Revista Art-emis
Mi?carea de rezisten?? antisovietic? ?i anticomunist? a fost ini?iat? ?i creat? de Germania PDF Imprimare Email
Prof. univ. dr. Corvin Lupu   
Miercuri, 01 Aprilie 2015 17:54

Prof. univ. dr. Corvin LupuMi?carea de rezisten?? împotriva ocupa?iei militare sovietice a României de c?tre Armata Ro?ie ?i a regimului politic introdus de ocupant î?i are geneza înc? din prim?vara anului 1944. În perioada R?zboiului rece, istoriografia problemei a fost abordat? din dou? direc?ii opuse. Pe de o parte, presa ?i abord?rile din România, ca ?i din celelalte state din zona sovietic? de influen??, a caracterizat aceast? mi?care ca fiind una de bandi?i ?i criminali, f?r? alte nuan??ri. Pe de alt? parte, publicistica ?i mass-media occidental? prezentau mi?carea de rezisten?? din România ca fiind una eroic?, pornit? din sentimente patriotice, realizat? de patrio?i, chiar de c?tre eroi. Dup? anul 1989, aceast? ultim? abordare a fost transferat? ?i în publicistica româneasc?, opinia public? preluând-o, majoritar. În rândurile prezentului articol ?i a celor care vor urma, ne-am propus s? abord?m cu deosebire aspecte privitoare la geneza mi?c?rii de rezisten?? împotriva ocupantului sovietic ?i a regimului politic impus de acesta, câteva aspecte din activitatea ei, ca ?i modul în care a fost ea, în mare parte, decapitat? înc? din primii ani de existen??. Dup? p?rerea noastr?, respectul datorat adev?rului istoric impune de la început nevoia afirm?rii cu limpezime a faptului c? aceast? mi?care de rezisten?? antisovietic? ?i împotriva guvern?rii României în direc?ia instaur?rii unui regim politic de sorginte sovietic?, a fost o crea?ie a Germaniei lui Hitler, ap?rut? pe fondul sentimentelor anti-sovietice ?i anti-judeo-bol?evice din România. La data instaur?rii regimului comunist din România, majoritatea opiniei publice asimila comunismul cu partea cea mai urât? a activit??ii evreimii. Ulterior, dup? înfrângerea Germaniei în r?zboi, aceast? mi?care de rezisten?? a fost recuperat?/acaparat? de serviciile secrete britanice ?i ale S.U.A. Românii au fost doar majoritatea celor care s-au sacrificat, pe ei ?i familiile lor, în lupta pentru o cauz? pierdut? din start, în condi?iile în care sferele de influen?? erau trasate cu fermitate, pe termen lung ?i asupra acestora, în cadrul colabor?rii între S.U.A., U.R.S.S. ?i Marea Britanie, nu mai existau dubii.

P?strarea secretului conspira?iei sferelor de influen?? convenite de înving?torii în r?zboi în dauna popoarelor ?i a democra?iei ?i în folosul exercit?rii domina?iei supraputerilor mondiale, a f?cut ca cet??enii unor popoare s? cread? în posibilitatea de a-?i decide singuri soarta, s? cread? în posibilitatea de a influen?a prin lupt? ?i prin sacrificii evolu?iile politice, s? cread? în posibilitatea de a sc?pa de sub st?pânirea str?in?, ceea ce nu era ?i nu este nici ast?zi decât la îndemâna popoarelor foarte puternice ?i conduse de conduc?tori demni, dispu?i la sacrificii. Este foarte greu pentru cercet?tor s? formuleze încadrarea politic?, moral? ?i juridic? a membrilor rezisten?ei anti-sovietice din România. Cercet?torul neutru g?se?te mi?carea de rezisten?? anti-sovietic? ?i obiectiv? ?i subiectiv?, o g?se?te ?i eroic?, din unele puncte de vedere ?i anarhic?, din alte puncte de vedere. De asemenea, o g?se?te folositoare, în primul rând pentru men?inerea treaz? a con?tiin?ei nevoii de libertate na?ional?, dar ?i având urm?ri d?un?toare, prin nevoia comuni?tilor, din punctul lor de vedere, de a în?spri represiunea împotriva unui mare num?r de cet??eni. O sum? mare de contradic?ii sunt de întâlnit pe parcursul cercet?rii acestui fenomen care a caracterizat perioada ocupa?iei militare sovietice a României. De altfel, în anul 1958, când liderii regimului de la Bucure?ti au reu?it performan?a politico-diplomatic? de a determina retragerea armatei sovietice de ocupa?ie din România, mi?carea de rezisten?? în aceast? ?ar? nu mai func?iona. Un num?r foarte mic de fugari sau de complici ai lor erau înc? ascun?i, ultimii supravie?uitori fiind captura?i în anul 1962. Al?turi de ace?tia, mai erau în libertate ?i unii membri ai mi?c?rii de rezisten?? care au colaborat cu organele de Securitate. În ultima perioad? a existen?ei mi?c?rii de rezisten??, membri mi?c?rii nu aveau îns? nici un fel de activitate terorist-diversionist?, propagandistic?, informativ? sau de alt? natur?, singurul lucru pe care îl f?ceau fiind acela de a se ascunde. Din punct de vedere juridic, ac?iunea armat? a grupurilor de partizani din mun?i nu era acceptat? în nici o ?ar?, iar regimul politic de la Bucure?ti era recunoscut de întreaga lume. Din alt punct de vedere, membrii mi?c?rii de rezisten?? anti-sovietic? ?i anti-comunist? din România au fost ni?te martiri, sacrifica?i cu bun? ?tiin?? de c?tre sus?in?torii lor din Occident, pe altarul efortului de 45 de ani de subminare a regimului comunist din Europa Central? ?i de Est.

