Revista Art-emis
PDF Imprimare Email
Comandor (r) Prof. univ. dr. Jipa Rotaru, Membru A.O.?.R.   
Duminică, 28 Iunie 2015 21:00

Ultimatum 28 iunie 194128 iunie 1940 - 28 iunie 2015

În urm? cu 75 de ani, în fatidicul an 1940 statul român, p?r?sit de fo?tii alia?i pe care îi cultivase cu atâta migal? în cei 20 de ani de existen?? a României Mari era supus contrar tuturor regulilor dreptului interna?ional,ocupa?iei de c?tre Armata Ro?ie r??luirii unor provincii istorice ?i începuturile comuniz?rii for?ate. Dezmembrarea României Mari începea astfel cu raptul Basarabiei ?i nordului Bucovinei. Se ?tie c? problematica unirii Basarabiei cu ?ara ca urmare a hot?rârii Sfatului ??rii din martie 1918, a constituit nodul gordian al rela?iilor româno-ruse din întreaga perioada interbelic?. Eforturile aproape supranaturale ale marelui nostru diplomat Nicolae Titulescu de a realiza un pact româno-sovietic fiind sortite e?ecului (1936) în fa?a reticen?elor diploma?iei sovietice, dar ?i a obtuzit??ii unui rege corupt (l-am numit pe Carol al II-lea), care a preferat s?-l demit? pe p?rintele diploma?iei române?ti decât s? ajung? la o în?elegere (tratat de asisten?? mutual? - n.n.) cu puterea de la R?s?rit. În aceste condi?ii, pe m?sura intensific?rii ac?iunilor revizioniste la adresa fruntariilor române?ti, la 23 august 1939, cele dou? totalitarisme în plin? ascensiune care ?ineau prima pagin? a mediei europene, cel brun (Germania) ?i cel ro?u (U.R.S.S. ) ?i-au dat mâna. semnând unul dintre cele mai odioase tratate din istoria contemporan? a Europei, a?a numitul pact Ribbentrop-Molotov. Momentul încheierii în?elegerii între cei doi satrapi (Hitler ?i Stalin) cu privire la delimitarea sferelor de influen?? în teritoriile dintre Marea Baltic? ?i Marea Neagr? a agravat la maximum tensiunea ?i nesiguran?a ??rilor mici ?i mijlocii. Într-un protocol secret în trei puncte dat publicit??ii abia dup? destr?marea sistemului socialist, se stipula c? Finlanda, Estonia ?i Letonia urmau s? apar?in? sferei de interese a Uniunii Sovietice, Lituania (cu regiunea Vilno) celei Germane. De asemenea, Polonia urma s? fie împ?r?it? între Germania ?i U.R.S.S., stabilindu-se ulterior de cele dou? puteri imperialiste, dac? era oportun? men?inerea unui stat polonez.

În aceea?i not? cinic?, U.R.S.S. ?i Germania atentau în mod grav ?i la suveranitatea ?i integritatea teritorial? a României, c?zând de acord ca U.R.S.S. s? anexeze Basarabia. Acest odios dictat a stat la baza mutil?rii teritoriale a României Mari cu consecin?ele de rigoare. Dup? înf?ptuirea primelor puncte din protocolul secret prin atacarea de c?tre Germania a Poloniei, la 1 septembrie 1939 ?i dezmembrarea cu contribu?ia U.R.S.S. a acestui stat independent (17 septembrie), a urmat atacarea de c?tre U.R.S.S. a Finlandei ?i apoi ocuparea ??rilor Baltice, armata german? m?r??luind triumf?toare prin vestul Europei. Se declan?ase astfel, cea de a doua mare conflagra?ie mondial?. Norii negri ai r?zboiului planau ?i asupra României. În momentul izbucnirii r?zboiului prin agresiunea nazist? contra Poloniei, edificiul politico-diplomatic al Europei, în conexiune cu care se elaborase ?i sistemul românesc de alian?e externe, se pr?bu?ise[1]. Aplicabilitatea clauzelor alian?elor politico-militare ale României era anulat? prin ac?iunea factorilor externi. Centrul ?i sud-estul Europei devenise spa?iu spre care erau dirijate planurile expansioniste ale puterilor fasciste. În acest spa?iu ?ara noastr? va încerca în continuare, prin mijloace din ce în c mai precare îns?, s?-?i p?streze fiin?a na?ional? ?i integritatea teritorial? vizate de expansionismul sovietic ?i revizionismul hortysto-bulgar în spatele c?rora se afla Germania îns??i.

