Revista Art-emis
PDF Imprimare Email
Prof. univ. dr. Corvin Lupu   
Joi, 30 Aprilie 2015 12:48

Prof. univ. dr. Corvin Lupu, art-emisSprijinul acordat din str?in?tate mi?c?rii de rezisten?? anticomunist? din România

Cercet?rile istoricilor, inclusiv ale cercet?torilor de la C.N.S.A.S., au identificat 19 centre de rezisten??, distribuite pe întreaga suprafa?? a României. Pentru perioada anilor 1945-1959, au fost identificate 1.196 de grupuri le lupt?tori, fiecare dintre ele cuprinzând între 20 ?i 120 de oameni. La început, mi?carea de rezisten?? a fost constituit? din militari ?i lupt?tori legionari ?i germani. Ulterior, s-au raliat ?i numero?i cet??eni români civili ?i, dup? 1947, membri ai Partidului Na?ional ??r?nesc, iar dup? 1948 ?i unii liberali. Ace?tia din urm?, au luptat s? reziste în clandestinitate, cot la cot cu legionarii. Serviciile secrete din S.U.A. ?i din Marea Britanie au hot?rât sprijinirea mi?c?rii de partizani din sfera sovietic? de influen??, în general, inclusiv din România, odat? cu ascu?irea contradic?iilor cu U.R.S.S. ?i pe m?sur? ce întreaga lume occidental?, cu deosebire S.U.A., se dezvolta ?i î?i promova interesele de cre?tere a influen?ei ?i controlului pe fondul existen?ei adversit??ii cu Uniunea Sovietic? ?i argumentându-?i toate marile necesit??i pe baza pericolului bol?evic. În acest sens, în anul 1948 a luat fiin?? Oficiul pentru Coordonare Politic? (O.P.C.), cu scopul de a organiza opera?iuni clandestine în sfera sovietic? de influen??. Acestea constau în propagand?, mit?, subversiune, dezinformare, infiltr?ri de agen?i, sabotaj ?i sprijinirea exila?ilor anticomuni?ti, inclusiv a unor persoane care, în timpul r?zboiului, au ac?ionat în Germania ?i în statele aliate ei, care erau considera?i de puterile înving?toare în r?zboi ca fiind „criminali”. De asemenea, în Europa Occidental?, în anii 1948-1949, a luat fiin?? Serviciul Mixt de Informa?ii, care avea misiuni de planificare ?i de derulare a unor opera?iuni informative. Al?turi de O.P.C., acest Serviciu Mixt de Informa?ii cuprindea servicii secrete germane, franceze, italiene ?i grece?ti. Marea Britanie nu s-a raliat acestui serviciu, preferând s? ac?ioneze independent, pentru a-?i proteja structurile. Serviciul Mixt de Informa?ii avea importante baze de instruc?ie ?i antrenament. ?eful O.P.C. a fost Frank Wisner, unul dintre cei mai valoro?i agen?i din istoria C.I.A. În finalul r?zboiului, el organizase zeci de grupuri de lupt?tori anticomuni?ti în întregul Est al Europei. Dintre toate ac?iunile clandestine executate de americani în Europa de Est, cele din România s-au situat, din punct de vedere numeric, pe locul al 2-lea, dup? cele din Albania[1]. S-a emis ?i teza potrivit c?reia mi?carea de rezisten?? din România a fost folosit? de serviciile din S.U.A. pentru a testa capacitatea de reac?ie a U.R.S.S. ?i posibilit??ile operative ale Securit??ii din România[2].

În ceea ce prive?te rezisten?a anticomunist? româneasc?, în 1948, la New York, a luat fiin?? Comitetul Na?ional Român, din care f?ceau parte membri marcan?i ai exilului românesc, fo?ti politicieni, diploma?i, ofi?eri superiori, membri marcan?i ai partidelor politice, ai tuturor grup?rilor. Unul dintre principalii ini?iatori a fost profesorul universitar Mihai Antonescu, fost vicepre?edinte al Consiliului de Mini?tri în timpul regimului Ion Antonescu. În anul 1943, el a transferat în Elve?ia suma de 20 de milioane de franci elve?ieni, din care doar 10 milioane fuseser? repatria?i, restul reprezentând fondurile acestui Comitet Na?ional Român[3]. Ulterior, dup? epuizarea sumei respective, comitetul a beneficiat de finan?are din partea guvernului S.U.A. Comitetul Na?ional Român s-a înfiin?at sub patronajul ascuns al regelui Mihai I ?i a avut ca pre?edinte pe generalul Nicolae R?descu, ultimul prim-ministru pe care regele l-a numit în func?ie f?r? s? fie sub presiunea comuni?tilor[4]. Comitetul Na?ional Român s-a dorit a fi un guvern românesc în exil, dar el nu a fost recunoscut ca atare de statele occidentale. Comitetul Na?ional Român a creat Serviciul de informa?ii al românilor din exil, condus de Constantin Vi?oianu, care cuprindea o serie de legionari refugia?i, din subordinea lui Horia Sima ?i a lui Traian Bobaru, dar ?i câ?iva ofi?eri de informa?ii profesioni?ti, care lucraser? în cadrul serviciilor militare române?ti[5].

