Revista Art-emis
PDF Imprimare Email
Prof. univ. dr. Corvin Lupu   
Duminică, 05 Aprilie 2015 14:15

Prof. univ. dr. Corvin Lupu, art-emisDup? 23 august 1944, Horia Sima ?i unii dintre camarazii s?i au fost elibera?i din lag?rele de concentrare din Germania, în scopul antren?rii lor în lupta împotriva noilor autorit??i din România, în încercarea de a schimba cursul politic al acestei ??ri ?i, implicit, de a lupta împotriva armatelor sovieto-române. Demersul era unul lipsit de orizont, dat fiind uria?ul decalaj de resurse umane ?i materiale dintre cele dou? for?e opuse. Pentru organizarea acestei lupte a fost înfiin?at Guvernul Na?ional Român, cu sediul la Viena. Componen?a a fost cea agreat? de conducerea Germaniei. Principalii lideri ai primei formule a guvernului au fost Valer Pop, prim-ministru, Horia Sima, vicepremier, generalul Corneliu Dragalina, ministru de R?zboi ?i Mihail Manoilescu, ministrul Economiei. Unii legionari ?i patrio?i români nesupu?i sovieticilor s-au împotrivit componen?ei guvernului ?i ideii constituirii unui guvern, propunând constituirea unui Comitet Na?ional de Eliberare a României. Acest grup era format din legionarii Constantin Papanace, Ilie Gârnea?? ?i Mile Lefter, la care se ad?ugau fostul ambasador al României la Berlin, Ion Gheorghe ?i mitropolitul Visarion Puiu. Dup? fr?mânt?ri, s-a reconfigurat componen?a guvernului: Horia Sima - pre?edinte al Consiliului de Mini?tri, Mihail Sturdza - ministru de Externe, Vasile Ia?inschi - ministru de Interne ?i al Muncii, general Platon Chirnoag? - ministru de R?zboi, Corneliu Georgescu - ministru de Finan?e, Grigore Manoilescu - ministru al Propagandei, Vladimir Cristi - ministru al Cultelor, Ion Sângiorgiu - ministru al Educa?iei Na?ionale ?i Mitropolitul Visarion Puiu - ?ef spiritual al Episcopiei Ortodoxe Române din Europa de Vest.

Rezisten?a împotriva ocupa?iei sovietice ?i a regimului din România aservit Moscovei s-a bazat în cea mai mare m?sur? pe activitatea german? de para?utare de agen?i, de armament, de muni?ii, de medicamente, de haine, de p?turi, de explozibili, de aparate de radioemisie, coduri, cifruri, acte false, bani etc. De la începutul opera?iunii de para?utare, generalul Schellenberg a cerut ca etnicii germani s? nu fie folosi?i ca agen?i, pentru ca minoritatea german? s? nu fie nevoit? s? suporte consecin?ele ac?iunilor[1]. Grupul Etnic German avea misiunea de a-i mobiliza ?i organiza pe legionari pentru aceast? lupt? de rezisten??. Totu?i, în rezisten?a antisovietic? ?i împotriva guvernelor aservite puterii de ocupa?ie au activat numero?i etnici germani, care s-au înrolat din convingere, din idealul pentru care au pornit la r?zboi al?turi de armata român?, din patriotism german. Grija excesiv? a lui Schellenberg de a-i menaja pe etnicii germani nu a descurajat lupta sa?ilor ?i ?vabilor împotriva sovieticilor. La Viena a func?ionat comandamentul care coordona for?ele progermane preg?tite s? ac?ioneze în România. În jurul Vienei au fost organizate mai multe ?coli în care erau instrui?i agen?ii care urmau s? ac?ioneze în România. ?coala de la Stockerau f?cea o preg?tire general? a lupt?torilor. În ?coala de la Breitenfurth au fost preg?tite opt echipe compuse din legionari care au fost para?uta?i în România pân? la sfâr?itul anului 1944. ?coala de la Korneuburg preg?tea agen?ii specializa?i în lupta de gheril?, iar cea de la Wiener-Neustadt preg?tea agen?i specializa?i în sabotaje feroviare. În prima etap? a existen?ei ?i func?ion?rii mi?c?rii de rezisten??, ea a fost îndreptat? împotriva sovieticilor ?i a regimului regal. Pân? dup? terminarea r?zboiului, comuni?tii au jucat un rol modest în conducerea politic?, administrativ? ?i militar? a României. Dup? ce rolul lor a început s? creasc? exponen?ial, în decembrie 1945, a intervenit acordul între P.C.R. ?i Mi?carea Legionar?. Caractareul v?dit anticomunist s-a generalizat dup? anii 1947-1948, când comuni?tii au accelerat represiunea împotriva mi?c?rii de rezisten??.

