Revista Art-emis
Drum c?tre Zalmoxis (I) PDF Imprimare Email
Iftimie Nesfantu   
Sâmbătă, 05 Martie 2011 00:12
Dr Nesfantu Iftimie„...S? nu te sp?imân?i, frate lup s?-?i prinzi"

Sarmizegetusa regilor no?tri e îngropat? în uitare. Blestem? Indiferen??? Atitudine concertat? a unor for?e oculte? Destin? Prostie? Opreli?ti de tot felul m-au împiedecat ani buni s? ajung la muntele dorit, muntele sacru al românilor. Ca s? faci, dup? 1990, un drum pân? la Gr?di?tea Muncelului, la cetatea dacic?, aveai nevoie ?i de perseveren??, ?i de un dram de nebunie. Drumul de acces devenise pe alocuri albie pentru puhoaie ori potec? mâncat? de ploi, locuri de cazare decente nu erau, ?i situa?ia a d?inuit pân? prin 2000, indicatoarele de alt?dat? ruginiser? ?i se strâmbaser?, „turi?ti" ocazionali, foarte mul?i veni?i de aiurea, care c?utau chipurile tezaurul lui Decebal, au r?sucit indicatoarele în a?a fel încât s? indice direc?ii gre?ite, „arheologi" români (!) au preg?tit gr?tare ?i mici pe altarul lui Zalmoxis. Pân? ?i numele a fost furat. Cetatea ridicat? de viniturile romane - mercenari str?muta?i din zona estic? a Imperiului Roman de R?s?rit, Legiunea a IV-a Flavia Felix - cetate construit? dincolo de Ha?eg, a fost numit? tot Sarmizegetusa, iar urma?ii lor a?a au l?sat lucrurile. Pân? ast?zi.

Într-un camion mare, militar, descoperit

„(...) E a doua zi de Sarmizegetusa; de fapt, în prima zi, am sosit seara, în jurul orei 19,30, am avut pl?cuta surpriz? s? fiu asaltat de ziari?ti ?i de primarul din Or??tie, dl Blaga, primarul din Or??tioara de Sus, cum îl cheam? pe primarul din Or??tioara de Sus? Nunu ?tie... Nunule, unde e?ti? A?adar de dl Aurel T?m??oiu, care ne-a întâmpinat, am avut o discu?ie pl?cut?, apoi o conferin?? de pres?, dup? care s-a aprins un foc de tab?r?, dup? care cei mul?i au mers s? se culce, al?ii mai viteji, ca Adrian Bucurescu, cu Dacia lui secret?, au cântat cântece împreun? cu dl Nesfântu ?i acuma, în diminea?a aceasta, la ora opt ?i ceva, dup? ce ne-am servit micul dejun, îi ascult?m pe band? pe cei doi mari cânt?re?i... Am fost sui?i într-un camion mare, militar, descoperit, în felul acesta putem urca pe un drum rupt de puhoaie pe care este imposibil s? mergi cu o alt? ma?in?, c?tre Sarmizegetusa, cetatea sacr? a regilor Daci... În acest moment intervine dl general Nicolae Spiroiu, participant la pelerinaj, ad?ugând preciz?ri: „Este un camion semimilitar, este din seria de camioane par?ial militare, concepute la începutul anilor '80, care sunt pentru transport... Se nume?te DAC 10215, acesta e denumirea camionului în care ne afl?m..." 10 înseamn? capacitatea de înc?rcare în tone ?i 215 este puterea motorului, 215 cai putere..." „?i unde sunt f?cute?" „La Bra?ov...Au fost concepute pe vremea când eu eram ?eful sec?iei Dezvoltare la vehicule militare, ?i a fost un camion militar foarte scump..." Domnul S?vescu cere s? se fac? lini?te: „V? rog, s?-l ascult?m pu?in pe Andrei Vartic; Andrei, te rog..." „Doamnelor ?i domnilor, v? rog s? v? uita?i aici, chiar în dreapta noastr?, este una dintre minunile tehnologiei dacilor, o mare teras? dacic?, perfect orizontal?, ?i de aici mai departe , deasupra noastr? sunt numai ziduri ?i cet??i, chiar acum, în dreapta noastr?, de la aceast? teras? în sus este una dintre minunile civiliza?iei dacice, marele platou de la Bairag de 360 de metri lungime, cu trei turnuri pe el, absolut orizontal, ?i în jurul acestui platou sunt alte turnuri, ceva mai sus este cetatea Blidaru, ?i-n toat? zona asta sunt 144 de turnuri, de zidiri, identificate ?i descrise înc? de b?trânul Daicoviciu..." În camion, cineva, traduce în englez?, pentru unul dintre membrii delega?iei venite din SUA, care, la fel, înregistreaz? conversa?ia cu ajutorul unui reportofon digital. Sunt mul?i cei care au încercat s? fie în acela?i camion cu doctorul Napoleon S?vescu, ?i cu prietenii din SUA. Nu mi-a fost prea u?or s? m? urc, ferindu-m? ?i de coatele ?i îmbrâncelile unor „binevoitori", transforma?i ad-hoc, f?r? s? le cear? nimeni asta, din dacologi vehemen?i în bodyguarzi. Practic, înc? din Bucure?ti, din timpul lucr?rilor primului Congres Interna?ional de Dacologie, ?i chiar cu o zi înainte, la Conferin?a de pres? desf??urat? la Hotelul Lido, observasem c? o serie de „româna?i" - ?i din Bucure?ti, ?i din Republica Moldova, nu to?i, evident, încercau s?-l izoleze pe doctorul S?vescu de unii jurnali?ti. La Or??tioara de Sus, diminea?a, când s-a anun?at îmbarcarea în camioanele semimilitare, am realizat c? e singura ?ans? de a face acest interviu cu doctorul Napoleon S?vescu. Momentele nepl?cute ?i furia manifest? a unor "colegi" din pres?, sup?ra?i c? ocupasem un loc strategic - aveam în dreapta pe dl dr. S?vescu, ?i în stânga mea pe dl general Nicolae Spiroiu - au trecut; reportofonul deschis nu deranja pe nimeni, mul?i dintre cei afla?i în acel camion aveau la ei aparatur? performant? de înregistrare. În fa?a mea, un jurnalist de la o publica?ie militar?, m? întreab?, iritat de prezen?a lui Vartic ori dorind s? atrag? aten?ia asupra unora dintre colegii lui, moldoveni: „De când o face ?sta pe ghidul?!" Priviri piezi?e, de fel ?i chip, m? determin? s? tac. Nu era momentul ?i nici locul unor polemici. Dl Vartic continua, cu un aer arogant, emfatic, s? povesteasc?. „(...) Chiar deasupra noastr?, este cetatea de la Coste?ti, una dintre realiz?rile me?terilor daci, ?i în partea cealalt?, pe vârful Prisaca, avem cetatea de la Prisaca. Cum o s? mergem mai departe, pe parcurs, o s? enumer?m toate minunile pe lâng? care trecem. Ca s?-i în?elegem pe daci trebuie ?tiut c? ei nu au tr?it pe v?ile mun?ilor, ei au tr?it sus, pe plai..."

