Revista Art-emis
Jurnalul personal al Secretarului General adjunct al P.N.?., Nicolae Pascu (3) PDF Imprimare Email
  
Duminică, 28 Iunie 2015 20:45

Col. (r) Mircea Vâlcu-Mehedin?i, art-emisÎn iulie 1955 a avut loc la Geneva conferin?a celor patru ?efi de guvern: Eisenhower, Eden, Faure, Bulganin. La câteva s?pt?mâni dup? aceasta, posturile de radio str?ine au vesit reorganizarea consiliului na?ional român. S-au introdus membri noi. Fiecare membru a primit anumite atribu?ii, ?i a depus jur?mântul în fa?a regelui, care s-a stabilit cu acea ocazie în Marea Britanie. Tot odat? s-a mai anun?at c? consiliul na?ional român va numi proprii s?i reprezentan?i diplomatici pe lâng? guvernele str?ine. A?a dar s-a constituit un adev?rat guvern, ce urma s? fie recunoscut de guvernele str?ine, care prin aceasta îns??i ar fi însmnat c? au rupt complect cu guveranul oficial român. Eu am r?mas foarte mirat ?i nedumerit deoarece un asemenea act nu se putea face decât în preajma imediat? a r?zboiului ?i în deplin acord cu guvernele occidentale. Ori, din modul cum s-a desf??urat conferin?a de la Geneva, care avea s? fie urmat?, în oct., acela? an, de conferin?a mini?trilor de Externe, nimic nu îndrept??ea a crede c? ne afl?m în fa?a iminen?ei r?zboiului. Numirea reprezentan?ilor consiliului na?ional român, pe lâng? guvenele str?ine nici nu s-a mal f?cut. Orice explica?ii se vor da în viitor r?mâne faptul c? totul a fost o gaf?, cel pu?in o gaf?. Reconstituirea consiliului na?ionai român s-a f?cut dup? chipul în care a fost alc?tuit guvernul R?descu - bine în?eles mai pu?in comuni?tii, adic? ?eful consiliului este un neutru - Vi?oianu - iar cele dou? partide na?lonaliste p?streaz? vechiu! raport da for?e, de cinci ??r?ni?ti ?i patru liberali. ??r?ni?tii sunt: Virgil Veniamin, secretar general adjunct Al. Bunescu, fost comisar general al reconstruc?iei în guvernele din 4 nov. 1944 - 6 martie 1945, Augustin Popa, - Mihai R?utu, fost subsecretar de stat la Po?t? în guvernele din 4 nov. 1944 - 6 martie 1945, profesorul de la universitatea din Londra Bianu, acesta din urm? a fost prieten de al lui Maniu pentru care a ?i lucrat la Londra, ceeace m? îndrept??e?te a-l trece printre ??r?ni?ti. Veniamin este un profesor universitar distins. Bunescu un inginer distins. Am auzit c? Bianu este un profesor de valoare. Popa este un om obi?nuit, f?r? merite deosebite nici m?car în Ardealul de unde provine; R?utu este o nulitate. Nici-unul nu posed? suprafa?? politic? în ?ar? ?i ceeace este mai prost, nu sunt oameni cu sim? politic de o valoare ridicat?. Liberalii au în noul consiliu pe Asan, fost subsecretar de stat de scurt? durat?, total necunoscut, pe F?rc??anu, fost redactor la „Viitorul" oficiosul liberal, om de?tept ?i preocupat de idei, dar ?l el necunoscut, precum ?i înc? dou? persoane ale c?ror nume necunoscute le-am uitat ?i pe care le presupun a fi liberali. Realitatea este c? noi nu avem în str?in?tate oameni politici superiori celor de mai sus. Lipsa oamenilor ?i a ideilor este a tuturor românilor des??ra?i - oameni politici ?i oameni de cultur?. La asemenea vremuri se cer oameni de valoare excep?ional?, dar printre refugia?ii români nu sunt decât oameni de valoare medie, pentru timpuri normale. În asemenea împrejur?ri devine explicabil faptul c? consiliul na?ional român r?mâne o organiza?ie oficioas? care nici m?car n-a reu?it s? adune, dinamic, în jurul s?u pe to?i refugia?ii români, dar înc? s? mai corespund? ?i celorlalte cerin?e în care intr? ceeace eu consider c? este menirea românilor des??ra?i. Consiliul na?ional român trebuia s? editeze un ziar al s?u, care s? apar? s?pt?mânal ?i concomitent la Washington, Londra, Paris, Bonn ?i Roma în limbile ??rilor respective, ziar care s? publice ?tiri, document?ri ?i comentarii în chestiunile na?ionalismului românesc actual, spre informarea ?i convingerea cancelariilor str?ine ?i a presei str?ine din toat? lumea liber? ?i pentru informarea românilor. Un asemenea ziar apare la Paris, c?ci cred c? „La Nation Roumanie" ste editat de consiliul na?ional. Probabil s? mai apar? ?i alte oficioase, dar nu cred c? ?i la Roma ?i Bonn. Pe de alt? parte nu cred c? oficioasele s? îndeplineasc? toate cerin?ele necesare, c?ci dac? ar fi altfel, am fi auzit vorbindu-se mai mult la posturile de radio despre ele. Presupun c? aceste ziare se m?rginesc, mai mult la informa?ii, comentarii ?i propagand? lipsindu-le documentarea ?i cronica asupra politicii mai înalte ?i asupra geniului ?i civiliza?iei române?ti. F?r? îndoial? c? consiliul na?ional îndepline?te unele acte politice folositoare.