În vederea organiz?rii ?i consolid?rii rezisten?ei împotriva regimului regal aservit for?elor sovietice, a fost proiectat? crearea unui comandament al serviciului de informa?ii legionar. Pentru aceasta, în septembrie 1944, a fost desemnat Vasile Ia?inschi, fost ministru al Muncii în guvernul Antonescu-Sima, format în septembrie 1940. Pentru îndeplinirea misiunii, el a fost trimis la Târgu Mure?. El trebuia s? sondeze starea de spirit a militarilor ?i a civililor, s? determine opinia public? s? treac? de partea guvernului român din exil, s? elibereze legionarii întemni?a?i la Aiud, s? determine cât mai mul?i intelectuali s? se retrag? c?tre apus. Au fost para?uta?i, de asemenea, în noaptea de 6/7 noiembrie 1944, Andreas Schmidt, ?eful Grupului Etnic German, Nicolae P?tra?cu, secretarul general al G?rzii de Fier, Viorel Boborodea, fost ?ef al legionarilor din Deva, Nistor Chioreanu, ?eful legionarilor din Ardealul de Sud, Constantin Stoic?nescu, ?eful legionarilor din Banat, Ilie Colhon, ?eful legionarilor din jude?ul Alba. Din cauza tirurilor artileriei antiaeriene sovietice, grupul a fost para?utat în Ungaria, de unde a p?truns apoi în România, pe cale terestr?. Andreas Schmidt, Constantin Stoic?nescu ?i Nicolae Petra?cu au plecat c?tre Bucure?ti, pentru a reorganiza Mi?carea Legionar?, destructurat? dup? rebeliunea din ianuarie 1941 ?i dup? fuga în Germania a principalilor ei conduc?tori[2].

În noiembrie 1944, au fost para?uta?i de germani, în Mun?ii F?g?ra?, în apropiere de Vârful Negoiu, opt agen?i ?i logistic?, cu diferite misiuni. În lunile noiembrie ?i decembrie 1944, au avut loc ?i alte para?ut?ri de agen?i, în diverse puncte din zone apropiate Carpa?ilor Meridionali, din Banat pân? în Mun?ii F?g?ra? ?i în Mun?ii Apuseni. De asemenea, au fost efectuate para?ut?ri pe Muntele Rotunda (Bistri?a), în Mun?ii Cernei, în Dobrogea, în ?ara Bârsei, în Bucovina, la Gala?i ?i în alte locuri. Germanii au para?utat în România ?i etnici maghiari, în acela?i scop al organiz?rii unei rezisten?e împotriva regimului regal. În noaptea de 9/10 decembrie 1944, au fost para?uta?i cinci agen?i de na?ionalit??i necunoscute ?i cu misiuni necunoscute, pentru prinderea c?rora au fost mobilizate efective constând în nu mai pu?in de 3.778 oameni. Agen?ii para?uta?i nu au fost prin?i. Este probabil c? ei au putut s? scape dup? decembrie 1945, când a intervenit acordul între Partidul Comunist ?i Mi?carea Legionar?. Dup? spusele lui Horia Sima, ultimul transport de oameni ?i materiale para?utat în România din ini?iativa Guvernului Na?ional Român de la Viena, a avut loc la sfâr?itul lunii martie 1945, când au fost trimi?i 20 de agen?i, printre care dr. Iosif Dumitru, desemnat de Horia Sima ca adjunct al lui Nicolae Petra?cu, împreun? cu sume mari de bani, cu valut?, monede de aur ?i mari cantit??i de armament. Avionul a decolat din Austria, de pe aeroportul din Wells ?i s-a pr?bu?it pe versantul arge?ean al Mun?ilor F?g?ra?, lovit de un tir antiaerian. Cei mai mul?i dintre pasageri au murit[3]. Lista para?ut?rilor din perioada octombrie 1944-martie 1945 este lung?.