Dup? cum am ar?tat deja, în sprijinul mi?c?rii de rezisten?? anticomunist?, structurile occidentale de informa?ii, sub coordonarea S.U.A., au recrutat, instruit ?i para?utat în România o serie de agen?i diversioni?ti, arme, muni?ie, medicamente, alimente etc. Aceste para?ut?ri nu au fost îndestul?toare pentru a sus?ine material ?i militar mi?carea de rezisten??, având mai mult darul de a încuraja partizanii, de a le da încredere ?i de a convinge popula?ia, care lua cuno?tin?? de aceste para?ut?ri, c? americanii îi sus?in pe partizani ?i, probabil, vor veni, într-o bun? zi. Mul?i români au fost convin?i, timp de dou? decenii, c? venirea americanilor este iminent?. Mul?i agen?i para?uta?i au fost captura?i de autorit??i, ancheta?i, judeca?i, condamna?i ?i executa?i. Lupt?torul anticomunist Ion Gavril?-Ogoranu sus?ine în cartea sa de memorii[6] c? toate para?ut?rile au fost cunoscute de organele Securit??ii Române datorit? tr?d?rii serviciilor secrete britanice[7]. De aceea?i p?rere este ?i cercet?torul Liviu V?lena?, care are în vedere faptul c? Kim Philby, membru marcant al MI-6, aflat în slujba sovieticilor din anul 1935, putea s? informeze Moscova despre aceste opera?iuni de para?utare. De altfel, privitor la Albania este cunoscut faptul c? para?ut?rile de agen?i anticomuni?ti au fost cunoscute de sovietici de la Kim Philby[8].

La 31 octombrie 1953, dup? un proces, au fost condamna?i la moarte ?i executa?i un num?r de treisprezece para?uti?ti. Al?i numero?i complici ai lor au fost condamna?i la termene lungi de temni?? grea. Acest fapt a descurajat atât eventualii voluntari, cât ?i serviciile secrete occidentale. Pe de alt? parte, generalul de securitate Neagu Cosma, fost ?ef al Direc?iei de Constraspionaj din Departamentul Securit??ii Statului, care în tinere?e a participat direct la misiunile de capturare a partizanilor para?uti?ti, este de p?rere c? sentin?ele de condamnare la moarte nu se justific? din punct de vedere juridic, respectiv al legisla?iei acelor timpuri. Para?uti?tii nu au executat misiunile pentru care au fost trimi?i în România, în slujba unor puteri str?ine. Ei nu au f?cut decât s? sar? din avion ?i s? se ascund?. Pentru asta nu se impunea ?i nu se justifica încadrarea juridic? de condamnare la moarte, urmat? de execu?ia imediat?, dup? respingerea cererilor de revizuire a procesului[9]. În acela?i timp, entuziasmul românilor din Occident de a intra în slujba mi?c?rii de rezisten?? din România a fost în continu? sc?dere. Unii dintre cei care au fost para?uta?i ?i ?i-au preluat pozi?iile în diverse ascunz?tori, ajungând în contact cu popula?ia din România, au fost dezam?gi?i de ata?amentul sc?zut al acesteia fa?? de ideea luptei de gheril? împotriva autorit??ilor statului român. Iat? ce scria agentul para?utat Gavril? Pop[10], într-o declara?ie dat? anchetatorilor s?i: „Am observat pân? la urm? c? poporul nu era cu noi. Am constatat c? lucrurile nu sunt a?a cum mi s-a spus în Apus, dup? cum spun posturile de radio ?i dup? cum scriu ziarele de acolo. Am v?zut c? poporul nu vrea s? ne primeasc? ?i c? nu ne iube?te”[11].