Capitularea Fran?ei în fa?a trupelor Wehrmacht-ului a pr?bu?it întregul e?afodaj pe care î?i structurase Carol al II-lea ?i cercurile din jurul s?u optând asupra ?anselor salv?rii României, sprijinindu-se pe garan?iile puterilor occidentale. Începea astfel, în urm? cu 75 de ani, în vara anului 1940 drama României Mari - dezmembrarea statului na?ional unitar ?i ciuntirea f?r? precedent a fruntariilor ??rii. Cu toate eforturile României de stabilire a unor rela?ii normale[2] cu acei vecini care revendicau teritorii române?ti, preconizându-se inclusiv semnarea unor tratate de asisten?? mutual? ace?tia, sub influen?a evenimentelor interna?ionale ?i incita?i de fascismul comunist rusesc, ?i-au înte?it activitatea revizionist? la adresa României. Semnalul pr?bu?irii frontierelor ?i dezmembr?rii României Mari a fost dat de Imperialismul Ro?u de la r?s?rit. În vara anului 1940, regimul comunist de la Moscova, cel horthyst ungar ?i cel militaro-fascist bulgar au dezl?n?uit o adev?rat? campanie propagandistic? denigratoare la adresa României, sus?inut? de numeroase incidente de frontier?, raiduri ?i survol?ri ale teritoriului românesc ?i concentr?ri de noi ?i noi trupe în apropierea grani?elor noastre na?ionale. În aceste împrejur?ri, exploatând criza continental?, Viaceslav Molotov, la 23 iunie 1940, a dorit s? cunoasc? pozi?ia aliatului nazist în leg?tur? cu inten?iile lui Hitler de a trece la aplicarea punctului 3 din protocolul secret adi?ional Tratatului Molotov-Ribbentrop. În acest scop, comisarul sovietic a convocat la Ministerul de Externe pe ambasadorul german F.W. von der Schullenburg, informându-l c? „solu?ionarea problemei Basarabiei nu mai suport? nici o amânare. Guvernul roman tinde acum, ca ?i mai înainte, la solu?ionarea pe cale pa?nic?, îns? este decis s? întrebuin?eze for?a în caz c? guvernul roman refuz? o în?elegere pa?nic?. Preten?ia sovietelor se extinde ?i asupra Bucovinei, care are popula?ie ucrainean?"[3].

R?spunsul binevoitor ?i favorabil (în sensul lipsei oric?rui interes fa?? de Basarabia - n.a. J.R.) al Berlinului din 26 iunie 1940, orele 22.00, partea german? fiind hot?rât? s? pedepseasc? ?i s? sl?beasc? România, a constituit un important imbold pentru guvernul sovietic, care în aceea?i noapte a prezentat o not? ultimativ?[4] guvernului român, prin care îi impunea cedarea teritoriului dintre Prut ?i Nistru ?i a nordului Bucovinei. În not? se preciza c? încorporarea p?r?ii nordice a Bucovinei reprezint? „un mijloc de desp?gubire a acelei mari pierderi care a fost primit? de U.R.S.S. ?i popula?ia Basarabiei prin domina?ia de 22 de ani a României în Basarabia (Izvestia, 27 iunie 1940 - n.n.)"[5].
Preconizând s? nu dea curs cererii ultimative sovietice, Carol al II-lea ?i guvernul român (Gh.T?t?r?scu - n.n.) s-au adresat guvernelor german ?i italian, declarând c? este gata s? reziste ultimatumului sovietic ?i dorind s? cunoasc? pozi?ia lor fa?? de inten?iile române?ti. R?spunsurile primite de la Berlin ?i Roma au avut darul de a-i uimi pe români. De la Berlin se transmitea la Bucure?ti: „În acest caz, nu este vorba de bun sau r?u, onorabil sau dezonorabil, curajos sau la?, cu pur ?i simplu de tare sau slab [...] Colosul rus v? va strivi. În consecin?? ve?i pierde nu numai Basarabia ?i Bucovina, ci în mod sigur ceva mai mult"[6]. Exprimându-?i în continuare îngrijorarea în privin?a sor?ii petrolului românesc, Hitler sf?tuia guvernul român s? dea urmare preten?iei sovietice. Totodat?, de la Roma se avertiza c? este „de un interes european esen?ial nu numai pentru România, dar ?i pentru celelalte ??ri, ca România s? evite un conflict armat cu Uniunea Sovietic?"[7].

