Revista Art-emis
PDF Imprimare Email
Col. (r) Dr. Constantin Mo?incat   
Miercuri, 10 Iunie 2015 19:37

Col. (r) dr.  Constantin Mo?incat, art-emis 1Militant pentru Unire

În anul 1883, Comitetul Partidului Na?ional Român din Transilvania, avându-l în frunte pe dr. Ion Ra?iu, cel mândru ca un stejar ?i falnic ca un stindard[1] încurajat de al?i b?rba?i tineri, de mâna întâi, ca dr. Vasile Lucaciu, Aurel C. Popovici, Nicolae Cristea ?i al?ii, a hot?rât s? editeze un ziar zilnic. Acesta se voia, de fapt, a fi un ziar cu totul la îndemâna Partidului Na?ional Român, pentru a da un avânt mai remarcabil ?i un ritm mai viu vie?ii politice a poporului românesc. În acest scop a fost ales Sibiul, unde, de altfel, tr?iau cei mai mul?i dintre redactorii ziarului. Acest ziar urma s? apar? cu începere de la 1 Aprilie 1884. Pân? în 1884, în Transilvania au ap?rut mai multe ziare, s?pt?mânale, sau 2-3 apari?ii, între care cele mai vechi: Telegraful român la Sibiu, întemeiat de Mitropolitul Andrei ?aguna, ?i Gazeta Transilvaniei întemeiat?, la Bra?ov, de Gheorghe Bari?iu. Gazeta Transilvaniei pentru a nu pierde întâietatea, cu sprijinul unor frunta?i din Blaj, apare zilnic de la 1 Ianuarie 1884. Familia Mure?an, ce devenise proprietara gazetei, nu a consim?it a se pune necondi?ionat în slujba Partidului. A?a se face c? pentru a pune la dispozi?ia publicului un ziar cât mai bine scris în fruntea noii publica?ii: Tribuna a fost poftit ca director, Ioan Slavici ?i a ap?rut la 1 Aprilie 1884. De la prima sa apari?ie Tribuna a pornit o foarte vioaie vi?? na?ional?, de lupt? dârz? în contra du?manilor neamului. Dup? doi ani de apari?ie Tribuna înrolase în lupta na?ional?, toat? intelectualitatea din Transilvania, Banat ?i Cri?ana. Dar marea b?t?lie a poporului, în contra temu?ilor s?i ap?s?tori, trebuia dat? de popor. Pentru preg?tirea acestuia, în 1 ianuarie1893, apare, Foaia Poporului sub redac?ia scriitorului Ioan Russu ?irianu. Primul num?r, ap?rut în 1.000 exemplare a fost difuzat de preo?i ?i înv???tori în sate. Foaia a prins la ??rani c?ci, la suma de 2 forin?i (4 lei) abonamentul pe an, au sosit peste 2.000 cereri de abonare, ceea ce a impus o reeditare a primului num?r. Apari?ia Foii poporului ?i a num?rului de Duminic? a Gazetei Transilvaniei au reprezentat prelungiri ale vorbelor trimise de domnii no?tri dr. Ra?iu, dr. Lucaciu ?i ceilal?i prin foi, dup? cum afirmau ??ranii ie?i?i în uli??, a?eza?i pe lavi?ele de la poart?.

St?pânirea maghiar?, foarte atent? la orice semn, sau ac?iune de organizare a mi?c?rii na?ionale la popoarele ne maghiare ?i îndeosebi la români, de a c?ror trezire, fiind tare îngrijorat?, se înarmase cu biciul procurorilor. De la prima apari?ie Tribuna a fost lovit? de mai multe procese. Dup? legea de pres? ungureasc?, fiecare ziar care dorea s? fac? politic?, trebuia s? depun? la Prefectur? o garan?ie de 10.000 florini, iar cele s?pt?mânale 5.000[2]. La proces pe lâng? osândirile la temni?? se d?deau ?i amenzi ustur?toare în bani, care se scoteau din garan?ia depus?, ?i îndat? ce garan?ia era ?tirbit?, gazeta era suspendat? pân? la refacerea garan?iei. Pentru a sparge cuibul Tribunei redactorii erau întemni?a?i iar gazeta aspru amendat?. Cel dintâi martir a fost directorul Ioan Slavici cu un an închisoare de stat la Va? (închisorile din Seghedin ?i Va?, erau cele mai aspre, fapt pentru care românii erau închi?i acolo). Din acea închisoare politic? nu putea scrie articole politice. Locul lui Slavici a fost luat de Septimiu Albini, iar ca procesele s? nu goleasc? redac?iile de elemente indisponibile în frunte au fost pu?i tipografi credincio?i. Acest lucru a înfuriat pe procurorii maghiari, c?ci nu mai puteau sparge cuibul argisit de ei. Închisorile erau mai u?or de suportat decât amenzile. Capitalul de peste 40.000 florini, împ?r?it în ac?iuni, a fost mereu afectat pân? la lichidare. În 1893, pentru un articol, Tribuna, a fost din nou târât? în proces. Redactorul r?spunz?tor s-a prezentat la judele instructor dar a refuzat s?-i indice autorul, asumându-?i-l Magistratul instructor, furios îi r?spunde: nu primesc r?spunderea ta!(de?i era perfect legal?), ci î?i cer s?-mi dai pe autorul articolului c? de nu, înfund? pu?c?ria toat? redac?ia[3]. ?i dup? un interogatoriu celebru to?i redactorii Tribunei: Septimiu Albini, Augustin Russu-?irianu, Liviu Albini, Ian Dordea au fost osândi?i la câte 2-3 luni de temni?? ordinar?. Dar adev?rata fa??, justi?ia maghiar?, ?i-o arat? în 1894, în marele Proces al Memorandi?tilor, când nici rev?rsarea manifesta?iei poporului român, 20.000 de oameni veni?i din mun?i, din câmpii din tot Ardealul, Banatul ?i Cri?ana, nu impresioneaz? c?ci to?i membrii Consiliului au fost condamna?i de la 1 an la 4 ani închisoare. Împotriva trufiei ungure?ti s-au ridicat ?i alte publica?ii. Preotul Ioan Mo?a, al?turi de dr. Silviu Moldovan, redactor, ?i Aurel Popovici Barcian în Revista Or??tiei au protestat în ajunul marelui praznic na?ional maghiar al Mileniului venirii ungurilor în Europa. Revista Or??tiei a adus o dârz? campanie împotriva particip?rii poporului nostru la praznicul de bucurie al ungurilor. C?ci vor fi având ei de ce se bucura, dar noi? Pentru c? de 1.000 de ani ne calc? în picioare orice drept, ne smulg rodul muncii noastre din mâini ?i se îmbuib? ei din el[4]. Fa?? de acea s?rb?toare vreo 400 de comune au înaintat un b?rb?tesc Protest.

