Revista Art-emis
PDF Imprimare Email
Prof. univ. dr. Corvin Lupu   
Duminică, 10 Mai 2015 15:37

Mi?carea de rezisten?? 8E?ecul mi?c?rii de rezisten?? din România

Mi?carea de rezisten?? antisovietic? ?i anticomunist? din România a fost sortit? din start e?ecului datorit? a dou? principale cauze. Prima const? în ata?amentul majorit??ii poporului român fa?? de monarhia româneasc?, chiar dac? ea se aliase cu comuni?tii ru?i ?i cu cei din România, împotriva lui Antonescu ?i a germanilor. De altfel, în majoritatea cazurilor de capturare a para?uti?tilor, ca ?i a altora dintre partizani, popula?ia a jucat un rol important, sprijinind autorit??ile. A doua cauz? const? în faptul c? o mare parte a popula?iei nu accepta s? lupte din nou al?turi de Germania, întrucât aceasta presupunea s? lupte al?turi de Ungaria. Victoria germanilor însemna ?i pierderea marilor speran?e ale românilor de a recupera partea din Ardeal pierdut? la Viena, în 30 august 1940. Lupta al?turi de sovietici, împotriva Ungariei, a redeschis aceast? perspectiv? na?ional? româneasc? de recuperare a întregului Ardeal. În al doilea rând, puterea militaro-informativ? a sovieticilor ?i a regimului politic pe care l-au impus la Bucure?ti era dispropor?ionat de mare, ceea ce reducea în întregime ?ansele de reu?it? ale mi?c?rii de rezisten??. Alte cauze importante ale sl?biciunii mi?c?rii na?ionale de rezisten?? sunt eviden?iate chiar de analiza-raport din aprilie 1953, men?ionat? deja de noi în rândurile de mai sus. În acest sens, se arat? c? popula?ia a fost derutat? de colaborarea unor for?e politice din ?ar? cu comuni?tii ?i cu regele cu ocazia evenimentului de la 23 august 1944 ?i în primele luni de dup? aceea. Unele grupe de rezisten?? au pierdut leg?turile cu exteriorul ??rii ?i între ele, r?mânând izolate ?i în imposibilitate de a se orienta politic. În timp, s-a r?spândit ?i convingerea multor români c? puterile occidentale nu vor interveni în România, ceea ce a fost demobilizator. De asemenea, mi?carea de rezisten?? a g?sit greu tactica adecvat? în lupta cu un adversar mereu mai puternic ?i mai bine organizat. Din aceast? cauz?, majoritatea ac?iunilor rezisten?ei au avut doar efecte locale ?i urm?ri limitate. Apoi, s-a f?cut sim?it? ?i lipsa de experien??, mai ales în domeniul tactic, ac?iunile fiind ini?iate în mare m?sur? din „spirit romantic”. Autorii ar?tau c? mai exista înc?, la nivelul anului 1953, încredere în sprijinul statelor din vest, ceea ce era foarte important. Noi constat?m din nou c? întreaga mi?care de rezisten?? ?i speran?ele românilor care continuau s? nu sprijine noul regim politic se bazau pe o interven?ie decisiv? a statelor din vest, în primul rând a S.U.A., ceea ce era o himer?, în condi?iile existen?ei în?elegerilor foarte ferme ale înving?torilor în r?zboiul mondial[1].

