Revista Art-emis
PDF Imprimare Email
Prof. univ. dr. Petre Turlea, Membru A.O.?.R.   
Joi, 30 Aprilie 2015 12:44

Petre Turlea-Romani si evrei 2În al patrulea rând sunt evreii emigra?i legal, cu ?tirea Statului Român - aproximativ 35.000. Cel mai lipsit de precizie este num?rul evreilor r?ma?i în Basarabia ?i Nordul Bucovinei dup? recuperarea acestora de c?tre ru?i; adunând evreii r?ma?i în Nordul Bucovinei cu învoirea statului Român, dup? 1941, aproximativ 20.000 cu cei reveni?i din Transnistria în 1944, aproximativ 70.000-80.000, rezult? c? au r?mas în U.R.S.S., dup? 1944 (în plus fa?? de cei din 1940-1941) în jur de 90.000-100.000 evrei. În total, sunt aproximativ 375.000 de evrei, de dispari?ia c?rora nu se face vinovat Statul român. A?adar, un calcul sobru ne indic? vinov??ia pentru lipsa, în 1945, a aproape 400.000 din România. Regimul Antonescu poart? vina direct? pentru 25.000-30.000 evrei români, fie pentru c? nu le-a asigurat paza fa?? de ac?iunile violente ale germanilor, fie pentru c? nu le-a asigurat condi?ii de trai, fie pentru c? reprezentan?i ai s?i au ac?ionat criminal. În leg?tur? cu vinov??ia german?: pentru asasinatele de la Ia?i din 1941 exist? o recunoa?tere din partea german? în cadrul unui proces interna?ional; pentru asasinatele f?cute de poli?i?tii germani în Transnistria sunt documente de arhiv? - doar în prim?vara lui 1942, M.St.M. men?iona omorârea de c?tre germani a 1.725 evrei, pe 10 martie, 1.472 pe 20 aprilie, 550 pe 22 aprilie, 30 pe 24 aprilie 1942[15]. Se adaug? cavinov??ie a Statului Român, moartea unor evrei-ucraineni din Transnistria, mul?i omorâ?i de mili?iile ucrainene înarmate de Einsatzgruppe D; îns? România, având administrarea Transnistriei, r?spundea ?i de ace?ti evrei. Unul dintre speciali?tii în Holocaust, Dennis deletant, men?ioneaz?, îns?: „Contrastul dintre ac?iunile Germaniei ?i ale româniei este ilustrat de faptul c? cea mai mare propor?ie a evreilor care au supravie?uit Axei din Uniunea Sovietic? de-a lungul celui de-Al Doilea R?zboi Mondial a fost cea din Transnistria”[16].

Fiind atât de multe aproxima?ii, concluzia este ?i ea aproximativ?: din vina direct? sau indirect? a Statului Român, au disp?rut între 25.000 ?i 30.000 de evrei-români ?i evrei-ucraineni. Cifre foarte dep?rtate de cei 400.000 aproxima?i de istoriografia evreiasc?. Astfel, România nu se încadreaz? în defini?ia holocaustului dat? de Dic?ionarul Enciclopedic vol. III, 1999 ?i DEX, 1998, amândou? reflectând viziunea Academiei Române. Dar ?i moartea unui singur om îl face culpabil pe cel care a cauzat moartea. Aceea?i concluzie ferm? o au istoricii Ioan Scurtu ?i Constantin Hlihor: „De?i în România nu s-a înregistrat un holocaust (subl. n.), este un adev?r c? evreii au fost supu?i unui regim discriminatoriu, c? mul?i dintre ei ?i-au pierdut via?a ca urmare a represiunilor, mai ales în lag?prele din Transnistria. Cum orice via?? este irecuperabil?, trebuie exclus? orice tentativ? de a diminua, exagera sau ignora acest aspect din politica Regimului din anii 1940-1944. cel care de?ine o func?ie de conducere în Stat poart? - direct sau indirect - r?spunderea în fa?a Istoriei pentru pierderea vie?ii unor semeni ai s?i. Este ?i cazul Mare?alului Ion Antonescu, Conduc?torul Statului Român”[17].

