Revista Art-emis
Luptele de la Tighina (3) PDF Imprimare Email
Col. (r) Conf. univ. dr. ing. Anatol Munteanu, Membru A.O.?.R.   
Joi, 16 Aprilie 2015 15:27

Anatol Munteanu - Eroii de la Nistru 3Asasinatul de la Gâsca - Tighina

Exist? în rafturile libr?riilor un dic?ionar al r?ut??ii umane care prezint? portretele celor mai crude personaje din toate vremurile - regi, regine, despo?i, împ?ra?i, pre?edin?i ?i simple persoane care au în comun perfidia ?i gustul de a ucide nevinova?i. Este o incursiune în istoria literar? a cruzimii, a r?ut??ii umane de la Homer încoace, trecând prin Antichitatea greac? ?i latin?. Sunt aici personaje fai- moase precum Atilla sau Gingis Han, pentru a se apropia încet de profilurile altor mon?tri, precum Irod cel Mare, primul m?celar al omenirii, cel care a ordonat uciderea tuturor nou n?scu?ilor în inten- ?ia de a-l elimina pe Iisus, temându-se c? acesta îi va uzurpa tronul, sau teribilii Ivan cel Groaznic, Ecaterina a Rusiei ?i Rasputin, a c?ror cruzime a devenit proverbial?. Exist? în aceast? galerie de chipuri mult urâte ?i dictatori ?i ?efi de stat care ?i-au adus o contribu?ie considerabil? la istoria cruzimii: Hitler, Stalin, Beria, Somoza, Kim Ir Sen ?i Pinochet, nu în ultimul rând separati?tii Smirnov, Kosten- co, Chi?ac ?.a. To?i au comis crime împotriva umanit??ii pentru care nu exist? nici scuze, nici justific?ri. Oare, sunt acestea, toate, personajele cele mai rele din istorie? Nu cumva le-au sc?pat autorilor ?i alte exemplare din aceast? clasificare a ororilor? În mod sigur, da! Fiindc? o m?rturie emo?ionant? despre crimele r?zboiului ?i despre alterarea caracterelor umane declan?ate de respectivul flagel va r?mâne ?i episodul de la Gâsca, din prim?vara lui 1992, când la Tighina aveau loc lupte împotriva regimului separatist, opera?iuni derulate pe fondul conflictului de la Nistru. Atunci, Grupul opera- tiv din care f?cea parte sergentul Valeriu Dumbrav?, cu înc? trei camarazi – Valeriu Cordineanu, Nicolae ?urcan ?i Andrei Izba? - a primit, la 3 aprilie 1992, misiunea special? s? înso?easc? un convoi de autovehicule cu armament spre Varni?a. În centrul satului Gâsca, respectivul convoi a fost a?teptat de 20 de gardi?ti ru?i bine instrui?i ?i înarma?i, masca?i de un gard de beton, din spatele c?ruia au lansat atacul prin surprindere, incendiind mi?ele?te automobilul blindat în care se g?seau combatan?ii moldoveni. Scene de groaz? s-au derulat brutal sub ochii neputincio?i ai s?tenilor. Înconjurat? de c?l?i, cu automatele îndreptate amenin??tor spre localnici, ma?ina în care se aflau Valeriu ?i cei trei camarazi de lupt? ai s?i a fost l?sat? s? ard? f?r? mil?, cu ei în?untru, de vii. Masacrul de la Gâsca este un act de negare a umanit??ii, o mostr? de comunism ideologic aplicat. Din 1992 pân? ast?zi, acest episod extrem de dur a stârnit râuri de la- crimi. Cei patru martiri au ve?nicia, au r?d?cini, au vl?stare de eroi. În timp ce c?l?ii nici m?car nu ?tiu de ce au ucis. În numele c?rei speran?e, în numele c?rei iubiri, în numele c?rei credin?e au ap?sat pe tr?gaci? Con?tiin?a nu poate fi „maltratat?” ca s? se preschimbe în inim? decât pentru cei care nu o au, fiindc?, pierzându-?i r?d?cina acestui p?mânt, ?i-au pierdut ?i seva vie?ii, adic? speran?a, credin?a, iubirea - propria inim?. Iar cei care ?i-au pierdut inima, î?i pierd ?i podoaba cea mai de pre? a spiritului uman - discern?mântul.

