Revista Art-emis
PDF Imprimare Email
Lector univ. dr. Florian Bichir   
Duminică, 10 Mai 2015 15:55

Florian Bichir - Pamfil ?eicaru, copertaReferindu-se la c?r?ile primite, Pamfil ?eicaru relateaz? fiicei sale din Paris: „... splendid tip?rite ?i bro?ate iar textul, admirabil trebuie s? încânte pe orice român ale c?rui sentimente au r?mas nealterate. M-au impresionat paginile consacrate r?zboiului de la 1877, prin sentimentul na?ional ce le str?bate [...] Totul studiat cu grij?, o bogat? documentare, o expunere clar?; echipa de o superioar? calitate. Ciudat, lectura acestor dou? volume mi-a înlesnit ce aproape sunt ca fel de a judeca trecutul, de aceast? genera?ie de istorici care sunt cu 30 de ani mai tineri ca mine [...]" Referindu-se la conducerea statului nostru, la politica noastr? extern? ?i la ecoul acesteia în rândul emigra?iei române, Pamfil ?eicaru arat? în aceea?i scrisoare c?tre fiica sa: „... To?i de aici - în afar? de legionari - ne sim?im mândri c? la conducerea ??rii sunt buni români, care ap?r?, în pofida riscurilor personale, biata noastr? ?ar?. Niciodat? nu s-a scris atât ?i cu a?a admira?ie despre România. Ce diferen?? de epoc?, când propaganda în str?in?tate era f?cut? cu banii ??rii pentru anumi?i oameni politici, nu pentru ?ar? [...]". În cuprinsul scrisorilor c?tre surorile sale din Bucure?ti, Pamfil ?eicaruî?i manifest? dorul fa?? de ?ar? ?i inten?ia sa de a reveni definitiv în România, men?ionând: „... am pornit în pribegie la 50 de ani ?i sunt ?i azi un inadaptabil mediului str?in. M? simt ca un turist, chiar dup? 21 de ani de stat în aceea?i ?ar?. Voi nu pute?i s? v? da?i seama cât de dragi îmi sunte?i [...] Suferin?a grea de b?nuit, este, c? nu sunt în mijlocul vostru. ?tiu c? ne vom revedea, ?tiu c? voi închide ochii pe p?mântul patriei, dar pân? la reîntoarcere m? doare lipsa voastr?"

În cadrul contactelor avute cu Pamfil ?eicaru, atât direct, la Paris, cât ?i prin intermediul fiicei sale aflate în Fran?a, acesta a afirmat c? este dispus s? contribuie prin scris „la ap?rarea în exterior a intereselor na?ionale ale României", precum ?i la combaterea propagandei du?m?noase ??rii, desf??urat? de vârfurile emigra?iei reac?ionare române cât ?i a emigra?iei maghiare în a?a-zisa problem? a Transilvaniei. În prezent Pamfil ?eicaru preg?te?te o nou? lucrare prin care urm?re?te s? documenteze, din punct de vedere istoric, apartenen?? de veacuri a Transilvaniei la România. Referindu-se la aceasta, a comunicat fiicei sale din Paris: „De ani de zile am tot c?utat s? m? documentez ?i acum am strâns documente privitoare la împlinirea a 50 de ani de la declararea de r?zboi României, monarhiei habsburgice ?i voi scrie o carte. Poate va avea 300 poate 400 de pagini ..."

Având în vederea pozi?ia actual? a lui Pamfil ?eicaru consider?m indicat ca, în mod conspirat organele noastre din exterior s? continue contactele cu sus-numitul în scopul folosirii sale ca element de influen?? în rândul emigra?iei. Datorit? situa?iei materiale precare în care se afl?, propunem totodat? s? i se acorde suma de 3.000 (trei mii) dolari care reprezint? cheltuielile efectuate de Pamfil ?eicaru, cu ocazia edit?rii materialului „Karl Marx însemn?ri despre români. Texte inedite. Comentariu".
Ministrul Afacerilor InterneDecretul de gra?iere al lui Pamfil ?eicaru
Cornel Onescu
De acord,
ss. N. Ceau?escu...
Comunicarea a fost f?cut? de serv. Secretariat azi 20 VII 1966

