Revista Art-emis
1992 - Luptele de la Tighina (1) PDF Imprimare Email
Col. (r) Conf. univ. dr. ing. Anatol Munteanu, Membru A.O.?.R.   
Miercuri, 08 Aprilie 2015 20:58

Anatol Munteanu - Eroii de la NistruLa confluen?a râurilor Nistru ?i Bâc, exist? o a?ezare atestat? documentar înc? din secolul al II-lea. În vremea lui Alexandru cel Bun, ora?ul este men?ionat ca punct vamal, fiind tranzitat de co- mercian?ii din Lvov. Pentru a opri invazia t?tarilor spre Moldova, ?tefan cel Mare a construit aici o mic? înt?ritur?, o cetate din piatr? ?i lemn. Protejat? acum ?i aflat? pe o cale important? de comer?, Tighina c?p?ta treptat, tr?s?turile unei localit??i urbane. Ceva mai târziu, pe la 1538, sultanul Suleiman I transform? vechea înt?ritur?, într-o mare cetate din piatr? în form? de dreptunghi, cu 6 turnuri de ap?rare. În jurul acesteia a fost s?pat un ?an? adânc ?i lat, pavat cu piatr?. Capacitatea de ap?rare a crescut astfel considerabil. Numele cet??ii a fost schimbat în Bender, ceea ce înseamn? „trec?toare înt?- rit?”. Anexat Imperiului Otoman, ora?ul a fost locul de desf??urare a multor conflicte armate ba chiar ?i de refugiu pentru regele Carol al XII-lea al Suediei, dup? înfrângerea suferit? de aceasta în r?zboiul cu Rusia. Turcii l-au ?inut ostatic pentru a ob?ine bani ?i privilegii din partea Europei. Sub otomani, cetatea a avut o soart? grea. Miron Costin nota plin de regrete: „S-a întunecat cetatea Tighinei”. Dup? r?zboaiele ruso-turce, Benderul trece sub st?pânirea Imperiului Rus, iar cetatea, transformat? în cazarm? pentru solda?i începe s? piard? din importan?a ei strategic?. Între 1918-1944, ora?ul Tighina a revenit României, dup? care intr? în componen- ?a Uniunii Sovietice. Dorind s?-?i arate domina?ia asupra ora?ului, marea putere de la R?s?rit a ridicat o mul?ime de monumente, un arc de triumf, ?i nelipsita statuie a lui Lenin. Cl?dirile sunt modeste iar construc?iile industriale mici ?i neînsemnate. Din 1991, ora?ul apar?ine de Repubica Moldova. Un singur an. Pentru c? din 1992 este administrat? de autorit??ile separatiste transnistrene sus?inute de Rusia. Benderul (Tighina) reprezint? ast?zi un punct strategic de prim? importan??. De aici pleac?, spre Chi?in?u ?i spre sudul Basarabiei, principalele c?i de acces rutiere ?i feroviare. ?i tot aici ?i-a cantonat trupele Armata a 14-a rus?, care strive?te sub cizmele lustruite ale cinismului barbar demnitatea neamului ?i trecutul s?u istoric. Turnurile cet??ii au amu?it. L?sate de izbeli?te, în b?taia vânturilor care nu i-au prea fost prielnice, ea continu? s? se ruineze sub pri- virile nep?s?toare ale autorit??ilor transnistrene. Se fac, în schimb, tot mai auzite glasurile mul?imii revoltate care cere cu insisten?? ca sârma ghimpat? s? cad? peste capetele celor care s-au izolat cu ea de restul lumii.