La 1 ianuarie 1902 o nou? publica?ie cu nume sugestiv: LIBERTATEA patronat? de dr. Victor Bontescu, dr. Lucian Borcea, dr. Alexandru Vaida–Voevod s.a. continu? lupta pentru drepturile ?i libert??ile românilor. În primul editorial, reamintind cititorului versurile: Plecat-am nou? din Vaslui... se ar?ta cum s-au întors curcanii acas? purtând, str?lucitoare, pe piepturile lor Virtutea militar?. A?a ziceau ?i ei, ceata de fondatori ai acelei foi, la r?zboi contra turcilor no?tri. ?i se rugau lui Dumnezeu. S? se întoarc? din lupt? purtând pe piept medalia Datorin?a împlinit?, pe care era a?a de pl?cut s-o sim?i atârnându-?i pe pieptul sufletului[5]. Ziarele maghiare aveau o rubric? special? Turnul de Veghe pentru urm?rirea ?i denun?area mi?c?rilor române?ti. ?i ocazia pentru a lovi Libertatea se ivi în toamna anului 1902. Ungurii în?l?ar? în Pia?a Clujului statuia ecvestr? a regelui Mathia (Matya? cum îi zic ei ). Pe 11 octombrie 1902 se f?cuse dezvelirea cu o zgomotoas? parad?. ?i cu sunet ?i r?sunet în jurul ei „surle ?i tobe ?i s-a vânturat pleav? de vorbe"[6]. To?i vorbitorii (consensul, cred, c? ei l-au inventat ?i nu renun?? la el nici azi) s-au f?lit cu regele Matya?, al lor (uitând c?-i fiul lui Iancu de Hunedoara, voievod român al Transilvaniei) sub a c?rui domnie a fost în ?ara Ungureasc? odat? dreptate!. Însu?i poporul maghiar îl pomene?te prin cuvinte: Meghalt Matyas, vele az igazsag - !( A murit Mathia, ?i cu el dreptatea)[7]. Aceast? expresie a fost, de altfel ?i titlul articolului de salut al Libert??ii scris de preotul Ioan Mo?a dup? cum l-a t?iat capul ?i i-a dictat inima (anexa1). Ungurii din Turnul de Veghe v?zând îndr?zneala tinerilor ziari?ti asmu?ir? procurorii asupra gazetei. De?i în articol nu era v?t?mat?, cu nimic, memoria vestitului Rege, ba chiar a fost preasl?vit?, pigmeii unguri care se t?mâiau în „a?â?at prin articol pe români împotriva ungurilor, ba am ?i pream?rit pe Memorandi?tii cei osândi?i de acela?i Tribunal din Cluj" (subl. ns.- C.M.)[8]. Pentru a?â?area la ur? pedeapsa cu arest de stat era o închisoare domneasc? dar pentru a doua se cuvenea temni?? ordinar?. Cele dou? învinuiri nu trebuiau dovedite ?i dezvinov??ite. La proces, în fa?a jura?ilor ?i Tribunalului, preotul român Ioan Mo?a, a refuzat s? r?spund? la întreb?rile judec?torului, adresate în limba maghiar?, fiind necesar? aducerea unui t?lmaci (de?i judec?torul ?tia române?te iar preotul ungure?te!). Când notarul de ?edin?? a omis un ?i, prin care se deforma în?elesul frazei, preotul a replicat prompt. Atunci pre?edintele, enervat, s-a adresat asisten?ei: vede?i, spune c? nu ?tie ungure?te ?i ne sile?te s? folosim t?lmaciul, ?i el distinge a?a o mic? nuan?? în traducere! Din asta reiese ce perfid e! [9] ?i cu aceast? fraz? verdictul a r?mas definitiv: Un an temni?? ordinar?[10].

