Revista Art-emis
PDF Imprimare Email
Prof. univ. dr. Ioan Scurtu, Membru A.O.?.R.   
Miercuri, 01 Iulie 2015 18:19

Prof. univ. dr. ioan Scurtu, Membru AO?R, art-emisBasarabia a ocupat un loc extrem de important în politica extern? a României ?i cu deosebire în rela?iile româno-sovietice. Dup? încheierea Primului R?zboi Mondial, în noiembrie 1918, diploma?ia româneasc? s-a concentrat asupra încheierii tratatelor de pace. Conferin?a p?cii s-a deschis la Versailles, în ziua de 18 ianuarie 1919, când statul na?ional unitar român - realizat prin Unirea Basarabiei, Bucovinei ?i Transilvaniei - era un fapt împlinit. Problema esen?ial? era recunoa?terea acestei realit??i prin tratate interna?ionale. Negocierile au fost îndelungate ?i adesea dificile, dar rezultatul a fost pozitiv pentru România. Prin Tratatul de la Versailles, din 28 iunie 1919, Germania se angaja s? respecte grani?ele politico-statale stabilite la Conferin?a p?cii. La 9 decembrie 1919, România a semnat, la Saint Germaine en Laye, Tratatul de pace cu Austria, care recuno?tea actul unirii Bucovinei din 28 noiembrie 1918. Dup? lungi discu?ii, s-a încheiat Tratatul cu Ungaria, în palatul Trianon, în ziua de 4 iunie 1920, prin care confirma unirea Transilvaniei cu România. In privin?a Basarabiei situa?ia a fost complicat? de faptul c? guvernul bol?evic nu era recunoscut de plan interna?ional, iar reprezentan?ii s?i nu au fost invita?i la Conferin?a p?cii. La Paris ?i în preajma Conferin?ei, se aflau unii diploma?i ai fostului regim ?arist, dar ace?tia nu aveau o calitate oficial?. Acest fapt a influen?at desf??urarea Conferin?ei de pace, deoarece Rusia - care participase la r?zboi din iulie 1914 pân? în octombrie 1917 - nu a participat la luarea deciziilor ?i nu semnat tratatele încheiate.

Rela?iile româno-ruse au cunoscut o evolu?ie contradictorie în timpul r?zboiului. Din august 1916, România ?i Rusia erau state aliate în cadrul Antantei, armatele lor participând împreun? la luptele din 1916-1917 împotriva Puterilor Centrale. La 13 ianuarie 1918, guvernul bol?evic a decis întreruperea rela?iilor diplomatice cu România, pe care o considera ostil? noului regim instaurat la Sankt Petersburg. Hot?rârea Sovietului Comisarilor Poporului al Republicii Sovietice FederativeRuse din acea zi men?iona:
„1. Toate rela?iile diplomatice cu România înceteaz?. Lega?ia român? ?i, în general, to?i reprezentan?ii autorit??ilor române se expulzeaz? pe cea mai scurt? cale dincolo de frontier?.
2. Tezaurul României, aflat în p?strare la Moscova, se declar? intangibil pentru oligarhia român?. Puterea sovietic? î?i asum? r?spunderea de a p?stra acest tezaur, pe care îl va preda în mâinile poporului român"[1].
Rela?iile româno-sovietice au fost influen?ate de evolu?iile interne din Rusia, unde în anii 1917-1920 s-a desf??urat un adev?rat r?zboi civil, precum ?i de contextul interna?ional. Atunci când guvernul bol?evic se afla în dificultate, acesta se declara pentru normalizarea rela?iilor cu România, iar când era victorios devenea intransigent ?i chiar amenin??tor. Pe de alt? parte, guvernele României apreciau c? între cele dou? state nu exista o stare de r?zboi ?i au refuzat s? dea curs solicit?rilor Fran?ei de a interveni cu armata în sprijinul opozi?iei alb-gardiste, pentru a r?sturna regimul bol?evic. Principala lor preocupare era recunoa?terea de c?tre Rusia a actului Unirii Basarabiei cu România din 27 martie 1918. De asemenea, apreciau c? tezaurul evacuat la Moscova - pe baza unui acord între cele dou? state, girat de Fran?a - era un bun asupra c?ruia guvernul sovietic nu avea nici un drept ?i trebuia restituit integral României. In februarie 1920, când regimul bol?evic se afla în dificultate, ministrul de Externe sovietic, Gheorghi Vasilievici Cicerin, a propus lui Alexandru Vaida-Voevod, pre?edintele Consiliului de Mini?tri al României, ini?ierea unor „tratative pentru reglementarea pe cale pa?nic? a rela?iilor dintre cele dou? popoare ?i pentru a statornici între ele raporturi pa?nice, utile ?i profitabile pentru ambele p?r?i", apreciind c? „diferendele dintre cele dou? ??ri pot fi aplanate pe calea negocierilor pa?nice, iar toate chestiunile teritoriale rezolvate prin bun? în?elegere". Premierul român a fost de acord, astfel c? au început negocieri la Copenhaga între Dumitru N. Ciotori, împuternicitul guvernului de la Bucure?ti, ?i diplomatul sovietic Maksim Maksimovici Litvinov.

