Revista Art-emis
Luptele de la Tighina (4) PDF Imprimare Email
Col. (r) Conf. univ. dr. ing. Anatol Munteanu, Membru A.O.?.R.   
Miercuri, 22 Aprilie 2015 20:14

Anatol Munteanu - Eroii de la Nistru 4Aplica?ia soldatului Grigore B?da?cu

Grigore B?da?cu s-a n?scut la 4 noiembrie 1957 în satul Teli?a, raionul Anenii Noi, într-o familie de ??rani moldoveni. Din copil?rie, a muncit împreun? cu p?rin?ii în gospod?ria colhozului, apoi, între anii 1975–1977 va fi gr?nicer, în armata sovietic?, undeva la frontiera din Extremul Orient. Dup? armat?, lucreaz? în satul natal, se c?s?tore?te ?i, împreun? cu so?ia r?mâne în casa p?rinteasc?. Tr?iau modest, dar aveau ce pune pe mas?, în familie se în?elegeau bine, veniser? pe lume ?i trei copii, erau ferici?i. Când, pe 2 mai 1992, este mobilizat la r?zboiul contra separati?tilor din Transnistria. Despre acel moment, soldatul B?da?cu î?i va aminti cum, „în martie 1992, primarul ?i pre?edintele ne-au chemat ?i ne-au trimis la r?zboi. Ne-au spus c? to?i care tr?iesc pe malul Nistrului trebuie s?-?i p?zeasc? satul. Cine nu voia s?-?i apere localitatea?”. Cum nimeni nu se prea înghesuia, peste dou? zile, oamenii au fost amenin?a?i c? vor ajunge dup? gratii dac? nu vor merge la r?zboi. Neavând încotro, cu gândul c? î?i ap?r? ?ara, B?da?cu ?i-a s?rutat nevasta ?i copiii, a luat câteva lucruri ?i a plecat la r?zboi.

Ini?ial, o dat? înrolat, a fost trimis la Cocieri, ca mai apoi subunitatea sa s? fie trecut? pe frontul de la Co?ni?a. Mai apoi, pe data de 19 iunie 1992, în toiul luptelor, ajunge la Tighina. Situa?ia pe front era complicat?. Armata rus? ?i separati?tii tr?geau continuu în voluntarii moldoveni, Tighina era bombardat? de pe malul stâng al Nistrului, v?zduhul era încins ?i îmbibat cu fum, cu praf de pu?c?, schijele grenadelor ?i obuzelor de artilerie vâjâiau peste tot. Din Varni?a, o suburbie a ora?ului Tighina, au fost trimise în coloan? dou? autobuze ?i trei blindate BTR pline cu militari, cei din autobuze îns?, circa 100 de oameni, fiind neînarma?i. Coloana se deplasa pe sub zidurile cet??ii c?tre podul Tighina de peste Nistru când dintr-o dat? este atacat? de separati?ti ?i de militarii Armatei a 14-a ruse disloca?i în cetate, o ambuscad? în toat? regula, moldovenii fiind surprin?i pe drum drept ca în palm?, f?r? nicio posibilitate de retragere sau de ap?rare. Pentru B?da?cu, drumul spre cetate avea s? fie ultimul pe care-l f?cea. „Când am ajuns la vulturul de la Bender (monumentul de lâng? cetate, n.n.), ne-a nimerit o grenad?. N-am sim?it nimic atunci. Cineva mi-a spus c? nu mai am o mân? ?i nici un picior, mi-a oprit sângele cu ni?te curele” î?i va aduce aminte mai apoi Grigore, sigurul dintre ocupan?ii acelui autovehicul nimerit în b?taia mitralierelor ?i arunc?toarelor inamice. Dup? trei opera?ii în care medicii au reu?it s?-l scape de cangren?, a revenit acas?. „La dou? s?pt?mâni de la interven?ie, mergeam deja într-un picior. Când m-am ridicat prima dat?, am c?zut pe spate, pentru c? mai întâi trebuia s? înv?? s? m? ?in într-un picior. Atunci mi-am cr?pat osul de la mâna amputat?”, spune Grigore B?da?cu. Ca fapt divers, s? mai re?inem c? în acea var?, b?rbatul s-a g?sit în lista mor?ilor. „În documentele mele scria c? în timpul r?zboiului am participat la aplica?ii militare. Care aplica?ii?” spune el mirat. În orice caz, o aplica?ie ca un vis urât. Acum, chiar dac? ar vrea s? uite de respectiva aplica?ie, cum au denumit-o oficialit??ile, proteza primit? de la stat îi aminte?te în fiecare zi c? acum 20 ?i ceva de ani s-a dus s?-?i apere ?ara, care ?ar? îns?, între timp, a cam uitat de el. „Da, am luptat pentru patrie. Autorit??ile mi-au dat o protez? pe care s-o târâie numai ei. Îmi face r?ni ?i nu mai pot de durere. Mi-am f?cut eu una ?i am purtat-o 18 ani, dar nu mai e bun?” m?rturise?te fostul voluntar. „Acum, relativ recent, medicul moldovean de la Bucure?ti, Alexei P?lu?a, pre?edintele «Tiras-Tighina», mi-a d?ruit o protez?, costa 8.000 de euro, este mai u?oar?, modern?” comenteaz? el mul?umit, fiindc? a?a a înv??at s? coseasc?, s? taie lemnele ?i chiar s? conduc? tractorul.

