Revista Art-emis
Tratatul de la Trianon, 4 iunie 1920 PDF Imprimare Email
Vladimir Ro?ulescu   
Duminică, 17 Mai 2015 09:23
Trianon, 4 iunie 1920Tratatul de la Trianon a fost semnat la data de 4 iunie 1920 īntre Puterile Aliate īnving?toare īn Primul R?zboi Mondial ?i Ungaria, īn calitate de stat succesor al Imperiului Austro-Ungar, stat īnvins īn Primul R?zboi Mondial. Tratatul a fost semnat īn Palatul Marele Trianon de la Versailles de c?tre 16 state aliate (inclusiv Romānia) pe de o parte ?i de Ungaria de alta parte. Tratatul a fost semnat pentru a stabili frontierele īntre statele succesoare ale Austro-Ungariei: Austria, Ungaria, Regatul Sīrbilor Croa?ilor si Slovenilor (stat devenit ulterior Iugoslavia), Cehoslovacia, precum ?i īntre Romānia ?i Ungaria. Tratatul de la Trianon a f?cut parte din seria tratatelor īncheiate la finalul Primului Razboi Mondial, celelalte fiind tratatele de pace īncheiate de Puterile Aliate cu Austria (la Saint Germain), Bulgaria (la Neuilly), Germania (la Versailles) si Turcia (la Sevres). Evenimentele politice ?i militare care au avut loc īn vara anului 1919 - instaurarea bol?evismului īn Ungaria ?i riposta hot?rāt? a armatei romāne – au īn?sprit rela?iile Romāniei cu statele membre ale Consiliului Suprem ?i explic?, īn bun? m?sur?, amānarea īncheierii tratatului de pace cu Ungaria pān? īn iunie 1920. La 16 ianuarie 1920, Consiliul Suprem a remis delega?iei ungare Tratatul de Pace. Incercānd s? impresioneze Conferin?a de Pace printr-un discurs rostit īn trei limbi, ?eful delega?iei ungare, contele Apponyi - un spirit ?ovinist ?i intolerant - a ar?tat c? Ungaria a fost statul cel mai crunt lovit „deoarece a pierdut dou? treimi din teritoriul ?i popula?ia de dinainte de r?zboi". Mai mult, Apponyi sus?inea c? „se transfer? hegemonia unor rase cu civiliza?ie inferioar?" ?i c? „nu se ?ine seama de voin?a popoarelor care se transfer? dintr-un stat īn altul". Delega?ia ungar? cerea plebiscit, care s? asigure alipirea fostelor teritorii la statul ungar, iar īn cazul īn care dezmembrarea se va men?ine, „o uniune economic? a p?r?ilor dezlipite ?i garan?ii temeinice pentru ocrotirea minorit??ilor". Aceste observa?ii, ca ?i altele de aceea?i factur?, au provocat īmpotrivirea vehement? a delega?iilor romān?, cehoslovac? ?i iugoslav?. Dup? ce reaminteau Conferin?ei de Pace orientarea imperialist? a politicii externe promovate de Austro-Ungaria, cele trei delega?ii demonstrau, pe baza unor izvoare documentare autentice, drepturile istorice ale na?iunilor asuprite din Imperiul Habsburgic asupra teritoriilor pe care le locuiau de veacuri. Dup? dezbateri furtunoase care au durat peste patru luni, Puterile aliate ?i asociate mari ?i mici au īncheiat īn ziua de 4 iunie 1920, la Trianon, lāng? Paris, Tratatul de Pace cu Ungaria. Semnat īn numele Romāniei de savantul Ion Cantacuzino ?i de Nicolae Titulescu, Tratatul de la Trianon „a reglementat un complex de probleme ?i de raporturi cu caracter economic, juridic, financiar, comercial, militar, na?ional ?i teritorial". Īn mod deosebit acest tratat a consfin?it noua configura?ie teritorial? care a rezultat din dezmembrarea