Cu toat? str?duin?a ?i excelen?a ap?r?toare pe care i-a f?cut-o dr. Aurel Vlad ?i la Curia (Casa?ia) din Pesta, care a casat sentin?a subliniind „ce naiba! Un an de închisoare de stat, a? mai zice, dar temni?? ordinar??"[11]. Preotul român a fost din nou judecat de acela?i Tribunal din Cluj, condamnat tot la an de temni?? grea, pe care apoi Curia, (cât? clemen??) a redus-o la 2 luni. Ridicat pentru a fi întemni?at preotul Ioan Mo?a a fost escortat spre închisoarea din Cluj pe lâng? statuia lui Mathia. A privit spre statuie, cam ciudat, c?ci pentru el trebuia s? stea la temni?? dou? luni. Cu bun?tate Regele l-a privit ?i parc? i-ar fi zis: „Ce s?-?i fac?... Ai cam avut dreptate când ai zis c?ci cu mine de-odat? a murit dreptatea"[12]. Dar procesele au continuat. Dup? articolul Sus inimile! în care s-a subliniat faptul c? nici pedeapsa cea mai grea nu poate înfrico?a, procurorul a v?zut agita?ie ?i poc: 5 luni temni?? ordinar?, în 1903. Revista Libertatea a avut merit incontestabil în campania electoral? din acela?i an, în care dr. Aurel Vlad l-a învins pe candidatul guvernului ?i a devenit deputat de Dobra. Dr. Aurel Vlad s-a prezentat singur cuc, în numele poporului românesc, în Parlamentul din Pesta. Puternica sa personalitate, ?inuta ?i vorba sincer? ?i clar? l-au f?cut simpatic chiar ?i multora dintre maghiari, iar presa maghiar? aproape c? l-a admirat. Dup? acest succes Libertatea a c?rui curent a fost preluat în apari?iile zilnice din Tribuna Poporului de la Arad, Telegraful Român din Sibiu ?.a., se reorganizeaz?, a?a c? s?pt?mânalului preotului Ioan Mo?a i se adaug? o foaie poporal? cu nume de botezat Foaia interesant?. Primul num?r a fost „îmbrobodit cu chipul senin ?i dulce al lui Avram Iancu, în hain? alb? de Mo? cu mâna dreapt? pe tunul lui de cire?. Acest chip era un simbol al programului care spunea în ce duh va apare foi?a"[13]. La Cr?ciunul anului 1906, Libertatea a intrat în casele cititorilor cu dou? suplimente Foaia Interesant? ?i Tov?r??ia pentru îndrum?ri economice. Peste trei ani, în 1909, tot de Cr?ciun s-a mai ad?ugat o foaie de glume numit? Bobârnaci. Din pornirea bobârnacului red?m o glumi?? (care se potrive?te ?i ast?zi):
„ - Cât? leaf? cape?i ca practicant în slujba în care ai intrat?.
- Anul acesta înc? nimic, dar dac? m? port bine, dup? un an cap?t îndoit..."[14] La pre?ul celor patru foi de numai 6 coroane pe an, cu apari?ie s?pt?mânal?, în 30 de pagini, num?rul abona?ilor a dep??it 12.000. Toate aceste publica?ii au preg?tit poporul român din punct de vedere politic, fapt pentru care în 1906, 15 deputa?i români au ocupat jil?urile parlamentare la Pesta, unde împreun? cu slovacii ?i sârbii au format Blocul parlamentar al na?ionalit??ilor. În acest bloc dr. Aurel Vlad, Iuliu Maniu, Coriolan Brediceanu, s. a., au luptat pentru drepturile românilor.Turnul de Veghe unguresc era îns? înc? la post. În 1914 a început r?zboiul despre care - prin foile preotului Ioan Mo?a din Or??tie, difuzate în 16.000 exemplare -, ??ranul român a fost ?inut la curent. Cenzura ungureasc?, la început, a fost p?c?lit? c?ci se cita din Budapesti Hirlop ?i atunci foaia trecea c?ci era glas unguresc care transmitea ?tiri de pe front, chiar dac? ele nu erau favorabile guvernului. Cerându-i-se s? transmit? ?tiri false despre Hot?rârea Consiliului de Coroan? Român de a intra în r?zboi al?turi de Germania ?i Austro-Ungaria preotul Ioan Mo?a a refuzat. Prefectul jude?ului l-a aten?ionat pe ?eful poli?iei din Or??tie despre reaua credin?? a preotului. Slujba?ii unguri îl pârau c? ar fi îndemnat solda?ii români s? nu fie credincio?i steagurilor ungure?ti, îl vorbeau de r?u la cazarm? ?i în cercurile publice. Aceast? strâmtoare l-a f?cut s? se refugieze la Bucure?ti împreun? cu întreaga familie, de unde va continua s? editeze acelea?i publica?ii.

Preotul Ioan Mo?a, singurul redactor la Libertatea, a mai fost arestat ?i a treia oar? de autorit??ile maghiare pentru c? într-o sâmb?t? la vecernie a anun?at pe românii din ?ibot, c? a doua zi va fi o adunare popular? la Or??tie, la care vor vorbi dr. Vasile Lucaciu ?i St. Cicio-Pop. ?i pentru acest anun? „am fost chemat în judecat? pentru c? am f?cut politic? în biseric?..., - iar p?rintele Simion Sec?rea - pentru c? m-a l?sat s? vorbesc în biserica sa"[15]. Pentru aceast? fapt? cei doi români au fost condamna?i la 2 s?pt?mâni închisoare de stat la Seghedin. Când a intrat în închisoare ?i a auzit în urm? sunetul z?vorului greu, p?rintele Sec?rea, care nu ?tia numai drumul pân? la biseric?, i-a repro?at lui Mo?a: „unde m? aduse?i tu pe mine!..., dar apoi v?zând c? în închisoare nu-s închi?i decât români, oameni cumsecade, ziari?ti unguri (pentru c?-l înjurau pe împ?ratul neam? din Viena n.n.- C.M.) ?i domni pentru duel, s-a împ?cat cu soarta ?i p?rintele Sec?rea, c?ci suferea pentru neamul s?u"[16]. Protoiereul Ioan Mo?a, un ardelean de o modestie admirabil?, a activat în 42 de ani de gazet?rie poporal? la cele mai larg r?spândite, înainte de r?zboi, reviste din Ardeal, Banat ?i Cri?ana, în care a publicat o sumedenie de fotografii din toate domeniile. A surprins figurile celor mai ilu?tri înainta?i ?i a schi?at portretele morale ?i ac?iunile politice în slujba neamului românesc a lupt?torilor ardeleni, dar niciodat? pe al s?u. Opera gazet?reasc? a omului care a avut puterea optimismului superlativ merit? o selec?ie ?i o grupare tematic? pentru o eventual? editare, c?ci ideile de for?? ale sfaturilor sale practice, trebuincioase poporului, c?ruia se adresa, au ?i ast?zi maxim? viabilitate ?i credem c? ?i c?utare.