Plecarea sergentului Valeriu Dumbrav?

Sfâr?itul lui Valeriu Dumbrav? r?mâne în- conjurat de simbolistica neagr? a tragediei de la Gâsca, de acum mul?i ani, când tân?rul de numai 23 de ani sfâr?e?te ars de viu, al?turi de al?i trei lupt?tori, în drum spre cel mai nefericit loc al istoriei moldovene, pe timpul unei importante misiuni de înso?ire, c?tre satul Varni?a, într-un masacru de neimaginat. Se n?scuse la 31 iulie 1969, în satul Ciore?ti, raionul Nisporeni. Dup? absolvirea ?colii medii din localitatea natal?, se va calific? în meseria de sudor electric la ?coala Profesional? Tehnic? din Nisporeni. Ca fiecare tân?r cet??ean, î?i va satisface stagiul militar între 1987-

1989, un an mai târziu angajându-se ca subofi?er în Batalionul de Poli?ie cu Destina?ie Special? al Ministerului de Interne. În cadrul acestei unit??i particip? la m?surile de profilaxie ?i combatere a criminalit??ii pe teritoriul Republicii Moldova. În via?a Batalionului nr. 1, Valeriu era considerat un spartan, bun lupt?tor, fenomen, fiind apreciat pentru demnitatea sa de codrean din dealurile Nisporenilor. Era stimat de to?i cei din jur, de la simplii poli?i?ti pân? la ofi?erii din comanda batalionului, ?i aceasta pentru franche?ea, sinceritatea ?i omenia lui îndeosebi. Comandantul s?u, maiorul Alexandru Savciuc, î?i aminte?te despre el c? era un militar cu o foarte bun? preg?tire fizic? ?i de specialitate, modest, disciplinat ?i riguros în tot ceea ce f?cea. Avea îndemânarea manevr?rii oric?rui mijloc de lupt?, pistol, armament automat sau arunc?tor de grenade, autoturism, camion sau transportor blindat. Curajul ?i precizia cu care ataca infractorii în diferitele misiuni încredin?ate l-au f?cut admirat ?i invidiat, deopotriv?, de cei mai buni profesioni?ti ai batalionului. Înc? din 1989, în cadrul Batalionului de patrul? ?i santinel? (O.M.O.N.) a participat la majoritatea opera?iunilor secrete de arestare a liderilor separati?ti g?g?uzi ?i ru?i, era nelipsit din componen?a grupelor de lichidare a infractorilor periculo?i din tân?ra Republica Moldova, care furau, jefuiau avu?ia statului ?i, în genere, s?vâr?eau crime împotriva cet??enilor pa?nici, nu de pu?ine ori la comand?. Dup? drama de la Gâsca, a fost decorat post-mortem cu Ordinul „?tefan cel Mare”, fotografia lui ap?rând, al?turi de cele ale poli?i?tilor-eroi, pe Panoul de Onoare al Brig?zii de Poli?ie cu Destina?ie Special? „Fulger” din Chi?in?u, astfel ca nimeni dintre cei care i-au cunoscut ?i apreciat s? nu-i poat? uita. De altminteri, privind acel panou, colonelul Oleg B?lan, loc?iitorul comandantului Brig?zii de Poli?ie, la un moment dat avea s? sublinieze c? este o datorie „s? ne aducem aminte de eroi. Atâta timp cât nu-i vom uita, ei vor fi al?turi de noi.” ?i aceasta chiar dac? „nimic nu mai poate s? le recupereze pierderea îndurera?ilor p?rin?i”, dar ne r?mâne nou? s? le fim al?turi, „pentru a le mai ameliora durerea”, dup? cum va m?rturisi, cu ocazia unei comemor?ri, Valeriu Gu?u, primarul comunei Ciore?ti, localitatea natal? a eroului nostru. Erou pe care nu l-a uitat nici doamna Maria Romanovici, fosta sa profesoar? de geografie, care ?i-a adus aminte c? Valeriu „a fost un elev st?ruitor, prietenos ?i harnic. Venea dintr-o familie cu mul?i copii, dar una educat? ?i unit?.” Ca Violeta Arm?sari, elev? a gimnaziului „Valeriu Dumbrav?”, s? completeze cu emo?ie în glas: „Valeriu Dumbrav? este eroul nostru na?ional. Îl purt?m mereu în suflete, deoarece el merit? acest lucru. A fost un om ca ?i noi, care a ales s?-?i jertfeasc? via?a pentru întregul sat, pentru întreaga na?iune.” Spuneam c?, în 1992, când a c?zut în lupt?, Valeriu Dumbrav? nici nu împlinise 23 de ani de via?? ?i abia ce reu?ise, doar cu un an înainte, s?-?i întemeieze o familie. ?i-a l?sat în durere ?i lacrimi so?ia ?i p?rin?ii, care vor pune s? se sape pe placa mormântului s?u urm?toarele cuvinte: „Plecarea-i t?cere, a?teptarea-i durere...” Pentru to?i, el r?mâne o pierdere irecuperabil?, dar, pe de alt? parte, un exemplu demn de urmat. În semn de omagiu ?i recuno?tin??, gimnaziul din satul natal îi poart? numele.

