Revista Art-emis
PDF Imprimare Email
Lector univ. dr. Florian Bichir   
Miercuri, 06 Mai 2015 18:59

Pamfil ?eicaru, art-emisPamfil ?eicaru are în Arhiva Consiliului Na?ional pentru Studierea Arhivelor Securit??ii (C.N.S.A.S.) mai multe dosare conexe, de problem?, dosarul deschis de Siguran??, dar ?i cel penal. Cel mai interesant, din puncul nostru de vedere, este dosarul personal, predat C.N.S.A.S. de Serviciul de Informa?ii Externe (S.I.E.) ?i care are nu mai pu?in de ?ase volume, cu un total de 2083 pagini. Evident nu avem spa?iul necesar pentru o cercetare in extenso, ci doar posibilitatea de a l?muri câteva aspecte r?mase pân? acum înv?luite în mister: gra?ierea lui ?eicaru la solicitarea lui Nicolae Ceau?escu ?i vizita incognito pe care acesta o realizeaz? la invita?ia ?i sub protec?ia Departamentului de Informa?ii Externe (D.I.E.) la Bucure?ti în august 1977. Ca o ironie a sor?ii trebuie spus c? via?a lui Pamfil ?eicaru se învârte fatidic în jurul unei date: 23 august. P?r?se?te România în 1944 cu câteva zile înainte de 23 august - act pe care l-a atacat pe tot parcursul vie?ii - ?i î?i încheie cariera urm?rind pe viu manifest?rile consecrate aceluia?i 23 august, pe viu, la Bucure?ti în 1977. Un condei de geniu, strivit între dou? date 23 august 1944 ?i 23 august 1977 [1].

Câteva l?uriri ?i nu numai...

A scrie despre Pamfil ?eicaru - jurnalist, eseist, memorialist, prozator, n.6/18 apr. (19 aprilie, în coresponden?a lui P. ?.).1894, Buz?u - d. 21 oct. 1980, Dachau, R. F. Germania - chiar la mai bine de trei decenii de la dispari?ia sa r?mâne o provocare. Atacat ca nimeni altul în perioada interbelic?: „omul cu o mie de fe?e”, „?acalul”, „?antajul ?i etajul”, „cea mai odioas? întruchipare a gazetarului necinstit, versatil, afacerist, adev?rat rechin al presei”, Pamfil ?eicaru r?mâne din punctual nostru de vedere cel mai mai important gazetar al României Mari. Dup? cum noteaz? ?i Mihai Pelin: „Activitatea sa publicistic? nu a fost dintre cel mai comode pentru autorit??i. În diverse arhive, civile ?i militare, exist? numeroase articole care i-au fost cenzurate, mai ales în timpul campaniei dinspre R?s?rit. În aprilie 1939 a fost singurul ziarist român care a prezis c? faimoasele garan?ii franco-britanice aveau s? se dovedeasc? f?r? valoare. Figureaz? la loc de cinste în istora înc? nescris? a presei române polemica pe care a purtat-o în paginile Curentului cu comentatorul britanic Wicham Steed, care, prin interven?iile sale în emisiunile postului de radio BBC, inducea în eroare opinia public? româneasc? asupra ra?iunii particip?rii României la un r?zboi pe care ?i-l dorise”[2]. M?car postum trebuie s?-i recuno?tem meritele. Lucid ?i rece într-un secol care parc? o luase razna, ?eicaru a ?tiut ?i sim?it evenimentele care se derulau sub ochii lui. Pân? ?i detractorii ar trebui s? atdimt? c? predic?iile ?i sentin?ele sale au fost confirmate de cursul postbelic al evenimentelor. În privin?a activit??ii jurnalistice semnal?m lucrarea “Istoria presei” de Pamfil ?eicaru, editura Paralela 45, edi?ie îngrijit? ?i prefa?at? de poetul ?i publicistul George Stanca[3].

Minciunile continu? ?i dup? plecare!