Unirea a fost marele vis pentru care Ioan Mo?a a trudit neîncetat. De pild? la apari?ia, ?i apoi sus?inerea Foii interesante când auzea de un român vrednic printr-o fapt? a sa, prin suferin?a sa, imediat îi cerea fotografia ?i istoria ?i le publica în gazet?. Pentru a lega suflete?te pe ardeleni de fra?ii lor din regat a luat leg?tur? cu revista armatei de la Bucure?ti pentru a-i împrumuta cli?ee cu grupuri de ofi?eri la deferite activit??i. Astfel cititorii admirau armata român?, pe prin?ul Carol, de pild?, al?turi de unchiul s?u Regele Carol I. ?i prin calendarele tip?rite în culori, precum ?i prin numerele de la praznicele de Pa?ti ?i Cr?ciun, preotul Ioan Mo?a anima sufletul românesc. Actul Marii Uniri a fost alc?tuit din izbânzi mici la care Ioan Mo?a a cl?dit. În 1906, de pild?, când dr. Teodor Mihali a fost ales pre?edinte al grupului parlamentar român din Budapesta acesta a recunoscut c? prin mai multe locuri „mai mult ne-a ales (ca deputa?i) Libertatea D-tale, decât agen?ii electorali"[17] lucrul adev?rat c?ci Libertatea contribuise prin rubrica sa permanent?, Sunt mândru c?-s român, la în?l?area poporului român, chiar ?i atunci când prin m?surile luate de autorit??i, în 1910, au c?zut din deput??ie: dr. A. Vlad, Iuliu Maniu ?i Coriolan Brediceanu. Nu de pu?ine ori Ioan Mo?a, folosea pseudonime precum: Horia, Opinc?, Mo? - Roat? etc. sau g?zduia în paginile sale condeie celebre: Emil Borcea (creatorul Bobârnacu-lui scris aproape tot în versuri); dr. Alexandru Vaida–Voevod, dr. Ioan Mihu (care în num?rul 11 al Libert??ii a scris un articol despre politica na?ional?, care a avut un mare r?sunet, fiind comentat ?i la Albina de Partinie Cozma), Ilarie Chendi care conducea cu m?iestrie rubrica de critic? literar? cu amintiri despre Co?buc, Caragiale ?i Vlahu??, precum ?i note despre via?a cultural? ?i artistic? din Capitala Bucure?ti.
Ideea de-a lumina poporul l-au f?cut pe Ioan Mo?a s? scrie într-o limb? u?oar?, accesibil? ??ranului, fapt pentru care a r?mas ?i a trudit singur la Libertatea, explicând poporului în?elesul cuvintelor: congres, unanim, ?omer, parlamentar ?.a., fapt ce stârnea admira?ia cititorilor, care de?i citeau Tribuna, Românul a?teptau Libertatea ca apoi aceea îmi explic? ce n-am priceput[18].

Constrâns de autorit??ile ungare, preotul Ioan Mo?a, împreun? cu familia, a trecut Carpa?ii ?i s-a stabilit la Bucure?ti. Foile tip?rite prin grija cumnatului s?u, dr. Nicolae D?mian au fost oprite de la apari?ie în 1915 sub pretextul c? nu au pe cine chema la r?spundere în caz de nevoie. Pân? la 15 august 1916, când România a intrat în r?zboi, Libertatea a ap?rut la Bucure?ti, fiind bine primit?, abonamentele din Oltenia, Moldova ?i Muntenia acoperind cheltuielile de edi?ie ?i îi mai r?mânea ceva pentru munca depus?. Cel ce luptase atât de admirabil pentru românii ardeleni, odat? cu începerea r?zboiului pentru întregire, nu putea s? stea de-o parte. Ziarele ?i-au suspendat activitatea iar Ioan Mo?a a intrat în armata român? ca translator, cu gradul de sublocotenent pe lâng? Comandantul teritoriului ocupat, colonelul Constantin Pietraru. Comandamentul a instalat primele organe ale administra?iei române (notari, primari etc.) în jude?ele Bra?ov ?i Trei Scaune. Secuii care, speria?i, s-au refugiat în p?duri, dar v?zând ce frumos ?i omene?te s-au purtat noii st?pâni s-au întors la casele lor. Roata norocului cum zicea Ioan Mo?a s-a întors fiind nevoi?i s? se retrag? în Moldova[19]. În prim?vara anului 1917, dup? detronarea ?arului rus, guvernul român a hot?rât s? trimit? în America o misiune patriotic? format? din ardeleni cunoscu?i care s? st?ruie pe lâng? românii americani s? formeze Legiuni de voluntari care s? lupte în Fran?a, pe frontul apusean contra puterilor centrale. Delega?ia a fost alc?tuit? din p?rintele dr. Vasile Lucaciu, preotul Ioan Mo?a ?i profesorul Vasile Stoica care s? se prezinte în uniform? de ofi?er român. Periptul celor 11 zile prin Rusia, gazetarul Ioan Mo?a, îl surprinde în scrierea sa ?i remarc? bun?tatea din g?ri bufet, mas?, ceain?rie, ?i nici un om sau soldat zdren?os-! Am v?zut ora?e ?i caz?rmi prin Siberia cum noi n-avem[20]. Dup? alte 16 zile de naviga?ie prin oceanul Pacific debarc? la San Francisco ora? cu mare alerg?tur? de tranvaie, de automobile, de camioane încât dac? nu e?ti deprins a te strecura printre ele, îndat? te calc? unul sau altul[21] ?i unde oamenii sunt încrezu?i pe puterea limbii lor ?i încredin?a?i c? toat? lumea care merge în America o ?tie[22], române s-a stabilit la Cleveland, un fel de capital? a românilor din America unde preotul Ioan Mo?a a început s? tip?reasc? Libertatea cu suplimentul s?u Foaia Interesant?. Dup? primul num?r a primit atâtea abonamente încât dup? acoperirea cheltuielilor i-a mai r?mas ceva. ?tirile, abil strecurate se refereau la traiul din ?ar?, la mersul r?zboiului, ?i la patima fra?ilor ardeleni refugia?i. Ziarul a prins la români, ?i a ap?rut dou? luni, pân? când ?tirile, din presa american?, au anun?at dezertarea în chip tic?los a ru?ilor de la datorie, retr?gându-se din front ?i l?sând largi sp?rturi în frontul român biruitor[23]. Atunci preotul Ioan Mo?a a revenit, în grab?, în ?ar? unde-i r?mase familia cu doar 5.000 lei, ce-i ajungeau doar o lun?.

La întoarcerea spre cas?, când a ajuns la Petrograd a aflat vestea c? a izbucnit revolu?ia ce se întindea în întreaga Rusie. Dup? pacea de la Buftea-Bucure?ti, Ioan Mo?a a fost trimis s? lucreze la Cuvânt Moldovenesc, redactat de Pantelimon Halippa. A înv??at scrierea cu litere cirile ?i a redactat Cuvântul Moldovenesc aproape un an, timp în care a publicat al?turi de alfabetul rusesc ?i alfabetul latin. În ziar a ap?rut în paralel scrisul rusesc ?i românesc, acesta fiind începutul scrisului cu litere latine pentru moldovenii Basarabiei[24]. A?a a ajutat pe basarabeni s? îndr?geasc? scrierea româneasc?, ?i mai ales lupta pentru a-i înc?lzi pentru unirea cu ?ara mam?[25], lucrare de covâr?itoare importan?? a c?rui suflet ?i motor era, mai mult ca oricine altul, Onisifor Ghibu[26].