Ofi?erul B.P.D.S.-ist Nicolae ?urcan

Tân?rul ofi?er s-a n?scut în satul Mole?ti, ra- ionul Ialoveni. A absolvit cursurile ?colii Mili- tare din ora?ul Engels, din Federa?ia Rus?. Dup? terminarea ?colii, s-a angajat în Brigada de Poli- ?ie cu Destina?ie Special? a Ministerului de Inter- ne, unde este numit ?ef al biroului Armament. Ca poli?ist al acestei brig?zi, a participat la misiuni de mare risc, foarte importante. Lui Nicolae îi pl?ceau ac?iunile palpitante, cu un înalt grad de dificultate, ca la algebr?. De felul lui, era o fire glumea?? ?i optimist?, dar se întuneca la fa?? ori de câte ori era vorba de separati?tii care încercau s? divizeze ?ara. Mereu spunea c? r?zboiul care înce- puse este unul nedrept, dar era ferm convins c? moldovenii îl vor câ?tiga. Evident, Nicolae ?urcanu lua parte ?i la ac?iuni de lupt?, dar atribu?iunea sa de baz? privea verificarea ?i restabilirea tuturor categoriilor de arme militare intrate în dotarea BPDS, astfel c? î?i petrecea ?i câte 16 ore pe zi în atelierele de armur?rie ?i optic? f?r? s? realizeze când trece timpul, atât era de pasionat de meseria lui. Astfel c? nu s-a mirat când a fost numit s? asigure protec?ie acelui transport de armament ?i muni?ie. Ceasul r?u îns? a f?cut s? se afle în acela?i transportor cu Valeriu Cordinean ?i al?i doi camarazi, adi- c? tocmai acela care, o dat? ajuns în satul Gâsca, lâng? Tighina, a fost luat în vizor de c?tre separati?ti ?i cazaci. Ce a urmat apoi, se ?tie… O simpl? ap?sare pe tr?gaci ?i autovehiculul poli?i?tilor s-a aprins instantaneu. Cei patru ar fi avut, totu?i, o minim? ?ans? de salvare dac? du?manii no?tri n-ar fi ?inut în mod deoasebit s? ard? de vii... Nicolae ?urcan avea atunci doar 25 de ani, vârsta cea mai frumoas? pentru un militar. Funeraliile au avut loc în satul natal. Dup? acest episod, camarazii s?i au cur??at satul Gâsca de bandele de mercenari ale separati?tilor, arborând pe cl?direa Prim?riei Tricolorul nostru, dup? care au ajutat locuitorii cu alimente, cu motorin? ?i benzin? pentru spital ?i ?coal?, reu?ind s?-?i r?zbune, într-un fel, camarazii uci?i la datorie. Ast?zi, o dat? cu trecerea anilor, o întrebare pare s? se pun? tot mai obsedant, totu?i: Oare, a meritat jertfa acelor militari atât de brutal disp?ru?i dintre noi în floarea vie?ii lor? Ziaristul Trofim ?tefan, pre?edintele Uniunii Participan?ilor la R?zboiul 1991–1992, cu ocazia omagierii locotenentului-major ?urcanu, spunea c? Mircea Snegur a emis înc? din 1993 un decret privind acordarea unor facilit??i veteranilor r?zboiului din Afganistan, în tentativa de a le egala drepturile cu ale veteranilor sovietici din al Doilea R?zboi Mondial, dar „a uitat” de participan?ii la r?zboiul cu separati?tii din Transnistria, a uitat de acei combatan?i care „au ap?- rat cu arma în mân? independen?a Republicii Moldova”. A?a c? toc- mai de aceea se cuvine ca m?car noi s? nu-i uit?m pe eroii precum Nicolae ?urcanu, dimpotriv?, s? facem tot ce este omene?te posibil ca m?car faptele lor s? fie cunoscute de tân?ra genera?ie, ca m?car ea s? fie educat? în spiritul dragostei de ?ar? ?i de neam. Nicolae ?urcanu a fost decorat post-mortem cu Ordinul „?tefan cel Mare”.