Arogan?a, indiferen?a ?i lipsa de angaj?ri guvernelor german ?i italian, la care s-a ad?ugat re?inerea ?i impreciziunea r?spunsurilor primite de la Atena, Ankara ?i Belgrad, unde guvernul român se adresase dup? primirea mesajelor de la Berlin ?i Roma încercând s? afle pozi?ia fo?tilor alia?i din perioada interbelic? în eventualitatea unor atentate din partea Bulgariei sau Ungariei la fruntariile na?ionale, aveau s? determine convocarea Consiliului de Coroan? în ziua de 27 iunie. Ca urmare a dezbaterilor preten?iilor sovietice în acest forum, din dorin?a de a se tergiversa, s-a adoptat hot?rârea de a se r?spunde la solicitarea sovieticilor c? guvernul român „este gata s? procedeze imediat în spiritul cel mai larg la discu?ia amical? ?i de comun acord a tuturor propunerilor emanând de la guvernul sovietic"[8]. În acest sens guvernul român cerea de la cel sovietic s? se precizeze locul ?i data unei întruniri a celor dou? p?r?i. Ca r?spuns sovieticii au trimis la Bucure?ti un al doilea ultimatum precizând c? nu e vorba de tratative ci de o cedare f?r? discu?ii ?i preten?ii a teritoriilor cerute. Ca urmare se stabilea ca în patru zile începând cu 28 iunie ora 14.00 armata, administra?ia ?i celelalte institu?ii ale statului român s? fie evacuate peste Prut, în caz contrar Armata Sovietic? va interveni în for??. În aceea?i zi (27 iunie) guvernul ungar ( sigur cu acceptul U.R.S.S. ?i Germaniei) a hot?rât s? disloce la frontiera cu România noi mari unit??i.

Numele lor trebuie trecute pentru posteritate în cartea de aur a istoriei demnit??ii noastre na?ionale

În atmosfera înc?rcat? a acelor ore, Carol al II-lea a convocat al doilea Consiliu de Coroan? care trebuia s? hot?rasc? în leg?tur? cu situa?ia nou creat?, rezisten?a armat? sau cedarea f?r? lupt? a teritoriului na?ional samavolnic smuls din trupul ??rii de guvernul totalitar comunist sovietic . Doar ?ase din cei 26 de Ultimatum 28 iunie 1941consilieri regali s-au pronun?at pentru rezisten??. Numele lor trebuie trecute pentru posteritate în cartea de aur a istoriei demnit??ii noastre na?ionale: N. Iorga, V. Iamandi, S.Dragomir, Tr. Pop, St. Ciobanu ?i E. Urd?reanu. În consecin??, cu o majoritate lejer? (20 voturi) Consiliul de Coroan? a hot?rât s? cedeze în fa?a for?ei cople?itoare a Armatei Ro?ii[9], acceptând toate condi?iile impuse de Stalin privind evacuarea grabnic? a teritoriilor r??luite ?i retragerea rezisten?ei de pe Prut. Cinismul ?i arogan?a din notele ultimative vor fi dublate de comportamentul agresiv ?i provocator al trupelor sovietice odat? ce au trecut Nistrul. Istoriografia româneasc? dar ?i cea a Republicii Moldova din ultimii ani a consemnat noianul de crime, violuri, distrugeri provocate atât de Armata Ro?ie în înaintarea ei spre grani?a româneasc?, cât mai ales de comuni?tii din Basarabia ?i Bucovina, în majoritatea lor ru?i, evrei,ucrainieni ?i ruteni. Not?m aici doar atitudinea ?i comportamentul inuman la care s-au dedat ofi?erii ?i osta?ii sovietici fa?? de armata român? în retragere. Nerespectând nici m?car un cuvânt din angajamentul asumat, ace?tia s-au dedat la: deschiderea focului, luare de prizonieri (ofi?eri ?i trupe), dezarmarea unor unit??i întregi, capturarea materialuluii de r?zboi (valoare cca. 3 miliarde lei), sechestrarea trenurilor de evacuare ?i a depozitelor care din lipsa mijloacelor de transport n-au putut fi evacuate în timp util ?.a.

