Revista Art-emis
PDF Imprimare Email
Prof. univ. dr. Ioan Scurtu, Membru A.O.?.R.   
Duminică, 05 Iulie 2015 16:24

Prof. univ. dr. Ioan Scurtu, art-emisLa 29 iulie 1924 a fost adoptat? Hot?rârea Biroului Politic al Comitetului Central al Partidului Comunist (bol?evic) al Uniunii Sovietice cu privire la crearea Republicii Autonome Sovietice Socialiste Moldovene?ti în cadrul Republicii Sovietice Socialiste Ucrainene, precizându-se c? acest act era necesar din motive politice. Pe aceast? baz?, la 19 septembrie, Biroul Politic al Comitetului Central al Partidului Comunist (bol?evic) din Ucraina a decis constituirea R.A.S.S.M. Grani?a de apus a noii republici era cea a U.R.S.S., care nu recuno?tea unirea Basarabiei cu România, subîn?elegându-se c? ar fi pe râul Prut. A urmat Decizia Comitetului Executiv Central al Ucrainei din 12 octombrie 1924 cu privire la formarea R.A.S.S.M., în care se afirma c? exista un popor moldovenesc pe ambele maluri ale Nistrului, cea mai mare parte a acestuia „fiind aruncat? cu for?a sub puterea burgheziei române care a cotropit Basarabia" [6]. Evident, se avea în vedere eliberarea acestuia ?i integrarea sa în noul stat moldovenesc. Odat? cu crearea R.A.S.S.M. propaganda sovietic? ?i-a stabilit ca obiectiv strategic asumat plenar refacerea unit??ii poporului moldovenesc[7]. In acest scop au ac?ionat guvernul sovietic prin structurile sale, Interna?ionala a III-a Comunist?, Federa?ia Comunist? Balcanic?, precum ?i Partidul Comunist din România, care era o sec?ie (filial?) a Interna?ionalei respective. Potrivit statisticilor sovietice, R.A.S.S.M. avea o popula?ie de 572 339 locuitori, cu o structur? etnic? complex?: ucraineni - 50,5%, moldoveni - 34,3%, ru?i - 5,5%, evrei - 4,8%, alte na?ionalit??i - 4,7%.

Capitala Republicii a fost slabilit? în ora?ul Balta, iar din 1929, laTiraspol. R.A.S.S.M. a fost organizat? dup? modelul sovietic, în care rolul decisiv îl avea Partidul Comunist bol?evic. De la început, conducerea acesteia era asigurat? de Comitetul Moldovenesc Regional de Partid, format din 12 ru?i, 9 ucraineni, 4 evrei ?i 2 moldoveni. Pe întreaga perioad? de existen?a a R.A.S.S.M. în organele de conducere pe linie de partid, la nivel central ?i local, ponderea cea mai mare au avut-o ru?ii ?i ucrainenii. In aprilie 1925 a fost adoptat? Constitu?ia R.A.S.S.M., care prevedea c? puterea legislativ? era exercitat? de Congresul Sovietelor de deputa?i ai muncitorilor ?i ??ranilor, iar puterea executiv? de Comitetul Executiv Central. Din 1938 organul legislativ s-a numit Sovietul Suprem, iar cel executiv Consiliul Comisarilor Poporului. In R.S.S.A.M. au fost create noi structuri economice ?i sociale. S-au înfiin?at colhozuri (gospod?rii colective) în care ??ranimea a trebuit s? se înscrie. Cei care se opuneau erau aresta?i sau deporta?i. Fabricile, atâtea câte existau, au fost na?ionalizate, patronii, socoti?i exploatatori ?i reac?ionari, fiind aresta?i sau devenind proletari. S-au înfiin?at unele noi întreprinderi, fapt ce a condus la sporirea num?rului de muncitori industriali. Pentru promovarea noii culturi, socialiste ?i comuniste, precum ?i pentru munca de propagand? politic? în R.A.S.S.M. au fost adu?i intelectuali ru?i ?i ucraineni.