Cercet?torul Cristian Troncot? a identificat ?i alte cauze care au condus la e?ecul mi?c?rii de rezisten??: gre?elile în activitatea de conspirare, naivitatea care a înso?it multe din ac?iunile ini?iate ?i profesionalismul agen?ilor infiltra?i în rândurile grupurilor de lupt?tori. Entuziasmul lupt?torilor români anticomuni?ti nu a fost suficient pentru a le asigura succesul. „Tr?darea Occidentului” a fost doar un cli?eu existent la nivelul opiniei publice, întrucât coordonatele reale ale geopoliticii nu prevedeau imixtiunile reciproce ale marilor puteri în interiorul sferelor de influen?? ale celuilalt. Dorin?a multor români ca între înving?torii din al doilea r?zboi mondial s? izbucneasc? un conflict armat în urma c?ruia sovieticii s? fie înfrân?i, ceea ce nu reu?iser? germanii, românii ?i italienii, era doar un vis izvorât din ignoran?a datorat? secretiz?rii în?elegerilor interaliate. Întreaga „strategie” a mi?c?rii de rezisten?? din România s-a bazat pe aceast? himer?, astfel c? nu s-au n?scut planuri alternative ?i solu?ii de salvare a lupt?torilor ?i familiilor lor[2]. Suferin?ele îndurate de lupt?tori ?i de apar?in?torii lor au fost foarte mari. Mi?carea de rezisten?? din România nu a exercitat influen?? asupra societ??ii române?ti, nereu?ind s? influen?eze via?a social-politic? din România. Dup? dezastrul pierderii r?zboiului împotriva Uniunii Sovietice, urmat de obliga?ia achit?rii marilor datorii de r?zboi, a distrugerii economiei, a secetei cumplite din anii 1946-1947, societatea româneasc? a intrat pe un trend ascendent. Nivelul de trai a crescut încet, dar constant. S?n?tatea ?i înv???mântul au devenit integral gratuite. ?ara s-a umplut de ?coli ?i spitale, apoi de fabrici ?i locuri de munc?. Poporul român s-a întors cu fa?a c?tre viitorul pe care îl oferea noul regim politic. Pe acest fond, mi?carea de rezisten?? a r?mas doar o pat? de culoare în via?a social-politic? a ??rii. În majoritate, românii au în?eles c? nu „vin americanii” ?i c? via?a lor este una singur? ?i se deruleaz? în condi?iile istorice date. În aceste condi?ii, cu trecerea timpului, partizanii au r?mas izola?i de majoritatea popula?iei, preocupat? de integrarea în realit??ile regimului existent.