Pamfil ?eicaru p?r?se?te România la 10 august 1944, ultimul domiciliu din Bucure?ti, din str. ?tefan Furtun? nr. 93, fiind trimis de Mihai Antonescu în Spania pentru a tatona terenul pe plan diplomatic în vederea ie?irii României din conflagra?ie, precum ?i pentru a asigura, în condi?iile iminentei ocup?ri militare a ??rii de c?tre sovietici, propaganda în favoarea intereselor na?ionale. S-a stabilit ini?ial la Madrid, împreun? cu so?ia sa, coloborând la cotidianul El Alcazar ?i fondând publica?ia Liberty and Justice, în care s-a str?duit s? combat? tratamentul ingrat rezervat României. Dup? 23 august 1944 ?i instalarea regimului comunist la putere, Pamfil ?eicaru a fost judecat în procesul ziari?tilor „criminali de r?zboi” vinova?i de dezastrul ??rii” (22 mai-4 iun 1945) ?i condamnat „la pedeapsa capital? ?i degradare civic? pe timp de 10 ani, urmând a executa pedeapsa cea mai grav?”. Încadrarea de „criminal de r?zboi” ?i condamnarea la moarte s-ar fi f?cut pe baza activit??ii sale de gazetar în timpul celui de-Al Doilea R?zboi Mondial ?i a unor chitan?e de încasare descoperite de Alia?i în arhivele ministerului de Externe de la Berlin ?i predate guvernului Român[4]. Proprietatea sa de la Ciorogârla, primit? în calitate de purt?tor al ordinului „Mihai Viteazul”, a fost pus? temporar la dispozi?ia lui Mihail Sadoveanu (pân? în 1949), iar cl?direa ziarului Curentul a fost ini?ial preluat? de trupele sovietice, care au editat aici „Buletinul Armatei Ro?ii”[5] ?i transformat? ulterior în sediu al Securit??ii din R.P.R.. În mod aproape firesc, la 31 august 1946 a fost inclus pe listele negre ale Siguran?ei referitoare la activitatea emigran?ilor: „Se afl? în Portugalia, Lisabona. Pe lâng? activitatea sa propagandistic? antidemocratic? ?i antisovietic?, ne-a fost semnalat în ultimul timp de a fi întemeiat o mare firm? comercial?, la care a fost ajutat ?i de un grup de capitali?ti angloamericani”. Evident informa?ia era fals?!

Gogori?e?e puse pe seama lui ?eicaru sunt nenum?rate. Victor Frunz?[6] scrie c? Pamfil ?eicaru a plecat din Bucure?ti la ora 5 diminea?a, cu automobilul personal, care tr?gea o remorc?, în care erau depozita?i, probabil în bidoane, vreo opt sute de litri de benzin?, calcula?i ai ajunge pân? la Madrid. Mult mai „bine informat?” Siguran?a român? ajungea la concluzia conform notelor de informare sau a unor m?rturii ulterioare, c? ?eicaru ar fi transferat cu aceast? ocazie în Elve?ia fonduri b?ne?ti (devize), argint?rie, bijuterii, mobile ?i alte bunuri de valoare, printre care ?i o lad? cu 40 de tablouri de arti?ti români (Grigorescu, Aman, ?irato, Tonitza). Potrivit unui raport întocmit în 1946 de un angajat al serviciilor secrete S.U.A., ar fi transferat în Elve?ia fonduri b?ne?ti ?i obiecte de familie prin intermediul ginerelui s?u, Marius Ci?migiu[7], secretar la departamentul de pres? al lega?iei României de la Berna. Ajunge la Viena pe traseul Sibiu, Cluj, Oradea, Budapesta ?i ia leg?tura cu Guvernul Na?ional condus de Horia Sima. La 2 februarie 1945 ar fi vorbit la postul de radio Bratislava, controlat de nazi?ti, pentru a dezavua actul de la 23 august 1944. În februarie 1945 ar fi ajuns la Berlin, de unde ar fi fost salvat cu ajutorul oamenilor lui Canaris[8]. Conform amintirilor lui Rene Al. de Flers[9], un autor în genere bine informat, ?eicaru ar fi ajuns în Spania înc? din vara anului 1944, ajutat de comandantul armatei germane. De la Viena, care i-ar fi pus la dispozi?ie un avion. Ulterior toate alega?iile privind averea lui ?eicaru vor fi spulberate, acesta tr?ind la limita s?r?ciei în exil. În privin?a plec?rii din ?ar? el mai bine este s? ne adres?m celui în cauz?, ?eicaru: „când Niculescu Buze?ti a fost informat de Mihai Antonescu de plecarea mea ?i de misiunea pe care o aveam, a informat lega?ia german? c? eu nu plec la Madrid ci la Lisabona pentru a semna armisti?iul. O total? confuzie la lega?ia german? ?i dup? ce s-a comunicat la Berlin s-a decis s? nu se dea viz? de intrare în Germania, urmând ca la Viena s? mi se dea viza de tranzit. Eram blocat neputând s? merg spre a realiza ceea ce s-a decis de Mare?alul Ion Antonescu. Am r?mas în Germania pân? februarie 1945 când am izbutit s? plec cu un avion care zbura deasupra Alpilor la 6.000 de metri ?i cobora deasupra Mediteranei la 20 de metri spre a nu fi atacat de avioanele de vân?toare anglo americane. Sunt deci un emigrant f?r? voie”[10]

