Revista Art-emis
PDF Imprimare Email
Prof. univ. dr. Corvin Lupu   
Duminică, 26 Aprilie 2015 21:32

Prof. univ. dr. Corvin LupuAspecte privind rezisten?a anticomunist? din Romānia īntre anii 1948-1958

Īn deceniul 1948-1958, mi?carea de rezisten?? a evoluat īn direc?ia constituirii de grupuri de sprijin a partizanilor, īn vederea ob?inerii de hran?, de īmbr?c?minte, de medicamente, de arme ?i pentru a īi ajuta s? se ascund?. Ultimele para?ut?ri de arme, muni?ie, medicamente, hran? ?i instructori au avut loc īn 1953. Un caz aparte l-a constituit cel al ?efului grupului de lupt?tori de pe versantul nordic al Mun?ilor F?g?ra?, Ion Gavril?-Ogoranu. Grupul s?u, care beneficia de o puternic? re?ea de sprijin, condus? de īnv???torul Olimpiu Borzea, ajutat de cumna?ii s?i, Ion ?i Vasile Bucelea, din Vi?tea de Sus, a fost capturat īn cea mai mare parte īn anul 1956 ?i condamnat la Sibiu, īn 15 iulie 1957, de Tribunalul Militar din Cluj. Ion Gavril?-Ogoranu nu a fost prins ?i s-a ascuns, pān? īn anul 1976, la v?duva unui fost camarad al s?u. Condamnarea sa la moarte, pronun?at? īn anul 1951, era prescris?. Cu prilejul unei vizite la Bucure?ti, de Ion Gavril?-Ogoranu s-a interesat ?i Henry Kissinger, care i-a īnmānat lui Nicolae Ceau?escu o list? de persoane de care era interesat guvernul american, list? pe care figura ?i el. Īn anul 1976, pe cānd ī?i vizita un prieten la Cluj, a fost arestat. A fost ?inut īn anchete timp de ?ase luni ?i apoi eliberat[1]. Ion Gavril?-Ogoranu a r?mas o personalitate controversat? īn rāndul lupt?torilor ?i a familiilor acestora. Pentru mult? lume este greu de acceptat c? el ar fi putut s? r?mān? ascuns ?i neprins, timp de 20 de ani, f?r? sprijinul organelor de Securitate. Este cert c? dup? anul 1976, Ion Gavril?-Ogoranu a avut leg?turi cu ofi?eri de securitate, dar nu s-a g?sit pān? īn prezent proba material? a unei eventuale colabor?ri cu Securitatea īn perioada anterioar?. Dup? evenimentele din anul 1989, a fost contactat de politicieni anticomuni?ti s? se implice īn via?a politic?, dar a refuzat, ceea ce a m?rit suspiciunile de colabora?ionism.

De la īnfiin?area ei, mi?carea de rezisten?? din Romānia nu a avut sor?i de izbānd?. Sprijinul occidental pentru mi?carea de rezisten?? s-a f?cut, pe cāt a fost posibil, discret, pentru a nu determina Uniunea Sovietic? s? recurg? la represalii, sau s?-?i m?reasc? sprijinul pentru mi?c?rile antisistem din Occident, īn condi?iile īn care sferele de influen?? erau foarte clar delimitate īntre fo?tii alia?i din r?zboi. Arestarea principalilor capi ai mi?c?rii de rezisten?? anticomunist? īn primii 4 ani (1944-1948), a f?cut ca mi?carea s? nu poat? fi unificat? sub o conducere unic?. Nu s-a putut realiza nici comunicarea īntre grupuri. Mi?carea nu a avut un program de ac?iune clar definit. Singurele idei coerente erau dorin?a de a lupta īmpotriva ocupa?iei militare sovietice ?i a regimului judeo-comunist impus de aceasta. Dup? īnfrāngerea Germaniei, īn lipsa informa?iilor despre sferele mondiale de influen??, a ap?rut speran?a īn „venirea americanilor” ?i īntr-un al treilea r?zboi mondial, īn care Uniunea Sovietic? s? fie īnvins?. Un astfel de deznod?mānt ar fi dat satisfac?ie tuturor suferin?elor mari pe care le-a adus īnfrāngerea Romāniei īn r?zboiul īmpotriva Uniunii Sovietice, pentru reīntregirea Romāniei Mari ?i īmpotriva bol?evismului. Pe acest fond, scopul mi?c?rii de rezisten?? a devenit acela ca lupt?torii s? reziste pān? la „venirea americanilor” ?i s? contribuie la eliberarea ??rii de sovietici, la īnl?turarea ?i alungarea judeo-bol?evicilor. Īn aceast? direc?ie, grupele de partizani conduse de militari, cum ar fi cele ale colonelului U??, locotenent-colonelului Arsenescu, maiorului Dabija, maiorului Ion Dumitrache, maiorului Nicu Mih?ilescu, sau ale generalilor Manoliu ?i Ba?ot?, s-au preg?tit temeinic, dup? toate regulile r?zboiului, īn a?teptarea luptei cu bol?evicii. Arsenescu declarase chiar convingerea sa c? americanii vor veni, le vor da arme ?i vor īnnegri cerul cu avioanele lor[2]. Dup? instituirea blocadei Berlinului de c?tre sovietici, īn 1948, ?i dup? agresiunea american? īn Coreea, īn 1950, perspectiva unui nou r?zboi mondial a devenit mai plauzibil?, fapt care a īncurajat mi?carea de rezisten?? anticomunist? din Romānia.