Gra?iat de Chivu Stoica la ordinal lui Ceau?escu

Puterea de la Bucure?ti l-a gra?iat pe Pamfil ?eicaru, f?r? îns? ca acest lucru s? fie adus la cuno?tin?a publicului, f?când parte dintr-o ac?iune deplin consiprat?.În România primul care a f?cut public acest fapt a fost academicianul prof. univ. dr. Gheorghe Buzatu[14]. Reputatul istoric a descoperit în arhivele fostului C.C. al P.C.R. Decretul 977/1966 privind gra?ierea lui Pamfil ?eicaru. Al?turi de Decret, se public? expunerea de motive a lui Cornel Onescu, ministru de interne în 1966, care, dup? cum se poate lesne constata, oferea argumentele juridice ?i procedurale necesare în temeiul c?rora se anula decizia a?a-zisului Tribunal al Poporului din 1945 în „procesul ziari?tilor". Gheorghe Buzatu este de p?rere c? documentul a fost întocmit, necondi?ionat, cu ?tiin?a, în mod sigur ?i din ini?iativa, lui N. Ceau?escu, devenit ulterior (9 decembrie 1967) pre?edinte al Consiliului de Stat al R. S. România. Surpinz?toare este gafa lui Mihai Pelin un redutabil cercet?tor al arhivelor Securit??ii care ajunsese la concluzia c? „dup? evenimentele din 1989, a fost achitat post-mortem de sentin?a Tribunalului Poporului din 1946".

?eicaru la parada de 23 august 1977

?i vizita lui ?eicaru la Bucure?ti a fost pân? în prezent subiect de disput?. Victor Frunz? credea c? la sfâr?itul anilor '60, trimi?i ai regimului de la Bucure?ti încearc? s?-l determine s? se întoarc? în România. „Repatrierea lui Pamfil ?eicaru ar fi avut imese sensuri politice, mult peste ceea ce ar fi fost cea a lui Henri Coand?. Înainte de toate, o lovitur? dat? exilului anticommunist"[15]. Colaboratorul s?u, Vasile C. Dumitrescu credea c? „în august 1976, Pamfil ?eicaru ar fi întreprins o c?l?torie secret? în R.S.R. momit s? se duc? la Bucure?ti pe motiv c? Ceau?escu vrea neap?rat s?-l consulte. A avut o întrevedere cu un înalt func?ionar, cred c? din Ministerul de Externe, dar desigur c? nu l-a v?zut pe Ceau?escu. ?i au dat îns? seam? c? dac? îl ?in acolo, va ie?i cu scandal în str?in?tate. Deci l-au trimis înapoi. I au povestit c? din cauze neprev?zute, întâlnirea cu Ceau?escu trebuia amânat?, deci el s? se întoarc? în Germania ?i c? în a doua jum?tate a lunii septembrie îl vor readuce în ?ar? pentru ca s? stea de vorb? cu secretarul general al P.C.R."[16].
Ovidiu Vuia sus?ine c? afirma?ia potrivit c?reia ziaristul a efectuat în 1976 o c?l?torie în R.S.R. trebuie considerat? o legend? def?im?toare" Pamfil ?eicaru „n'a vizitat o ?ar? comunist? [...] ?i în aceast? privin?? a fost calomniat de mul?i în exil, nu numai c? ar fi vizitat Bucure?tiul dar a stat de vorb? cu însu?i Ceau?escu cerându-i s?-i înapoieze Palatul Curentului ?i chiar casa cu p?mântul de la Cirogârla [...]" [17].
Adev?rul istoric este unul singur: Pamfil ?eicaru s-a aflat la Bucure?ti în perioada 20-28 august 1977.

M?rturia ofi?erului Nicolae Spori?

