Revista Art-emis
PDF Imprimare Email
Prof. univ. dr. Corvin Lupu   
Joi, 16 Aprilie 2015 15:38

Prof. univ. dr. Corvin Lupu, art-emisRezisten?a din România, dup? înfrângerea Germaniei

Dup? capitularea Germaniei, grupurile legionare para?utate în România, al?turi de al?i legionari locali ?i de diver?i cet??eni nemul?umi?i de regimul regal procomunist de la Bucure?ti au continuat rezisten?a armat?, sabotajele ?i activitatea de mobilizare a popula?iei împotriva autorit??ilor. În vara anului 1945 au aderat la Mi?carea Na?ional? de Rezisten?? mai mul?i generali importan?i[1] ?i, implicit, au aderat ?i sus?in?tori ai lor, grupurile de sprijin devenind mai multe ?i mai numeroase. ?eful Mi?c?rii Na?ionale de Rezisten??, generalul Aurel Aldea, a organizat centre de rezisten?? pe întregul cuprins al ??rii, pân? în decembrie 1945. Caracterul politic al mi?c?rii de rezisten?? a c?p?tat astfel importante conota?ii militare. Din iunie 1945, Mi?carea Na?ional? de Rezisten?? a intrat în contacte permanente cu Misiunea S.U.A. la Bucure?ti. Dintr-o Not? informativ? a organelor sovietice privitoare la rezisten?a din România, se ar?ta c? în februarie 1946, mi?carea avea aprox. 10.000 de membri bine organiza?i ?i înarma?i ?i al?i 40.000 de membri, ace?tia din urm? fo?ti combatan?i, ofi?eri epura?i din armata regal? ?i ofi?eri activi. Nota informativ? sovietic? men?ioneaz? c? grup?ri întregi de legionari au fost incluse în organiza?iile „Mi?carea Na?ional? de Rezisten??”, „Partidul na?ional-democrat al fo?tilor combatan?i”, „Asocia?ia fo?tilor lupt?tori Avântul ??rii”, „Haiducii lui Avram Iancu”, „Asocia?ia fo?tilor voluntari ardeleni”, „Asocia?ia cavalerilor ordinului Mihai Viteazul”, „Asocia?ia ofi?erilor de rezerv? B?rb??ie ?i Credin??” ?i altele[2]. Credem c? cifrele sovietice sunt reale, organele informative sovietice fiind recunoscute pentru acurate?ea informa?iilor pe care le transmiteau e?aloanelor superioare. Din rapoartele organelor române care au anchetat diver?i para?uti?ti care au fost captura?i, reiese c? Mi?carea Na?ional? de Rezisten?? a fost creat? în noiembrie 1944 ?i ea s-a separat de Mi?carea Legionar?, cu care s-a men?inut în contacte permanente. Aceast? separare s-a datorat ?i faptului c? liderii Mi?c?rii Na?ionale de Rezisten?? doreau s? fie autonomi. Pe de alt? parte, Mi?carea Na?ional? de Rezisten?? cuprindea mul?i militari care erau fie antonescieni, fie monarhi?ti, care nu agreau Legiunea ?i perspectiva revenirii ei la conducere, dup? 23 august 1944. Apoi, Mi?carea Na?ional? de Rezisten??, început? de para?uti?tii trimi?i de germani, s-a dezvoltat în România, într-o a doua etap? ?i datorit? sprijinului serviciilor speciale britanice, a Intelligence Service-ului, sub coordonarea colonelului Guy Doleman (nume profesional Ross), specialist recunoscut al activit??ilor de diversiune în adâncime. Avioane britanice au para?utat mari rezerve de armament de ultim? genera?ie, în regiunile Sibiu ?i Bra?ov[3].

În toamna anului 1944 ?i în primele luni ale lui 1945, legionarii afla?i în lag?rele din Germania aveau pu?ine speran?e c? Germania va mai câ?tiga r?zboiul. Doar himera invent?rii unei arme colosale mai ?inea treaz? speran?a unora în victoria lui Hitler. Ei sim?eau pericolul apropierii Armatei Ro?ii ?i legionarii ?tiau c? nu vor fi menaja?i de bol?evici, chiar dac? fuseser? adversarii lui Antonescu ?i prizonierii lui Hitler. Unii dintre legionari s-au înscris voluntari pentru cursurile de preg?tire de la Viena, dorind s? fie trimi?i în misiune ?i pentru a ajunge în ?ar?, la familii, dup? mai bine de trei ani ?i jum?tate de deten?ie în diverse lag?re germane. În starea de spirit a legionarilor î?i f?cuse loc ?i îndoiala, lipsa de speran??. Totu?i, tr?s?tura psihologic? dominat? era voin?a de a lupta împotriva bol?evismului, a ocupa?iei militare sovietice ?i a guvern?rii de la Bucure?ti, rezultat? din alian?a regelui Mihai I cu comuni?tii.