Toate indiciile politice arat? c? acestea sunt relativ destul de pu?ine ?i c? ele nu dep??esc un nivel mediu. Cred c? lucrurile se petrec cam ca în cazul unor mini?tri necorespunz?tori care reu?esc a face o fa?? oarecare, datorit? circumstan?elor ?i persoanelor din jurul lor ?i care le poart?; am cunoscut eu destui asemenea mini?tri. Oricât? valoare ar avea actele pozitive efectuate, aceste acte nu pot ?terge actele omise ?i actele negative. Situa?ia nu este mai bun? nici din partea intelectualilor des??ra?i. Ace?tia sunt dintre profesorii universitari, deci oameni de ?tiin??, litera?i ?i publici?ti. Nici-unul care s? aib? o valoare excep?ional?, ?i care s? se bucure de un prestigiu deosebit. Iar dac? vre-unul dintre oamenii no?tri de cultur? se va fi des?vâr?it în str?in?tate, într-un chip mai mult sau mai pu?in str?lucit, nici-unul n-a reu?it s? se ridice în conduc?tor spiritual de care am avea atâta nevoie acolo ?i în ?ar?. Din aceast? cauz?, din spiritul prea individualist, din preocuparea punerii în lumin? a propriei lor persoane, intelectualii des??ra?i lipsesc de a suplea ceeace n-au fost în stare s? fac? oamenii politici ?i mai lipsesc de a face ceeace lor le incumb?. Mai l?murit, intelectualii n-au dat fiin?? nici-unei asocia?ii generale române?ti, dar nici m?car unei asocia?ii culturale cu autoritate. Urmarea este c? fiecare român care simte ceva ?i care î?i închipuie c? are vre-o ideie trebuie s? o pun? pe hârtie ?i apoi s? fie tras? la ma?ina de multiplicat în câteva zeci de exemplare. La Paris apare „Revista Funda?iilor regale", scoas? de profesorul Marin Sergiescu, dar din cele spuse, deja ea nu se bucur? de prestigiu printre români. Refugia?ii români nu s-au manifestat nici în pres? ?i m? gândesc mai cu seam? la cea francez?; dac? se vor scrie unele articole de c?tre ei ceeace este foarte probabil - este evident c? nu s-a ridicat nici un publicist de valoare care s?-l egaleze sau s?-l urmeze de la oarecare distan?? pe Gafencu. Cele de mai sus sunt cu atât mai surprinz?toare cu cât se pare c? printre des??ra?i exist? totu?i elemente valoroase, c?ci, din când în când afl?m despre vre-o carte interesant? chiar pentru publicul str?in. ?i s-au mai publicat ?i alte multe c?r?i, mai pu?in valoroase, dar care sunt bine venite, c?ci toate servesc la ridicarea prestigiului românesc pe meleaguri str?ine. În materie de pres? exist? o nedumerire pentru mine, care decurge din inactivitatea lui Pamfil ?eicaru. E adev?rat c? ?eicaru nu este ceeace se cheam? un om de idei, motiv pentru care poate fi explicabil de ce el n-a p?truns în presa francez?, la care se mai adaug? ?i faptul c? sim??mintele sale sociale, politice nu au curs în Fran?a. Dar ?eicaru este un gazetar care î?i cunoa?te meseria, a?a c? o gazet? româneasc? ar fi putut scoate. De ce n-a f?cut-o? Este aici ceva care îmi scap?. Nedumerirea mea spore?te când m? gândesc c? fiecare locuie?te în ??ri cu regimuri de dreapta - Argentina, Portugalia, Spania - unde se vede c? e bine primit. Printre publica?ii lipsesc orice studii ?i lucr?rl cu privire la organizarea viitoare a României, la o sintez? a geniului, civillza?iei ?i culturii române?tl, la ideologia ?i doctrina ??r?nist?, aceast? concep?ie cu totul nou? ?i care ar putea s? intereseze pe vre-unii din lumea liber?. Nu po?i repro?a nim?nui c? nu are idei de valoare, c? nu este purtat de idealuri superioare, pe care s? le împ?rt??easc? ?l altora, dar po?i judeca pe to?i acei care se ridic? în conduc?tori politici c? nu fac acte care ar trebui ?i ar putea s? le fac?. Deopotriv? îi putem ?ine de r?u ?i pe ceilal?i care, în vremurile actuale, nu în?eleg c? le incumb? anumite roluri politice, dar pe care nu ?i le iau asupr?-le.