La începutul anului 1992, circulau tot mai des zvonuri despre un conflict între autorit??ile moldovene ?i cele ruse?ti. Locuitorii Tighinei erau lini?ti?i, majoritatea, fiind ru?i ?i ucraineni, nu puteau s? cread? în declan?area unui r?zboi. De-a lungul istoriei, au avut atât de multe de îndurat. Cu moldovenii s-au împ?cat bine, în ora? se vorbea exclusiv ruse?te. ?i moldovenii din ora? erau mul?umi?i, mai ales c?, dup? 1990, se deschiseser? câteva ?coli cu predare în limba român? ?i, deci, de acum, în ?coli, copiii înv??au c? sunt români, citeau despre Mihai Viteazul, Eminescu ?i Iorga, iar când mergeau spre cas?, povesteau, plini de entuziasm, despre cele aflate de la profesori. P?rin?ii erau emo?iona?i ?i ferici?i. Mândria de a fi român era transmis? ?i genera?iilor tinere. Or, tocmai acestea, din câte se pare, nu le-a pl?cut autorit??ilor separatiste, care au a?â?at popula?ia rus? împotriva moldovenilor. A?a se face c?, dup? preluarea puterii în ora?, în tandem cu omologii lor din Tiraspol, separati?tii din ora? au purces degrab? la încropirea unei a?a-zise mili?ii populare de autoap?rare, dând semnalul arest?rilor, b?t?ilor ?i umilin?elor cet??enilor pa?nici moldoveni pe care, subit, începuser? s?-i numeasc?... „fasci?ti români”. Se vor ini?ia referendumuri, cerându- se autonomie ?i, evident, se vor inventa diferende, sus?inându-se c? românii vor unirea cu România. În mod firesc, ?a 1 aprilie 1992 se instituie starea excep?ional? în toat? Republica Moldova. Guvernul trimite spre Tighina grupuri de poli?i?ti din Ministerul de Interne. La rândul ei Rusia promite s?-?i apere cona?ionalii chiar cu for?a dac? va fi nevoie. ?i chiar o face. Trimite c?tre Transnistria for?e armate ?i cazaci din Ucraina ?i Rusia. Vicepre?edintele rus Aleksander Rutskoi cere independen?a regiunii din Transnistria ?i viziteaz? caz?rmile Armatei a 14-a din zon?. Noi trupe se concentreaz? în jurul ora?ului. Pentru urm?toarele zile Tighina devine, dup? Dub?sari, Co?ni?a, Corjova ?i Cocieri, un ora? în care poli?i?tii ?i locuitorii voluntari lupt? pentru independen??. Scurta cronic? a acelor zile arat? c? în Tighina situa?ia devine exploziv?: poli?i?tii moldoveni sunt ataca?i ?i uci?i de gardi?ti, sunt puse la cale mai multe înscen?ri ?i provoc?ri care tensioneaz? situa?ia la maximum. Pe str?zi au ap?rut transportoare blindate, cazaci ?i nomazi ru?i. Umblau mereu be?i ?i înarma?i. Împu?cau în stânga ?i dreapta. Ora?ul era sub teroare. În aceste condi?ii, popula?ia ora?ului nu a

mai suportat agresiunea, astfel c? mul?i localnici au cerut ajutoare ori s-au prezentat ca voluntari în tab?ra poli?i?tilor moldoveni. Nu mai acceptau s?-?i vad? ora?ul pustiit, locuitorii h?r?ui?i, jefui?i sau aresta?i f?r? motiv de separati?ti. Voluntarii moldoveni din C?u?eni, varni?a, Ursoaia, Hadjimu? ?i alte localit??i, împreun? cu poli?i?tii, au intrat în ora? pentru sprijinul popula?iei. Structurile Ministerului de Interne ?i armata vor ac?iona în for?? pentru restabilirea ordinii publice.