Mi?carea de rezisten?? din România a fost afectat? de numeroase tr?d?ri ?i neglijen?e în protec?ia informativ?. Imediat dup? 23 august 1944, sovieticii au g?sit în sediul Ambasadei Germaniei din Bucure?ti lista agen?ilor Abwehr din România ?i a conturilor bancare pe care ace?tia le foloseau. Astfel, ei au reu?it s?-l „întoarc?” pe radiotelegrafistul dr. Alexandru ??ranu, fost agent al Abwehr ?i au controlat comunica?iile grupului condus de Andreas Schmidt ?i de Nicolae Petra?cu. La 9 februarie 1945, prin doctorul Alexandru ??ranu, sovieticii au aflat de zborul unui avion de la Bra?ov la Viena în care se g?seau Andreas Schmidt ?i Constantin Stoic?nescu, care preg?teau ac?iunea de anvergur? de r?sturnare a frontului în Transilvania ?i în Ungaria[4]. Avia?ia sovietic? a somat avionul s? aterizeze la Debre?in. Avionul nu s-a supus soma?iilor ?i cele dou? avioane române?ti de vân?toare care-l urm?reau au deschis focul, doborându-l. Ambii importan?i pasageri, au fost grav r?ni?i. Ei au fost du?i în Uniunea Sovietic?, ancheta?i ?i ?i-au g?sit sfâr?itul acolo. Dup? capitularea Germaniei, la 9 mai 1945, diploma?ii germani acredita?i pe lâng? guvernul român constituit în exil la Viena s-au desprins de români ?i au predat autorit??ilor militare americane lista românilor care activau în jurul guvernului român de la Viena ?i care se aflau interna?i într-un hotel din Bad Gastein[5].

Mi?carea de rezisten?? din România a cuprins ?i cet??eni germani r?ma?i ?i ascun?i în România, dup? 23 august 1944, care se temeau s? se întoarc? în Germania, unde ar fi fost aresta?i ?i deporta?i în Rusia. Majoritatea lupt?torilor din mi?carea de rezisten?? anticomunist? din România, ca ?i a foarte numeroaselor grupuri de sprijin al lupt?torilor, a fost constituit? din etnici români, majoritatea legionari. Implicarea Mi?c?rii Legionare în lupta anticomunist? din România a fost agreat? de înving?torii occidentali din al doilea r?zboi mondial, astfel încât la procesul de la Nürnberg, ea nu a fost incriminat? ca fiind organiza?ie criminal?, a?a cum s-a întâmplat cu alte organiza?ii politice de dreapta care au sus?inut lupta Germaniei, în general lupta împotriva Alia?ilor înving?tori în al doilea r?zboi mondial. În acest context, acuza?iile ulterioare, inclusiv din perioada post-comunist? a României, inspirate cu deosebire de cercuri evreie?ti, în baza c?rora Mi?carea Legionar? a fost asimilat? regimului de tip fascist/nazist, sunt neîntemeiate din punct de vedere legal, dar ?i din punct de vedere al statutului M??c?rii Legionare.

Dup? încheierea r?zboiului, mi?carea de rezisten?? a sl?bit datorit? lipsei sprijinului german ?i a lipsei de resurse a guvernului român din exil, de la Viena. Sl?birea rezisten?ei s-a datorat ?i faptului c? la 6 august 1945 Nicolae Petra?cu a emis o Circular? pentru întreaga Mi?care Legionar? prin care anun?a hot?rârea de retragere „imperial?” a legionarilor din via?a politic? ?i cantonarea Mi?c?rii în efortul de reconstruc?ie a ??rii pe linie moral?. În Circular?, Nicolae Petra?cu îi sf?tuia pe „legionarii din?untru ?i din afara închisorilor”, „s? p?streze o pozi?ie de respect ?i de libertate fa?? de autoritatea de stat, iar fa?? de organiza?iile politice române?ti s? respecte în ele ce au ?i f?cut bun ?i folositor pentru viitorul ??rii”. Aceast? Circular? a fost emis? dup? ce Nicolae Petra?cu fusese anun?at (subversiv ?i descurajator) de prim-ministrul Petru Groza, prin intermediul legionarului dr. Vasile Noveanu, c? membrii Legiunii urmau s? fie deporta?i cu to?ii în Siberia, din ordinul Kremlinului[6].

