Revista Art-emis
Jurnalul personal al Secretarului General adjunct al P.N.?., Nicolae Pascu (1) PDF Imprimare Email
  
Miercuri, 17 Iunie 2015 21:21

Col. (r) Mircea Vâlcu Mehedin?i, art-emisInten?ia de a reda într-un spa?iu restrâns atmosfera instaurat? dup? tr?darea de la 23 august 1944, ocuparea României de c?tre trupele sovietice ?i instaurarea noului regim aservit U.R.S.S. - toate, cu acordul ?i sprijinul direct al regelui Mihai -, repercusiunile asupra întregii intelectualit??i române?ti este deosebit de dificil?. Voi face o sumar? trecere în revist? a câtorva repere pe care le apreciez drept semnificative, folosindu-m? de jurnalul personal al unuia dintre membrii de la vârful P.N.?.:

Considera?iuni asupra ac?iunii politicii a românilor des??ra?i[1].

Arestarea ?i condamnarea lui I. Maniu precum ?i desfiin?area partidelor politice na?ionaliste, în vara ?i toamna 1947 a f?cut ca orice ac?iune politic? a na?ionalismulul românesc s? se mute în str?in?tate; abdicarea regelui ?i plecarea acestuia în str?in?tate se adaog? celor dou? cauze. Românilor liberi le revenea marea menire, cu caracter istoric, de a fi purt?torii con?tiin?ei libere române?ti ?i de a organiza ?l duce lupta politic? liber? în interesul neamului românesc. Ceeace s-a ?i întâmplat. Va veni vremea când aceast? ac?iune politic? s? fie cunoscut? în am?nunt ?i când se va putea formula o judecat? definitiv? asupra ei. Cred, totu?i c? nu e lipsit de interes de a face s? r?mân? pe hârtie felul în care românii din ?ar? interpreteaz? ?i judec? ac?iunea poltic? despre care este vorba, a?a cum aceasta ajunge la cuno?tin?a lor ?i potrivit st?rii lor actuale de cuno?tin??. Nu am preten?ia c? sunt exponentul con?tiin?ei române?ti din ?ar?, dar pot spune c? cunosc în mare m?sur? cam cum gândesc românii asupra liniilor generale ale politicii române?tl din afara ??rii. De mai bine de zece ani de când m-am ascuns, am avut prilejul de a auzi foarte multe lucruri - idei, p?reri ?i interpret?ri - c?ci persoanele pu?ine cu care vin în contact, î?i exprin? punctele lor de vedere ?i mai aduc permanent ve?ti, din lumea de care eu m? ascund. Voi expune în cele ce urmeaz? ?i p?rerile contrare ale mele atunci când am sim??mântul c? ele întrunesc majoritatea con?tiin?elor române?ti. Vreau s? l?muresc c? prin ac?iunea politic? româneasc? din lumea liber?, eu în?eleg actele cu caracter politic indiscutabil, dar ?i actele generale cu caracter cultural ?l moral, deoarece în vremurile actuale ?i în condi?iile date, toat? viata public? a românilor des??ra?i are culoare politic?, atât pentru noi to?i românii cât ?i pentru str?inii de oriunde, adic? de dincolo ?i de dincoace de oblonul de fier. Liniile mari ale acestor multiple activit??i ne sunt cunoscute, c?ci în emisiunile române?ti ale posturilor str?ine de radiodifusiune se spune esen?ialul, adesea ?i am?nunte. C? exist? foarte multe lucruri despre care noi nu suntem informa?i, asta e sigur. C? dintre acestea multe sunt deosebit de importante, este iar??i sigur. [...]. Eu cred c? mai întâi românii trebuie s? se organízeze, prin o singur? asocia?ie care s?-i cuprind? pe to?i, o asocia?ie, o colaborare, cu caracter na?ionalist, la fel ca aceia organizat? de Iuliu Maniu în ?ar? pentru a lupta împotriva ruso-comuni?tilor. Aceast? asocia?ie nu exclude deloc organizarea ?i a altor asocia?ii, de preferin?? cu caracter cultural ?i moral, cu înl?turarea acelor cu caracter al politicii de partid, care nu-?i au rostul. Grupa?i în asocia?ii de aceste feluri, românii des??ra?i trebuie s? desf??oare o activitate pe trei direc?ii:

Prima direc?ie este eminamente politic?. Nu putem pretinde refugia?ilor s? motiveze pentru ca s? schimbe politica interna?ional?, s? gr?beasc? r?fuiala general? dintre lumea liber? ?i tíranie, c?ci occidentalii se conduc dup? interesele lor. Dar suntem îndrept??i?i a a?tepta de la ei multe alte lacruri, a c?ror realizare se îmbin? cu ceeace face obiectul celei de a doua direc?ii, direc?ia cultural?. Direc?ia cultural?, stimulat? de politic, pe care la rândul ei îl stimulez?, are în fa?? un domeniu foarte larg, la care ?i oamenii politici nu numai cei de cultur?, au a-?i spune cuvântul. O prim? chestiune prive?te organizarea României de mâine. Pentru oricine este evident c? viitorul va fi enorm de mult schimbat în raport cu trecutul, adic? cu statul nostru liberal capitalist. La aceast? problem? trebuie s?-?i dea contribu?ia orice minte româneasc? capabil? de gândire. Mai exist? ?i lucruri la care predomne?te interesul prezent?rii neamului românesc în fa?a str?inilor. Tr?im într-o conjunctur? politic? unic?, în care oamenii liberi de pretutindeni, se intereseaz? mai mult ca oricând în trecut, despre na?iunile subjugate U.R.S.S. Acest prilej cu care nu ne vom mai întâlni, trebuie folosit pentru a face cunoscut str?inilor geniul românesc, sinteza civiliza?iei ?i culturii române?ti, idealurilor române?ti. Totul prezentat cinstit, deschis, sistematic, coordonat, prin publica?ii, conferin?e publice ?i cuvânt?ri publice. Altceva. Aproape peste tot în Europa au luat fiin?? partide ??r?ne?ti, iar în unele ??ri este numai ideia ??r?nist? care mije?te. Cum fenomenul se petrece neîndoielnic sub puterea cunoa?terii existen?ei în România, Polonia ?i Ungaria a unor partide ??r?ne?ti, acestea fiind acelea care au înfruntat, eroic ?i tragic, ruso-comunismul în ??rile lor, nu trebue sc?pat ?i acest prilej pentru a face cunoscut str?in?t??ii ideologla ?i doctrina ??r?nist?, aceste idei noi, parte din cultura ?i idealurile române?ti care ar fi, desigur, primite cu interes ?i de oamenii de ?tiin?? ?i o parte a publicului.

Cea de-a treía direc?ie este moral?. Ea se adreseaz? românilor dín ?ar?, ?i ea se poate realiza u?or, cu mijloace tehnice, deoarece se efectueaz? prin radiodifuziune. Românii dín ?ar? î?i f?uresc idealurile lor, prin care reu?esc s? tr?iasc? aceste vremuri cumplite. Exist? o unanimitate pentru idealul de libertate. Alte idealuri sunt în adormire, sau latente. Exist? mul?i români care nu mai cred nici m?car în eliberare pentru timpul cât mal au de tr?it. De între?inerea n?dejdii c? vom ajunge la limanul libert??ii, care se face de românii din afar? prin vorbe goale, ne-am s?turat cu to?ii. Ne e lehamite de atâtea p?l?vr?geli ?i minciuni. ?i atunci, cum st?m în a?teptare de zece ani este altceva de f?cut, trebuie insuflat neamului nostru un ideal na?ional ?i un ideal moral. Inspira?ia trebuie c?utat? în societatea româneasc?, din ?ar? ?i din str?in?tate. Se poate încerca s? se afle care sunt n?zuin?ele neamului, ale românilor din ?ar? f?r? ca pentru asta s? fie nevoe de mare lucru. Con?tiin?e române?ti trebuiesc între?inute, în puterea lor de rezisten?? moral?, prin aruncarea s?mân?ei de noi idealuri, pe care min?ile ?i sufletele lor s? o creasc?. S? tr?im în duhul unor idealuri, s? le fie mai u?or ca s? suporte urgia. Acum, dup? ce am ar?tat care este, în p?rerea mea, menirea românilor des??ra?i, s? vedem cam cine sunt, ca valoare, principalii lor conduc?tori politici, ?i abia apoi s? cercet?m ac?iunea lor politic?.