Dintre toate acelea care am ar?tat c? intr? in menirea istoric? a fra?ilor no?trl des??ra?i - sunt destule care ar fi putut fi m?car încercate, iar unele sigur ?l îndeplinite, de c?tre oamenii politicii ?l de c?tre intelectuali. Mai r?u stau lucrurile atunci când e la mijloc lipsa de patriotism, sau egoismul individual, sau micimea sufleteasc? ?l când condamnarea noastr? trebuie s? fie necru??toare. Dintre românii stabili?l de o via?? la Paris sunt unii care ocup? locuri de frunte în via?a artistic? a ora?ului lumin? - sculptorul Brâncu?i, mort abia de câteva luni, actri?ele Elvira Popescu ?i Alice Cocea. Pe Yonel, fost sau actual cet??ean român, nu-l pun la socoteal? c?ci e evreu. La Paris s-a mai refugiat ?i George Enescu, om cu un prestigiu deosebit în Fran?a. Niciunul n-a f?cut absolut nimic pentru ?ara lor. Enescu a f?cut ?i mai r?u. Propus candidat la deput??ie în România, a r?spuns c? nu poate primi deoarece nu poate veni în ?ar? din pricina ocupan?ilor ?i a boalei, iar nu pentru c? regimul ruso-comunist este a?a cum este. Cauza, probabil, este interesul de a nu i se t?ia veniturile palatului Contacuzino, proprietatea so?iei sale, închiriat statului comunist, precum ?l veniturile la difuzarea operelor marelui muzician în România, venituri care se adun? la Banca de stat a R.P.R. Nu e nevoie s? ar?t mijloacele de care dispune un artist de valoare pentru a ac?iona în interesul na?ional, mai ales în mijlocul unei societ??i care îi arat? permanent o valoroas? pre?uire ?i o nesdruncinat? simpatie. Ca s? revin asupra lui Enescu, am constatat din câteva crâmpeie din „Amintirile" sale publicate la Paris, c? a fost ?i un gânditor cu o concep?ie asupra vie?ii, nu numai un artist mare. Asta spune, c? omul dispunea de posibilit??i intelectuale pe care le-ar fi putut pune în slujba românismului. Pe vremea primului r?zboi mondial, marele pianist Paderewsky a fost în fruntea mi?c?rii polonezilor din str?in?tate. Apoi, a devenit cel dintâi pre?edinte al republicii Poloneze. (Polonezii au o cultur? patriotic? dezvoltat?. Românilor nu li s-a f?cut niciodat? o asemenea cultur? patriotic?. ?i nici gena noastr? - m? refer la marea majoritate, nu la excep?ii - nu prea este dispus? la a?a ceva. Nu dau exemple faptice, fiindc? ?tim cu to?ii c? acesta este adev?rul, dar nu vrem s?-l recunoa?tem. Servilismul este stema noastr? ?i toleran?a imbecil?, condamnabil?, ne caracterizeaz?. P?i, dac? suntem a?a de dezinteresa?i, eu de ce mai cercetez arhivele ?i scriu istorie? Pentru cine? C? românii nu vor s? ?tie cine au fost, cine sunt ?i încotro se îndreapt?. Repet: nu m? refer la excep?ii, ci la marea majoritate a popula?iei, indiferent de cultur?, pozi?ie social?, sex. Scriu îns? cu speran?a c? str?nepo?ii mei vor dori s? afle cine sunt. Sau, poate, urma?ii lor, când România nu va mai exista ca stat. Pentru c?, a?a cum evolui?m ast?zi, ne îndrept?m spre dispari?ie, destul de repede, în pas alerg?tor. - n.n.).