La 27 martie 1918, s-a ?inut la Liceul rusesc din Chi?in?u ?edin?a solemn? a Sfatului ??rii ?i a fost prezidat? de Ion Iencule?, îmbr?cat în uniform? simpl? de soldat rus cu o centur? simpl? peste mijloc[27], ?edin?? în care s-a proclamat unirea Basarabiei cu România. Înaintea ?edin?ei Episcopul rus Serafim a oficiat sfânta liturghie pe care a cetit-o în române?te spre marea pl?cere a tuturor[28].Cu toat? lingu?irea de ultim? or? pe lâng? români, atunci când generalul V?itoianu a fost numit Comandant ?i comisar al Basarabiei l-a poftit pe Serafim s? plece în Rusia, arhiepiscop fiind numit Nicodim. ?inta plin? de tact a preasfin?itului Nicodim, energia ?i dreptatea generalului V?itoianu, pana ascu?it? a lui Onisifor Ghibu ?i gazet?ria poporal? a lui Mo?a au fost de bun augur pentru Basarabia.

La actul unirii Basarabiei au contribuit neîndoielnic ?i osta?ii români din Divizia 11 Infanterie. Exemplific?m prin influen?a ardelenilor asupra Congresului ost??esc ?inut la Chi?in?u la 2-9 noiembrie 1917. Batalionul din legiunile ardelene?ti ce se îndreptau spre ?ar?, s-au oprit în Chi?in?u ?i au desf??urat drapelul tricolor pe care sta scris: Tr?iasc? România Mare ?i au cântat imnuri na?ionale[29]. Apoi trupele Diviziei 11 Infanterie, comandate de generalul Ernest Bro?teanu, care a operat începând cu 7 ianuarie 1918, pe teritoriul Basarabiei pentru a asigura lini?tea ?i ordinea public?, au protejat popula?ia de jaful bol?evicilor în retragere[30]. Când la Alba Iulia, la 1 decembrie 1918, s-a hot?rât Unirea cea Mare ?i s-a jurat credin?? numai na?iunii române, strig?tele de bucurie au fost mânate de vânt pân? la mormintele celor care n-au apucat s? vad? minunea: România Mare. Minunea aceea a fost fapta lor. ?i de aceea ne îndrept?m gândul spre acei viteji mul?i ?i f?r? nume, ce dorim în morminte cu putrede cruci de lemn pres?rate peste tot, c?ci f?r? ei nimic nu ar fi fost. Iar atunci când pentru totdeauna soldatul Unirii a intrat în Ardeal ?i p?rintele Ioan Mo?a a revenit la el acas?, la Or??tie, ?i a colindat, ?i a fost colindat ?i sorcovit, dar nu s-a oprit de la rosturile sale ci la 1 ianuarie 1919 a scos de sub tipar din nou Libertatea cu Foaia interesant?. Spiritul nou ?i uneori r?zbun?tor din alte gazete ?i în special apari?ia Universului Bucure?tean a f?cut ca spiritul împ?ciuitorist al preotului Ioan Mo?a s? nu aib? c?utare la abona?i. În locul preferatelor rubrici despre punga?i ?i ocna?i foile lui Ioan Mo?a aduceau senza?ii tari ale descoperirilor ?tiin?ei, tehnicii, înv???tur? filozofic? ?i cuno?tin?e folositoare[31].

Întrucât prin gazete se insista asupra luptei politice, ce împ?r?ea lumea, func?ie de acest criteriu, pentru a readuce lumea de dup? r?zboi la admira?ia de gazet?ria poporal? ardeleneasc? împreun? cu p?rintele Trifa au fuzionat foile na?ionaliste Libertatea cu foaia de propagand? religioas? Lumina Satelor ce ap?rea la Sibiu, abona?ii acestora dep??ind 30.000 exemplare în 1930. Neân?elegerile au venit repede, c?ci de?i lucrase singur calendarul foii din 1931, pentru care se încasase 60-70.000 lei n-a fost pl?tit cu nici un leu. Nu s-a plâns nim?nui dar ?i-a luat Libertatea ?i-a plecat acas?, r?mânându-i banii în Mireasa Vântului, (ma?ina de tipar) cump?rat? ?i cu banii lui de fra?ii Trifa, care apoi s-au certat ?i alungat reciproc. Lumina Satelor s-a stins încet, încet. Un an de zile preotul Mo?a ?i-a lipit foaia ?i de Universul din Bucure?ti cu largul concurs al lui Stelian Popescu, dar în Regat foaia n-a mers pentru c? ??ranii nu f?ceau abonament, ci citeau doar ocazional[32].
În 1933, presim?ind criza, Ioan Mo?a suspend? apari?ia foilor sale. De?i a fost în repetate rânduri sf?tuit s? se înroleze ba la un partid, ba la altul, a r?mas în afara politicii, dar în deplin? cur??enie na?ional?. N-a agreat niciodat? gazet?ria ca pe o simpl? trâmbi?? r?gu?it? de partid ci pentru a face numai politica româneasc?[33]. O asemenea pres? trebuia s? fie sus?inut?. Dar uneori ?i oamenii politici mari au avut judecat? strâmt?. Vintil? Br?tianu prin mândra sa deviz? (actual? ?i ast?zi):Prin noi în?ine! Pe când a fost ministru al finan?elor a înfiin?at marele Credit Industrial a c?rui publicitate a încredin?at-o exclusiv casei de anun?uri Schulder et comp. plin? stup de evrei[34], care n-a dat-o Libert??ii c?ci nu-i era pe plac. Vintil? Br?teanu a cru?at de ceva parale guvernul român dar a ghiftuit buzunarele jidove?ti ?i astfel deviza sa a r?mas golit? de sensul firesc de a ne ajuta între noi românii! În lumea democrat? româneasc?, în 1925 Libertatea a fost oprit? din înalta porunc? ce venea de la Direc?ia Presei, ce func?iona pe lâng? Consiliul de Mini?tri, ?i unde era func?ionar un pui de jidan c?ruia nu-i pl?cea Libertatea c?ci avea o rubric? permanent? despre Ce mai fac neamurile lui Marmorosch-Blank?[35], fapt pentru care a suspendat apari?ia foii, dar v?zând c? se face interpelarea cazului, în Parlament, tot telefonic a revocat oprirea.