La 24 iulie 1947, Serviciul Special de Informa?ii (SSI) a semnalat regimului de la Bucure?ti articolele sale ostile, publicate în ziarele Informaciones, Ariba ?i Mundo. Dup? ce s-a mutat la Palma de Mallorca, în Insulele Baleare, ?eicaru a fost din ce în ce mai prezent în numeroase publica?ii ale emigra?iei române din Occident. Mai târziu, un document al Securit??ii preciza: În str?in?tate, desf??oar? o activitate intens? anti R.P.R., în cadrul organizat al emigra?iei contrarevolu?ionare. O agent? a aceleia?i institu?ii infiltrat? printre românii din Occident raporta centralei de la Bucure?ti c? ar fi fost evitat de compatrio?i, c? publica în revista legionar? Chemarea, din Spania, ?i c? ar fi avut bani depu?i în Elve?ia, bani care ar fi interesat ?i autorit??ile comuniste. În martie 1960, mai figura în eviden?ele celor da?i în urm?rire general?, sub consemnul: În caz de identificare, s? fie re?inut[11]. Din 1945 se stabile?te în Spania, la Palma de Mallorca (pân? în 1953) ?i apoi la Madrid (unde r?mâne pân? în 1974)[12].

„Steagul ??rii” ?i interven?ia maiorului Caraman

În buna sa tradi?ie, Securitatea promitea mult, dar nu se ?inea de cuvânt. Obsedat de Elena Lupescu, dar ?i romanul s?u, prin mijlocirea fiicei sale stabilite la Paris, Pamfil ?eicaru intr? în contact cu emisarii de la Bucure?ti. Cazul era tratat foarte serios în Central?, Generalui Maior Nicolae Doicaru trasmi?ând la Paris urm?toarele în data de 12 mai 1965: „Se aprob? contactarea lui „Vlad” la domiciliu. Se va avea în vedere urm?toarele probleme în discu?iile ce se vor avea cu « Vlad». S? i se comunice « Vlad » c? nu ne putem angaja în problema edit?rii c?r?ii « Vulpea ro?cat? ». El poate s-o publice. Referitor la dosarul de anchet? penal? Iorga-Madgearu, informa?i-l c? a-?i comunicat la M.A.E. ?i a?tepta?i r?spunsul. Îl ve?i comunica. Privind acordarea unei pensii viagere nepotului lui Mascedonschi, spune?i lui « Vlad » c? pentru a interveni la M.A.E. este necesar s? se cunoasc? datele lui de stare civil? doveditoare c? este nepotul lui Mascedonschi. Se va da lui «Vlad» materialele trimise oficiului de M.A.E. ?i fotografii cu realiz?rile regimului nostru pentru ca « Vlad » s? le publice în bran?a despre agricultura noast?”. Mai pe române?te Securitatea nu se obliga la nimic, dar îi solicita lui ?eicaru s? laude regimul! Ca o parantez? istoric? trebuie spus c? romanul « Vulpea ro?cat? », al c?rui dactiloscript a fost p?strat la Munchen de dr. Vasile Iliescu a fost publicat în România abia în 1996”[13].