Conducerea sovietic? a urm?rit izolarea locuitorilor din Transnistria fa?? de cei din România ?i cu deosebire din Basarabia, inventând o limb? nou?, moldoveneasc?. In actul de constituire a R.A.S.S.M. se men?iona c? în acest stat existau trei limbi: moldoveneasc?, ucrainean? ?i rus?. In 1924 a fost introdus? grafia rus? (chirilic?), iar în 1925 s-a întocmit o gramatic? a limbii moldovene?ti, care folosea cuvinte române?ti arhaice, amestecate cu cuvinte inventate sau traduse din limba rus?. Tentativa de a crea o limb? moldoveneasc?, distinct? de limba român?, era determinat? de motive politice, neavând nici un fundament ?tiin?ific. Acest fapt a fost sesizat chiar de Ion Dic-Dicescu, cel care semnase Memoriul privind înfiin?area R.A.S.S.M. El scria în 1925: „Noi am constatat c? limba moldoveneasc? este totodat? ?i limba român?, iar limba român? este ?i limba moldoveneasc? prelucrat? ?tiin?ific ?i literar. Limba român? este limba scriitorilor moldoveni". Dicesu propunea ?i solu?ia: „Noi trebuie s? utiliz?m acest tezaur, deoarece suntem mo?tenitorii lui. Noi nu avem nici timp ?i nici for?? pentru a « crea » o nou? limb? ?i literatur?. Noi trebuie s? ne însu?im cultura româneasc? ?i s-o sovietiz?m, s?-i insufl?m spirit comunist, sovietic ?i revolu?ionar"[8]. Liderii sovietici nu au fost consecven?i în privin?a grafiei ?i a alfabetului. La începutul anilor '30 au decis ca republicile ?i regiunile autonome din Asia Mijlocie ?i Caucazul de Nord, care foloseau alfabetul arab, s? treac? la grafia latin?. S-a emis chiar teoria potrivit c?reia alfabetul latin era „adev?ratul alfabet al revolu?iei din octombrie 1917". In acest context ?i în R.A.S.S.M. s-a decis, în februarie 1932, revenirea la grafialatin?, argumentându-se c? „p?strând unitatea scrisului muncitorilor moldoveni ce locuiesc pe ambele maluri ale Nistrului, vom înt?ri influen?a revolu?ionarizatoare a R.A.S.S.M. asupra maselor asuprite din Basarabia". Dar, peste numai ?ase ani, în februarie 1938, s-a revenit la grafia rus?, considerându-se c? prin folosirea alfabetului latin se ajungea la „românizarea limbii moldovene?ti", fapt ce avea consecin?e grave asupra consolid?rii R.A.S.S.M.

In contextul marii terori staliniste din anii 1937-1938, mul?i activi?ti de partid ?i de stat, precum ?i intelectuali din R.A.S.S.M., acuza?i de na?ionalism, au fost declara?i „du?mani ai poporului", aresta?i ?i chiar lichida?i[9]. Realitatea istoric? a dovedit c? R.A.S.S.M. a fost o crea?ie artificial?, menit? s? sprijine propaganda sovietic? vizând destabilizarea României ?i expansiunea teritorial? a U.R.S.S. La 20 iulie 1924, Comitetul Executiv al Interna?ionalei Comuniste a cerut partidelor comuniste din Polonia, Lituania, Estonia, Cehoslovacia, România ?i Iugoslavia s? ia în considerare un eventual conflict cu România. Dup? preg?tiri intense, la 11 septembrie, grupuri înarmate au trecut Nistrul, atacând mai multe localit??i din Basarabia. La 15 septembrie, în localitatea Tatar Bunar a fost proclamat? Republica Sovietic? Moldoveneasc?, în componen?a Uniunii Sovietice. Armata român? a reu?it s? restabileasc? ordinea în Tatar Bunar ?i a capturat comandourilor respective. Dup? 1924, conducerea sovietic? a schimbat tactica în privin?a politicii externe. Dorind s? arate c? promoveaz? o politic? pa?nic?, guvernul sovietic a acceptat Planul Briand-Kellogg, semnat laParisla 27 august 1928, prin care statele semnatare se angajau s? rezolve problemele dintre ele exclusiv pe cale pa?nic?, eliminând r?zboiul din via?a interna?ional?. Mai mult, Kremlinul a propus guvernelor din statele vecine Uniunii Sovietice s? semneze un protocol privind aplicarea pactului respectiv. România, ca ?i celelalte state invitate, a dat curs acestei invita?ii ?i a semnat, în ziua de 9 februarie 1929, Protocolul de la Moscova.