Dincolo din datele aflate în Dosarul 66/S.I.E. cred c? este important? pentru cititori m?rturia ofi?erului Nicolae Spori?[18], cel care a avut o contribu?ie esen?ial? la racolarea lui Pamfil ?eicaru dar ?i la aducerea acestuia la Bucure?ti. „Ac?iunea privindu-l pe Pamfil ?eicaru s-a declan?at în 1974-75, când, aflat la Madrid, acesta a cerut o întrevedere particular? cu un diplomat român. Cu acest prilej, el a cerut s? i se permit? surorii sale, doamna Munteanu, s? îl viziteze în Spania. La scurt timp, cei doi fra?i s-au putut întâlni. Dup? revenirea doamnei Munteanu în ?ar?, inten?ia fratelui ei de a veni în România nu a mai constituit o surpriz?. A avut loc o nou? întrevedere cu Pamfil ?eicaru pentru a vedea în ce condi?ii aceast? vizit? a sa ar putea avea loc. Detaliile au fost discutate ?i convenite în sudul Germaniei, unde, din motive economice, Pamfil ?eicaru se retr?sese, pentru a se putea bucura de sprijinul material al lui Ion Dumitru, patronul unei gazete de limb? român?. În timpul întrevederii, Pamfil ?eicaru a insistat ca vizita sa s? aib? un caracter strict particular, pentru « a se evita orice fel de încurc?turi, vâlv? sau specula?ii »" venite din partea unora din ?ar?, dar mai ales, a unor cona?ionali din diaspora, care criticau atitudinea sa publicistic? moderat? din acei ani, acuzându-l c? ar fi pactizat cu regimul comunist. A solicitat, totodat?, s? se analizeze posibilitatea unei întrevederi neoficiale cu Nicolae Ceau?escu „pentru a-l cunoa?te personal ?i a-i împ?rt??i unele opinii. Am preg?tit vizita împreun? cu regretatul meu coleg Adrian Afrim. Principala noastr? preocupare a fost aceea de a p?stra o discre?ie absolut?asupra ac?iunii. [...] Inform?rile asupra ac?iunii se f?ceau în mod direct, verbal, ?efului D.I.E., care, la rândul s?u, îl informa, tot verbal, pe Nicolae Ceau?escu. Prima informare f?cut? ?efului statului pe aceast? tem? s-a referit la dorin?a jurnalistului de a vizita ?ara. S-a cerut aprobarea sa expres?, întrucât aveam nevoie de garan?ia c? nu ne vom confrunta cu cine ?tie ce mostr? de exces de zel din partea altor organe (mai ales din partea Procuraturii), care ar fi putut s? încerce punerea în aplicare a unei sentin?e judec?tore?ti definitive. Ceau?escu ?i-a dat acordul, dar s-a declarat sceptic c? vom putea s?-l determin?m pe jurnalist s? vin? în ?ar?".

A doua informare, tot verbal?, a fost f?cut? în iulie 1977, când ?eful D.I.E. a confirmat c? Pamfil ?eicaru va veni în ?ar? în cursul lunii august 1977 ?i ?i-a exprimat dorin?a de a fi primit într-o scurt? audien??. Ceau?escu ?i-a dat consim??mântul asupra vizitei ?i nu a respins solicitarea privind audien?a, dar nici nu a aprobat-o explicit, spunând doar: „S? vin? ?i o s? vedem atunci". „De?i cet??ean român, Pamfil ?eicaru poseda un pa?aport de apatrid eliberat de autorit??ile spaniole. De altfel, mul?i români din diaspora aveau astfel de pa?apoarte de apatrizi. Având aprobarea expres? a lui Ceau?escu, l-am asigurat pe jurnalist de bunele noastre inten?ii, precum ?i de faptul c? îi vom acorda tot sprijinul logistic ca s? nu aib? cumva vreun necaz. Pamfil ?eicaru avea atunci 83 de ani ?i se deplasa cu ajutorul unui baston, întrucât avea sechele de la o fractur? mai veche la picior. De aceea, el a fost preluat de la Viena de colegul Afrim, al?turi de care a zburat la Bucure?ti, la 20 august 1977. Eu i-am a?teptat la Otopeni având atârnat de gât un ecuson care îmi permitea acces liber în tot aeroportul. L-am trecut prin vam? ?i frontier?, aplicându-i-se viza pe o foaie volant?, procedeu care se practica în acel timp în asemenea cazuri. L-am condus ?i l-am cazat la Hotelul Minerva, de pe B-dul Lasc?r Catargiu, pe atunci Ana Ip?tescu. Acolo a urm?rit festivit??ile organizate de 23 August, în Pia?a Aviatorilor, dup? ce declinase cu în?elepciune oferta noastr?, neinspirat? ?i riscant?, de a privi manifesta?ia respectiv? din tribun?, unde, datorit? fizionomiei sale inconfundabile, ar fi putut fi recunoscut. Ceau?escu nu l-a primit în audien??, dar l-a îns?rcinat pe generalul Nicolae Doicaru s? stea de vorb? cu el. Acest lucru s-a întâmplat într-o loca?ie ferit? de ochi indiscre?i".