Ceva mai inteligen?i decât ?eful lor, ofi?erii de la Paris ajung la o alt? concluzie: „Ordinele cu privire la « Vlad » au fost în?elese de tov. Colonel Ilie, îns? crede c? e mai bine ca lui « Vlad » s? nu i se resping? la primul contact n?dejdea c? îl vom ajuta s? g?seasc? un editor deoarece acesta a fost factorul hot?râtor care la împins spre noi. El vrea doar s? i se recomande un editor într-o ?ar? arab? cu care el s? intre în contact ?i, s? publice cartea pe spezele sale, lucru pe care reziden?a crede c?-l putem face, f?r? ca noi s? ne amestec?m în vreun fel. Se consider? c? e mai bine s?-i spun? lui « Vlad » c? s-a raportat celor în drept cererea lui ?i a?tept?m r?spuns”.

În senza?ionala via?? a lui Pamfil ?eicaru intervine ?i maiorul Caraman - viitorul general Mihai Caraman, o legend? a spionajului - care exat în aceea perioad? se afla la Paris, evident la datorie! El noteaz?, dup? o întîlnire cu ?eicaru urm?toarele: „«Vlad» a început prin a expune prezen?a sa, afirmând c? pe el îl intereseaz?, «steagul ??rii indiferent cine-l ?ine» ?i c? el vrea ca s? m?soare posibilit??ile pe care le are s? sporeasc? interesele ??rii. Vorbind despre aceasta « Vlad » a afirmat c? vrea s? serveasc? ?ara, « nu partidul comunist » , pentru c? el nu este comunist ?i c? dac? , comuni?tii din R.P.R. lupt? pentru prosperitatea ?i independen?a ??rii , el pe o cale diferit? lupt? pentru acela?i lucru”.

Discu?iile ?i negocieriel cu ofi?erii D.I.E. sunt în toi. Pe 5 mai 1965, ?eicaru nu uit? s? le spun? reprezentan?ilor Bucure?tiului, f?r? s?-?i ia îns??i nicio obliga?ie c? „s-a gândit c? dac? justi?ia 21 român? l-ar reabilita, ar vrea s? devin?... român. El a fost condamnat la 20 ani închisoare, pentru fascism ?i consider? c? aceasta nu corespund adev?rului, practic condamnarea lui [...] faptului c? în 1975, pe timpul guvernului fantom? legionar, a vorbit la radio Viena. Dar el a refuzat s? fac? parte din acest « guvern » ?i toat? activitatea lui poate [...] C? nu a fost ?i nu este un fascist. De aceea nu presupune s? actualiz?m aceast? problem? ?i dac? ministrul justi?iei al R.P.R. este de acord s? se [...] un proces de reabilitare a lui, ar da delega?ie s? se ocupe de acest proces avocatul Dongorozi vintil? din Bucure?ti ?i V. Stanciu din Paris care îi sunt buni prieteni. În aceast? perspectiv? devenind [...] român, ar merge în vizit? în ?ar?. În sfâr?it, « Vlad » a manifestat interes pentru a avea fotografii ale fostei sale propriet??i de la Ciorogârla”. C? problema era serioas?, iar Pamfil ?eicaru era luat în serios la Bucure?ti st? dovad? ?i urm?toarea not?.

