Imprimare
Col. (r) Lector univ. dr. Tiberiu T?nase   
Miercuri, 13 Mai 2015 19:51

S.S.I.„Colonel Gheorghe Ioan Popescu se bucura, atât din partea lui Mihail Moruzuv, cât ?i din partea lui Eugen Cristescu de o apreciere foarte bun?". (Declara?ia lui Victor Siminel, general în rezerv? fost ?ef al Sec?iei a IV-a Contraspionaj din S.S.I.)

Ofi?erul de informa?ii ?i contrainforma?ii al Serviciului Special de Informa?ii, col. Popescu Ioan a desf??urat o activitate de cunoa?tere informativ? a aspectelor ce interesau siguran?a na?ional? a României în perioada celui de al doilea r?zboi mondial la nivelul omologilor s?i din ??rile situate în spa?iul geo-politic al Balcanilor[1]. Cea mai important? activitate desf??urat? de col. Popescu va fi cea în calitate de ?ef „Frontului de Sud" în perioada 1 noiembrie 1938-15 februarie 1944. Ioan Popescu s-a n?scut la 27 octombrie 1897 ca fiu al lui Gheorghe ?i Ecaterina, în localitatea Pite?ti. A absolvit ?coala primar? între anii 1904 ?i 1908 la Câmpulung Muscel, iar liceul la Ploie?ti în perioada 1909-1916. A intrat direct în ?coala militar? de ofi?eri în anul 1917, apoi a fost repartizat ca ofi?er (commandant de pluton) la Batalionul de vân?tori de munte din Târgu Neam?. A participat pe frontal opera?iunilor militare din perioada primului r?zboi mondial, inclusive la campania din Ungaria, de unde a revenit în ?ar? în luna noiembrie 1919, când a fost avansat locotenent. Dup? mutarea la Câmpulung, apoi la o unitate de vân?tori de munte din Bra?ov, în anul 1926 a fost avansat la gradul de c?pitan ?i numit commandant de companie, iar în 1930 este trimis pentru a urma cursurile ?colii Superioare de R?zboi, pe care le termin? în 1932. Pân? în anul 1934 este ofi?er la batalionul 3 de vân?tori de munte Bra?ov, dup? care este mutat la Marele Stat Major, iar în anul 1937 prime?te gradul de maior. La 1 octombrie 1938 este mutat la Secretariatul general al Ministerului Ap?r?rii Na?ionale, de unde va fi deta?at la serviciul Special de Informa?ii[2]. Împreun? cu al?i 6-7 ofi?eri a participat la reorganizarea S.S.I. dup? modelul Marelui Stat Major, adic?: activitatea de c?utare a informa?iilor, pe de o parte ?i studiul-eviden?a informa?iilor pe de alta, deoarece pân? atunci munca era dus? pe ambele linii de un singur conduc?tor, iar rezultatele erau modeste[3]. Ofi?erii transfera?i la Marele Stat Major au fost întâmpina?i de Mihail Moruzov, dup? care a urmat o perioad? de instruire pe func?ie.

Gheorghe Ioan Popescu -?ef al „Frontului de Sud" al serviciului Special de Informa?ii

Ioan Popescu a fost numit dup? 1 octombrie ?ef al „frontului de Sud", func?ie în care, dup? studierea materialelor existente la preluarea func?iei, a fixat trei categorii de ??ri, în raport cu pozi?ia lor geografic? fa?? de ?ara noastr? ?i posibilit??ile de a ataca România[4]. În raport de aceste considerente, ?eful „Frontului" a stabilit trei categorii de chestionare cu privire la informa?iile militare ce trebuiau ob?inute, astfel: informa?ii am?nun?ite despre Bulgaria, Iugoslavia, Turcia ?i Grecia; informa?ii generale despre Peninsula Iberic? ?i Orientul Mijlociu[5]. Având acest poten?ial informativ, Frontul de Sud urm?rea evenimentele în leg?tur? cu r?zboiul din Balcani, semnalând atitudinea Bulgariei[6] fa?? de alia?ii din Ax?, dispozitivul armatei grece?ti, efectivele trupelor britanice debarcate în Grecia, lovitura de stat din Iugoslavia cu consecin?e de ordin politico-militar, ?i atitudinea de expectativ? a Turciei. De asemenea, semnala situa?ia c?ilor de comunica?ii prin care trecea ajutorul anglo-american spre sudul URSS-ului, precum ?i leg?turile serviciilor de informa?ii britanice cu Balcanii[7]. Dup? 1940, o sarcin? de mare r?spundere care i-a fost încredin?at? locotenent-colonelului Ioan Popescu, de c?tre ?eful S.S.I. Eugen Cristescu, a fost de a recruta ?i instrui fiecare rezident în parte astfel încât la plecarea în misiune acesta s? fie edificat asupra aspectelor concrete ce interesau Serviciul despre ?ara respectiv?. Perioada de instruire era de 2-3 s?pt?mâni[8]. Ioan Popescu era trimis de Eugen Cristescu pentru a controla activitatea reziden?ilor ce lucrau în cadrul „Frontului de Sud", precum ?i pentru a le furniza instruc?iunile necesare în continuarea activit??ii.