De-a lungul anilor, au avut loc numeroase lupte între partizanii din mi?carea de rezisten?? ?i Trupele de Securitate, înregistrându-se numeroase pierderi de vie?i omene?ti, de ambele p?r?i[3]. Cu tot efortul l?udabil depus, dup? 1989, nu s-au publicat documente care s? ateste cifrele exacte ale victimelor din anii represiunii comuniste împotriva rezisten?ei. S-au f?cut aprecieri, dar lipse?te o evaluare global?, de mare exactitate[4]. Pân? la începutul anilor ‘60, a func?ionat sistemul „pedepselor administrative”, pe baza c?ruia orice cet??ean presupus c? se f?cea vinovat de fapte contra ordinii sociale, putea fi trimis pentru un num?r de luni sau de ani în colonii de munc?. Hot?rârile erau luate de Comisia Administrativ? care func?iona pe lâng? Ministerul de Interne ?i era condus? de Alexandru Dr?ghici. Cel acuzat nu avea dreptul la ap?rare. În penitenciarele comuniste au fost p?stra?i ?i de?inu?i mo?teni?i de la regimurile anterioare. Astfel, în anul 1958, în Aiud, mai erau de?inute persoane condamnate în anii 1937 ?i în 1941. Regimul în temni?ele comuniste era foarte aspru. De?inu?ii erau izola?i, majoritatea nu depuneau nici un fel de activitate, nu aveau cearceafuri pe paturi, saltelele erau aproape f?r? paie, celulele supraaglomerate ?i erau pedepsi?i pentru cele mai mici abateri. Pe lâng? aceste necazuri, se mai ?i b?teau între ei, de cele mai multe ori pentru apartenen?? la diferite grup?ri politice sau pentru suspiciuni de colaborare cu ofi?erii penitenciarului, lucru care oricum era cerut tuturor. În general, cei mai intransigen?i erau legionarii. Mul?i dintre ei petrecuser? perioada anilor 1941-1944 în lag?re din Germania. Ace?tia erau cei mai c?li?i. La Aiud, legionarii ?i-au instituit ?i un tribunal legionar, care a judecat faptele multora dintre ei. S-au dat sentin?e severe cum ar fi: izolarea, canoane, lipsa de alimenta?ie, rug?ciuni, post negru ?i b?t?i corporale[5]. Dac? pentru primii ani de dup? r?zboi, când ?i în libertate în România s-a murit de foame ?i de mizerie, pentru deceniul 1955-1964, acest regim foarte sever s-a datorat doar urii comuni?tilor de „produc?ie moscovit?”, mai ales a celor care au suferit în temni?ele române?ti interbelice (?i ele foarte severe), care nu au putut s? se înal?e deasupra dorin?ei de r?zbunare. Intoleran?a comuni?tilor, de pân? în 1964, fa?? de adversarii lor ideologici a contribuit la acumularea de tensiuni, ur? ?i dorin?e revan?arde în societatea româneasc?, care s-au manifestat ?i dup? 1989, mai ales dup? 1996, când fo?ti locatari ai penitenciarelor comuniste au ajuns la conducerea României. Istoriografia problemei rezisten?ei anti-comuniste din România este una complex?, pertinent? ?i aduce clarific?rile necesare tragerii unor concluzii certe. Totu?i, Mi?carea Na?ional? de Rezisten?? din România mai ofer? multe subiecte care trebuie cercetate. În prezentele rânduri, noi am dorit s? ne referim doar la problematica organiz?rii acestei mi?c?ri, f?când ?i unele preciz?ri privitoare la evolu?ii ulterioare ?i la eradicarea acestei mi?c?ri. Implicarea a numeroase for?e str?ine ?i din România, ca ?i interesele diferite ale regimurilor politice care s-au perindat, începând de la 23 august 1944 ?i pân? ast?zi, fac ca imaginea Mi?c?rii Na?ionale de Rezisten?? s? fie proiectat? în moduri diferite, de la abera?ia generalului de securitate Nicolae Ple?i??, care afirma c? nu a existat nici o lupt? de rezisten??, la abera?ia diversionist? a lui Dennis Deletant: „Practic, în Occident nu s-a ?tiut nimic despre lupta curajoas? din Mun?ii Carpa?i...”[6], pân? la exager?rile unor participan?i la aceast? mi?care ?i la al?i adversari ai regimului socialist de stat, care au supraevaluat dimensiunea Mi?c?rii Na?ionale de Rezisten??, ca ?i datorit? adversit??ii unei mari p?r?i a popula?iei României fa?? de regimul politic din perioada în care a func?ionat rezisten?a anti-comunist?.

Grafica - Ion M?ld?rescu
------------------------------------
[1] Popescu, Alexandru, Documente germane despre rezisten?a anticomunist? din anii 1945-1956, în „Magazin istoric”, anul XXXI, serie nou?, nr. 9 (366), septembrie 1997, p. 29.
[2] Cristian Troncot?, Mi?carea Na?ional? de Rezisten??, în „Magazin istoric”, anul XXX, nr. 12 (357), decembrie 1996 ?i anul XXXI, serie nou?, nr. 1 (358), ianuarie 1997, pp. 48-49.
[3] Vezi ?i Cicerone Ioni?oiu, Rezisten?a anticomunist? din mun?ii României, 1946 – 1958, Edi?ia a II-a, revizuit? ?i completat?, „Gîndirea Româneasc?”, 1993.
[4] Pentru anul 1947 s-a vehiculat cifra de 60.000 de mor?i prin împu?care sau în urma torturilor. Vezi ?i Nicholas Georgescu - Roegen, Bucure?ti – Harvard, via Constan?a, Istanbul, Neapole, mai 1999, p. 19.
[5] Neagu Cosma, Cupola - Securitatea v?zut? din interior, Editura Globus, Bucure?ti, 1994, pp. 195-196.
[6] Dennis Delletant, Teroarea comunist? în România. Gheorghiu-Dej ?i statul poli?ienesc, 1948-1965, Editura Polirom, Ia?i, 2001, p. 176.
footer