Nicolae Ceau?e?cu aprob? deconturile lui Pamfil ?eicaru

Munca operativ? a ofi?erilor D.I.E. era urm?rit? cu sufletul la gur? chiar de Nicolae Ceau?escu. În continuare v? prezent?m un raport al Ministrului Afacerilor Interne, Corenel Onescu care solicit? „datorit? situa?iei materiale precare în care se afl? (Pamfil ?eicaru - n.n.), propunem totodat? s? i se acorde suma de 3.000 (trei mii) dolari care reprezint? cheltuielile efectuate de Pamfil ?eicaru, cu ocazia edit?rii materialului « Karl Marx însemn?ri despre români. Texte inedite. Comentariu ». Documentul poart? urm?toarea rezolu?ie: «De acord, ss. N. Ceau?escu»”. Comunicarea a fost f?cut? de serv. Secretariat azi 20 VII 1966”.

Ministerul Afacerilor Interne
Strict Secret
Cabinetul Ministrului - Exemplar nr. 3/19 august 1966
Nota Nr. 167
Prive?te pe Pamfil ?eicaru

Pe linia atragerii emigra?iei române pe pozi?ii loiale ??rii, organele noastre au întreprins ac?iuni de apropiere a unor vârfuri reac?ionare, printre care ?i a lui Pamfil ?eicaru, publicist, în vârst? de 74 de ani, fost proprietar al ziarului „Curentul”, a plecat din ?ar? la 14 august 1944, în prezent stabilit în Madrid; lucreaz? în calitate de colaborator extern la postul de radio Madrid ?i unele gazete locale. Ca urmare a acestor ac?iuni, în ultima perioad? sus-men?ionat? a adoptat o pozi?ie favorabil? ??rii, iar la începutul acestui an, a tip?rit ?i difuzat în rândul emigra?iei române - într-un tiraj de 700 de exemplare - un material intitulat „Karl Marx Însemn?ri despre Români Texte inedite. Comentariu”. În aceast? lucrare, care însumeaz? cca. 400 de pagini, Pamfil ?eicaru, public? textul integral al c?r?ii ap?rute în ?ar?, în editura Academiei, citind în sprijinul sus?inerii expuse, o serie de texte ?i de argumente din lucr?rile unor autori str?ini. De asemenea, în cuprinsul comentariului Pamfil ?eicaru „prezint? realiz?rile ??rii noastre în domeniul economic-cultural, precum ?i al politicii externe, dup? care i-a pozi?ia împotriva c?peteniilor organiza?iilor reac?ionare ale emigra?iei române. Aceast? carte a fost primit? cu mult interes în emigra?ia român? ?i apreciat? în mod pozitiv. Astfel, o serie de elemente cu prestigiu în emigra?ie ?i cu atitudine pozitiv? fa?? de ?ar? ca Viorel Tilea din Londra, V.V. Stanciu ?i Leon Negruzzi din Paris, consider? „calea aleas? de Pamfil ?eicaru, ca singura pe care o poate alege un bun român care ?tie s? aprecieze situa?ia politic? actual?”, asigurându-l de sprijinul lor prin publicarea unor articole favorabile în presa local? ?i a emigra?iei.

De asemenea, numero?i emigran?i români cu influen?? ca Elena Br?tianu, Dragu Ion, Maftei constantin, din Fran?a, George Usc?tescu din Spania ?i al?ii, apreciaz? lucrarea publicat? de Pamfil ?eicaru, ca fiind „un material favorabil ??rii, având la baz? o bun? documentare ?i în final constituie un îndrept??it rechizitoriu adresat emigra?iei”. Unele gazete ale emigra?iei române ca, de exemplu, „Curierul Românesc” din Fran?a ?i „Stindardul” din R.F.G. au publicat articole favorabile lucr?rii lui Pamfil ?eicaru, recomandând emigran?ilor procurarea ?i citirea acesteia. Datorit? con?inutului lucr?rii unii legionari ca Horia Sima, Gheorghe Costea din Spania ?i Mircea Popescu din Italia, consider? c? aceasta reprezint? un „rechizitoriu” la adresa emigra?iei române ?i în acela?i timp un sprijin dat regimului din România. Ei se preg?tesc , chipurile, s? dema?te pe Pamfil ?eicaru, în fi?uica legionar? „?ara ?i Exilul”. Atitudinea favorabil? fa?? de ?ar? a lui Pamfil ?eicaru, rezult? ?i din datele ob?inute prin sursele noastre externe care confirm? c? sus-numitul are o atitudine pozitiv? fa?? de ?ar?. Aceasta rezult? ?i din coresponden?a cu fiica sa din Paris, cu rudele din ?ar? ?i cu profesorul Andrei O?etea.