Guvernul Na?ional Român de la Viena a organizat Armata Na?ional? de Eliberare, structur? care-i includea pe to?i cei care mai erau dispu?i s? lupte împotriva înaint?rii sovietice în centrul Europei. Comandantul acestui corp de armat? a fost pl?nuit a fi generalul Platon Chirnoag?, comandantul Diviziei 4 române, care c?zuse prizonier la germani, cu toate efectivele sale, în cursul luptelor pentru for?area râului Tisa[4]. În noiembrie 1944, cu sprijinul lui Heinrich Himmler, s-a creat „Waffen SS-Grenadier Regiment Nr. 1”, care a fost prima dintre unit??ile care au compus „Waffen-Grenadier Division der SS (Rumänische Nr. 1)”. Pân? la sfâr?itul r?zboiului, se va înfiin?a ?i al doilea regiment ?i se va începe constituirea unui al treilea, care nu s-a mai realizat. Voluntarii au fost aduna?i în tab?ra de la Döllersheim (Austria). În martie 1945, Regimentul 1 a fost trimis s? lupte în Pomerania, pentru a încerca, al?turi de alte trupe germane, s? opreasc? înaintarea Armatei Ro?ii. În acele lupte a fost complet distrus. În ultimele luni de r?zboi, lupt?torii care fuseser? ini?ial preg?ti?i s? fac? parte din Armata Na?ional? de Eliberare au fost antrena?i pentru a fi para?uta?i în România[5]. Horia Sima a repro?at germanilor faptul c? mul?i legionari nu au fost elibera?i din lag?rele germane, astfel c? Armata Na?ional? de Eliberare a fost privat? de lupt?tori devota?i, preg?ti?i, patrio?i ?i antibol?evici convin?i. În cele din urm?, Armata de Eliberare Na?ional? s-a dovedit a fi o iluzie amar?. Unii lupt?tori au murit, al?ii au fost captura?i de sovietici, iar al?ii s-au predat americanilor, care i-au predat englezilor, r?mânând în lag?re pân? în anul 1946, dup? care s-au împr??tiat în întreaga lume. În lag?re, serviciile secrete occidentale i-au recrutat pe to?i cei care erau potrivi?i pentru munca informativ? sau pentru activitatea terorist-diversionist?.

Atât guvernul de la Viena, cât ?i armata sa, au fost proiecte care nu mai erau în m?sur? s? influen?eze cursul evenimentelor politico-militare din Europa Central?. Soarta r?zboiului era tran?at? în favoarea Uniunii Sovietice. Guvernul regal român, iar ulterior guvernul impus de sovietici, la Bucure?ti, i-a catalogat pe membri guvernului ?i ai armatei na?ionale cu sediul la Viena drept „tr?d?tori”. Etichetarea este cel pu?in discutabil?. Românii care au sus?inut lupta al?turi de Germania, au v?zut viitorul ??rii în parteneriat cu aceast? putere, în nici un caz al?turi de bol?evici. Ei nu au fost tr?d?tori, cum, mai târziu, nici românii care au în?eles rolul dominant al Uniunii Sovietice în estul ?i centrul Europei ?i au ac?ionat, o vreme, al?turi de ei, nu pot fi acuza?i de a fi fost tr?d?tori. Fiecare dintre grup?ri a v?zut viitorul ?i progresul României în feluri diferite. Tr?darea, ca act în sine, s-a produs la 23 august 1944, când a fost arestat, f?r? un temei legal, conduc?torul statului român, care a fost ulterior predat inamicilor ??rii ?i apoi împu?cat. Desigur, regele ?i comuni?tii, care au lucrat împreun? pentru arestarea mare?alului Antonescu ?i pentru conducerea ??rii, timp de câ?iva ani, au formulat ?i ei argumentele lor, dup? care s-au dezavuat reciproc, uitând perioadele de bun? colaborare. În Istorie, fiecare grupare, fiecare for?? politic?, are partea ei de dreptate ?i partea ei din adev?rul total.

------------------------------------
[1] Günther Klein, Începuturile rezisten?ei antisovietice în România (23 august 1944-6 martie 1945), în culegerea 6 martie 1945. Începuturile comuniz?rii României, Editura Enciclopedic?, Bucure?ti, 1995, p. 203.
[2] Dorin Dobrincu, Un „23 august invers”? Tentativa de readucere a României în Ax? (toamna 1944-prim?vara 1945), în „Anuarul Institutului Român de Istorie Recent?”, vol. II, 2003, Editura Polirom, Ia?i, 2004, p. 232.
[3] Horia Sima, Guvernul Na?ional Român de la Viena, Editura Gordian, Timi?oara, 1998, p. 108.
[4] Vezi ?i Mihai Pelin, Un caz special de con?tiin??: g-ralul Platon Chirnoag?, în „Dosarele istoriei”, anul II, nr. 4 (9)/1997, p. 30.
[5] Cornel I. Scafe?, Horia Vl. ?erb?nescu, Români în Waffen SS, în „Magazin istoric”, anul XXXIV, serie nou?, nr. 11 (416), noiembrie 2001, pp. 77-78.
footer