Fran?a nu vedea cu ochi buni negocierile cu guvernul bol?evic, iar la 3 martie 1920 Consiliul Suprem Aliat al Conferin?ei de pace a recunoscut legitimitatea unirii Basarabiei cu România. Ca urmare, contactele de la Copenhaga s-au întrerupt. La 13 octombrie 1920 guvernul sovietic a propus din nou guvernului român organizarea unor negocieri directe pentru reglementarea rela?iilor dintre cele dou? state, precizând c? „interesele celor dou? ??ri pot fi satisf?cute în modul cel mai avantajos pentru cele dou? ??ri contractante, dac? nici o influen?? din afar? nu va complica sau frâna realizarea acestei dorin?e comune"[2]. Peste câteva zile, la 28 octombrie 1920, a fost semnat, la Paris, Tratatul prin care Fran?a, Marea Britanie, Italia ?i Japonia recuno?teau unirea Basarabiei cu România. In preambulul tratatului se preciza:
„- Considerând c? în interesul p?cii generale în Europa trebuie asigurat? înc? de pe acum în Basarabia o suveranitate care s? corespund? aspira?iilor popula?iunii ?i s? garanteze minorit??ilor de ras?, religie sau limb? protec?iunea ce le este datorit?;
- Considerând c? din punct de vedere geografic, etnografic, istoric ?i economic unirea Basarabiei cu România este pe deplin justificat?;
- Considerând c? popula?ia Basarabiei a manifestat dorin?a de a vedea Basarabia unit? cu România;
- Considerând, în sfâr?it, c? România din propria ei voin?? dore?te s? dea garan?ii sigure de libertate ?i dreptate, f?r? deosebire de ras?, de religie sau limb?, conform Tratatului semnat laParisla 9 decembrie 1919, locuitorilor atât din vechiul Regat al României, cât ?i al teritoriilor de curând transferate. Au hot?rât s? încheie tratatul de fa??".

Dup? aceast? argumentare urma decizia: „Art. 1. Inaltele P?r?i Contractante declar? c? recunosc suveranitatea României asupra teritoriului Basarabiei, cuprins între frontiera actual? a României, Marea Neagr?, cursul Nistrului de la gura sa pân? la punctul unde este t?iat de vechiul hotar dintre Bucovina ?i Basarabia, ?i acest vechi hotar". Se preciza c? „Inaltele P?r?i Contractante vor invita Rusia s? adere la Tratatul de fa??, de îndat? ce va exista un guvern recunoscut de ele"[3]. La 1 noiembrie 1920 guvernele Rusiei ?i Ucrainei au transmis guvernelor statelor semnatare ale acestui tratat urm?toarea not?: „Aflând c? între Marile Puteri Aliate ?i România s-a semnat Tratatul cu privire la alipirea la aceasta din urm? a Basarabiei, guvernele Republicilor Sovietice ale Rusiei ?i Ucrainei declar? c? ele nu pot recunoa?te ca având putere în?elegerea cu privire la Basarabia f?cut? f?r? participarea lor ?i c? ele nu se consider? în nici un fel legate de tratatul încheiat pe aceast? tem? de alte guverne"[4].