Pe regele Mihai îl cunoa?tem, de?tept dar f?r? idei, bine inten?ionat, dar ?ov?ielnic, încrez?tor în persoane f?r? r?spundere politic?, prea influea?abil din partea acestora, cu inten?ii v?dite spre guvernare. Din nimic nu r?zult? c? cei zece ani de când Mihai se afl? în str?in?tate ar fi modificat caracteriz?rile de mai sus. Dimpotriv?, se poate constata ?i oarecare u?urin??. (Autorul face aici o descriere mai voalat? a unui om f?r? prea mult? inteligen??, adic? „de?tept dar f?r? idei", cu alte cuvinte „exist?, dar lipse?te cu des?vâr?ire". - n.n.). Gr. Gafencu s-a refugiat în str?in?tate înc? dinaintea r?zboiului. El î?i creiase deja în ?ar? un nume bun. Întemeiase ziarul „Timpul", care a fost o gazet? bun?. Fusese deputat ??r?nist. Priceperea în politica extern? nu i-o contest? nimeni, ci dimpotriv?. Cu pu?in înainte de a se des??ra ocupase demnit??ile de ministru la Moscova ?i de ministru de externe, p?r?sind partidul na?ional ??r?nesc. La Paris, Gafencu, datorit? meritelor sale, a devenit un publicist cu renume, articolele sale de ziar, care mai ap?reau ?i în alte ??ri, stârnind interes. Înc? ?i mai mult? vâlv? au produs în lumea literar? dou? c?r?i pre?ioase cu caracter politic pe care le-a publicat, ?i a fost colaborator extern al iul Maniu în timpul r?zboiulul ?i dup? terminarea lui. ?i-a consacrat o bun? parte din activitatea sa ideii unit??ii Europei, direc?ie în care sunt indicii serioase c? a f?cut o treab? bun?, dar prea pu?in româneasc?. Gafencu a fost un om reprezentatlv ca român ?i ca purt?tor de idei atât în ochii românilor cât ?i în acei ai str?inilor. Dispari?ia sa a fost o pierdere româneasc?. Pe cel de al treilea român - zic „al treilea", dar nu fac nici-o clasificare - îl cunoa?tem, de asemeni, Generalul N. R?descu nu f?cuse niciodat? politic? pân? ce a ajuns prim ministru în decembrie 1944, dup? care ?i-a creiat în ?ar? o mare faim?, exclusiv prin politica de rezisten?? contra ruso-comunismului, practicat? în cele dou? s?pt?mânl care au precedat constituirea guvernului din 6 Martie 1945. Numai c? singurele însu?iri de na?ionalist ?i democrat, nedublate de idei mai largi ?i mai concrete, sunt insuficiente pentru a organiza politica na?ional? în str?in?tate. Gr. Niculescu Buze?ti, diplomat de carier?, fost ministru de externe,a fost un om de?tept ?i cu rafinament politic. A fost colaborator al lui Maniu în organizarea ?i efectuarea loviturii de la 23 aug. 1944, ?i dup? aceia. A plecat în str?in?tate ca împuternicit, în scris, al Iui Maniu.