Situa?ie conflictual?  la Tighina, între 18–30 iunie

1992, când din nou separati?ti înarma?i au atacat sec?ia or??eneasc? de poli?ie. Sunt folosite armele de foc portative, blindatele ?i arunc?toarele de mine. Cazacii aresteaz? patrulele de poli?ie ?i voluntarii care le înso?esc. Sunt aruncate grenade în apartamentele ?i casele particulare ale locuitorilor moldoveni. Ca de obicei, nu aveau nici un scrupul în a ucide oameni nevinova?i. Femeile ?i copiii se ascundeau în subsoluri. Nu îndr?zneau s? ias?, nici m?car s? plâng?. Multe case erau jefuite sau d?râmate. Cei care le locuiau plecaser? din ora? la rude sau prieteni, l?sându-le de izbeli?te. Magazinele anun?au c? nu vând produse alimentare ?i orice marf?, în genere, decât locuitorilor care acceptaser? jurisdic?ia Transnistriei. Era o lini?te ap?s?toare, care în orice moment ar fi putut anun?a o nou? explozie a situa?iei. La posturile de radio din Tiraspol se transmiteau frecvent ?tiri despre conflictul armat, despre mor?i, despre foametea ?i ororile cauzate de moldoveni. Era o dezinformare total?. Num?rul refugia?ilor cre?tea. Nelini?tea predomina. Oamenii î?i blestemau zilele. Pe str?zi nu era nici ?ipenie de om. Se auzeau numai sirenele ambulan?elor. Zilnic, puteau fi num?rate sicriele oamenilor pa?nici ?i ale voluntarilor a c?ror via?? fusese curmat? f?r? mil?, la o vârst? fraged?. Asocia?iile de lupt? pentru drepturile omului încercau s? pun? punct situa?iei disperate din Tighina. F?r? sor?i de izbând? îns?. Parte dintre membrii acestor asocia?ii erau urm?ri?i, amenin?a?i sau aresta?i. Despre al?ii nu se mai ?tia nimic. Fuseser? închi?i împreun? cu so?iile lor, batjocori?i ?i umili?i. Noaptea se întâmplau cele mai cumplite nenorociri c?ci, la ad?postul întunericului, aidoma tâlharilor din toate timpurile, gardi?tii prindeau curaj, violând femeile ?i fetele care abia ie?iser? din copil?rie. Deseori intrau peste familiile unde aveau informa?ii c? se afl? fete de m?ritat ?i chiar mai mici ?i când nu-?i b?teau joc de ele le împu?cau, cadavrele fiind aruncate apoi în Nistru sau abandonate prin beciuri.

Combatan?ii moldoveni vor lupta de acum cu for?e noi pentru fiecare cas?, strad? sau cartier, dar nici separati?tii ?i cazacii nu erau singuri. Totu?i, de?i ajuta?i constant în lupta lor nedreapt? de for?e solide ale Armatei a 14-a ruse, gardi?tii n-au reu?it s?-i scoat? niciodat? pe curajo?ii no?tri lupt?tori din „a doua cetate a Tighinei” - sec?ia de poli?ie din centrul ora?ului. Nici localitatea n-a fost cedat? de poli?i?tii ?i combatan?ii moldoveni. Din nenorocire, luptele s-au soldat cu sute de mor?i ?i r?ni?i, bombardamentele au distrus fabrici, re?ele de comunica?ii, gospod?rii ?i locuin?e, Tighina fiind împânzit? de cadavre, transformat? în infern, unii osta?i rup?i în buc??i, al?ii cu capetele perforate de glon?, abandona?i în b?ltoace de sânge, pe lâng? ei vagabondând câini jig?ri?i, singurii care p?reau c?-i plâng, uneori ad?stând îndelung lâng? ei, chiar lingându-i pe fa??, alteori abia atingându-i, ca ?i când le-ar fi dat un ultim s?rut, de adio. Iat? în ce transformaser? barbarii veni?i dinspre Moscova ?i de aiurea frumosul ora? de pe Nistru. Descrierea luptelor de la cetate, din centru, de la cinematograful „Drujba”, „Retranslator” ?i din alte zone ale ora?ului sunt prezentate, în parte, ?i în schi?ele biografice ale lupt?torilor inserate în aceast? carte. Mai grav este îns? c?, în tot acest timp cât vor combate pentru cauza lor, militarii ?i voluntarii disp?ru?i nu aveau de unde s? ?tie c? Pre?edin?ia ?i Guvernul cedaser? cu generozitate „pentru totdeauna”, separati?tilor, acest ora? istoric, punct strategic ?i valoros centru economic din partea dreapt? a râului Nistru. Au ?tiut, în schimb, c? limba, istoria ?i p?mântul sunt cei trei stâlpi pe care se ?ine neamul ?i pentru aceasta au în?eles s?- ?i jertfeasc? via?a. Câte genera?ii, oare, vor mai fi jertfite ?i umilite asemenea lor?

Fragment din volumul „Eroii de la Nistru”, Bucure?ti, Editura Favorit, 2014, 256 p.
- Va urma -
footer