Revista Art-emis
Din tranşeele invizibile ale celui de-Al Doilea Război Mondial (1) PDF Imprimare Email
Redactia ART-EMIS   
Joi, 28 Mai 2015 20:45

ArhivaDeclarație. 17 Maiu 1950[1]

Subsemnatul Traian Teodorescu, condamnat la muncă silnică pe viaţă, fost general în rezervă, născut în anul 1896 Ianuarie 28, în comuna Meri Goala Jud.Teleorman, fiu al Cristu (+) și al Sitei, declar următoarele:
1. După ruperea relaţiunilor diplomatice dintre Anglia şi România în anul 1941, am primit ordin dela Mareşalul Antonescu să păstrez contactele mai departe cu Ambasada Britanică din Ankara precum şl cu cea Americană.
2. Aceste contacte le-am păstrat pe toată durata războiului - cu ştiinţa Mareșalului Antonescu și a Marelui Stat Major român - până la încheierea Armistiţiului în anul 1944.
3. In Ianuarie 1944, pe când eram Ataşat Militar al României în Turcia am fost convocat de ataşatul militar american, maiorul Sieger, care m-a întrebat care ar fi aportul și atitudinea armatei române în cazul unei eventuale debarcări aliate în Balcani, în scopul creierii unui front Balcanic. Am răspuns Maiorului Sieger că voiu întreba la Bucureşti dar că nu cred posibilă o colaborare a armatei noastre cu armatele aliate fără să avem garanţia aliată că ţara noastră nu va fi ocupată de trupele ruseşti. Ştiam că acesta este punctul de vedere al Mareşalului Antonescu, din discuţiuni anterioare pe care le avusesem cu dânsul, care a considerat că inamicul de totdeauna al României a fost Rusia. Despărțindu-mă de Maiorul Sieger, am telegrafiat imediat, cifrat, la Bucureşti, convorbirea cu Maiorul Sieger și am cerut răspuns. În acelaş timp, profitând de ocazie că ministrul nostru dela Ankara, Dl. Alexandru Cretzianu se găsea la Bucureşti, i-am făcut un raport în care relatam convorbirea avută cu Maiorul Sieger, atrăgându-i - după cât îmi amintesc - atenţiunea asupra faptului că ni se oferă o bună ocaziune de a ne desprinde de germani şi cerându-i în acest scop să vorbească personal cu Mareşalul Antonescu dela care să-i ceară un răspuns prompt şl precis. Peste câteva zile, Dl. Alex Cretzianu, întorcându-se la Ankara mi-a adus un memoriu din partea Mareșalului Antonescu în care acesta, după ce, într-o lungă introducere, făcea un istoric cu condiţiunile în care România a fost obligată să încheie alianţa cu Germania, arăta:
- să nu se ceară României să facă un act de trădare contra Aliaţilor ei, Germanii, o ţară mică neputându-şi permite o asemenea atitudine;
- cea mai bună misiune ce s-ar putea încredinţa Armatei Române ar fi ca împreună cu trupele germane să menţină pe Ruși, cât mai departe spre Răsărit, pentru ca la adăpostul acestui front trupele aliate să poată debarca în Balcani.
- de îndată ce armatele aliate ar ajunge la Dunăre, nici un soldat român nu va trage un foc de armă contra trupelor aliate. De acord cu Dl. Alexandru Cretzianu, am tradus memoriul Mareşalului Antonescu, în limba franceză pe care l-am înaintat apoi ataşaţilor militari englez şi american pentru a fi transmis la Cairo Generalului Wilson Comandantul suprem al forţelor aliate de pe teatrul de operaţiuni Mediteranian.

Se pare că memoriul Mareşalului, Antonescu nu a mulţumit pe Generalul Wilson care, prin două sau trei telegrame a cerut Mareşalului Antonescu să-şi definească mai precis atitudinea[2]. Aceste telegrame s-au transmis prin Dl. Alexandru Cretzianu aşa că nu cunosc în detaliu conţinutul lor cât nici răspunsurile Mareşalului Antonescu Mareșalul Antonescu urmărea, după cât ştiu eu, ca în momentul când Armistițiul va fi încheiat sau operațiuni de colaborare româno-aliate s-ar desfășura în Balcani, România să fie ocupată, la sosirea Rușilor, de către trupele aliate anglo-americane.
Drept pentru care dau prezenta declarație pe care o semnez propriu şi nesilit de nimeni.
(ss) T. Teodorescu

Notă: documentul a fost pus la dispoziţia redacţiei de către cercetătorulo col. (r) Mircea Vâlcu Mehedinţi
________________________________________
[1] Fond C.C. al P.C.R., Colecția 147, Dosar 14.
[2] Mircea Vâlcu Mehedinţi - Era previzibil ca americanii să nu fie de acord cu cererile Mareșalului Antonescu, deoarece nu aveau intenția de a deschide un front în Balcani, fiindcă sferele de influență în Europa, după terminarea războiului, fuseseră deja împărțite. Se știe doar că, „strategic", orice armată (stat) își face un plan cu două variante: câștigarea sau pierderea războiului. În ambele variante se fac planuri „strategice" pentru măsurile ce se vor lua după terminarea unui război. Deci, aceste măsuri sunt gândite, puse în planuri amănunțite, cu mult timp înainte de sfârșitul războiului.

footer