C-tin Vl?oianu ?i el diplomat de carier?, a fost deasemeni ministru de Externe în cele dou? guverne dintre 4 nov.1944 - 6 martie 1945. Singura activitate politic? intern? a fost desf??urat? de Vi?oianu între datele de mai sus, de pe vremea când se ac?iona mult în culisele politice, activitatea în care fostul ministru de Externe a dovedit abilitate diplomatic? ?i sim? al intereselor sale personale. În func?iunile mai vechi de ministru la Var?ovia ?i apoi la Haga, Vi?oianu s-a achitat onorabil - ?i nu mai mult. Ca om, Vi?oianu nu posed? c?ldur? sufleteasc?; nu e un om apropiat, ci dimporiv?, rece ?i distant; unii spun chiar c? e un om sterp, din punct de vedere sufletesc. Dup? moartea Iui Buze?ti ?i a lui R?descu, Vi?oianu a r?mas cu un singur concurent, pe care l-a r?pus, de?i îi era superior. Murind, Gafencu, în ianuarie 1957, Vi?oianu s-a v?zut pe deplin st?pân pe situa?ie. Despre al?i conduc?tori politici, de o valoare mai mic?, voi vorbi mai departe. Înc? din toamna lui 1947 R?descu, ultimul prim ministru liber, a întemeiat în America consiliul na?ional român în care au fost chema?i Gafencu, Buze?ti, Vi?oianu ?i al?ii. Era de a?teptat ca venirea regelui în str?in?tate s? dea un nou impuls ac?iunii politice române?ti. Dar n-a cam fost a?a. În drum spre Lousane, un purt?tor de cuvânt al regelui abdicat a f?cut o declara?ie pe peronul g?rii Berna. El a spus c? Mihai I este hot?rât a nu reveni la tronul României, decât dac? va fi chemat de un parlament ie?it din alegeri libere. ?i a mai ad?ugat c? Mihai va face o declara?ie personal?, în acela? sens, ?i mai larg? în cuprins de îndat? ce va ajunge la cap?tul c?l?toriei sale. Se ?tie c? Elve?ia a interzis lui Mihai s? fac? acte politice pe teritoriul s?u de ?ar? neutr?, a?a c? declara?ia anun?at? nu s-a mai produs. (G?selni?a a fost binevenit?, deoarece regele tr?d?tor nici nu voia s? mai intervin? în favoarea poporului român. El î?i atinsese scopul s?u, ca executant al intereselor Kremlinului, dar mai ales a intereselor sale meschine, pur prsonale.. Plecase cu o avere foarte mare din România - procesele-verbale con?inând averea cu care a plecat sunt înc? interzise cercet?torilor istorici -, a?a c? nu-i mai trebuia o alt? „b?taie de cap", pentru o ?ar? pe care n-a agreat-o niciodat? ?i pe care a tr?dat-o. ?i acum, a venit în România, nu pentru binele ??rii, ci pentru a-?i recupera averea. O parte din aceast? avere nici nu-i apar?ine, legal - n.n.). Românii au prlmit favorabil declara?ia lui Mihai, f?cut? prin intermediar, dar din sim??minte care se bat cap în cap, unii monarhi?ti î?i ziceau c? e frumos a voi ca na?ia s? te aclame, fiind sigur c? faptul se va produce. Al?ii, pu?ini la num?r, dar totu?i destui, î?i spuneau c? a sosit momentul de a termina cu sistemul monarhic. ?i unii ?l al?ii erau burghezi. Nu cunosc ce socotea muncitorimea în majoritatea ei na?ionalist?, dar ?tiu c? era, îmi vine a crede, pentru regalitate, în acele momente. Dar mâine? ??r?nimea (gloata incon?tient?, necuvânt?toare, servil?, indiferent? a tot ce se petrece cu ea - n.n.) îi monarhic? de totdeauna. În ce m? prive?te, p?rerile mele erau acelea?i pe care le voi ar?ta.