Īn perioada anilor 1948-1955, Mi?carea Na?ional? de Rezisten?? a efectuat acte de sabotaj, de diversiune ?i atentate. Grupurile armate au ac?ionat īn diverse numeroase puncte ale ??rii. Īmpotriva ac?iunilor rezisten?ei s-au luat m?suri speciale, cu deosebire dup? anii 1949-1950, cānd au fost constituite Trupele de Securitate, cu misiuni īndreptate prioritar īmpotriva partizanilor. Īntr-un document din iulie 1953, provenit de la Ambasada Republicii Federale Germania din Iugoslavia, se arat? c? batalioanele speciale de lupt? īmpotriva partizanilor se īnmul?esc, iar īn ?colile militare se predau cursuri privitoare la lupta īmpotriva grupelor de partizani. Documentul arat? c? o serie de lupt?tori din Romānia au trecut īn Iugoslavia. Īn perioada anilor 1952-1953, au trecut grani?a īn Iugoslavia un num?r estimat la 1.400 de persoane. S-a constituit Uniunea emigran?ilor romāni din Iugoslavia, avāndu-l īn frunte pe militarul Ion Ghinea, unul dintre cei care fugiser? clandestin din Romānia la bordul unui bombardier. Membrii Uniunii proveneau din rāndurile rezisten?ei din Romānia, din rāndul partidelor politice burgheze ?i din rāndul G?rzii de Fier. Uniunea ī?i propunea s? lupte īmpotriva ocupa?iei sovietice a Romāniei, pentru introducerea īn ?ar? a unei democra?ii autentice ?i pentru o republic? īn limitele frontierelor Romāniei Mari. Ion Ghinea preciza īn discursurile sale c? Uniunea se pronun?? īmpotriva aducerii Romāniei īn stare de dependen?? fa?? de capitalismul din S.U.A. ?i din Marea Britanie, pe care īl dezavua ?i men?iona c? va lupta īmpotriva regelui Mihai I, cel care colaborase cu comuni?tii ?i d?duse lovitura de stat de la 23 august 1944. Autorii documentului ar?tau c? Uniunea emigran?ilor romāni din Iugoslavia este v?zut? de unii ca fiind un instrument al lui Tito, dar membrii ei nu sunt comuni?ti. Se remarca interesul serviciilor occidentale de a-i contacta pe membrii Uniunii, datorit? faptului c? puteau oferi informa?ii pertinente ?i noi din Romānia[3].

Īn afara preg?tirii pentru ac?iuni armate ?i acte de sabotaj, mi?carea de rezisten?? din Romānia s-a manifestat ?i prin acte de nesupunere civic?, urmare a nemul?umirilor create de politica regimului ocupa?iei militare str?ine care lovea īn toate categoriile sociale. Nesupunerea civic? era urmat?, īn multe cazuri, de fuga īn mun?i ?i contactarea mi?c?rii de rezisten??. De multe ori īns?, cei care s-au retras īn mun?i din nesupunere civic? au refuzat s? se ralieze grupurilor de militari ?i s-au ascuns pān? cānd au fost depista?i de Securitate ?i anihila?i. Constituirea grupurilor de partizani s-a f?cut dup? criterii conjuncturale. Anii īndelunga?i petrecu?i de unele grup?ri īn mun?i, condi?iile foarte grele de via?? ?i de lupt? pentru supravie?uire, i-au radicalizat pe lupt?tori. Unii dintre ei erau hot?rā?i s?-?i ucid? urm?ritorii ?i apoi s? moar? ?tiind c? au reu?it ?i ei s? ia via?a la cāt mai mul?i du?mani ideologici. Īn cursul anchetelor, Victor Metea, un lupt?tor din grupul condus de Ion Gavril? - Ogoranu, a declarat c? „...eram hot?rāt... s? trag cu arma īn urm?ritori. Vorbeam īntre noi s? īmpu?c?m trei-patru comuni?ti ?i pe urm? vom c?dea ?i noi ?i vom termina cu via?a”[4]. O alt? categorie de membri ai rezisten?ei au constituit-o grupurile de sprijin, care aveau menirea s? depoziteze armament īn apropierea grupurilor de lupt?tori, s? procure hran? ?i medicamente, s?-i īngrijeasc? pe r?ni?i ?i pe bolnavi, s? aduc? informa?ii, s? transmit? ve?ti familiilor lupt?torilor etc.