Dup? 1989, pre?uirea pe care majoritatea românilor o aveau fa?? de Ion Antonescu - pentru c? eliberase teritoriilor române?ti, pentru c? fusese un exemplu de cinste ?i murise cu demnitate - a ie?it la suprafa?a societ??ii ?i s-a materializat într-un curent antonescian foarte popular[18]. pe de alt? parte, încercând s? explice cât mai bine epoca respectiv?, istoricii s-au aplecat cu consecven?? asupra ei, descoperind mii de documente inedite de arhiv?, la care, pânî în acel moment accesul fusese oprit, au emis teze noi. O activitate ?tiin?ific? normal?. Au ap?rut îns? ?i fel de fel de speciali?ti în alte domenii - politologi, ziari?ti, critici literari - care s-au proclamat peste noapte, istorici ?i au inundat libr?riile cu „operele” ; cei mai mul?i sus?inând teze u?or demontabile, f?r? o baz? ?tiin?ific? -, de multe ori se copiaz? unul pe altul. „Operele” acestea impresioneaz? prin num?r ?i prin foarte larga propagand? ce li se face. dinspre lumea evreiasc?, cercetarea serioas? a Regimului Antonescu a fost etichetat? ca un cult nemeritat al acestuia ?i, mai ales, ca o reac?ie de respingere a Holocaustului în România. Gheorghe Buzatu remarca aceat? tendin?? nociv?, într-o carte monumental? ap?rut? cu un an înaintea mor?ii sale subite (pe care unii o leag? de opera sa ?tiin?ific?): „Respingem categoric opinia ce se încearc? a se acredita în sensul c? orice investiga?ie privindu-l pe Mare?al ar tinde obligatoriu la reabilitarea sa, la între?inerea unui cult al Mare?alului. În primul rând, Antonescu nu are nevoie de a?a ceva. El a fost un om al timpului s?u, cu calit??ile ?i defectele sale, iar omul ?i epoca trebuie cunoscute, în toate laturile cu cât mai mult în profunzime, cu atât mai bine pentru descifrarea istoriei noastre ?i a rostului personajelor pozitive sau negative care au populat-o”[19].

Curentul vizând prezentarea corect? a lui Ion Antonescu ?i a regimului s?u s-a manifestat puternic printre istorici, veterani de r?zboi, ofi?eri în rezerv?, oameni de cultur? în general - rolul cel mai împortant avându-l, în mod normal, istoricii. Apoi curentul s-a manifestat puternic în parlamentul României, unde s-a r?spuns - cu ecou în opinia public? - campaniei de denigrare ce izbucnea din când în când. În 1990 se formeaz? Liga „Mare?al Ion Antonescu” cu reprezentan?i din multe categorii sociale; conducerea efectiv? o aveau istoricii gheorghe buzatu, Valeriu Florin dobrinescu, Jipa Rotaru. Apoi a ap?rut Funda?ia „Mare?al Ion Antonescu”, avându-l în frunte pe radu theodoru. prin grija celor dou?, s-au ridicat mai multe monumente în ?ar? ?i numele lui Antonescu a fost dat mai multor str?zi ?i pie?e din diferite localit??i. cele dou? structuri organizatorice, Liga ?i Funda?ia, s-au unir la 31 martie 2001, sub numele Funda?ia „Mare?al Ion Antonescu”. aceasta, în urma Ordonan?ei de Urgen?? OUG nr. 31/2002, va lua numele de Liga „Mare?alii României”, care va fi nevoit? s? se desfiin?eze din cauza aceleia?i Ordonan?e din 2003[20].