Austro-Ungariei ?i a consemnat angajamentul Ungariei de a recunoa?te frontierele Italiei, Austriei, Poloniei, Romāniei, Iugoslaviei ?i Cehoslovaciei. Totodat?, tratatul amintit a confirmat recunoa?terea unirii Transilvaniei cu Romānia. Din p?cate, evenimentele care au urmat, culminānd cu r?pirea Ardealului de Nord, īn 1940, ?i continuānd cu o neīntrerupt? ?i intens? campanie antiromāneasc? īn afara, dar ?i īn?untrul statului vecin, la care se adaug? voci ale politicienilor maghiari din ?ara noastr?, arat?, īnc? o dat?, c? to?i ace?tia nu au re?inut nimic din īnv???mintele istoriei. Mai mult, capete īnfierbāntate viseaz? la „un imperiu al Sfāntului ?tefan", īntr-o lume care acum, la īnceput de mileniu trei, se vrea disociat? de aceste r?m??i?e ale medievalismului. Lucr?rile Conferin?ei de Pace au continuat, astfel c?, la 10 august 1920 s-a semnat la Sévres tratatul īncheiat īntre Marile Puteri cu Polonia, Romānia, Cehoslovacia ?i Iugoslavia, prin care se stabileau īn mod formal grani?ele acestor state. Tot cu acea ocazie s-a recunoscut alipirea Bucovinei īntregi la Romānia ?i s-a fixat grani?a ??rii noastre cu Polonia ?i Cehoslovacia. La 19 septembrie, delega?ia altei ??ri īnvinse, Bulgaria, a primit tratatul provizoriu de pace. Printr-un memoriu redactat de diploma?ii Ghe?ov ?i ?acov, Bulgaria solicita bun?voin?a Puterilor aliate. R?spunsul acestora, prezentat bulgarilor pe 2 noiembrie, sublinia c? guvernul bulgar a dus o politic? de cucerire ?i jaf, iar Bulgaria nu a cerut pace decāt atunci cānd a fost īnvins? pe cāmpul de lupt? ?i silit? s? depun? armele. In aceste condi?ii, pe 27 noiembrie 1920, la Neuilly-sur-Seine, Stamboliski, primul-ministru bulgar, a semnat „īntr-o t?cere impresionant?" tratatul de pace prin care Romānia ?i-a men?inut grani?ele fixate prin Pacea de la Bucure?ti din 1913, adic? men?inea Cadrilaterul.
Con?inutul tratatului
Tratatul este divizat īn patru p?r?i:
Prima parte include Pactul Ligii Na?iunilor (parte comun? pentru toate tratatele de pace īncheiate dup? primul r?zboi mondial).
Partea a doua (articolele 27-35) define?te frontierele Ungariei cu statele vecine. In principiu, acestea sunt actualele frontiere ale Ungariei. Frontiera romano-ungar? este descris? īn sec?iunea a doua a articolului 27 (traseul actualei frontiere īntre Romānia ?i Ungaria). In principiu, Tratatul consfin?ea includerea teritoriului Croa?iei-Sloveniei (partea de nord a Republicii Croa?ia) ?i Voivodinei (inclusiv treimea de vest a Banatului) īn cadrul Regatului Sārbilor, Croa?ilor ?i Slovenilor, a Slovaciei ?i Ruteniei (azi Republica Slovacia ?i Regiunea Transcarpatia din Ucraina) īn cadrul Cehoslovaciei, a Transilvaniei ?i p?r?ii r?s?ritene a Banatului īn cadrul Romāniei ?i a Burgenlandului īn cadrul Republicii Austriei.
Partea a treia (articolele 36-78) intitulat? „Clauze politice pentru Europa", con?inea o serie de clauze privind, pe de o parte cadrul bilateral al rela?iilor dintre Ungaria ?i statele vecine, recunoa?terea unor clauze politice privind anumite state din Europa (Belgia, Luxemburg etc.), dispozi?ii referitoare la cet??enie, protec?ia minorit??ilor na?ionale.