În ajunul încoron?rii regelui Ferdinand la Alba Iulia, în 1922, conduc?torii Partidului Na?ional ??r?nesc, vorbeau despre neparticiparea la festivitate, fapt ce l-a mâhnit pe preotul Ioan Mo?a, c?ci nu era vorba de neparticiparea la vân?toarea princiar? ci la încoronarea regelui tuturor românilor. Pentru a-?i verifica de e bun sim?ul s?u, prin Libertatea preotul Mo?a a f?cut un plibiscist, nepublicat, la cererea lui Maniu, dar care a fost gr?itor 80% s? lu?m parte ?i doar 20% ca s? nu lu?m parte[36]. Interesant? ?i îngust? opinia unui cizmar din Cugir:dac? dl. Maniu ar conduce încoronarea, m-a? duce ?i eu cu familia mea! A?a mearg? - Br?tienii![37], a?a era educat de alte gazete ?i mare a fost lipsa lui la Încoronare[38]. Nu acela?i lucru putem nota în schimb despre hot?rârea lui Maniu de neparticipare, c?ruia preotul Ioan Mo?a i-a spus asupra unui lucru sigur bun, inima ?i ra?iunea nu cer unui om o lupt? sufleteasc? atât de îndelungat?[39] ?i i-a pus la dispozi?ie calitatea sa de membru al partidului, r?mânând tot restul zilelor doar cre?tin ?i român. Ajun?i la guvernare, în 1927, Iuliu Maniu ?i ??r?ni?tii s?i au împ?r?it renumera?ii na?ionale, celor care au suferit mai greu în anii r?zboiului, întemni?a?i de unguri sau sili?i s? se refugieze cu sume de pân? la 200.000 lei. Pe p?rintele Ioan Mo?a darnicii d?ruitori, l-au uitat, de?i a pribegit peste 4 ani cu întreaga familie[40], l-au omis c?ci n-au uitat c? a luat parte la încoronarea regelui Ferdinand. Aspra suferin?? ce-a îndurat-o, minunata rezisten?? na?ional? ce-a f?urit-o, credin?a întru-un înalt ideal: al Unirii, l-au a?ezat pe preotul Ioan Mo?a în galeria ilu?trilor gazetari ce au luptat, aproape o jum?tate de veac pentru drepturile românilor a militan?ilor pentru unire. S-a aplecat prin scrisul s?u poporal de suferin?a plugarului ?i l-a sf?tuit cre?tine?te, s?-?i înfrâng? durerea ?i s? nu-?i piard? speran?a în cauza na?ional?. Analizându-i militantismul na?ional ?i opera gazet?reasc? putem conchide c? merit? ca medalia Datoria împlinit? s?-i fie a?ezat? pe opera înf?ptuit?. Fie ca aceast? lucrare s? trezeasc? îndemnul zidirilor viitoare, a?a cum preotul Ioan Mo?a le-a dorit.

Anexa 1
A murit Mathia ?i cu el dreptatea!
Sl?vit fie numele t?u, slav? fie mai ales duhul t?u cel drept, legendarule Rege, care de mâine încolo apari iar??i în mijlocul nostru, ?i vei sta pe veci, privind furnicarul de oameni ce vor mi?una în jurul t?u, pe sub picioarele tale.
Turnat-au chipul t?u în bronz, iar de era s? fie des?vâr?it? imaginea ta, ?i o inim? de aur trebuiau s? toarne ?i s? ?i-o anine pe piept, ca to?i s? o vad? ?i to?i aminte s?-?i aduc? de inima ta cea mai str?lucitoare decât tot metalul din lume! Reînviatu-te-au dup? sute de ani, ?i te-au a?ezat pe superbul t?u arm?sar, cu mâinile pe biruitoarea sabie ?i cu privirea-?i senin? cercând parc? s? str?ba?i lumea din jurul t?u, s? o ispite?ti, s? o p?trunzi, s? o vezi cum e azi,fa?? de cea pe care tu ai l?sat-o mo?tenire acestor plaiuri... Te-au ridicat din mormântul t?u, în care odihneai lini?tit, ?i neauzind mai mult nici bunele, nici relele din lumea, în care odat? mare ?i tare ?i model de bun?tate fusese?i. Dar team? mare ne e, idealule Rege, c? în frumo?ii t?i ochi, prea curând ivi-se - vor lacrimi, ?i cu cât mai bine vei cunoa?te lumea de azi, în ?iroaie preface-se - vor lacrimile din ochii t?i ?i nu mai înceta a le v?rsa, v?zând mult? nedreptate ce se face popoarelor, pe care tu cu dreptate ?i cu blânde?e le-ai fost deprins, - ?i mai ales v?zând crunta nedreptate ce se face azi poporului blând ?i tu te-ai n?scut ?i te-ai în?l?at!

Tu, care nu ?i-ai t?g?duit originea ta de Român, ci pe îns??i mama ta ai l?sat s? o zugr?veasc? în simplul ei port ??r?nesc, cu furca în brâu, pe p?retele din castelul t?u iubit de la Hunedoara, ca etern document de pre?uire a originii tale, tu ai plânge azi, ba poate ai sf?râma Castelul ?i pe procle?ii lui îngrijitori, care au l?sat s? se ?tearg? acel chip, ca cu el s? se ?tearg? aceast? m?rturie a origini tale! Urm?torii t?i la conducerea ??rii, te-au a?ezat chiar în p?r?ile r?s?ritene ale ei, în ora?ul unde te-ai n?scut. Dar ei au sc?pat din vedere, c? acest loc e înconjurat, ca un ostrov în mijlocul m?rii, de popor Român, - ?i c? tu aici prea o s? auzi gemetele ?i strig?tele de durere ce se izbesc mereu de por?ile cet??ii tale, venind de la poporul ce geme sub loviturile nedrept??ii ce se face cu el, cum se ivesc în vuiet valurile m?rii de ??rmul ostrovului. Te-au a?ezat aici, ?i uitat c? aici,mai vârtos ca ori-?i-unde, te vor face s? î?i par? r?u c? te-au scos iar pe lume, putând aici mai bine ca ?i ori-?i unde, s? te încredin?ezi despre adev?rul pref?cut în proverb ?i rostit cu duio?ie ?i cu oft?ri de popor: A murit Mathia ?i cu el dreptatea! Nu departe de picioarele chipului t?u, care reprezint? dreptatea, e?afond este ridicat tocmai drept??ii, ?i zeci din noi, care ne silim a fi apostolii adev?rului, ?i ai drept??ii celei iubite de tine, du?i am fost ?i suntem tra?i pe acest e?afond modern, zvârli?i în temni?e, expatria?i, s?r?ci?i, pentru cererile noastre care strig? dup? dreptate!