O misiune confiden?ial? la Madrid. transmiterea unor propuneri de pace mare?alului Ion Antonescu

Fiind un foarte bun cunosc?tor al limbilor francez?, german?, italian?, englez? ?i rus?, a efectuat unele c?l?torii în exterior: Bulgaria (1939), Portugalia, Germania ?i Spania (1942-1943). Activitatea desf??urat? de Ioan Popescu, în Spania devine interesant? pentru istoria contemporan?, îndeosebi dup? ce acesta se face mesagerul anglo-americanilor în transmiterea unor propuneri de pace mare?alului Ion Antonescu[9]. La jum?tatea lunii noiembrie 1943, colonelul Ion Popescu, din SSI, s-a întâlnit la Madrid cu ambasadorul SUA, de la care a primit un mesaj forte clar ?i concis? „Statele Unite ale Americii au hot?rât s? acorde acest ajutor, atât în interesul României, cât ?i în al ei, al Americii, în aceast? parte a Europei". Pe baza informa?iilor de care dispunea ambasadorul, guvernul SUA considera c? rezisten?a României pe frontul de Est nu mai putea dura mult, în sensul c? „nu mai târziu de prim?vara anului 1944, r?zboiul va ajunge la grani?ele României". Ca urmare, S.U.A. dorea ca s? se „evite purtarea r?zboiului pe teritoriul României ?i, îndeosebi, s? înl?ture ocupa?ia ei militar? de c?tre armatele ruse"[10]. În vederea realiz?rii acestui scop, guvernul S.U.A. solicita „ca România s? se hot?rasc? repede s? înceap? negocieri cu Alia?ii (deocamdad? cu reprezentan?ii S.U.A.)". Colonelul Ion Popescu a în?eles c? „America este interesat? ca România s? nu intre în sfera de influen?? a U.R.S.S. ?i c? rezolvarea la timp de c?tre România a problemei - în maniera dorit? de S.U.A. - va ajuta la atingerea scopurilor urm?rite de America în aceast? parte a Europei. Temporizarea sau opozi?ia Româniai d?uneaz? intereselor SUA, care coincid necondi?ionat cu cele ale României". Pentru a fi conving?tor, ambasadorul american i-a ar?tat ofi?erului român o scrisoare din partea pre?edintelui S.U.A., Franklin Delano Roosevelt, din care a ?i tradus un fragment ce sugera c? „Pre?edintele S.U.A. recomanda ambasadorului s? depun? toate eforturile pentru ca autorit??ile României s? în?eleag? la timp importan?a acestui demers pentru viitoarea situa?ie interna?ional?, în care S.U.A. vor ca România s? ocupe o pozi?ie favorabil?". În situa?ia în care guvernul român se hot?ra s? întreprind? o astfel de ac?iune, urma ca un general român, „cu sprijinul reprezentan?ilor americani, cu toate precau?iile necesare ?i evitând supravegherea de c?tre agen?ii germani" s? se deplaseze prin Turcia la statul major al generalului Eisenhower (aflat atunci în Sicilia), unde urma s? dezbat? problemele preliminare de ordin militar, „în vederea colabor?rii Alia?ilor cu trupele române, în scopul izgonirii nem?ilor din România".

Desigur c? pentru realizarea unui asemenea obiectiv, extrem de important ?i de valoare strategic?, era nevoie de o interven?ie a trupelor anglo-americane în Balcani pentru a ajunge în România înaintea trupelor Armatei Ro?ii. Înapoiat la Bucure?ti, colonelul Ion Popescu i-a prezentat lui Mihai Antonescu, într-un raport detailat, întreaga discu?ie cu ambasadorul S.U.A. de la Madrid, precum ?i mesajele privind ac?iunile pe care trebuia s? le întreprind? guvernul român. Din acel moment, ofi?erul SSI nu mai ?tie cum au evoluat leg?turile stabilite de el, dar a m?rturisit c? a aflat ulterior de la Eugen Cristescu -„ care se vedea aproape zilnic cu Mihai Antonescu" - c? „mare?alul Ion Antonescu s-a opus tratativelor propuse de ambasadorul american, deoarece a avut impresia c? americanii urm?resc s? atrag? România în aceste tratative, pentru a o compromite în fa?a Germaniei"[11].