Dup? anul 1955, preocuparea principal? a grupurilor de lupt?tori a fost s? supravie?uiasc? ?i s? se ascund?, īntr-o a?teptare f?r? orizont a „venirii americanilor”. Īn toamna anului 1956, cānd au avut loc īn Ungaria evenimentele īndeob?te numite „revolu?ie”, Gheorghe Gheorghiu-Dej a efectuat o vizit? īn Ungaria, īnso?it de Valter Roman (Ernst Neulander). A fost foarte impresionat de evenimente ?i a declarat c? asemenea momente istorice nu trebuie s? se īntāmple īn Romānia. Dorin?a sa de a determina retragerea Armatei Ro?ii din Romānia a devenit ?i mai mare. Pentru a-i putea convinge pe sovietici, pe Hru?ciov personal, s?-?i retrag? armata din Romānia, era necesar? lichidarea mi?c?rii de rezisten?? anticomunist? din ?ar?. Īn acest scop, s-a intensificat activitatea Securit??ii, atāt pe linie informativ?, cāt ?i pe linia activit??ilor Trupelor de Securitate īn cāmpul tactic. Ultimele grupuri organizate de lupt?tori au fost prinse īn anii 1956-1957. Dup? aceast? dat?, au mai fost captura?i doar membri r?zle?i ai mi?c?rii de rezisten?? sau sprijinitori ai acestora. Se poate aprecia c? evenimentele din Ungaria, din toamna anului 1956 ?i neimplicarea Occidentului īn favoarea revoltei populare a maghiarilor, i-a convins pe mul?i lupt?tori romāni c? ī?i pun speran?e de?arte īn americani[5]. Acesta este ?i momentul īn care, descuraja?i ?i demoraliza?i, ultimii supravie?uitori ai grupului de partizani de pe versantul nordic al Mun?ilor F?g?ra?, condus de Ion Gavril?-Ogoranu, s-au hot?rāt s? fug? īn Grecia, oferta?i ?i īncuraja?i de agen?i ai Securit??ii din Bra?ov, condus? de colonelul Gheorghe Cr?ciun. Tentativa de a pleca īn Grecia a fost o capcan? īn care au c?zut lupt?torii, cu excep?ia lui Ion Gavril? – Ogoranu, care a disp?rut ?i a r?mas ascuns. De altfel, grupul lui Ion Gavril?-Ogoranu este unul dintre cele asupra c?ruia Securitatea a ac?ionat prin toate metodele[6] .
- Va urma -


[1] Iuliu Cr?can?, Grupul Gavril?, īn „Magazin istoric”, anul XXXVI, serie nou?, nr. 5 (422), mai 2002, pp. 15-18.
[2] Liviu Marius Bejenaru, S? lup?i pentru a muri, īn „Dosarele istoriei”, nr. 12 (76)/2002, p. 19.
[3] Alexandru Popescu, Documente germane despre rezisten?a anticomunist? din anii 1945-1956, īn „Magazin istoric”, anul XXXI, serie nou?, nr. 9 (366), septembrie 1997, p. 31.
[4] Liviu Marius Bejenaru, op. cit., p. 20.
[5] Liviu Marius Bejenaru, op. cit., p. 24.
[6]ĀĀ  Privitor la metodele de ac?iune ale Securit??ii, vezi ?i Florian Banu, Metodele Securit??ii, īn „Dosarele istoriei”, nr. 12 (76)/2002, pp. 26-30 ?i Lumini?a Hri?cu, Re?eaua informativ? īn ac?iune, īn „Dosarele istoriei”, nr. 12 (76)/2002, pp. 31-34.
footer