Pe t?râmul misterelor

40 - 50 de personaje, din cele mai diverse zone ?i preocup?ri, strân?i laolalt? în camionul militar, deschis, zdruncina?i de buc??i de stânc? pr?v?lite de puhoaie, la început pe valea Or??tiei, apoi pe lâng? apa Gr?di?tei, ne îndrept?m c?tre vatra str?vechii cet??i a regilor daci. Mun?ii în care ne afl?m sunt de fapt o singur? cetate, ce-?i ascunde privirilor gr?bite întreg misterul ?i faima de odinioar?. În dreapta noastr?, fa?? de sensul urc?rii, sunt ruinele de la Coste?ti ?i Blidaru, ceva mai bine cunoscute decât Sarmizegetusa Regia. La o r?scruce de ape, drumul se bifurc?. Vom continua ascensiunea, urm?rind cursul râului Gr?di?tea, c?tre izvoare. Pe stânga noastr?, între mun?i str?vechi, un alt afluent, Valea Rea, îmi aminte?te de b?trânul Dalca, c?ruia, cu trei ani în urm?, i-am fost oaspete. Nu pot s? uit viperele ce colc?iau în pivni?a lui, de fapt o pe?ter? lung? ce ducea, pe sub munte, pân? aproape de altarul str?vechii Dacii, pe?ter? prin care înc?peau, la nevoie, cal ?i c?l?re?. Suntem pe teritoriul misterelor. ?i al ciud??eniilor. La nord-est de Valea Rea, cale de o zi, se coboar? c?tre Cugir, unde tot arhelogii clujeni au descoperit o cetate a lui DaciiBurebista ?i, în latura ei vestic?, în pant?, un c?l?re? dac, îngropat acolo cu tot cu armur? ?i calul lui. „Ce noroc am avut c? ho?ii n-au fost perseveren?i", exclamase profesorul Cri?an, cel care coordona ?antierul. Înainte de arheologi, umblaser? pe acolo c?ut?torii de comori ?i se opriser? cu doar 20 de centimetri deasupra tezaurului! S?p?turile au fost abandonate, iar obiectele descoperite zac de ani buni, în condi?ii improprii, la Cugir. Viniturile au perseverat, orice descoperire important? a fost iar??i ?i iar??i îngropat? în uitare.