„Conu" Pamfil" la Ciorogârla ?i pe litoral

„« Conu » Pamfil", cum ne-a sugerat s? i ne adres?m, el neagreând apelativul « maestre », a vizitat, în acea s?pt?mân? de august, ora?ul Bucure?ti, a petrecut o noapte la Ciorogârla ?i dou? zile pe litoral, mai ales la Mangalia, unde avusese o proprietate cu vi?? de vie, pe care ?inea mult s? o revad?. Deplas?rile s-au f?cut cu autoturismul condus de colegul Afrim. La un moment dat, în timpul vizitei pe litoral, i-a cerut colegului Adrian
Afrim s? opreasc? autoturismul ?i a spus:
Dragii mei, eu v-am rugat s? m? duce?i la Mangalia. Aici v?d un alt ora?. Unde m-a?i adus?
Coane Pamfile, i-am r?spuns, asta e Mangalia!
Nu i-a venit s? cread? ?i nu s-a convins decât atunci când a recunoscut fosta sa proprietate din apropierea ora?ului ?i mai ales vi?a de vie, care îi r?m?sese întip?rit? în memorie. La încheierea vizitei am discutat posibilitatea ca el s? dezv?luie compatrio?ilor din diaspora c? a petrecut opt zile în România, de unde s-a întors « viu ?i nev?t?mat ». A replicat:
Oamenii ?ia o s? cread? c? m? ?in de ?otii sau c? mi-am pierdut min?ile ?i încurc ??rile! I-am argumentat c? poate s? le prezinte foaia turistic? volant? cu vizele de intrare ?i ie?ire aplicate la Otopeni. A râs spunând c? «?sta e un argument, într-adev?r! ».
Nu voi uita niciodat? cuvintele pe care mi le-a adresat când ne-am luat
Telegrama care anun?a decesul lui Pamfil ?eicaru r?mas bun:
Dragul meu, v? mul?umesc pentru tot ce a?i f?cut pentru mine. Nu speram c? voi mai avea posibilitatea s? rev?d meleagurile atât de dragi mie. M-a?i ajutat s? îmi alin dorul care m? mistuia. Acum pot s? închid ochii lini?tit. Drumul înapoi la Viena l-a f?cut tot în compania lui Adrian Afrim. «Conu» Pamfil" era anticomunist de-o via??, cum zicea el, dar nu î?i ascundea afec?iunea ?i respectul fa?? de neamul ?i de ?ara sa. Aceast? atitudine el o explica foarte simplu: « Regimurile politice sunt trec?toare ?i pline de p?cate. P?mântul natal este peren » [...]. Trei ani mai târziu, el avea s? treac? la cele ve?nice".

În privin?a colabor?rii cu Securitatea autorul consider? c? Pamfil ?eicaru (nume de cod: „Vlad") a colaborat cu serviciile secrete de la Bucure?ti. R?mâne de v?zut într-un alt studiu dac? ?eicaru s-a folosit de Securitatea sau invers. Poate, în numele unor coinciden?e de interese (antimonarhismul, antisovietismul) fiecare ar fi încercat s? se foloseasc? ?i s? manipuleze pe cel?lalt. De altfel, Sorin Gabriel Ioni?? ajunge la concluzia c? Pamfil ?eicaru a colaborat cu Securitatea, dar ?i-a p?strat „o relativ? libertate de gândire"[19].

Not?: Lector univ. dr. Florian Bichir este Membru al Colegiului C.N.S.A.S., profesor asociat la Universitatea Pite?ti, titular al cursurilor: „Comunicare, globalizare ?i schimbare ?i Rezisten?? ?i represiune în România comunist?".
----------------------------------------------
[14] Frunz? Victor - „Destinul.
[16] Dumitrescu Vasile C.,„O istorie a exilului românesc, 1944-1989", editura Evf, 1997.
[17] Vuia Ovidiu - „Sub zodia c?r?ii ?i a studiului", Editura Rita Vuia, 2007
[18] Spori? Nicolae - „Pamfil ?eicaru: întoarcerea la izvoare" - „Vitralii - Lumini ?i umbre", Publica?ie editat? de Asocia?ia Cadrelor Militare în Rezerv? ?i în Retragere din Serviciul Român de Informatii, anul II, nr.5, decembrie 2010.
[19] Trebuie men?ionat c? priul studiu serios despre activitatea lui Pamfil ?eicaru în exil ?i rela?iile sale cu Securitatea îi apa?ine istoricului Sorin Gabriel Ioni??, „Publica?iile „Curentul", „Carpa?ii" ?i „Stindardul" în Arhivele Securit??ii (1975-1989)", I-II, în „Caietele INMER", Bucure?ti, an VI, nos 14 ?i 15 din martie ?i iulie 2009

footer