Prin anexarea Basarabiei, a nordului Bucovinei ?i a ?inutului Her?a de c?tre U.R.S.S., s-a s?vâr?it prima mutilare a teritoriului na?ional din acel an. Timp de patru ani, teritoriul dintre Prut ?i Nistru (44.500 km2) ?i 3.200.000 de locuitori ?i partea de sud a Bucovinei cu ?inutul Her?ei (6.000 km2) ?i 900.000 de locuitori în majoritate români au îndurat jugul greu al regimului comunist sovietic. Evenimentele din iunie 1940 au dus la declan?area unei puternice crize politice în ?ar?. Nemul?umirea marii majorit??i a popula?iei fa?? de hot?rârea de cedare în fa?a samavolniciei sovietice risca s? se acutizeze, în timp ce în plan extern se intensificau ac?iunile ostile ?i revizioniste ale Ungariei ?i Bulgariei, cu acordul U.R.S.S. ?i Germaniei naziste. În aceste condi?ii, Carol al II-lea socotind c? singura solu?ie de salvare a statului român dar ?i a tronului r?mânea ob?inerea de garan?ii din partea Germaniei, num?rul unu în Europa la acea vreme, l-a convocat pe ambasadorul german la Bucure?ti, Wilhelm Fabricius ?i i-a adus la cuno?tin?? hot?rârea sa pentru „o strâns? colaborare cu Germania în toate domeniile garantat? prin tratate politice, în beneficiul ambelor ??ri"[10] ?i totodat? cererea adresat? Fuhrerului „de a ne proteja în aceste vremuri de grea încercare" prin trimiterea în România a unei misiuni militare germane.

Tentativele lui Carol al II-lea de a-l determina pe Hitler s? garanteze fruntariile României în schimbul subordon?rii economice au e?uat. Sim?ind sl?biciunea lui Carol al II-lea ?i lipsa preg?tirii necesare unui eventual gest în for??, Hitler a condi?ionat, printr-o scrisoare adresat? suveranului României la 15 iulie 1940, luarea în discu?ie a posibilit??ii unei mai strânse colabor?ri germano-române, numai dup? ce guvernul român va angaja tratative cu cel ungar ?i bulgar în scopul rezolv?rii tuturor chestiunilor teritoriale ?i a disputelor dintre România, Ungaria ?i Bulgaria. Altfel, preciza dictatorul nazist „mai devreme sau mai târziu ?i probabil într-un timp foarte scurt, rezultatul ar putea fi chiar distrugerea României". A urmat vizita la Berlin ?i Roma a noului, prim-ministru (filogerman- n.n.) Ion Gigurtu ?i ministrul de externe Mihai Manoilescu, prilej cu care s-au reliefat clar inten?iile hot?râte ale c?peteniilor din Germania ?i Italia de a impune României prin ?antaj, abuz ?i amenin?are cu for?a, începerea neîntârziat? a negocierilor teritoriale cu Ungaria horthyst?. Prin presiunea acut? a concentr?rilor masive de trupe maghiare ?i a numeroaselor incidente de frontier?, au început discu?iile cu delega?ii guvernului ungar; la 16 august 1940, la Turnu Severin iar la 19 august la Craiova au fost demarate negocierile cu Bulgaria. Activitatea celor dou? comisii guvernamentale de la Craiova s-a desf??urat pân? la 7 septembrie ?i fost purtat? sub girul unei bune în?elegeri între cele dou? guverne a statelor vecine ?i cu oarecare tradi?ie în colaborarea politico-militar?. Conjunctura interna?ional? în care au fost angajate tratativele de la Craiova au f?cut ca statul român s? adopte în acea vreme m?suri preg?titoare eficiente pentru o retragere pa?nic? a administra?iei civile ?i unit??ilor militare precum ?i a popula?iei care a ales s? se stabileasc?, conform principiului schimbului de popula?ii, de o parte ?i de alta a Dun?rii. La 7 septembrie încheinduse, într-o atmosfer? destul de relaxata lucr?rile comune ale celor dou? delega?ii, cu acordul guvernelor lor, a fost semnat un document pe baza c?ruia grani?a dintre cele dou? state se stabilea a?a cum fusese în 1912, România cedând partea de sud a Dobrogei - Cadrilaterul (cele dou? jude?e, Durostor ?i Caliacra) din ?inutul „Marea" cu o suprafa?? de 6.921 km2 ?i o popula?ie de 410.000 de locuitori. Probleme în contradictoriu s-au ridicat pe parcursul tratativelor de la Craiova numai atunci când pe ordinea de zi a fost adus? cererea României de a p?stra Silistra ?i castelul reginei Maria de la Balcic cu zona de coast? aferent?[11]. Pân? la urm?, partea român? a fost de acord s? semneze documentul acceptând preten?iile Bulgariei de a se reveni la frontierele din 1912, urmând ca evacuarea ?i schimbul de popula?ii s? se realizeze în perioada urm?toare prin îns?rcinarea unei comisii mixte speciale constituite în acest sens. Un singur lucru r?mâne de precizat, anume c? în ultima perioad? a desf??ur?rii lor, lucr?rile Conferin?ei de la Craiova s-au aflat sub presiunea evenimentelor generate de desf??urarea în paralel, inedit pentru politica extern? româneasc?, cu tratativele cu Ungaria de la Turnu Severin ?i a "arbitrajului" (dictatului - n.n.) de la Viena. Pe bun? dreptate Mihai Manoilescu consemna în memoriile sale c? " cedarea Cadrilaterului r?mânea indivizibil legat?, ca origine, ca metod? ?i ca destin, de cedarea Transilvaniei de Nord"[12].