Tratatul de la Paris a fost ratificat de Marea Britanie ( 1922), Fran?a (1924)
?i Italia (1927), nu ?i de Japonia, interesat? în promovarea unor rela?ii de colaborare cu Uniunea Sovietic?. Oficialit??ile române considerau, pe drept cuvânt, c? prin tratatele de pace semnate în 1919-1920 au fost confirmate pe plan interna?ional actele de Unire din 1918. România a devenit membru fondator al Societ??ii (Ligii) Na?iunilor, care-?i propunea s? evite declan?area unor noi conflicte militare. In Statutul (Pactul) Societ??ii Na?iunilor se prevedea c? statele membre vor rezolva pe cale pa?nic?, prin tratative, divergen?ele dintre ele. In spiritul Pactului Societ??ii Na?iunilor, România a încheiat, în 1921, tratate de alian?? cu Polonia, precum ?i cu Cehoslovacia ?i Iugoslavia (cele trei state constituind Mica In?elegere), iar în 1926 cu Fran?a ?i Italia. In 1934, România, Iugoslavia, Grecia ?i Turcia au creat In?elegerea Balcanic?. Toate aceste alian?e aveau ca obiectiv men?inerea statu-quo-ului teritorial stabilit prin tratatele de pace. Guvernan?ii de la Bucure?ti apreciau c? rela?iile româno-sovietice trebuiau s? se întemeieze pe recunoa?terea de c?tre liderii de la Kremlin a apartenen?ei Basarabiei la România, hot?rât? de Sfatul T?rii la 27 martie 1918 ?i confirmat? prin Tratatul de la Paris din octombrie 1920. La rândul lor, sovieticii declarau c? Basarabia a fost ocupat? de armata regal? român?, Sfatul T?rii era un organism alc?tuit din burghezi ?i chiaburi, care nu reprezentau popula?ia Basarabiei, iar Tratatul de la Paris era lipsit de valoare juridic?. Dup? încheierea tratatelor de pace, în România, ca ?i în multe alte ??ri europene, a dominat o stare de spirit optimist?, considerându-se c? pacea a fost definitiv stabilit?, iar pericolul unui nou r?zboi era eliminat. Oficialii români apreciau c? în 1918 s-a înf?ptuit un act care nu putea fi pus sub semnul întreb?rii, c? dreptatea lor este „etern?". Domina?i de acest spirit, ei nu au desf??urat o consistent? propagand? extern?, pentru a convinge guvernan?ii ?i opinia public? interna?ional? de legitimitatea actelor de Unire ?i de faptul c? noile provincii s-au intergrat firesc în cadrul statului na?ional român. In opinia lor, f?ceau propagand?, pentru care risipeau importante fonduri ?i energii, doar cei care nu aveau dreptate, iar ?ansele lor de succes erau nule.

Adeseori, în disputele politice interne liderii partidelor politice din Basarabia îi acuzau pe „r?g??eni" c? nu ar proteja popula?ia din teritoriile unite în 1918, iar unele abuzuri ?i ilegalit??i ale autorit??ilor - caracteristice unei societ??i cu o democra?ie neconsolidat? ?i care aveau loc pe întreg cuprinsul ??rii - erau puse pe seama politicii guvernului de la Bucure?ti. Nu odat?, confrunt?rile politice interne se prelungeau ?i în str?in?tate, fapt ce crea o imagine negativ? asupra României. Pe de alt? parte, statele vecine care aveau revendic?ri teritoriale pe seama României (Uniunea Sovietic?, Ungaria ?i Bulgaria) au desf??urat o sus?inut? propagand? extern?, promovându-?i propriile interese. Guvernul sovietic, pe lâng? propria-i propagand?, s-a folosit de Interna?ionala a III-a Comunist?, constituit? în martie 1919, pentru discreditarea statelor na?ionale, pentru lupta împotriva burgheziei ?i instaurarea dictaturii proletariatului. România era considerat? un stat imperialist, care la sfâr?itul r?zboiului mondial a ocupat teritorii str?ine. Aceast? linie politic? a fost promovat? de toate partidele comuniste, astfel c? Partidul Comunist bol?evic insista pentru eliberarea Basarabiei ?i unirea ei cu la Uniunea Sovietic?, Partidul Comunist din Ungaria revendica Transilvania pentru ?ara sa, iar Partidul Comunist din Bulgaria cerea retrocedarea Dobrogei c?tre statul din sudul Dun?rii.