Astfel, primind recent din partea Academiei Române dou? volume din Istoria României, Pamfil ?eicaru, a trimis la 5 iulie 1966,o scrisoare profesorului Andrei O?etea, în care arat?: „V? mul?umesc pentru scrisoarea dv. Ca ?i pentru c?r?ile trimise. Am început citirea volumelor III ?i IV cu oarecare team?, b?nuind c? Istoria României ar putea fi for?at interpretat? [...] Ori, spre marea mea bucurie istoria neamului românesc este redat?, în tot complexul ei, cu o echilibrare a for?elor spirituale ?i economice care au ac?ionat evenimentele. Concep?ia de lucru este admirabil?, mul?umit? folosirii tuturor istoricilor conform specializ?rii fiec?ruia [...]. V? mul?umesc ?i pentru cartea lui D. Protase „Problema continuit??ii în Dacia în lumina Arheologiei ?i numismaticei”. Excelent? lucrare, executat? în cea mai sever? disciplin? ?tiin?ific? care mi-a înlesnit s?-mi dau seama cât de intense au fost cercet?rile arheologice în ace?ti 22 de ani [...] Fiecare lopat? care azvârle p?mântul ce acoper? m?rturiile permanen?ii noastre în spa?iul dacic, constituie o lovitur? dat? sofismelor grosolane ale istoricilor unguri. Cine se poate îndoi de vigoarea neamului românesc când la cea mai vag? contestate a autenticit??ii daco-romane, reac?ioneaz? spontan unanimitatea con?tiin?ei na?ionale”.

- Va urma -

----------------------------------------
[1] Florian Bichir - „Pamfil ?eicaru. Un condei de geniu, strivit între dou? date: 23 august 1944-23 august 1976”, Editura Militar?, 2014.
[2] Pelin Mihai - „Opisul emigra?iei politice. Destine în 1222 de fi?e alc?tuite pe baza dosarelor din arhivele Securit??ii”, Editura Compania, 2002, pag.314-316.
[3] ?eicaru Pamfil,„Istoria presei”. Edi?ie îngrijit? ?i prefa?at? de George Stanca, Pite?ti, Editura Paralela 45, 2007.
[4] Manolescu Florin - „Enciclopedia Exilului Românesc 1945-1989”, Bucure?ti, editura Compania, 2003, pag. 671-676.
[5] Ioan Opri? - „Procesul ziari?tilor „na?ionali?ti” (22 mai - 4 iunie 1945”), Bucure?ti, Editura Albatros, 1999.
[6] Frunz? Victor - „Destinul unui condamnat la moarte - Pamfil ?eicaru”, Bucure?ti, 200.
[7] Marius Ci?migiu, primul so? al Viorellei ?eicaru (n. 1923 - d. 1981).
[8] Manolescu Florin, „Enciclopodia”.
[9] Al. de Flers, Rene - „Europa liber? ?i exilul românesc. O istorie înc? nescris?”, Criterion Publishing (2004).
[10] ?eicaru Pamfil - „L?muriri preliminare”, Curentul, nr 5922, 11 ian.1978
[11] Pelin Mihai. „Opusul”.
[12] ?eicaru Pamfil, „Vulpea ro?cat?”, roman, Bucure?tI, editura Jurnalul Literar, 1996
[13] Buzatu Gheorghe, „Nicolae Ceau?escu - biografii paralele, stenograme, agende, cuvânt?ri secrete, dosare inedite, procesul ?i execu?ia”, Colec?ia Opera Omnia, 2011.
footer