Hitler creaz? posibilitatea ca ambele ??ri (România ?i Ungaria) s? serveasc? interesele Germaniei

Sub presiunea Germaniei ?i Italiei, la Turnu Severin[13] discu?iile dintre delega?iile român? ?i ungar? s-au purtat în zilele de 16, 19 ?i 24 august 1940 f?r? a se ajunge la un consens, Ungaria î?i etala preten?ia de a încorpora o suprafa?? de 69.000 km2 din Transilvania, cum o popula?ie de 3.900.000 locuitori, dintre care 2.000.000 români ?i 1.200.000 maghiari ?i secui, iar restul, alte na?ionalit??i, în timp ce reprezentan?a României se opunea categoric unor concesii teritoriale, fiind adepta rezolv?rii diferendelor pe calea unui schimb de popula?ii[14]. Întreruperea la 24 august a lucr?rilor Conferin?ei de la Turnun Severin datorat? agresivit??ii regimului hortyst ?i intransigen?ei României în ceea ce prive?te intangibilitatea discut?rii chestiunii frontierelor precum ?i datorit? acutelor ptreg?tiri ale armatei ungare de a dezl?n?ui un atac asupra României, l-a determinat pe Hitler s? preia în mod direct problema reglement?rii preten?iilor tertitoriale ungare ?i s?-i dea urgent o asemenea rezolvare încât s? creeze posibilitatea ca ambele ??ri (România ?i Ungaria) s? serveasc? interesele germanilor. De altfel, el a deplasat de urgen?? 10 divizii de infanterie ?i 2 de tancuri spre frontal de Est, care ar fi putut înainta rapid spre România. Totodat?, Führerul a decis s? ac?ioneze în for?? pentru stingerea conflictului pe cale de a se na?te, dând câ?tig de cauz? preten?iilor horthyste, recompensând astfel Ungaria pentru devotamentul ?i sprijinul s?u fa?? de politica revan?ard? a Germaniei ?i Italiei ?i sanc?ionând totodat? România pentru fidelitatea sa fa?? de politica de Securitate colectiv? ?i a pactelor regionale. În seara zileinde 27 august, guvernul român a fost solicitat s?-?i trimit? împuternici?i la Viena. O invita?ie similar a fost expediat? de la Berlin ?i la Budapesta. În fosta capitala imperial încorporat? dup? 1938 Reichului, mini?trii de externe ai Germaniei (Joachim von Ribbentrop) ?i Italiei (Ciano), înc?lcând la modul cel mai grosolan independen?a ?i suveranitatea statului roman, f?r? a-l asculta pe ministrul de externe roman (Mihail Manoilescu) i-au impus în noaptea de 29/30 august, acestuia s? semneze odiosul „arbitraj" (dictat - n.n.) al guvernelor lor prin care se accepta deta?area p?r?ii de nord-vest a ??rii în profitul Ungariei, amenin?ând c?, în caz contrar, România va deveni obiectul unei ac?iuni militare, va fi invadat? ?i va fi ?tears? de pe harta Europei. Pe o hart? prezentat? ca anex? la „arbitraj" era specificat?, de altfel destul de imprecis ca delimitare, o suprafa?? de 42.243 km2, cu o popula?ie de peste 2.600.000 locuitori, majoritatea români, care trebuia s? fie smuls? din trupul României Mari ?i încorporat? Ungariei.