Comitetul Na?ional Român a func?ionat pân? în anul 1975. Pe m?sur? ce rela?iile României cu S.U.A. au devenit mai bune, începând din anul 1960, guvernul american a redus finan?area lui, iar în 1975, a stopat orice alocare de fonduri. De altfel, dup? 1970, în cadrul comitetului, au mai activat doar patru membri, cel mai activ fiind Constantin Vi?oianu[12]. Formulând câteva dintre concluziile care se impun, ar?t?m c? mi?carea de rezisten?? împotriva ocupa?iei sovietice ?i a regimului reprezentat de guvernul regal, care, de voie, de nevoie, se manifesta filo-comunist, a fost organizat? ini?ial de germani ?i s-a bazat în cea mai mare parte pe legionari, în primul rând pe cei care au petrecut anii r?zboiului antisovietic în lag?rele din Germania. Ulterior, acestei mi?c?ri deja constituite i s-au ata?at o serie de nemul?umi?i, militari ?i civili, care au avut o contribu?ie mai mic? la constituirea ?i activitatea grupurilor de rezisten??.

Mi?carea de rezisten?? anticomunist? din România, de?i creat? de germani ?i catalizat? ulterior de britanici ?i de americani, a avut ?i un caracter na?ional, dovedit de mai mul?i factori: r?spândirea ei pe întregul cuprins al ??rii, ca ?i lupta tuturor grup?rilor de rezisten?? împotriva ocupantului str?in ?i a regimului politic intern, dominat de alogeni ?i de reprezentan?i ai unor minorit??i na?ionale (evrei, unguri, ?igani ?i rusofoni), care aveau cea mai mare influen?? în stat. Regimului politic promovat de judeo-comuni?ti ?i metodelor lor de munc? li s-au ata?at ?i conduc?torii comuni?ti de etnie român?, care la început erau pu?ini. Aceast? situa?ie era una inacceptabil? pentru patrio?ii români care s-au înrolat în mi?carea de rezisten??, mai ales pentru legionari, care militau pentru o Românie a românilor, cu o via?? social-economic? bazat? pe principii morale alese. Trebuie s? men?ion?m c? mi?carea de rezisten?? s-a bazat în principal pe spiritul ?i pe for?a de grup a Mi?c?rii Legionare, mi?care politic? profund patriotic? ?i na?ional?.

- Va urma -
------------------------------------
[1] Cristian Troncot?, Istoria Securit??ii regimului comunist din România, vol. I, 1948-1964, Institutul Na?ional pentru Studiul Totalitarismului, Bucure?ti, 2003, p. 188. Aceea?i p?rere o vezi ?i în Bejenaru, Liviu Marius, S? lup?i pentru a muri, în „Dosarele istoriei”, nr. 12 (76)/2002, p. 25.
[2] Bejenaru, Liviu Marius, S? lup?i pentru a muri, în „Dosarele istoriei”, nr. 12 (76)/2002, p. 26.
[3] Ion Calafeteanu, Schimb?ri în aparatul diplomatic românesc dup? 6 martie 1945, Editura Enciclopedic?, Bucure?ti, 1995, p. 81.
[4] Denumirea ini?ial? a fost Comitetul Na?ional de Coordonare Româneasc?, denumire care a fost cea agreat? ?i aprobat? de regele Mihai.
[5] Mircea T?nase, Eroi ai nim?nui. Agen?i para?uta?i în România în timpul ?i dup? cel de al doilea r?zboi mondial, Editura Militar?, Bucure?ti, 2010, pp. 274-275.
[6] Ion Gavril? - Ogoranu, Brazii se frâng dar nu se îndoiesc, vol. I-VII, 1993-2007, Ion Gavril? - Ogoranu, Întâmpl?ri din lumea lui Dumnezeu - Editura „M.C.”, 1999, Ion Gavril? - Ogoranu, Amintiri din copil?rie, Editura Marineasa - Timi?oara, 2000, Ion Gavril? - Ogoranu, Anamaria Ciur, Iuda - roman, Editura Marist, Baia Mare 2008.
[7] Ion Gavril? - Ogoranu, Brazii se frâng dar nu se îndoiesc, vol. I, Editura Marineasa, Timi?oara, 1993, p. 321. Din cercet?rile autorului acestor rânduri reiese c? Ion Gavril? - Ogoranu a fost informator al Securit??ii, aflat în leg?tura ofi?erului de securitate col. (r) Ioan Bâlb?.
[8] Liviu V?lena?, Avia?i ?i politic?, Editura Saeculum I.O., Bucure?ti, 2007, p. 85.
[9] Neagu Cosma, Cupola – Securitatea v?zut? din interior, Editura Globus, Bucure?ti, 1994, p. 194-195.
[10] Gavril? Pop fusese sublocotenent în armata român?, dat afar?, ajuns în Occident, recrutat de serviciile occidentale ?i para?utat în România împreun? cu agen?ii Sabin Mare ?i Ilie Rada.
[11] Mircea T?nase, op. cit., p. 311.
[12] Mircea Ciobanu, Nimic f?r? Dumnezeu. Noi convorbiri cu Mihai I al României, Editura Humanitas, Bucure?ti, 1992, p. 81.
footer