Cu sabia lui Damocles deasupra capului, având ?i o condamnare la închisoare pe via?? dat? în contumacie de regimul Antonescu pentru participare la rebeliune, Nicolae Petra?cu a c?utat solu?ii de salvare a Mi?c?rii Legionare ?i a sa personal?. Pe Horia Sima ?i pe capii legionarilor din exil nu putea s? conteze. Ca semn de clemen??, în 30 septembrie 1945, comuni?tii au desfiin?at lag?rele în care erau interna?i legionarii. La începutul lui decembrie 1945, au fost captura?i ?i întemni?a?i de c?tre poli?i?tii români capii legionarilor, Nicolae Petra?cu ?i Nistor Chioreanu. Autorit??ile comuniste, respectiv ministrul de Interne, Teohari Georgescu, a g?sit de cuviin?? c? cel mai în?elept este s? încheie un acord de non-combat ?i de colaborare cu legionarii. La începutul lunii decembrie 1945, din închisoare, cu câteva zile înainte de a fi eliberat, Nicolae Petra?cu a emis o Circular? c?tre Mi?carea Legionar? prin care îi indemna pe to?i membrii la lini?te, îi sf?tuia s? recunoasc? guvernul ?i s? se reintegreze în societate. În 10 decembrie 1945 s-a încheiat o în?elegere scris? între Mi?carea Legionar? ?i Partidul Comunist, între secretarul general al Mi?c?rii Legionare, Nicolae Petra?cu ?i ministrul de Interne, Teohari Georgescu, care a condus la ie?irea majorit??ii legionarilor din ascunz?tori, dar ?i din lupt?. Prin acordul între legionari ?i comuni?ti, Nicolae Petra?cu spera s? ob?in? eliberarea multor legionari din închisori, unde fuseser? închi?i de Antonescu, dup? rebeliune, ca ?i condi?ii mai favorabile pentru cei care nu vor fi elibera?i. De asemenea, Petra?cu urm?rea s?-?i infiltreze oamenii în rândul comuni?tilor ?i s? continue activitatea în slujba cauzei legionare. Desigur, nu putem exclude nici speran?a lui Nicolae Petra?cu în u?urarea propriei situa?ii, chiar speran?a de a fi eliberat. Comuni?tii sperau ca prin acest acord s? poat? supraveghea mai bine Mi?carea Legionar?, cea mai numeroas? ?i influent? for?? politic? din ?ar?. Mul?i dintre legionari au intrat în rândurile Partidului Comunist. Partidul Comunist a beneficiat astfel de un plus de capacitate organizatoric? ?i de spirit de disciplin?, care erau necesare pentru conducerea întregii societ??i. Dup? încheierea acordului ?i r?spândirea lui în rândul opiniei publice, un num?r de 700-800 de legionari au ie?it din clandestinitate ?i au predat autorit??ilor române cantit??i mari de armament, muni?ie ?i explozibili.

În urma acordului, un num?r de aprox. 1.900 de legionari care figurau ca disp?ru?i în eviden?ele Siguran?ei au reap?rut. Aceast? retragere a legionarilor din lupta de gheril? s-a datorat dorin?ei lor de a intra legal în via?a public?. Acordul a sl?bit mult rezisten?a clandestin? anticomunist?. Ca garan?ie a sincerit??ii lui Nicolae Petra?cu, Teohari Georgescu i-a cerut listele cu to?i legionarii din România care nu erau cunoscu?i de Siguran??. Nicolae Petra?cu a cerut listele de la to?i ?efii de organiza?ii legionare din ?ar? ?i le-a predat. Gestul s?u a fost ?i este înc? apreciat de unii legionari, de urma?i ai lor ?i de unii simpatizan?i de ast?zi ai fostei Mi?c?ri Legionare drept o tr?dare.

- Va urma -

-------------------------------------------------
[1] Mircea T?nase public? o list? de 16 generali care au aderat la Mi?carea Na?ional? de Rezisten??. Vezi Mircea T?nase, Eroi ai nim?nui. Agen?i para?uta?i în România în timpul ?i dup? cel de al doilea r?zboi mondial, Editura Militar?, Bucure?ti, 2010, p. 215.
[2] Florin Constantiniu, De la r?zboiul fierbinte la R?zboiul rece, Editura Corint, Bucure?ti, 1998, pp. 91 ?i 93.
[3] Radu Ciuceanu, Octavian Roske, Cristian Troncot?, Începuturile Mi?c?rii de Rezisten?? din România, vol. I, 11 aprilie 1945-31 mai 1946, Institutul Na?ional pentru Studiul Totalitarismului, Bucure?ti, 1998, pp. 241-257.
[4] Reputatul cercet?tor Florin Constantiniu nu apreciaz? ac?iunea Schmidt-Stoic?nescu drept un proiect viabil, care ar fi putut, pentru moment, s? conduc? la ruperea liniilor sovietice din Transilvania - Ungaria - Cehoslovacia. El nu credea, precum o f?cea Horia Sima, c? ac?iunea ar fi întârziat înaintarea sovietic? spre Germania, într-o asemenea m?sur? încât ar fi impus aducerea de trupe anglo-americane în Balcani, situa?ie care ar fi putut determina unele schimb?ri politice în configurarea zonelor de influen?? în sud-estul Europei. Vezi Florin Constantiniu, De la r?zboiul fierbinte la R?zboiul rece, Editura Corint, Bucure?ti, 1998, pp. 61-66.
[5] Horia Sima,
[6] Gheorghe Jijie, Niculae Petra?cu: Un dac cult, Editura Elisavaros, Bucure?ti, 2005, p. 87.
footer