„Pelerini" de fel ?i chip

Drumul pe care urc?m, pe alocuri mai mult jum?tate de drum decât un drum întreg, a fost rupt de ape, fiind impracticabil pentru ma?inile obi?nuite. Camionul în care ne afl?m pare s? se descurce îns? pe orice teren. Ro?iile din fa?? trec u?or peste mici pr?p?stii, de pân? în doi metri, rea?ezându-se pe cel?lalt versant, acolo unde terenul e solid l?sând apoi, coada camionului s? survoleze spa?iile goale de sub el, punând la încercare pe cei cu inima ceva mai slab?. De sus, râul pare ?i mai pr?p?stios, zona cu mult mai s?lbatic? decât se vede când mergi pe jos sau c?lare. „Pelerinii" aduna?i în jurul dlui Napoleon S?vescu, cel care sponsorizase excursia spre obâr?ii, unii metamorfoza?i peste noapte în dacologi, se aflau - cei mai mul?i - pentru prima dat? pe acest drum. De?i români, care locuiser? în România, nu avuseser? nici m?car curiozitatea s? vad? cu ochii lor minunea. Îmi amintesc de altfel c? atunci, în vara anului 2000, conducerile multor publica?ii centrale, inclusiv Curentul, la care mai lucram, când am plecat în acel pelerinaj, ?i unde, la întoarcere, aveam s? aflu c? am fost concediat, nu a vrut s? publice nici un rând despre preocup?rile medicului român din SUA. „Pe cine intereseaz? c? un oarecare, de pe nu ?tiu unde, are chef s? dezgroape un trecut incert...?!"

Înc? sunt daci la Valea Rea

Înainte de acel moment f?cusem câteva incursiuni în zon?, fie venind dinspre Or??tie, pe drumul pe care urcam ?i acum, fie dinspre Cugir, Râul mic, Prislop, cercetasem satele Prihodi?te ?i Târsa, Luncani ?i Ursici, petrecusem chiar câteva s?pt?mâni de iarn? la o familie de munteni a c?rei gospod?rie se afla aproape de Valea Rea (Valea Ra, cum spun localnicii), descoperisem obiceiuri ?i cântece str?vechi care aminteau de fr??iet??ile cu lupii: „...s? nu te sp?imân?i, frate lup s?-?i prinzi", avusesem prilejul s? cunosc ?i suspiciunile autorit??ilor de la Deva. Prospec?iunile geologice din zon? - pe vremea lui Ceau?escu, fuseser? semnalate acolo rezerve de minereu de uraniu - prilejuiser? ?i descoperirea unor pe?teri fabuloase, devastate apoi de comorile lor. Forma?iuni minerale unice, care întreceau pe cele de la pe?tera Ur?ilor de pe Valea Cr?iesei, din Bihor - au fost scoase din ?ar? ?i vândute, nu de c?tre muncitori, a?a cum s-a spus, ci de securi?tii care aveau grij? s? p?streze secretul lucr?rilor. Eram familiarizat ?i cu interesul fra?ilor sovietici; singurii turi?ti pe care ocazional îi întâlnisem pe munte nu erau români, ?i nici vestici, ci excursioni?ti din fosta URSS, dornici s? cunoasc? frumuse?ile României! Interesul lor ?i dezinteresul alor no?tri m? puseser? pe gânduri. O alt? întâmplare, petrecut? în anul urm?tor, în 2001, ad?uga detalii inedite primelor observa?ii. Eram la Cugir, la o familie de prieteni, ?i am ie?it împreun? cu ei, pe valea Râului Mare, unde pe un „drum forestier" se desf??ura un raid, pe motociclete, cu participare interna?ional?, concuren?ii fiind în mare parte belgieni. Cum ne aflam pe un traseu mult? vreme interzis oamenilor obi?nui?i, din cauza vecin?t??ii cu atelierele fostelor uzine unde se f?ceau cele mai stra?nice „ma?ini de cusut" din sud-estul Europei, am fost curios s? v?d ce fel de h?r?i foloseau concuren?ii. ?i cum cine caut?, g?se?te, am aflat de la un sportiv belgian c? se orienta dup? o hart? ruseasc?, tip?rit? înainte de primul r?zboi mondial, la Moscova!
Foto Iftimie Nesfântu
footer