Dac? îl întrebi de medalii ?i pensie, face glume pe seama aten?iei primite. „Din 1992 ?i pân? în 1999, am primit câte 47 de lei pensie (circa 3 euro, n.n.) ca invalid de r?zboi. Acum, Guvernul îmi d? lunar 1.000 de lei ca invalid de gradul I ?i înc? 600 ca participant la r?zboiul de la Nistru (adic? 100 de euro, n.n.). Înc? 200 de lei (45 euro) primesc anual de ziua invalizilor ?i 160 de lei compensa?ii”, enumer? combatantul. E drept, recunoa?te, imediat „dup? r?zboi, am avut o situa?ie mai bun?. Mi-am consolidat gospod?ria, am primit un c?rucior, cu care m? plimbam prin sat, am fost primul om în sat care m-am rupt de colhoz, am f?cut o fântân?, cu o mân? coseam de p?mânt, am trimis copiii la ?coal? ?i la universitate în Chi?in?u, am avut o c?ru?? ?i un cal, dar apoi aveau s? vin? vremuri grele”. Cu timpul, ?i-a vândut vaca, porcii, calul ?i c?ru?a ?i ?i-a f?cut lemne de foc din copacii din gr?din?. Nu mai are nimic în ograd?. Ast?zi doar câ?iva colegi de tran?ee îi trec pragul. Chiar ?i a?a, spune c? ar lupta oricând pentru „Moldova lui”. „?i mâine a? face ceea ce am f?cut atunci. A?a sunt eu. Nu m? laud, dar ?tiu c? am luptat pentru patrie”, m?rturise?te Grigore B?da?cu.

Combatantul Nicolae Bârl?deanu ?i capcana tr?d?torului

„Nu ?tiu de ce tr?iesc cu convingerea c? dintre toate relele p?mântului, tr?darea este cel mai cumplit lucru ce ni se poate întâmpla. Prin ea m-am cunoscut cu moartea. Dureros este îns? faptul c? de-a lungul timpului, omul a ridicat-o la rang de art?, adaptând-o vremurilor. Indiferent îns? de timpul în care se petrece, de la L?pu?- neanu pân? la ilu?trii no?tri ale?i, re?eta tr?d?rii a r?mas aceea?i. doar decorurile s-au schimbat!” m?rturise?te combatantul Nicolae Bârl?deanu, Cavaler al Ordinului „?tefan cel Mare”, vicepre?edinte al Filialei C?u?eni a Mi?c?rii Ac?iunea European?, unul dintre patrio?ii neamului care au luptat pentru drepturile sfinte ale românilor din stânga Prutului. Este originar din raionul Hânce?ti, dar a locuit la C?u?eni, în apropiere de Tighina. A participat la luptele de pe frontul Tighinei timp de ?ase zile. Dup? cum singur m?rturise?te, au fost ?ase zile de co?mar, duse pe un front straniu. A fost martorul manifest?rilor de ur? s?lbatic? a separati?tilor ru?i pe care i-a înfruntat, a rezisten?ei eroice a camarazilor s?i, a v?zut moartea ?i, o dat? cu ea, minciuna ?i tr?darea. Nu este un strateg militar, dar aceasta nu l-a împiedicat s? constate o serie de neajunsuri legate de organizarea ?i de condu- cerea ac?iunilor de lupt?. „Nu a existat o coordonare între ac?iuni- le voluntarilor, poli?i?tilor ?i ale osta?ilor din armata na?ional?. În absen?a instruirii ?i a disciplinei militare, au c?zut f?r? rost multe vie?i omene?ti” va observa el, ?i nu f?r? obiectivitate, vorbind cu experien?a de lupt? a vechiului combatant. Unul dintre „cei 18 de la Tighina”, cum a r?mas consemnat în istorie.