Un tat? optimist: plutonierul Andrei Izba?

S-a n?scut la 19 August 1951, în satul Dan- cu (Cioara), raionul H?nce?ti, din p?rin?ii Filip ?i Marioara Izba?. Urmeaz? cursurile ?colii me- dii din localitate ?i la vârsta majoratului intr? în rândurile tinerilor care-?i satisfac stagiul militar obligatoriu. La terminarea lui, în 1975, se anga- jeaz? ca mili?ian în Batalionul de patrul? ?i san- tinel? al municipiului Chi?in?u. Este transferat apoi, ca plutonier, la Brigada de Poli?ie cu Destina?ii Speciale, unde are o gam? mai larg? de atribu?iuni, inclusiv posibilitatea de a-?i perfec?iona preg?tirea militar? ?i de specialita- te. Particip? la ac?iuni de men?inere a ordinii publice în Transnistria ?i în a?a-numita G?g?uzia, dar ?i la o serie de atacuri fulger?toare, desf??urate ziua ?i noaptea, în func?ie de situa?ie. Tat? a trei feciori ?i o fiic?, era mândru de misiunile îndeplinite ?i lupta cu siguran?a c? r?zboiul va fi în cele din urm? câ?tigat, iar moldovenii ?i copiii lui vor avea o via?? mai frumoas? ?i mai bun?. În batalion era considerat unul dintre cei mai experimenta?i ?i profesioni?ti poli?i?ti. Participase la majoritatea misiunilor, începând cu „Voluntariada din Cimi?lia” împotriva bandelor separatiste din a?a-numita G?g?uzia. Împreun? cu o echip? de ofi?eri moldoveni, a fost trimis apoi în misiuni de re?inere ?i arestare a grup?rilor mafioto-separatiste din Vulc?ne?ti, Comrat, Dub?sari ?i Tiraspol. Era considerat „patriotul ?i na?ionalistul batalionului”. Cu acest crez în suflet, în ziua de 3 aprilie 1992, a participat, al?turi de camarazii s?i Vale- riu Dumbrav?, Nicolae ?urcan ?i Valeriu Cordi- neanu, la misiunea spe- cial? de   aprovizionare cu muni?ie a lupt?torilor din Tighina.

Plutonier Valeriu Cordineanu

Cel mai mic dintre cei zece copii ai familiei Cordineanu s-a n?scut în satul Chi?canii Vechi, raionul Telene?ti. A absolvit ?coala medie din localitatea natal?. Serviciul militar l-a g?sit în rândurile poli?iei din Republica Moldova. Dup? armat?, r?mâne poli?ist în Batalionul de patrul? ?i santinel? al Ministerului de Interne, func?ie în care a participat la numeroase ac?iuni pentru re- stabilirea ordinii ?i disciplinei în ora?ele Moldovei. A contribuit la arestarea unor infractori care ac?ionau în zona Dub?sari-Tiraspol, terorizând popula?ia, jefuind ?i agresând fami- liile care aveau rela?ii cu a?a-zi?ii „na?ionali?ti români” de la Chi?in?u. În casele acestora erau aruncate grenade sau explozibil, pentru a fi incendiate. Capturarea unor trafican?i de arme ?i eliberarea unor ostatici au completat cu bune rezultate activitatea sa din Poli?ie.