O ultim? chestiune cu activitatea românilor din str?in?tate prive?te emisiunile r?mâne?ti ale posturilor de radiofuziune Washinghton, România Liber?, Londra, Paris. Emisiunile române?ti ale celorlalte posturi din lumea liber? sunt a?a de slabe încât aproape nimeni nici nu le mai ascult? ?i nici nu merit? vre-un comentariu. Emisiunile radiofonice ar trebui s? transmit? românilor din ?ar? un ideal na?ional care s?-i înt?reasc? pe cei ce sunt sub tiranie, în puterea lor de rezisten?? moral?. Ori, de la aceast? menire lipsesc toate emisiunile române?ti, pentru bunul motiv c? nimeni dintre românii des??ra?i nu posed? asemenea idealuri. Am spus c? idealul eliber?rii este ceva de moment ?i propriu zis nici nu are valoare de ideal. În lips? de idealuri superioare, emisiunile române?ti se limiteaz? la informarea de ?tiri, reportagii, comentarii, conferin?e ?i propagand?. ?i este interesant s? vedem cum sunt organizate emisiunile celor patru posturi principale, unde func?ioneaz? redac?ii române?ti, în care îmi închipui c? ?i românii au un cuvânt: „România liber?" este exclusiv pe seama românilor. „Vocea Americii", un post propagandist ?i înc? într-un stil prea ieftin. Interesul cultural este practic vorbind inexistent. Ea place oamenilor din clasele de jos ?i chiar multor burghezi, pentru c? „combate bine". Dar nu poate satisface pe un ascult?tor ceva mai preten?ios care cere ?i altceva decât propagand? zi de zi. ?i în plus calitate. ?i în afar? de astea, „Vocea Americii" gre?e?te prin difuzarea prea larg? pe care o d? unor cuvinte rostite de oamenii politici americani ?i unor acte politice ?i militare americane care sunt destinate opiniei publice interne americane ?i care difuzate ascult?torilor români produc z?p?ceal?, entuziasm nejustificat, speran?e nejustificate, care cu timpul pierd din ce în ce mai mult din încrederea în ele, mai ales cum bine se vede c? America t?r?g?neaz? lichidarea definitiv? a conflictului cu U.R.S.S. Crainicii „Vocii Americii" au un glas cu totul dezagreabil.