Te-au a?ezat chiar într-un col? de ?ar?, în mijlocul poporului român, bag seama ca cu atât mai vârtos s? auzi plâng?toarele lui doine, pline de durere ?i de jale, - care spun tânguitoare, c?: Sus la munte, jos la vale,/ Si-au f?cut du?manii cale,/ Din S?tmar pân?-n S?cele,/ Numai vaduri ca acele!/ Vai de biet Român s?racul/ Înapoi tot d?, ca racul,/ Nici îi merge, nici se-ndeamn?,/ Nici îi este toamna, toamn?,/ Nici îi var? vara lui/ ?i-i str?in în ?ara lui !.../. ?i te va înduio?a cântecul trist, dar mai mult te va durea adev?rul din cântec, c? azi: Numai umbra spinului,/ La u?a cre?tinului... ?i asta nici nu pentru altceva, decât pentru faptul, c? cea mai mare virtute a ta, dreptatea, a pierit demult de pe aceste plaiuri, ?i l?comia ?i pofta criminal? de a nimici cel mai tare pe cel mai slab, ?i cel bogat a se îmbog??i ?i cu pu?inul celui s?rac, iar pe urm? a trage din s?rac ?i oropsit ?i sufletul ?i al face pe el una cu negrul suflet al s?u, - numai pentru aceea sun? doinele noastre atât de trist pentru tine atât de dureros. Team? ne e,sl?vitule Crai, c? prea iute te vei încredin?a c? pigmen?ii ce se vor coco?a în jurul t?u cu vorbiri în ziua dezvelirii tale, te profaneaz? ?i numai prin faptul c? se apropie de chipul t?u cioplit! C? nimeni nu erau mai pu?in potrivi?i a ridica statuie drept??ii tale, ca ace?ti nedrep?i, ca ace?ti farisei ?i vame?i! Când mai zv?p?ia?i face - ?i vor, mâne, ace?ti pigmei vânt în jurul t?u, ridicându-se mai mult pe sine ca pe tine, prin vorbiri afectate, false, - f? o minune, m?ritule Rege, ?i scutur?-?i greul metal în care e?ti turnat, ?i ridic?-?i cu puternicele mâni, biruitoarea-?i spad?, ?i deschide-?i întru-aurita – ?i gur? ?i spune le tu însu?i cum a fost via?a ta, prin ce te-ai f?cut mare, proverbial, neuitat, iubit de toate popoarele : prin aceea c? ai fost blând ?i drept !, - ?i alung?-le din creieri nebunele idei dup? care ei azi alearg?, dedându-se la tiranie ?i nedreptate, - ?i încheie-?i divina vorbire spunându-le, c? dreptatea în lumea aceasta este floare alb?, frumoas?, dulce, fericitoare, neuitat?, - nedreptatea este spini, scaie?i, ciulini, - ?i cânt?-le în uimitele urechi: Cine-a îndr?git str?inii/ Mânca-i-ar inima câinii,/ Mânca-i-ar casa pustia/ ?i neamul nemernicia!... Ca glas de bucium de aur s? r?sune glasul t?u, f?când ca dreptatea în aceast? ?ar?, numai amici s? aib?, nu du?mani, ?i cerând ca: To?i du?manii ei s? piar?/ Din hotar? în hotar?,/ Îndr?gi-i-ar ciorile/ ?i spânzur?torile! Dac? ai ajunge acest lucru: îmblânzirea celor nedrep?i ?i întoarcerea lor la dreptatea ideal?: ar fi aceasta cea mai mare glorie a apari?iei tale de nou în mijlocul popoarelor ??rii! Cu cât? bucurie te-am sl?vi în cântece r?sun?toare peste toate plaiurile ??rii, a c?ror refren de fericire s? fie: A înviat Mathia, a-nviat dreptatea! Fugi îns? de la mine iluzie frumoas?, muzic? de divine cuvinte ?i f? loc crudului adev?r, pe care de veacuri îl repet?m cu durere:A murit Mathia ?i cu el dreptatea!
Iancu (Libertatea, 1903, Nr.18 de la 3/16 Mai)
------------------------------------
[1] Pr. Ioan Mo?a, 42 de ani de gazet?rie, Or??tie,1935.p.6
[2] Ibidem, p. 11
[3] Ibidem, p. 13
[4] Ibidem, p. 17-18
[5] Ibidem, p. 21.
[6] Ibidem
[7] Ibidem, p. 23. În castelul Corvine?tilor de la Hunedoara, în sala de festivit??i pe un perete a fost zugr?vit portretul mamei lui Matei Corvin, în haina alb?, româneasc? modest? ?i cuvioas?. Acea icoan?, pre?ios document istoric a fost acoperit? când s-a renovat castelul. Pizma ungureasc? a f?cut s? dispar? o prob? a originii române a legendarului rege renumit pentru dreptate.
[8] Ibidem, p. 25.
[9] Ibidem
[10] Ibidem
[11] Ibidem
[12] Ibidem
[13] Ibidem, p. 32
[14] Ibidem, p. 40
[15] Ibidem, p. 73
[16] Ibidem
[17] Ibidem, p. 45
[18] Ibidem, p. 37
[19] Odat? cu retragerea armatei o parte din intelectualii români (preo?i ?i înv???tori) din Transilvania au plecat în pribegie, ei fiind urm?ri?i de autorit??ile ungare. Asupra celor r?ma?i s-au ab?tut represalii de o barbarie f?r? seam?n. Câteva exemple consider?m c? vor fi gr?itoare.-
- Preotul Laz?r Popa, din ?inca Nou? pentru atitudine patriotic? a fost condamnat la 8 ani închisoare ?i i s-a confiscat averea (Arh. Institutului de Studii Istorice ?i Social Politice, Fond XIII, dosar 1125, mapa 2);
- Vasile Boldorean din Doba, acuzat c? ?i-a exprimat dragostea pentru România a stat un an în închisoare, de?i era tat? a 10 copii.(Ioan Munteanu, ac?iuni b?n??ene în anii primului r?zboi mondial pentru formarea statului na?ional român unitar în Apulum, XVIII, 1980, p. 480