Abdicarea, impus? de un guvern tiranic ?i aflat la porunca str?inilor ?i care chiar în aceast? chestiune ac?iona complect altfel decât vroia na?ia, este un act nul din punct de vedere moral ?i juridic; declara?ia mai însemna retragerea în via?a privat? a autorului ?i lipsirea cauzei române?ti de singurul ?ef cu autoritate de a vorbi în numele na?iei sale. (Na?ia, dup? faptele regelui abdicat, a fost socotit? de acesta c? nu era a sa, c? el nu f?cea parte din ea. - n.n.). Din acest punct de vedere ea a fost o gre?eal?, indiferent de faptul c? a inten?ionat s? nu se reîntoarc? decât la cererea na?iei, are, în sine, totu?i, ceva valoare ca atitudine (Nu era valoare, ci minciun?, fiindc? fostul rege nu s-ar fi înapoiat în România decât dac? ar fi avut un anumit profit material, a?a cum a f?cut-o, de câ?iva ani. - n.n.). Tot odat? - ?i asta cu sau f?r? declara?ia lui Mihai I – eu mi-am pus întrebare dac? nu este cazul de a termina cu monarhia. (Având monarhie, înseamn? s? accep?i ca un viitor rege, chiar absolvit de inteligen??, avar, escroc, tr?d?tor etc., s? conduc? ?ara. Fiind îns? republic?, exist? posibilitatea de a fi ales, din cinci ani în cinci ani, (sau numit de for?ele oculte) un viitor pre?edinte, care ar fi ?i al na?iei, adic? va conduce na?ia nu numai în interesul s?u, ci ?i al popula?iei ale c?ror frâne le de?ine - n.n.). La fel gândesc ?i al?ii, dar to?i care suntem de aceast? p?rere, constituim o minoritate în rândurile burgheziei, singura clas? pe ale c?rei p?reri le pot cunoa?te mai bine. Totu?i, am mari îndoieli, dac? e bine s? aducem chesiunea în discu?ia public?. E adev?rat c? ??r?nimea poate fi u?or convins? (adic? manipulat?; ?i nu numai ??r?nimea - n.n.) de contrariul. Numai c? o ac?iune cu acest scop ar dezl?n?ui o lupt? politic? aprig?, c?ci monarhia va avea parte de sus?in?tori aprin?i, din opozi?iune. Dar, v?zând ?i f?când. Viitorul va decide de cum e mai bine s? facem. Îmi vine a crede c? vom r?mâne la sistemul monarhic. O dificultate serioas? a r?sturn?rii monarhiei va veni de acolo c? Mihai va fi primit triumfal la reîntoarcerea sa în ?ar?, deoarece românii v?d în el personificarea na?ionalismului românesc ?i ideia de ?ar?. De ce? Deoarece, c? e justificat sau nu, asta îi alt? chestie. Faptul în sine exist?. ?i asta e mai important.

Dar surprizele nu sunt excluse. S-ar putea ca curentul republican s? fie mai puternic decât îl b?nuiesc eu. În alt? instan??, totul va depine de purtarea lui Mihai. Dac? va voi s? guverneze îl vom detrona. N-au trecut decât dou? luni de la declara?ia de la Berna, ?i Mihai a f?cut o alt? declara?ie, complect opus? celei anterioare. La Londra, în ziua de 4 martie 1948, în drum spre America, unde se ducea s? stea de vorb? cu pre?edintele acesteia, N. Truman, Mihai a declarat: „La ora actual? nu mai e necesar s? se insiste asupra anumitor evenimente ?i cauze care au determinat politica din sud estul Europei, fiind cunoscute de toat? lumea. În ceea ce prive?te România, m? folosesc de acest prilej pentru ca s? confirm eu însumi faptele. În diminea?a zilei de 30 dec.1947, d-nii Petru Groza ?i Gh. Gheorghiu-Dej, membrii guvernului, mi-au prezentat textual actul de abdicare somându-m? s?-l semnez imediat. Ambii au venit la Palat, dup? ce Palatul a fost înconjurat de deta?amente armate ?i mi-au spus c? m? fac direct r?spunz?tor de v?rsarea de sânge care ar urma în urma m?surilor luate de ei, în caz c? nu accept. Acest guvern a violat obliga?iile interna?ionale falsificând alegerile ?i anihilând pe acei care au avut asentimentul poporului. Nu m? consider legat de nici-un fel de act de abdicare ce mi-a fost impus cu for?a de un guvern impus de o putere str?in? ?i care nu este în asentimentul poporului român. Plin de încredere în viitorul nostru, sunt ?i r?mân credincios poporului român, de care m? simt legat".
- Va urma -
Not?: S-a p?strat ortografia original? a documentului. Textul integral[1] poate fi g?sit în volumul „Memoria Istoriei. ?ip?tul mor?ii" Vol. 2, Bucure?ti, autor Mircea Vâlcu-Mehedin?i, Editura M.V.M., 2015.
---------------------------------
[1] Fond C.C. al P.C.R., Colec?ia 147, Dosar 19

footer