Ofi?erii ?i trupa au condamnat dictatul de la Viena ?i pe cei ce l-au impus, au declaat c? nu se vor retrage din teritoriul cedat ?i c? se vor opune cu arma în mân? invaziei horthyste

Un Consiliu de Coroan?, convocat de urgen?? în aceea?i noapte, a fost nevoit s? accepte cu 21 de voturi pentru, 10 împotriv? ?i o ab?inere, odioasa hot?râre de las Viena impus? României. Dezbaterile, ca ?i la consiliile anterioare din urm? cu o lun? au fost la fel de vehemente, confruntându-se acelea?i dou? puncte de vedere: pentru cedare ?i pentru rezisten? armat?. Din nou ra?iunea a avut câ?tig de cauz? în favoarea sentimentelor. Hot?rârea de a se ceda f?r? lupt? din spa?iul istoric românesc a produs un uria? val de mânie ?i durere în întreaga ?ar?/.Nu fac obiectul studiului nostru manifest?rile de revolt? care s-au ?inut lan? în întreaga ?ar? la începutul lunii septembrie ?i nici consecin?ele nefaste ale dictatului/. Trebuie, îns? neaparat s? semnal?m aici c? întreaga armat?, reflectând starea de spirit a întregii popula?ii române?ti, s-a pronun?at ferm pentru rezisten?a cu arma în mân? la fruntariile ??rii, apararea integrit??ii ei teritoriale. Ofi?erii ?i trupa au luat parte activ? la demonstra?iile de strad? de protest al?turi de celelalte categorii sociale, au condamnat în cuvânt?rile lor dictatul de la Viena ?i pe cei ce l-au impus, au cerut guvernului s? nu cedeze declarând c? nu se vor retrage din teritoriul cedat ?i c? se vor opune cu arma în mân? invaziei horthyste. Întreaga gam? a manifesta?iilor ?i demonstra?iilor n-au putut schimba îns? verdictul celor doi satrapi, Hitler ?i Stalin. În prima parte a lunii septembrie nord-vestul României a trebuit cedat temporar cu tot noianul de crime ?i barbarie horthysto-fascist? ce a avut de suportat timp de patru ani de ocupa?ie popula?ia româneasc? din teritoriul transilvan abandonat. În plan intern, demonstra?iile ?i manifesta?iile anticarliste au avut drept consecin?? schimbarea regimului politic.Cu acordul ?i sprijinul Germaniei, la 5 septembrie 1940 Carol al II-lea este nevoit s? abdice în favoarea fiului s?u Mihai I, adev?ratul conduc?tor al României devenind generalul Ion Antonescu, chemat la cârma ??rii chiar de regele transfug ?i investit prin decrete regale cu func?ia de Conduc?tor al Statului ?i Prim-Ministru, dup? modelul german si italian.

