Revista Art-emis
Alexandru Vaida Voievod, un politician ie?it din tipare? PDF Imprimare Email
Dr. Lucian Ien??escu   
Duminică, 12 Iulie 2015 20:35

Alexandru Vaida Voievod, art-emisÎn decembrie 1919, când ziarul „Românul" îi rezerva o prezentare câtu?i de pu?in oficial?, Alexandru Vaida Voevod era pre?edinte al Consiliului de Mini?tri. Deloc protocolar?, cum lipsit de conven?ii se dovedise comportamentul politicianului, schi?a de portret se baza pe un interviu acordat de Vaida ziarului „Avântul". Personalitate accentuat?, dinamic?, suficient de imprevizibil?, abordând problemele direct, f?r? menajamente, stârnea valuri în jur, „azvârlind câte o bomb?" din vreme în vreme. Cu toate acestea, un om implicat ?i în activitatea diplomatic?, o prioritate fundamental? a perioadei de dup? r?zboi fiind încheierea de c?tre România a tratatelor de pace, Capacitatea sa de a cultiva rela?ii cu personalit??i politice de prim? însemn?tate (împ?ra?i, regi, pre?edin?i, prim-mini?tri, mini?tri), unele dintre ele participante la modificarea h?r?ii politice europene, a fost dovedit? din plin. Medic de forma?ie, cu studii la Viena, Vaida s-a ilustrat, în plin? tinere?e, în domenii dintre cele mai diverse. A fost conferen?iar ?tiin?ific, poet ?i recitator al propriilor versuri, traduc?tor din Schiller. Solida forma?ie intelectual? i-a permis s? se mi?te cu dezinvoltur? pe un teren întins. A scris, dup? propria m?rturisire, o „bro?ur? contra posturilor" cu care a ?ocat „opinia public? dominat? de preo?i strâm?i". Mai târziu, în plin? maturitate, medic practicant, mo?ier, a intrat în politic?, fiind ales, în anul 1905, deputat de Ighiu. Evident, nu a putut trece neobservat, discursurile sale au incitat, când n-au generat dispute aprinse, astfel c?, „în parlamentul unguresc, cu figura lui de hidalgo, cu fire dârz?, cu con?tiin?a omului drept care ce are pe inim? are ?i pe buze" a reu?e?it s? provoace furtuni de indignare." A citit de la tribun? poezia ?ine minte, pe care, spre deplin? edificare, a tradus-o în limba maghiar?. În poezie, un ??ran român din Ardeal spune c? î?i va aminti mereu persecu?ia ?i „o va r?spl?ti în timp." Împrejurarea a produs un scandal care a ajuns în paginile presei occidentale. A publicat articole în ziare de larg? circula?ie, precum: „Deutsches Volksblatt", „Riechspost", „Rundschau Zeitung" ?i altele. Al?turi de Aurel C. Popovici a editat o publica?ie, „Osterreichische Rundschau", care promova ideea federaliz?rii, sub forma Austriei Mari. Ceva mai târziu, Partidul Na?ional Român i-a încredin?at responsabilitatea leg?turilor cu cercurile politice din cuprinsul imperiului ?i din România, domeniu în care s-a mi?cat cu dezinvoltur?. „Memoriile pe care le va scrie odat? domnul Vaida - se men?iona în articolul din « Românul » - vor aduce lucruri interesante în aceast? privin??. Audien?ele lui secrete la fostul arhiduce Franz Ferdinand, tratativele cu ?efii partidelor, dar ?i leg?turile cu vechiul regat - despre care r?posatul Nicolae Filipescu ar fi avut ce povesti - au fost opera domnului Vaida. În 1910, domnul Vaida s-a stabilit ca medic la Karlsbad ?i a profitat ?i de acest? ocazie pentru ca, neobservat de spionii unguri, care îl urm?reau la orice pas, s? încheie leg?turi temeinice cu mul?i b?rba?i politici din vechiul regat."