Începând cu 1 aprilie 1944, lt.col. Popescu Ioan (avansat colonel la 22 iunie 1944) este mutat pentru satisfacerea stagiului pe front la Comandamentul Armatei a 4-a Bac?u fiind comandantul Grupului 3 Vân?tori de Munte. În diminea?a zilei de 24 august 1944 unitatea comandat? de colonelul Ioan Popescu se afla în regiunea Borze?ti pe Bistri?a, unde trebuia s? se regrupeze în vederea colabor?rii cu trupele sovietice . Îns? un ofi?er sovietic i-a transmis printr-un soldat c? trebuie s? depun? armele, deoarece nu exist? nici o în?elegere de colaborare ?i sunt prizonieri. Unitatea, în urma unor alterca?ii cu unii ofi?eri sovietici, a fost nevoit? s? se încoloneze ?i a plecat spre Roman[12]. Ioan Popescu pleac? în prizonierat la ru?i, fiind închis ?i cercetat la sediul N.K.V.D. de la Moscova din Lubianka, în perioda 1944-1948, unde aflându-se despre el c? a fost ?eful „Frontului de Sud" al Serviciului Special de Inform?ii a fost anchetat temeinic de c?tre câ?iva ofi?eri sovietici care neg?sindu-l vinovat l-au repatriat"[13]. Declara?iile lui Ioan Popescu privind analiza solu?iilor ie?irii României din Ax?, sunt confirmate ?i de istoriografia din Federa?ia Rus?[14].
Acesta îi relata generalului Andra Aurelian, fost ?ef al „Frontului de Vest" al

La 11 februarie 1949, Ioan Popescu este pus în libertate ?i se înapoiaz? în ?ar?, unde a ob?inut dreptul de pensie militar? ?i se stabile?te cu domiciliul la Bucure?ti. Dar nu pentru mult timp, deoarece la 21 iulie 1951, de?i în fi?a personal? se men?iona c? „era capabil din punct de vedere profesional, demn, integru ?i cu atitudini de independen??", este arestat ?i învinuit de „activitate intens? împotriva clasei muncitoare", fiind internat la Penitenciarul „C" F?g?ra?. Aceast? arestare s-a efectuat ca urmare a recercet?rii de c?tre Direc?ia general? a securit??ii Statului a fo?tilor ofi?eri ai serviciului Special de Informa?ii. Aflându-se în închisoare, Ioan Popescu spunea la 28 septembrie 1955 c? „de?inerea noastr? a fost determinat? de anumite condi?ii de ordin interna?ional ?i de ceea ce am fi putut face noi ca func?ionari ai SSI în aceste condi?ii ale situa?iei interna?ionale"[15]. Referindu-se la calit??ile col Popescu, generalul în rezerv? Victor Siminel, fost ?ef al Sec?iei a IV-a Contraspionaj din S.S.I., declara la interogatoriul din 24 octombrie 1955 urm?toarele în leg?tur? cu colonelul Ioan Popescu: „El se bucura, atât din partea lui Mihail Moruzuv, cât ?i din partea lui Eugen Cristescu de o apreciere foarte bun?, fiind considerat ca element de încredere ?i valoare, un ofi?er de stat major muncitor, bine preg?tit pentru a interpreta în mod just materialul informativ pentru buletinul de informa?ii al SSI, pentru studii ?i note informative destinate Sec?iei a II-a a marelui Stat Major, ca atare elementul potrivit în func?ia ce o ocupa"[16]. Eliberat la17 ianuarie 1956 din lips? de probe justi?iabile Ioan Popescu î?i va relua via?a în anonimat ca marea majoritate a ofi?erilor de informa?ii.

Grafica - Ion M?ld?rescu

--------------------------------------
[1] Apud, col dr. Lionede Ochea, Serviciul Special de Informa?iial României pe frontul de vest1940- 1944, p. 149.
[2] Ibidem.p.. 150
[3] col dr. Lionede Ochea, Serviciul Special de Informa?iial României pe frontul de vest1940- 1944, p. .
[4] Pavel Moraru, Serviciile secrete ?i basarabia, Editura Militar?, Bucure?ti , 2008, p.106.
[5] Ibidem, p..106
[6] Ioan Popescu (dup? 10 mai 1941 va fi avansat colonel) ?eful „Frontului de Sud" se putea mândri, printre altele, ?i cu informa?iile ob?inute ?i exploatate despre Bulgaria
[7] Cristian Troncot?,România ?i Frontul Secret , Editura Elion,, 2008. [8] Apud, col dr. Lionede Ochea, p. 152.
[9] Ibidem, p. 153.
[10] Cristian Troncot?,România ?i Frontul Secret , Editura Elion, p 322.
[11] Cristian Troncot?, op. cit. p. 323
[12] Apud, col dr. Lionede Ochea, p. 157-158.
[13] Col Popescu afirm? c? „a fost ani de zile sucit pe toate fe?ele, i s-a întocmit un dosar voluminos, dar pân? la urm? s-a stabilit c? nu a f?cut nimic ?i i s-a dat drumul"I.
[14] Vezi pe larg Tatiana A. Pakiloilova, Noiembrie 1943. La Madrid ini?iativa a apar?inut americanilor, în „Magazin istoric" (s.n.), octombrie 2001, pp. 20-25.
[15] Apud, col dr. Lionede Ochea, p. 158.
[16] Ibidem, p. 159.

footer