„(Radio - n.n.) Londra" este un post intelectualizat, foarte divers ?i cump?tat, uneori prea ocupat. Bine propor?ionat la ?tiri ?i reportagii, comentarii ?l conferin?e. Partea rezervat? conferin?elor cuprinde rubrici permanente, cu zile fixe, despre chestiuni foarte variate ?i care intereseaz? pe orice ascult?tor cu o stare de cultur? ceva mai ridicat?. Sunt comentarii pentru întreg B.B.C.-ul ?i pu?ine destinate exclusiv ascult?torilor români. La „Radio Londra" po?i afla cum se desf??oar? via?a social? ?i politic? în Marea Britanie. Cronicile politice sunt foarte interesante ca ?i reportagiile despre ce se scrie în presa britanic?, mai ales acelea cu caracter politic mondial. La tot ce se transmite prin Londra po?i acorda toat? crezarea. Dar Londra face ?i ea gre?eli. Prima este excesul de obiectivism, care uneori devine lips? de obiectivitate. De pild?, când a venit Tito în Bucure?ti, Londra a spus c? a fost primit de trei sute de mii de oameni. Faptul a fost probabil exact, dar Londra n-a spus c? sutele de mii de oameni au fost scoase pe str?zi din ordin ?i p?zite pe la r?scruci ca s? nu dezerteze. ?i nici n-a spus c? Tito a venit în România cu propriul s?u automobil, condus e propriul s?u ?ofer, care mâna nebune?te pa str?zile Bucure?tiului, expunând popula?ia la accidente. Altceva, când cu r?scoala din Ungaria, Londra nu ?i-a e?it dln cadrul obi?nuit al emisiunilor sale, iar informa?iile erau mult prea sumare, date în câteva minute. Conformism, sau mai degrab? tot exces de obiectivism. În tot cazul, a fost o mare gre?eal?, c?ci nu to?i românii dln ?ar?, eram avizi de a afla ve?ti asupra unui eveniment istoric ce nu ne interesa direct ?i din plin. La acest lucru Londra trebuia, da trebuia s? ?ie seam?. Ca comentator român este interesant Ghi?? Ionescu, ascultat cu pl?cere, aproape nici-odat? cu desam?gire, de?i uneori poate el gre?ea la aprecierile sale politice. Crainicii au un mare rol la orice emisiune. Vocea lor trebuie s? fie pl?cut? ?i s? te fac? s? sim?i c? acela care vorbe?te este ca un om apropiat ?i simpatic. Crainicii principali de la Londra, întrunesc aceste condi?ii. Mai pu?in satisf?c?tor este acela, cu voce groas? ?i uniform?, care pare a fi pedant, dar care e bine în (necite? - n.n.); evreul care mârâie e de-a dreptul dezgust?tor.

(„Radio - n.n.) Paris"ul e altfel decât „Londra", din fericire ?i altfel decât „Vocea Americii". Parisul este astfel organizat încât apare ca un post românesc al radiodifuziunii franceze. Nu se prea vede direc?ia francez?, de?i trebuia s? existe, ceace se poate constata din unele lucruri, ca de pild? cu totul excesiv interesul acordat problemei algeriene. E clar c? românii conduc redac?ia „Paris"ului. Asta se constat? din informa?ll, reportaje, comentarii ?i conferin?e, în care se acord? cel mai mult timp subiectelor române?tl sau care intereseaz? direct pe români. Se acord? un larg spa?iu de timp informa?iilor - ?i e foarte bine. Cronicile ?i conferin?ele nu au caracterul strict permanent ca la Londra. Dar asta e, pe deoparte, un bine, Parisul a în?eles perfect de bine dorin?a arid? a românior de a cunoa?te tot ce se petrece în Ungaria pe vremea r?scoalei ?i a renun?at aproape la orice pentru a ne transmite nou? ?tiri, reportagii ?i comentarii despre Ungaria. ?i tot ce spunea era riguros exact ?i pe potriva sufletului nostru. La Paris te sim?i ca acas? la tine, cu ziarul cotidian favorit în mân?. Cred c? nu se poate spune mai mult, Londra e mai de grab? s?pt?mânalul citit cu pl?cere.
- Va urma -

Not?: S-a p?strat ortografia original? a documentului. Textul integral[1] poate fi g?sit în volumul „Memoria Istoriei. ?ip?tul mor?ii" Vol. 2, Bucure?ti, autor Mircea Vâlcu-Mehedin?i, Editura M.V.M., 2015.
---------------------------------
[1] Fond C.C. al P.C.R., Colec?ia 147, Dosar 19

footer