Devenit ministru de Externe al României în octombrie 1932, Nicolae Titulescu a apreciat c? în discu?iile cu oficialii sovietici nu trebuia ridicat? problema Basarabiei, întrucât aceasta era un teritoriu românesc a c?rei apartenen?? la România nu avea nevoie de consin??mântul Kremlinului. La rândul s?u, Maksim Litvinov, ministrul de Externe sovietic, a acceptat s? nu ridice problema Basarabiei în rela?iile cu România. La 3 februarie 1933, a fost semnat? la Londra, atât de România, cât ?i de Uniunea Sovietic?, Conven?ia pentru definirea agresorului ?i a agresiunii. La propunerea lui Titulescu s-a precizat c? „prin teritoriu trebuie s? se în?eleag? teritoriul asupra c?ruia un stat î?i exercit? în fapt autoritatea". In opinia diplomatului român, prin acest document, Uniunea Sovietic? recuno?tea apartenen?a Basarabiei la România[10]. In ziua de 22 ianuarie 1934, la propunerea lui Nicolae Titulescu, statele Micii In?elegeri au convenit s? stabileasc? rela?ii diplomatice cu Uniunea Sovietic?. La 9 iunie 1934, printr-un schimb de scrisori între Titulescu ?i Litvinov, cu con?inut identic, s-a anun?at stabilirea de rela?ii diplomatice între România ?i Uniunea Sovietic?. In document se men?iona:
„Guvernele ??rilor noastre î?i garanteaz? mutual plinul ?i întregul respect al suveranit??ii fiec?ruia din statele noastre ?i ab?inerea de la orice imixtiune, direct? sau indirect?, în afacerile interne ?i în dezvoltarea fiec?reia dintre ele"[11]. Nicolae Titulescu - care se bucura de un mare prestigiu interna?ional, îndeplinise în 1930 ?i 1931 func?ia de pre?edinte al Adun?rii Generale a Ligii Na?iunilor - s-a declarat un prieten sincer al Uniunii Sovietice, exprimându-?i dorin?a unei colabor?ri fructuoase între România ?i marele s?u vecin de la R?s?rit. Ministrul român a pledat pentru primirea Uniunii Sovietice în Liga Na?iunilor, eveniment ce a avut loc la 15 septembrie 1934. La rândul s?u, guvernul sovietic, ca semn de bun?voin??, a restituit României, în mai 1935, o parte din tezaurul depus la Moscova în timpul primului r?zboi mondial. De asemenea, au fost restituite osemintele domnitorului Dimitrie Cantemir, care au fost depuse în Catedrala Mitropolitan? din Ia?i.

In condi?iile în care statele revizioniste deveneau tot mai agresive, Titulescu ?i Litvinov au militat pentru un sistem de securitate colectiv? în Europa, prin semnarea unor tratate care s? garanteze men?inerea p?cii pe continent. In acest spirit, ministrul de Externe român s-a implicat în perfectarea tratatelor de asisten?? mutual? între Fran?a ?i Uniunea Sovietic? (2 mai 1935) ?i între Cehoslovacia ?i Uniunea Sovietic? (16 mai 1935). La 15 iulie 1935, N. Titulescu a primit din partea guvernului prezidat de Gheorghe T?t?rescu ?i a regelui Carol al II-lea mandatul de a negocia ?i semna un pact de asisten?? mutual? cu Uniunea Sovietic?. Contextul s-a dovedit a fi cu totul nefavorabil. Via?a interna?ional? se deteriora rapid, ca urmare a ac?iunii statelor revizioniste ?i a politicii de cedare în fa?a agresorului promovate de guvernele Fran?ei ?i Marii Britanii. La 3 octombrie 1935, Italia a invadat Abisinia (Etiopia), iar la 7 martie 1936 trupele germane au ocupat zona demilitarizat? a Renaniei. Guvernele de la Paris ?i Londra s-au m?rginit la unele declara?ii publice, f?r? a ac?iona efectiv pentru respectarea Statutului Societ??ii Na?iunilor ?i a tratatelor semnate de ele. In iulie 1936 a izbucnit r?zboiul civil din Spania, în care s-au implicat Germania ?i Italia de partea "rebelului" Franco, ?i Interna?ionala Comunist? de partea guvernului republican, în timp ce Fran?a ?i Marea Britanie au adpotat politica de neinterven?ie. Liga Na?iunilor se dovedea neputincioas?, iar politica de securitate colectiv? era ineficient?. In acest context, unii oameni politici români - între care Gheorghe I. Br?tianu, Octavian Goga, Corneliu Zelea Codreanu - cereau ca politica extern? s? se adapteze noilor realit??i ?i priveau cu suspiciune încheierea unui pact cu Uniunea Sovietic?, prin care s-ar permite intrarea trupelor acestei ??ri pe teritoriul României. Totu?i, la 15 iulie 1936, guvernul ?i regele i-au reînnoit mandatul acordat lui Titulescu în urm? cu un an de a încheia un pact de asisten?? mutual? cu U.R.S.S.[12].
- Va urma -
--------------------------------------------
[6] Demir Dragnev, Ion Chitoag?, Ion Jarcu?chi, Elena Negru, Din istoria Transnistriei, Chi?in?u, Editura Civitas, 2001, p. 164
[7] Vezi, pe larg, Gheorghe E. Cojocaru, Cominternul ?i originile "moldovenismului". Studiu ?i documente, Chi?in?u, Editura Civitas, 2009.
[8] Din istoria..., p.175
[9] Ibidem, p.183
[10] Nicolae Titulescu, Basarabia p?mânt românesc. Edi?ie Ion Grecescu, Bucure?ti, Editura RUM-IRINA, 1992, pp. 20-21
[11] Documente..., p.511
[12] Nicolae Titulescu, Documente diplomatice. Colectivul de redac?ie: George Macovescu –redactor responsabil, Dinu C. Giurescu, Gheorghe Ploe?teanu, George G. Potra, Constantin I. Turcu, Bucure?ti, Editura Politic?, 1967, p.796

footer