- Ilie Gherban din Sârbova arestat ?i condamnat ca agitator contra statului, la doi ani închisoare, iar preotul Roman Jurchescu,întemni?at doi ani pentru c? la perchezi?ia domiciliului pentru independen?? României. Înv???torul George Costescu din Racovi?a a fost condamnat doi ani pentru c? a pretins copiilor s?-l salute în limba român?. (Ibidem , p.481-482)
- Ioan Senchea a fost arestat ?i executat în anul1916, c? s-a pronun?at pentru autonomia na?iunii române (Victor Cornea, ?ara F?g?ra?ului în luptele politice din Ardeal, în Transilvania, Banatul, Cri?ana, Maramure?ul 1918-1928, vol.III, Bucure?ti, 1929, p. 1512).
- Încriminat pentru cântecele sale iredentiste compozitorul Gheorghe Dima a stat în închisoarea de la Cluj, trei ani de zile, iar înv???torul ?i compozitorul Ion Vidu a fost suspendat din func?ie pentru c? a ac?ionat pentru unirea românilor ?i înt?rirea con?tiin?ei de unitate na?ional? (?tefan Pascu, F?urirea statului na?ional unitar român, 1918 vol.I, Bucure?ti,1983, p. 396)
- Întregul sat ?u?tea din Banat a fost supus inchizi?iilor inclusiv clopotul de la biseric?, pentru c? au f?cut agita?ie contra statului ungur (Ion Munteanu, op. cit. p. 483)
- Frontul unguresc a fost îngro?at cu tinerii români. Nesupunerea pe front semnalat? în 38.869 cazuri de osta?i care au trecut de partea Antantei. Cur?ile mar?iale au pronun?at sentin?e de condamnare la moarte împotriva celor ce refuzau s? lupte contra fra?ilor români. Cazul sublocotenentului Emil Rebreanu executat la 1/14 mai 1917 la Valea Ghime?, evocat în P?durea spânzura?ilor de Liviu Rebreanu. Comisarii guvernamentali unguri au raportat despre dorin?a puternic? pentru o Românie Mare, ?i dac? invazia s-ar produce orice român f?r? excep?ie, ar intra în slujba acestui ideal( Raportul comisarului din Turda, Betagh, în 1918 la români, vol. I p.565)
- Românii c?zu?i prizonieri s-au lep?dat de dreptul de cet??ean austro–ungar ?i s-au înrolat voluntari în armata român? luptând sub drapelul tricolor. Pân? la 8 ianuarie 1918, 8513 transilv?neni au sosit în ?ar?. (Arh.M.Ap.N. fond Marele Stat Major,dosar 386/1917-1918, p. 109)
- Prizonierii români c?zu?i pe frontul italian au fost elibera?i prin dispozi?iile ministrului de r?zboi, echipa?i în uniforme italiene cu insignele Legiunii române : tricolorul românesc orizontal ?i trimi?i s? lupte în nordul Italiei. Prima companie comandat? de locotenentul Emilian Piso, cu noul drapel tricolor, înmânat de generalul Armando Diaz, comandantul ?ef al armatei Italiene, a intrat în opera?ie în cadrul Armatei a 8-a italiene. (România în anii primului r?zboi mondial, Ed. Militar? Bucure?ti, 1987, vol.2, p.513) La 22 octombrie 1918, existau pe front dou? companii ?i un pluton, ?i trei regimente gata Horea, Clo?ca, Cri?an. Pentru comportarea exemplar? de pe front locotenent Emilian Piso a fost citat prin ordin de zi pe armat? acordându-i-se l-encomio solemne (lancea solemn?) a regelui Italiei (Ibidem, p. 514)
- Referindu-se la Legiunea italian? a voluntarilor ardeleni trecut? în revist? de generalul de brigad? Ioan Boeriu, la venirea în ?ar?, preotul Ioan Mo?a, în articolul Darul Italiei scria c? italienii dup? r?zboi nu au stricat rânduiala batalioanelor ci le-au trimis în ?ar?, italienii ne mai având lips? de ei dar lips? are ?ara voastr? cea mare, liber? ! Merge?i ?i v-o ap?ra?i al?turi de eroii de la M?r??ti ?i M?r??e?ti. (Libertatea, Or??tie, an XVIII, nr.2/zi februarie/6 martie 1919, p. 1).Legiunea român? din Italia a simbolizat continuitatea luptei pentru dezrobirea ?i unitatea na?ional? a românilor,.Aceasta a fost misiunea istoric? a legiunii (Gazeta voluntarilor an VII, NR. 12/10 august 1933, p. 3)
[20] Ioan Mo?a, op. cit. p. 52
[21] Ibidem, p. 54
[22] În convorbirile purtate la Departamentul de R?zboi al S.U.A. delega?ia român? a expus planul de principiu al constituirii legiunii de voluntari români emigran?i în S.U.A. care s? lupte în Fran?a (România în anii primului r?zboi, op. cit. p. 518). De?i americanii n-au consim?it constituirea acestor legiuni, prezen?a lor s-a sim?it în cadrul unit??ilor americane, Divizia 37 Ohio ?i Bateria 112 de mortiere de tran?ee, ultima compus? numai din români n?scu?i în Transilvania, frontul român prelungindu-se astfel pân? în Fran?a.( Ibidem, p. 519).
[23] Ioan Mo?a, op.cit. p. 55
[24] Ibidem, p. 58
[25] Ibidem
[26] Ibidem
[27] Ibidem, p. 59
[28] Ibidem
[29] Cartea unirii 1918-1928, Ed. Luceaf?rul, Bucure?ti, 1929 p. 54
[30] A.M.R., fond Divizia 11 Infanterie, dos. 9/1918
[31] Ioan Mo?a, op.cit. p. 64-65
[32] Ibidem, p.70
[33] Ibidem, p. 75
[34] Ibidem, p. 77
[35] Ibidem, p. 78
[36] Ibidem, p. 80
[37] Ibidem, p. 81
[38] Ibidem
[39] Ibidem
[40] Ibidem, p. 82

footer