români nu au luat nicio m?sur? de ap?rare a grani?ei de Est sau de preg?tire a unui plan vizând eventuala evacuare a persoanelor ?i bunurilor din Basarabia.

Succesele ob?inute deGermaniape frontul de Vest, l-au determinat pe Carol al II-lea s? încerce o apropiere a României de aceast? ?ar?. Dar ministrul german la Bucure?ti l-a întrebat pe rege dac? România era dispus? s? ia în considerare cererile de revizuire teritorial? ale vecinilor s?i, ca de exemplu ale Rusiei în problema Basarabiei. Era limpede c? Berlinul avea în vedere aplicarea Pactului din 23 august 1939. A existat o anumit? succesiune de evenimente, care sugereaz? coordonarea politicii Moscovei cu cea a Berlinului. Astfel, la 14 iunie trupele germane au ocupat Parisul, iar a doua zi armata sovietic? a intrat în teritoriile ??rilor Baltice, pe care Uniunea Sovietic? le-au anexat. La 22 iunie, Fran?a a capitulat, iar la 23 iunie, Molotov l-a informat pe von Schulenburg, ambasadorul Germaniei la Moscova, c? a decis s? rezolve problema Basarabiei, precizând c? Uniunea Sovietic? dorea s? solu?ioneze problema pe cale pa?nic?, dar România nu a r?spuns la aceast? ofert?. Ministrul de Externe sovietic a ?inut s? precizeze c? dac? România nu va accepta solu?ionarea pe cale pa?nic? a acestei probleme teritoriale, „Uniunea Sovietic? o va rezolva prin for?a armat?"[17].Totodat? a men?ionat c? revendic?rile sovietice se extind ?i asupra Bucovinei, în care locuie?te popula?ie ucrainean?.
R?spunsul lui Ribbentrop a venit la 25 iunie:
„1. Germania este fidel? acordurilor de la Moscova. Ea este deci dezinteresat? de problema Basarabiei...
2. Preten?ia guvernului sovietic asupra Bucovinei este o noutate,Bucovinaa fost mai înainte provincia Coroanei austriece ...
3. In restul teritoriului român,Germaniaare puternice interese economice. Acestea cuprind atât zonele petrolifere, cât ?i p?mântul agrar.
Germaniaeste interesat?, a?a cum am explicat în repetate rânduri guvernului sovietic, ca aceste regiuni s? nu devin? teatru de r?zboi"[18]. Ca urmare a acestei obiec?ii germane, sovieticii au acceptat s?-?i limiteze preten?iile la partea de nord a Bucovinei, incluzând ora?ul Cern?u?i. A doua zi, 26 iunie, dup? ora 22, Molotov a înmânat lui Gheorghe Davidescu, ministrului României la Moscova, o not? în care se men?iona:
„Guvernul URSS propune Guvernului regal al României:
- S? înapoieze Basarabia c?tre Uniunea Sovietic?;
S? transmit? Uniunii Sovietice partea de Nord a Bucovinei, cu frontierele potrivit h?r?ii al?turate";
- Guvernul sovietic a?tepta r?spunsul « în decursul zilei de 27 iunie curent »"[19]. Dup? primirea notei ultimative, Carol al II-lea i-a convocat pe mini?trii Germaniei ?i Italiei la Bucure?ti. Din împuternicirea guvernelor lor, ace?tia l-au sf?tuit s? cedeze, pentru a evita extinderea r?zboiului în aceast? parte a Europei. La Consiliul de Coroan?, desf??urat în ziua de 27 iunie, punctele de vedere au fost împ?r?ite. In cuvântul s?u, Stefan Ciobanu a spus: „Sire, p?r?sirea Basarabiei de armatele române ar fi cea mai mare crim? na?ional?, c?ci ea ar însemna s? arunc?m popula?ia din Basarabia în bra?ele unui neam str?in ?i a unui regim pe care nimeni din Basarabia nu-l dore?te. R?spunsul ce trebuie dat sovietelor e: rezisten?a pân? la sfâr?it. In lupta contra cotropitorilor popula?ia Basarabiei va fi al?turi de armata român?". Acela?i punct de vedere a fost sus?inut ?i de al?i participan?i, între care fo?tii prim-mini?tri N. Iorga, Gh. Gh. Mironescu ?i dr. Constantin Angelescu. Hot?râtor a fost punctul de vedere al militarilor: ?eful Marelui Stat Major, generalul Florea Tenescu ?i ministrul Ap?r?rii Na?ionale, generalul Ioan Ilcu?, au declarat c? raportul de for?e nu permitea o rezisten?? îndelungat?, pronun?ându-se pentru cedare[20].