Începând cu 2 martie 1992, particip? la opera?iunile de anihilare a bandelor de infractori care ac?ionau în satele din stânga Nistrului, a luptat la Cocieri ?i Robi contra separati?tilor transnistreni, totoda- t? asigurând aprovizionare cu armament ?i muni?ie a Batalionului ?i Sec?iei de poli?ie din Tighina. Misiunea din 3 aprilie 1992, cea din urm?, din p?cate, l-a prins într-un automobil care asigura protec?ia a dou? camioane cu muni?ie ce rulau spre pozi?iile noastre de lupt?. Era înso?it de cei trei camarazi de acum cunoscu?i: Valeriu Dumbra- v?, Nicolae ?urcan ?i Andrei Izba?. În centrul satului Gâsca au fost ataca?i ?i înconjura?i de separati?ti. S-a tras asupra ma?inii f?r? nici un avertisment, foc continuu ?i nimicitor. Eroii poli?iei s-au ap?rat pân? la ultima suflare. Separati?tii au incendiat automobilul, cei pa- tru pierind mistui?i în fl?c?ri. Gheorghe R?u, unul din martorii evenimentului, va descrie scena cu lacrimi în ochi: „Ma?ina ardea ca o tor??, era o vâlv?taie în- alt?, groaznic?. ?i fum, mult fum. Cei din interior ardeau f?r? nici un ajutor, nici m?car al Domnului! Au venit imediat localnicii, care voiau s? ajute, dar au fost opri?i ?i amenin?a?i de separati?tii care priveau calmi ?i impasibili cum se n?ruie ma?ina cu poli?i?tii mol- doveni. A fost un moment de o cruzime extraordinar?.”

Eroul Valeriu Cordineanu a fost înmormântat în satul s?u natal. Mama lui n-a fost l?sat? s? vad? trupul carbonizat al fiului. Cei care l-au v?zut i-au spus c? din feciorul robust r?m?sese doar o f?râm?. În casa p?rinteasc? exist? fotografiile celor patru tineri disp?ru?i în condi?ii atât de groaznice. Femeie în vârst?, mama lui Valeriu tr?ie?te acum singur? în casa veche, ajuns? o ruin?. Camarazii feciorului ei nu au uitat-o. O viziteaz? mereu, încercând s?-i mai aline triste?ea ?i dorul dup? fiul plecat. Pre?edin?ii moldoveni Mircea Snegur, Piotr Lucinschi ?i Vladimir Voronin, în schimb, au stabilit c? eroismul combatan?ilor c?zu?i în luptele pentru inde- penden?a Republicii Moldova cost? nici mai mult, nici mai pu?in decât 18 lei moldovene?ti pe lun?, adic? în jur de 4 euro, care se trimit p?rin?ilor îmb?trâni?i înainte de vreme sau orfanilor minori. Doar fo?tii camarazi de arme ai fiilor lor, cum precizam, ce-i mai venereaz?, uneori aducându-le câte ceva din ce reu?esc s? adune în urma colectelor de ajutoare ?i de produse alimentare, lor al?turându-li-se, la ceasuri comemorative, ?i unii înv???tori, elevi ?i copii din satele ?i ?colile pe unde au trecut eroii, de fiecare dat? neuitând s? pun? o floare, m?car, la mormintele lor. Între timp, incinta Brig?zii de Poli?ie cu Destina?ie Special? din Chi?in?u, în cinstea eroilor c?zu?i în luptele de la Dub?sari, a fost ridicat un monument. Prin- tre numele s?pate în marmur?, la loc de cinste, se reg?se?te ?i cel al plutonierului Valeriu Cordineau, decorat post-mortem cu înaltul Ordin „?tefan cel Mare”.

Fragment din volumul „Eroii de la Nistru”, Bucure?ti, Editura Favorit, 2014, 256 p.
- Va urma -
footer