Vaida a ajuns în anturajul urma?ului la tron, arhiducele Franz Fedinand, în ale c?rui vederi ?i noi perspective de ac?iune î?i puneau speran?a ?i unii dintre liderii politici ai românilor transilv?neni. Era ac?iunea politicianului un mod pragmatic de a stabili pun?i între op?iuni diferite, a primi sprijin în lupta împotriva dualismului, o încercare de da ?anse ?i altor c?i prin care s? se realizeze scopul unirii românilor? A fost o manifestare de slug?rnicie fa?? de cercurile de la Belvedere, de duplicitate, la fel cum ?i pozi?iile exprimate în presa str?in?? Edificatoare, în aceast? privin??, este pozi?ia lui Octavian Goga, în articole publicate în „?ara noastr?". Pe de alt? parte, Vaida a purtat tratative cu diver?i lideri politici, inclusiv din Vechiul Regat, sprijinit de amicul s?u, Nicolae Filipescu. Aceste leg?turi s-au intensificat dup? 1910, când Vaida se stabilse la Karlsbad, profesând medicina. Aici l-a g?sit r?zboiul, apoi, pentru scurt? vreme, s-a tratat în Elve?ia. A revenit la Viena, pentru a lucra într-un spital al Crucii Ro?ii. La 19 noiembrie 1918, a citit în Parlamentul maghiar declara?ia Conferin?ei Na?ionale a Partidului Na?ional Român de desp?r?ire a Transilvaniei de Ungaria, iar ceea ce a urmat a fost implicarea în lupta na?ional?, în scurt? vreme triumf?toare. Pre?edinte al Consiliului de Mini?tri al României, din 9 ianuarie 1919, a r?mas, cum se auto-caracteriza, „b?rbatul energic care mai are col?i, de?i momentan poart? zgard?." Dup? doar trei luni, agitate cât se poate, în martie 1920, guvernul Vaida Voevod a fost demis. Motivul principal? Vaida angajase, cu de la sine putere, demersuri în vederea stabilirii de rela?ii diplomatice cu Rusia Sovietic?. Va r?mâne, îns?, o prezen?? important? în politica României Mari ?i o voce distinct?. A ocupat func?ia de Pre?edinte al Consiliului de Mini?tri în alte dou? rânduri: iunie-octombrie 1932, respectiv ianuarie-noiembrie 1933, a fost ministru, ministru secretar de stat în dou? dintre guvernele din timpul regimului autoritar carlist. Pentru scurt timp a fost pre?edinte al Partidului Na?ional ??r?nesc, partid pe care avea s?-l p?r?seasc?, fiind un adept al politicii regelui Carol al II-lea. În anul 1935, va înfiin?a Frontul Românesc, grupare politic? lipsit? de anvergur?. Va conduce, în perioada ianuarie-iunie 1940, Frontul Rena?terii Na?ionale, unica forma?iune politic? a vremii.

În toiul disputelor politice aprige din anii interbelici, atitudinea lui Vaida-Voevod a r?mas energic?, afirmând, o dat? mai mult, „temperamentul de lupt?tor apriori", dup? expresia lui C. Xeni. P?tima?e, subiective, surprinz?toare, lu?rile sale de pozi?ie au fost, adesea, vulnerabile sub raportul dreptei judec??i. La un deceniu dup? Unire, r?stimp dominat politic de adversarii liberali, afirmase c? lupta de pân? în 1918 a fost mai u?oar? decât cea dus? împotriva adeversarilor politici români, care se pretind fra?i, dar n-ar fi decât fra?i vitregi. Sau invoca, pl?tind poli?e adversarilor liberali ?i averescani, balcanizarea Ardealului, în locul doritei europeniz?ri. În condi?iile dramatice ale schimb?rilor politice de dup? 6 martie 1945, Vaida Voevod a fost arestat, pentru scurt? vreme, la Sibiu. Apoi i s-a stabilit regim de domiciliu for?at pân? la sfâr?itul vie?ii, în anul 1950. „Figur? brun?, mai mult maghiar?, îl caracteriza C. Xeni. Un p?r negru, dat pe spate, o musta?? lung?, o privire sumbr? care str?b?tea nesimpatic? prin ni?te ochelari purta?i în permane?? cu ?nurul dup? urechi. Temperament de lupt?tor apriori, cred c? nimic n-ar fi trebuit s?-l contrarieze mai mult decât s?-l a?ezi în guvern, dac? vanitatea i-ar fi fost mare. Dup? pu?in timp s-ar fi luptat cu sine însu?i. În oratoria lui simpl? ca o causerie, cu dese ie?iri de violen??, dominau mai mult anecdota ?i umorul. Atunci devenea simpatic. Nu sim?eai prea mult? preg?tire în discursurile sale. Nici prea mult? gândire politic?. Era de inspira?ie spontan?, calitate pre?ioas? în lupta parlamentar?. Dar mai târziu când a putut p?r?si, pentru simple favoruri regale, pe Maniu ?i partidul în care tr?ise aproape 40 de ani, s-a v?zut cu uimire c? bronzul caracterului s?u era dintr-un aliaj maleabil. De asemenea, când se l?uda mai apoi c? legionarii sunt opera lui, sunt « copiii » lui, dovedea o perspicacitate dubioas?.". La rândul s?u, „The Times" din 29 ianuarie 1920, scria, sub impresia ac?iunii diplomatice la Conferin?a de pace: „Un b?rbat de un caracter ferm ?i independent, posedând calit??i alese ?i inteligen?? politic? rar?, a fost capabil s? se împotriveasc? tuturor sfor??rilor autorit??ilor maghiare de a-l intimida sau a-l discredita." Orator elocvent în române?te, ungure?te ?i nem?e?te, „dr. Alexandru Vaida Voevod este, prin excelen??, un b?rbat de cultur? ?i cu vederi europene, pe deplin în curent cu principalele mi?c?ri ale civiliza?iei din Europa ?i doritor de a-?i asocia ?ara sa la ele."

Bibliografie
- Alexandru Vaida-Voevod, în „Românul", nr. 182 din 14 decembrie 1919, p. 3.
- Liviu Maior, Alexandru Vaida Voevod, Putere ?i def?imare, Bucure?ti, Editura RAO, 2010.
- Constantin Xeni, Figuri ilustre din epoca României Mari, Bucure?ti, Editura Oscar Print, 2009.

footer