In decembrie 1923, Interna?ionala a III-a a impus Partidului Comunist din România s? militeze pentru „autodeterminarea pân? la desp?r?irea de statul român" a Basarabiei, Dobrogei ?i Transilvaniei. Vizate de Interna?ionala Comunist? erau, al?turi de România, ?i Polonia, Finlanda, Estonia, Letonia, Lituania, state „imperialiste", asupra c?rora Uniunea Sovietic? avea revendic?ri teritoriale. Pe acest fond politic tensionat au avut loc unele contacte oficiale româno-sovietice. In zilele de 27 martie - 2 aprilie 1924 s-a organizat o conferin?? la Viena, la care delega?ia român? a cerut ca Uniunea Sovietic? s? declare c? recunoa?te unirea Basarabiei cu România, în timp ce delega?ia sovietic? a precizat c? nu accepta acel act, cerând organizarea unui plebiscit prin care basarabenii s? se pronun?e dac? doresc s? r?mân? în cadrul statului român, s? se uneasc? cu Uniunea Sovietic? sau s? constituie un stat independent. In fond, aceast? propunere viza anularea deciziei Sfatului T?rii din 27 martie 1918, precum ?i a Tratatului de la Paris din 28 octombrie 1920. Astfel, conferin?a a e?uat, înainte de a se trece la discutarea problemelor de fond privind rela?iile româno-sovietice.

Dup? e?uarea tratativelor de la Viena, conducerea sovietic? a decis s? treac? la înfiin?area unei entit??i statale pe malul stâng al Nistrului, care s? devin? un centru de promovare a obiectivelor sale teritoriale ?i politice fa?? de România. Transnistria nu a constituit niciodat?, de-a lungul istoriei, o entitate statal?, iar puterea sovietic? s-a instalat definitiv în acest teritoriu abia în februarie 1923. Inc? din februarie 1924 s-a constituit un „comitet de ini?iativ?", care a elaborat Memoriul cu privire la necesitatea cre?rii Republicii Sovietice Socialiste Moldovene?ti. In acest document se afirma: „Republica Moldoveneasc? ar putea juca acela?i rol de factor politico-propagandistic pe care îl joac? republica Belorus? fa?? de Polonia ?i cea a Kareliei fa?? de Finlanda. Ea ar focaliza aten?ia ?i simpatia popula?iei basarabene ?i ar crea pretexte evidente în preten?iile alipirii la Republica Moldoveneasc? a Basarabiei. Din acest punct de vedere devine imperioas? necesitatea de a crea o anume republic? socialist? ?i nu o regiune autonom? în componen?a U.R.S.S. Unirea teritoriilor de pe ambele p?r?i ale Nistrului ar servi drept bre?? strategic? a U.R.S.S. fa?? de Balcani (prin Dobrogea) ?i fa?? de Europa Central? (prin Bucovina ?i Gali?ia), pe care U.R.S.S. le-ar folosi drept cap de pod în scopuri militare ?i politice" [5].
- Va urma -
----------------------------------------------
[1] Rela?ii româno-sovietice. Documente, vol. I. 1917-1934. Redactor responsabil al edi?iei române Dumitru Preda, Bucure?ti, Editura Enciclopedic?, 1999, p.16
[2] Ibidem, p.66
[3] Documente privind istoria României între anii 1918-1944. Coordonator Ioan Scurtu, Bucure?ti, Editura Didactic? ?i Pedagogic?, 1995, p. 28
[4] Rela?iile ..., p. 69
[5] Demir Dragnev, Ion Chitoag?, Ion Jarcu?chi, Elena Negru, Din istoria Transnistriei, Chi?in?u, Editura Civitas, 2001, p. 163

footer