O ac?iune pentru o imagine corect? asupra Regimului Antonescu a avul loc în Parlamentul României, în contextul dezbaterilor pentru adoptarea unor legi sau ca r?spuns la ac?iuni de denaturare a adev?rului istoric, în primul rând, privind rela?iile dintre români ?i evrei în perioada celui de-Al Doilea R?zboi Mondial. S-a reac?ionat la tendin?a de culpabilizare a Poporului Român, la negarea juste?ei R?zboiului de eliberare a Basarabiei ?i Bucovinei. Prin aceste ac?iuni, Parlamentul nu a ie?it din datoriile pe care le avea, ci a încercat s? le îndeplineasc? ?i în acest plan. Dup? 1989, sub patronajul lui Moses Rosen - ?ef rabinul impus de comuni?ti în 1948, dup? plecarea constrâns? a lui Alexandru ?afran -, s-a inventat teza reapari?iei antisemitismului în România, cu toate c? aici, practic, nu mai erau decât vreo 10.000 de evrei. În context, a fost dus? o permanent? ?i intens? campanie pe tema Holocaustului în România antonescian?[21] Înver?unarea sus?inerii temei respective ?i-a g?sit explica?ia în vara lui 1991, când în Knesset - Parlamentul Statului Israel -, un deputat a propus s? se cear? României desp?gubiri pentru evreii omorâ?i; se sus?inea cifra de 400.000 evrei, pentru fiecare cerându-se câte o desp?gubire de 50.000USD. ?i, de la na?terea presupusului antisemitism în România de dup? 1989, a fost anun?at? presa occidental?, diverse foruri interna?ionale ?i Congresul S.U.A. Suflând cu vitejie în foc, ca s? nu se sting?, Moses Rosen s-a constituit într-un aprig lupt?tor împotriva unui fenomen care nu exista. Începând cu ianuarie 1991, toate comemor?rile din istoria evreimii române?ti, toate s?rb?torile religioase au fost folosite cu un singur scop: crearea imaginii culpabilit??ii Poporului Român fa?? de evrei.

Pe 21 ianuarie 1991, în sala Senatului, conducerea Parlamentului României a organizat comemorarea a 50 de ani de la Rebeliunea Legionar? din 1941, în timpul c?reia au fost asasina?i ?i 120 de evrei. Prilejul a fost folosit de ?ef-rabinul Moses Rosen pentru a acuza Armata Român? de comiterea Pogromului de la Ia?i, din vara anului 1941. Mul?i parlamentari participan?i la comemorare s-au ar?tat indigna?i, dar nu se putea r?spunde în acel cadru. Reac?ia a venit câteva luni mai târziu, tot în cadrul oficial al Parlamentului. În ?edin?a Adun?rii Deputa?ilor din 30 mai 1991, în preajma împlinirii a 45 de ani le la execu?ia lui Ion Antonescu s-a ?inut un moment de reculegere în memoria acestuia[22]. S-au ridicat în picioare chiar ?i înr?i?ii adversari ai lui Ion Antonescu, fo?ti membri în conducerea P.C.R., precum pre?edintele Adun?rii, Dan Mar?ian.

- Va urma -

Fragment din volumul „Evrei ?i români în secolul XX”, vol. II

--------------------------------------
[15] Te?u Solomovici, Istoria Holocaustului din România, Bucure?ti, Editura Te?u, 2005, p.330.
[16] Dennis Deletant, Antonescu ?i Transnistria, în M.I./iulie 2005, p. 54.
[17] Ioan Scurtu, constantin Hlihor, Complot împotriva României, 1939-1947. Ia?i, Editura TipoMoldova, 2010, p.100.
[18] Despre curentul (nu cultul) antonescian, ?i la Petre ?urlea, Ion Antonescu între extrema dreapt? ?i extrema stâng?, Bucure?ti, Editura SemnE, 2009, p. 429-430.
[19] Gheorghe Buzatu, mare?alul Antonescu. For?a destinului, Ia?i, Editura TipoMoldova, 2012, p.182.
[20] Vezi revista „Mare?alul Ion Antonescu”, nr.1-2/2001. pentru realizarea Ligii ?i Petre ?urlea, Din culisele Parlamentului româniei, Bucure?ti, Editura PRO, 2001, vol.II, p.227-228.
[21] Idem, vol.I, Bucure?ti, Editura Globus, 1994, p.89-111. În toat? lumea a fost folosit? tema Holocaustului cu scopul ob?inerii unor desp?gubiri materiale; a avut loc fenomenul „capitaliz?rii Holocaustului”. Problema este dezb?tut? pe larg de c?tre politologul evreu Norman Finkelstein, în volumul s?u „The Holocaust Industry”, London-New York, Editura Verso, ap?rut? la sfâr?itul secolului al XX-lea. Are trei capitole semnificative ?i prin titlurile lor: 1. Capitalizarea Holocaustului; 2. Mistificatorii, negu??torii ?i Istoria; 3. Indoita tapare de bani.
[22] Monitorul Oficial, p.a II-a, an II, nr.132/31 mai 1991.
footer