Dup? Consiliul de Coroan?, Guvernul român a transmis la Moscova c?: „este gata s? procedeze imediat ?i în spiritul cel mai larg la discu?iunea amical? ?i de comun acord a tuturor problemelor emanând de la Guvernul sovietic.In consecin??, Guvernul român cere Guvernului sovietic s? binevoiasc? a indica locul ?i data ce dore?te s? fixeze în acest scop". Nemul?umit de r?spuns, Molotov a înmânat lui Davidescu, în noaptea de 27/28 iunie (dup? ora 1,30), o nou? not? ultimativ? în care se cerea guvernului român:
„1. In decurs de patru zile, începând de la ora 14, dup? ora Moscovei, la 28 iunie, s? evacueze teritoriul Basarabiei ?i partea de Nord a Bucovinei de trupele române?ti.
2. Trupele sovietice în acela?i timp s? ocupe teritoriul Basarabiei ?i partea de Nord a Bucovinei.
3. In decursul zilei de 28 iunie trupele sovietice s? ocupe urm?toarele puncte: Cern?u?i, Chi?in?u, Cetatea Alb?".
R?spunsul era a?teptat „nu mai târziu de 28 iunie ora 12 ( ora Moscovei)".Cu o or? înainte de expirarea acestui termen, r?spunsul a ajuns la Moscova: „Guvernul român, pentru a evita gravele urm?ri pe care le-ar avea recurgerea la for?? ?i deschiderea ostilit??ilor în aceast? parte a Europei, se vede silit s? accepte condi?iile de evacuare specificate în r?spunsul sovietic" [21]. In documentele ulterioare, oficialit??ile sovietice au acreditat ideea c? în iunie 1940 a avut loc o în?elegere liber? între guvernele de la Moscova ?i Bucure?ti, în baza c?reia s-ar fi ajuns la un acord privind cedarea Basarabiei ?i nordului Bucovinei. Acest punct de vedere a fost acceptat de S.U.A. ?i Marea Britanie care, în fond, au confirmat prevederile Pactului Molotov-Ribbentrop (privind Basarabia) ?i în?elegerea sovieto-german? din 25 iunie 1940 (referitoare la Bucovina). Astfel, Conven?ia de armisti?iu din 12 septembrie 1944 între România pe de o parte ?i Uniunea Sovietic?, Marea Britanie ?i S.U.A. de cealalt? parte, prevedea la articolul 4: „Se restabile?te frontiera de stat între Uniunea Republicilor Socialiste Sovietice ?i România, stabilit? prin acordul sovieto-român din 28 iunie 1940" [22].

O formulare similar? s-a introdus ?i în Tratatul de pace între România ?i Puterile Aliate ?i Asociate, semnat la 10 februarie 1947: „Frontiera sovieto-român? este astfel fixat? în conformitate cu acordul sovieto-român din 28 iunie 1940 ?i acordul sovieto-cehoslovac din 29 iunie 1945"[23] (Partea I-a, Frontiere, articolul 1). In realitate, în iunie 1940 nu au avut loc negocieri româno-sovietice, nu a existat nici o conven?ie ?i nici un acord semnat de cele dou? p?r?i. Pierderea Basarabiei ?i nordului Bucovinei a fost rodul notelor ultimative ?i a amenin??rii cu for?a, în fa?a c?rora guvernan?ii români au cedat.
In România, factorii politici responsabili aveau s? sus?in? c? prin cedarea f?r? lupt? a Basarabiei ?i nordului Bucovinei au salvat fiin?a statului român, doarece o rezisten?? nu avea sor?i de izbând?, întrucât exista uria?? diferen?? de for?? militar?. Aceast? dispropor?ie era evident?, dar nu mai pu?in adev?rat este c? ?i conduc?torii României poart? o r?spundere în fa?a istoriei. In primul rând, pentru c? au promovat o politic? extern? ineficient?, care a avut ca rezultat ajungerea României într-o stare de izolare, astfel c? în momentul critic pentru ea, nu s-a putut baza pe nici un sprijin extern. In al doilea rând, guvernan?ii din iunie 1940 nu au ?tiut s? foloseasc? "miza petrolului". La vremea respectiv?, ma?ina de r?zboi german? era aprovizionat? cu petrolul românesc, iar un r?zboi cu sovieticii, care ar dus la distrugerea sondelor din Valea Prahovei, nu putea fi acceptat de Germania, ale c?rei planuri militare erau în curs de realizare. De altfel, în nota lui Ribbentrop din 25 iunie se preciza cu claritate aceast? pozi?ie. In al treilea rând, nu s-a luat în calcul o eventual? disput? sovieto-german?, care a devenit vizibil? în momentul în care Moscova a dep??it prevederile Pactului Molotov-Ribbentrop, pretinzând ?iBucovina. In sfâr?it, nu s-a ?inut seama de starea de spirit a popula?iei, de voin?a românilor de a-?i ap?ra p?mântul natal ?i de a respinge, cu orice jertfe, ocupa?ia str?in?.
- Va urma -
-------------------------------------------------
[13] Rela?iile româno-sovietice. Documente, vol. II. 1935-1941. Responsabil volum Costin Ionescu, Bucure?ti, Editura Funda?iei Culturale Române, 2003, p.79
[14] Nicolae Titulescu, Basarabia ..., p.94
[15] Pactul Molotov-Ribbentrop ?i consecin?ele lui pentru Basarabia, Chi?in?u, Editura Universitas, 1991, pp. 6-7
[16] Documente..., p.527
[17] Ibidem, pp. 315-316
[18] Ibidem, p. 528
[19] "Universul" din 4 iulie 1940
[20] Ioan Scurtu, Istoria românilor în timpul celor patru regi. Carol al II-lea, Bucure?ti, Editura Enciclopedic?, 2011, pp. 301-304.
[21] Universul din 4 iulie 1940
[22] Ioan Scurtu ?i Ghorghe Buzatu, Istoria românilor în secolul XX, Bucure?ti, Editura Paideia, 1999, p.585
[23] Ministerul Afacerilor Str?ine, Tratat de Pace între România, Puterile Aliate ?i Asociate. Semnat la Paris la 10 februarie 1947, Bucure?ti, 1947

footer