Era într-o vineri când a ajuns la Tighina. Nu e u?or s? ui?i ziua aceea, cum nu po?i uita tot ce s-a petrecut între 19–24 iunie, când, dinspre Tiraspol, au început a se pr?v?li puhoi de autoblindate ?i tancuri, pe toate str?zile ora?ului derulându-se lupte crâncene. Pu?inele for?e na?ionale f?ceau eforturi supraomene?ti s? st?vileasc? invazia gardi?tilor, cazacilor ?i solda?ilor ru?i din Armata a 14-a. Se tr?gea de peste tot: din turnuri, din automobile, din tancuri, din case ?i de pe la subsoluri. Sediul Poli?iei or??ene?ti era îns? obiectivul principal asupra c?ruia se concentraser? atacurile separati?tilor. Mai existau ?i alte obiective unde combatan?ii ?i poli?i?tii moldoveni de- ?ineau superioritatea ?i controlul focului, anume Fabrica de conser- ve, parcul ?i gr?dini?a de copii, Cinematograful „Drujba” (Prietenia - n.n.), Fabrica de ulei, Uzina „Biochimica”, Întreprinderea „Flac?ra” ?i nu numai. Raioanele locative Borisovca ?i Proteagailovca erau în mâinile separati?tilor. „Sângele ap? nu se face” ?i-a spus Nicolae Bârl?deanu atunci când a hot?rât s? dea o mân? de ajutor poli?i?tilor moldoveni. ?i prima ac?iune la care a participat a fost înso?irea unui transport de muni?ie pentru aprovizionarea lupt?torilor din sediul Poli?iei din Tighina. Apoi, împreun? cu un grup de voluntari c?u??neni, s-a al?turat poli?i?tilor afla?i în zona Fabricii de conserve. Aici, ajutat de un alt camarad, Dumitru Chilimber, ?i de câ?iva poli?i?ti din Deta?amentul cu destina?ie special?, au reu?it s? salveze câteva zeci de voluntari asedia?i în cl?direa Casei de Cultur? a fabricii.

Luptele din zon? au continuat pân? luni, 22 iunie, când, pentru c? era greu de cucerit, blocul administrativ al fabricii a fost atacat cu blindate. Zilele de mar?i ?i miercuri l-au g?sit pe Nicolae Bârl?- deanu tot în strad?, de aceast? dat? angajat în lupta pentru respingerea atacului din preajma cinematografului „Drujba”. Despre ziua de joi a acestei s?pt?mâni de co?mar î?i aminte?te cu mâhnire pentru c? atunci a f?cut cuno?tin?? cu tr?darea ?i sora ei bun?, de cele mai multe ori, adic? moartea. Atunci, sub pretextul c? îi conduce pe strada Kotovski, unde s-ar afla un microbuz plin cu gardi?ti, un concet??ean de-al lui, din Tighina, aflat de mai mult? vreme printre ei, i-a atras într-o capcan?. Nici n-au p?truns bine pe respectiva strad? c? s-au trezit înconjura?i de inamici, unii deghiza?i în poli?i?ti, care au început s? trag? în ei de la mic? distan??, maximum de la doar 10-12 metri. A fost o lupt? inegal? din care cei mai mul?i poli?i?ti ?i voluntari moldoveni n-au mai reu?it s? se salveze ?i poate c? aceea?i soart? ar fi avut-o ?i Nicolae Bârl?deanu dac? nu i-ar fi venit în ajutor, inspirat, cu grenade, un alt camarad: Valentin Nemirenco. De?i r?nit grav, în spate ?i la mâna stâng?, Nicolae a reu?it s? sar? într-o groap? ?i, de acolo, s? se târasc? pân? pe strada din preajma cinematografului, unde erau combatan?ii moldoveni. Transportat de urgen?? la Spitalul raional din C?u?eni, a fost operat cu profesionalism de medicul Costin, c?ruia, o spune mereu, îi datoreaz? via?a. Pe patul spitalului, Bârl?deanu avea s? afle de soarta celorlal?i lupt?tori cu care plecase în misiune. Din cinci, câ?i au fost la început, doar doi au sc?pat teferi. Ceilal?i doi, printre care ?i prietenul s?u Dumitru Cimber, aveau s? treac? în rândul eroilor. Nu e mai pu?in adev?rat c? ?i gardi?tii au avut pierderi. Dar ceea ce îl va preocupa din momentul când a realizat tr?darea, era s?-?i vindece mai repede r?nile ?i s? se întoarc? la Tighina, pentru a-l g?si ?i a-i cere socoteal? celui care i-a tras în curs? atât de simplu, bazându-se pe credulitatea ?i pe lipsa lor de experien??, pactizând cu du?manul pentru un pumn de dolari. Din nefericire îns?, azi, cu atât mai mult azi, când apele par s? se fi mai lini?tite, totu?i, deci dup? 20 ani de la începutul R?zboiului de Eliberare Na?ional?, tot mai multe voci sus?in, asemeni lui Nicolae Bârl?deanu, c? r?zboiul a fost pierdut din cauza tr?d?rii. Sute de vie?i, vie?ile celor mai curajo?i tineri, îndeosebi, s-au risipit f?r? rost în luptele din Transnistria. De peste 20 de ani, copiii r?ma?i orfani în r?zboi î?i viseaz? ta?ii ?i caut? s? descopere tr?d?torii care i-au împu?cat, mi?ele?te, din spate. Pl?ti-vor oare vreodat? to?i ace?ti blestema?i?

Fragment din volumul „Eroii de la Nistru”, Bucure?ti, Editura Favorit, 2014, 256 p.

footer