Odat? cu acceptarea dictatului de la Viena, puterile Axei au anun?at c? asigur? garan?ii pentru integritatea noilor frontiere române?ti, f?r? în?tiin?area ?i acordul Moscovei, ceea ce avea s? provoace o nou? ac?iune agresiv? a guvernului sovietic la adresa României a c?rei hart? era acum triplu ciuntit?. Astfel se încheia un proces complex care a durat aproape trei luni de dezmembrare a statului na?ional unitar România Mare. Pe ansamblu, au fost rupte din trupul ??rii teritorii ce însumau 100.913 km2 (33,8% din suprafa?a total?) ?i 6.777.000 locuitori (33,3%) din popula?ia României. Destructurarea, distrugerea României Mari la numai 20 de ani de la închegarea ei a însemnat în primul rând dezorganizarea economiei na?ionale ?i punerea acesteia la dispozi?ia ma?inii de r?zboi germane. A însemnat totodat? sl?birea capacit??ii de ap?rare ?i a sistemului na?ional al ??rii. Rapturile teritoriale succesive din vara ?i toamna anului 1940 au adâncit criza societ??ii române?ti deopotriv? atât în plan politic,economic, demografic ?i militar. Noul regim instaurat de generalul Ion Antonescu împreun? cu singura structur? politic? care i-a dat concursul, Mi?carea Legionar?, propunându-?i ?i sub comanda generalului ?i reu?ind s? preg?teasc? ?ara ?i armata pentru angajarea la momentul oportun în crâncenul r?zboi „sfânt" - cum îl numea Ion Antonescu - pentru reîntregirea na?ional? ?i restabilirea României Mari. (Grafica - Ion M?ld?rescu)
-------------------------------------
[1]C-dor dr. Jipa Rotaru, coordonator, România anului 1940 – o corabie f?r? cârmaci în centrul furtunei în Mare?alul Ion Antonescu. Am f?cut r?zboiul sfânt împotriva bol?evismului, Ed. Cogito, Oradea, 1994, p. 6-7.
[2]Înc? de la 17 septembrie 1939, prin reprezentantul României la Moscova se transmitea guvernului sovietic dorin?a guvernului român "de a consolida raporturile de bun? vecin?tate atât politice cât ?i economice cu URSS.Un pact de neagresiune va fi, fire?te, totdeauna binevenit"(Arhiva MAE, fond 71/România, vol.116, Telegrama din 17 septembrie semnat? Gafencu, adresat? ministrului român la Moscova); înc? din 24 august 1939 se mai propunea sovieticilor "încheierea în cel mai scurt termen a unui impact de neagresiune între cele dou? ??ri"(Gh. Zaharia, România în preajma celui de-al doilea r?zboi mondial, în Probleme de politic? extern? a României.1918-1940,Editura Militar?, Bucure?ti, 1977, p.413). În ceea ce prive?te Bulgaria, sunt de men?ionat încerc?rile României de atragere a acesteia în Blocul Neutrilor.Toate ini?iativele române?ti dezvoltate ?i în aceste condi?ii deosebit de vitrege, în spiritual politicii externe tradi?ionale de bun? în?elegere cu vecinii, s-au soldat îns? cu grave e?ecuri, lovindu-se ca de un zid de nep?truns de pozi?iile intransigente revizioniste ?i revan?arde ale guvernelor de la de la Moscova, Budapesta ?i Sofia sprijinite de Berlin ?i Roma.
[3]Ion Giurc?, Drama României Mari, Editura Pro Transilvania, Bucure?ti, 2001, p. 74-77. Vezi ?i Jipa Rotaru, op.cit., p. 8-9.
[4]Arhiva MAE, fondul 71/URSS, anul 1940, iunie – iulie,l vol. 91.
[5]Institutul de studii operative strategice ?i istorie militar?, Armata român? în cel de a doilea r?zboi mondial, Editura Militar?, Bucure?ti, 1996, p.22.
[6]Ibidem, p. 22.
[7]Arhiva MAE, fond 71/România, 1940 – 1944, vol. 16, fila 2 sau în: Gh.T?t?r?scu, Politica noastr? extern?, Poiana Gorj, 1945, f. 17/18.
[8]Ion Giurc?, Op.cit.,p.210-211
[9]Ibidem.
[10]Jipa Rotaru, Op.cit.,p.10.
[11]Mihai Manoilescu, Urmare la „Memoriile mele", f.a. p.213.
[12]Ibidem, p.219.
[13]Problema Conferin?ei de la Turnu Severin ?i mai ales e?ecul acesteia sunt amplu dezb?tute în istgoriografie.Eliza Campus, Auric? Simion, Mitropolitul Pl?m?deal? sau Olimpiu Matichescu sunt doar câ?iva dintre istoricii români care s-au aplecat cu minu?iozitate asupra momentului tragic din istoria noastr? na?ional? al ced?rii nord-vestului Ardealului Ungariei hortyste cu noianul de ucideri în mas?m a unui num?r impresionant de români, indifferent de sex ?i vârst?, tâlh?rii, atrocit??i, samavolnicii ?i violuri ce i-au urmat vezi: Jipa Rotaru, Contextul national ?i international...,Op.cit., p.38.
[14]Arhiva Na?ional? Istoric? Central?, fond Casa Regal?, dosarul LXXXII, varia 16.

footer