Partea a patra (articolele 79-101), intitulat? „Interesele Ungariei in afara Europei" con?inea prevederi referitoare la renun?area de c?tre Ungaria la tratatele īncheiate de c?tre Dubla Monarhie cu Maroc, Egipt, Siam (Thailanda de azi) ?i China.
Aplicarea dispozi?iilor tratatului
Frontierele Ungariei cu statele vecine, astfel cum au fost descrise īn tratat au fost delimitate īn anii imediat urm?tori. Singura excep?ie a fost ora?ul Sopron (īn limba germana Odenburg) din Burgenland care, īn urma unui plebiscit ?inut la data de 14 decembrie 1921, a decis s? r?mīn? parte a Ungariei. Dispozi?iile tratatului referitoare la minorit??ile din Ungaria au fost aplicate par?ial, astfel c? procesul de asimilare a acestora a continuat, Ungaria fiind īn prezent unul din statele cele mai omogene etnic din Europa.
Impactul tratatului
Tratatul de la Trianon a consfin?it existenta unui stat maghiar independent, ideal al revolu?ionarilor maghiari de la 1848 ?i al oamenilor politici maghiari īn perioada de sfīr?it a Dublei Monarhii, chiar dac? nu īn frontierele imaginate de ace?tia. In ciuda acestui fapt Tratatul a fost ?i continu? s? fie perceput īn mentalul colectiv maghiar drept o catastrof?. Din aceast? perspectiv? Tratatul de la Trianon reprezint? doar actul care a consfin?it sfīr?itul regatului sfīntului rege Stefan, regat care de facto disparuse īn secolul al XVI-lea, prin īnfrīngerea de la Mohacs din partea otomanilor ?i divizarea teritoriilor sale īntre Imperiul Otoman ?i Sfīntul Imperiu Roman (devenit ulterior Austria ?i, īn 1867, Dubla Monarhie, Austro-Ungaria), dar care formal a continuat sa existe, īmp?ra?ii de la Viena purtīnd pīn? la sfīr?it ?i titlul de regi apostolici ai Ungariei. Tratatul nu a ocupat un rol la fel de important īn con?tiin?a populatiei statelor succesoare; īn principiu, pentru acestea Tratatul de la Trianon a consfin?it realizarea dreptului la autodeterminare al popoarelor din Transleithania (partea ungar? a Dublei Monarhii) ?i a consfin?it o realitate existent? pe teren (majoritatea teritoriilor fuseser? deja ocupate de c?tre for?ele armate ale Romāniei, Cehoslovaciei, Statului sīrbilor, croa?ilor ?i slovenilor). De?i istoriografia maghiar? ?i unii oameni politici maghiari au sustinut c? Dubla Monarhie reprezentase o solu?ie mai echitabil? pentru minorit??i ?i c? slovacii, croa?ii, rutenii, romānii din Transilvania ar fi fost mai favorizati īn cadrul Dublei Monarhii decīt īn statele succesoare, nici un grup etnic din Dubla Monarhie nu a sus?inut revenirea la starea de lucruri anterioar? Primului R?zboi Mondial. Regatul Ungariei, statul rezultat īn urma Primului R?zboi Mondial, a urm?rit revizuirea, fie ?i par?ial? a Tratatului de la Trianon, aliindu-se īn acest scop cu statele revizioniste, Germania ?i Italia. De?i īn perioada 1938-1941 s-a reusit anexarea unor teritorii care apartinusera Dublei Monarhii (1938 sudul Slovaciei, 1939 Ucraina subcarpatic?, 1940 nordul Transilvaniei, 1941 teritorii aflate azi īn Serbia, Croa?ia ?i Slovenia), frontierele de la Trianon au fost consfin?ite din nou īn anul 1947, prin tratatul de pace din 10 februarie 1947, īncheiat īntre Puterile aliate ?i Ungaria.
Grafica - Ion M?ld?rescu
footer