În prim?vara anului 1944, odat? cu apropierea Armatei Ro?ii de grani?ele României, au luat fiin?? primele grup?ri de partizani antisovietici. Ele au fost organizate ?i coordonate de comandamentul româno-german de la Câmpulung-Moldovenesc ?i au ac?ionat în subordinea acestuia. Grupul de partizani era instruit în cl?direa ?colii din localitatea Sadova. Grupul a purtat numele de Macoveiciuc, dup? numele partizanului Vladimir Macoveiciuc, autor al unor fapte de vitejie în lupta anti-sovietic? de partizani din Mun?ii Bucovinei. Cea mai reu?it? ?i spectaculoas? opera?iune a grupului Macoveiciuc s-a desf??urat în iunie 1944, în Poiana Haciungului, când partizanii au lichidat un num?r de nou? ofi?eri sovietici de stat major ?i cele dou? plutoane de militari care-i p?zeau. Cu acel prilej, au fost capturate documente foarte importante. ?ase dintre partizani au fost decora?i de autorit??ile germane cu „Crucea de Fier”. Autorit??ile române i-au decorat cu „Virtutea militar?” ?i cu alte decora?ii ?i medalii. În toamna anului 1944, partizanii acestui grup au trebuit s? se ascund? în mun?i datorit? pericolului de a fi captura?i de trupele sovietice. Grupul a ac?ionat pân? în iulie 1946, când Macoveiciuc a fost tr?dat, i s-a f?cut o ambuscad?, a fost r?nit la picior ?i neputându-se salva prin fug?, s-a sinucis prin împu?care. Unii dintre membri grupului au fost prin?i de sovietici ?i au fost deporta?i în Siberia, al?ii au fost condamna?i la pedepse grele în România[1].

Imediat dup? lovitura de stat de la 23 august 1944, au avut loc încerc?ri de contracarare a urm?rilor acestui eveniment. Ele au fost catalizate de guvernul de la Berlin, cu sprijinul numero?ilor legionari refugia?i în Germania, înc? din zilele rebeliunii legionare din 21-23 ianuarie 1941 ?i imediat dup? aceea. Încercarea german? de a crea un guvern pro-german în România a e?uat pentru c? armata român? a r?mas în majoritate zdrobitoare fidel? regelui ?i guvernului condus de consilierul s?u, generalul Constantin S?n?tescu. În atari condi?ii, germanii au organizat o rezisten?? bazat? pe trei piloni: Grupul Etnic German, Mi?carea Legionar? ?i miile de solda?i ?i ofi?eri români r?ma?i în urma armatei, dup? actul de la 23 august sau afla?i în prizonierat în Germania. Ace?tia urmau a fi constitui?i în grupuri de sabotaje în spatele frontului[2]. La data loviturii de stat de la 23 august 1944, erau identifica?i un num?r de 32.000 de legionari, dintre care 1.926 erau disp?ru?i. Dintre ace?tia, 858 erau fugi?i în str?in?tate, iar 1.068 erau ascun?i în România. 680 de legionari se aflau în închisori[3].

În august ?i septembrie 1944, Heinrich Himmler a ordonat intensificarea preg?tirilor pentru lupta clandestin?. Era ultimul poten?ial al germanilor pe care generalii încercau s?-l valorifice pentru a contracara tr?darea regelui României, care î?i salva pielea în fa?a temutei Rusii. Încercarea german? a e?uat, dar ea a produs efecte interne în România, constituindu-se în germenii mi?c?rii de rezisten?? împotriva sovieticilor ?i a judeo-bol?evicilor ie?i?i din închisori, sau trimi?i de la Moscova s? preia puterea la Bucure?ti. În Mun?ii Carpa?i au luat fiin?? mai multe comando-uri germane. În octombrie 1944, Otto Skorzeny, devenit comandant al Serviciului de organizare a sabotajelor ?i diversiunilor, a fost îns?rcinat, împreun? cu ?eful Grupului Etnic German din România, Andreas Schmidt ?i cu ?eful Direc?iei a VI-a din S.D., Walther Friedrich Schellenberg, s? organizeze în România un r?zboi de partizani. În ?colile comandate de Skorzeny au fost antrenate mai multe grupe de para?uti?ti, care au fost trimise în România. De asemenea, la sfâr?itul lunii august 1944, Himmler l-a îns?rcinat pe generalul de corp de armat? Arthur Phleps, la origine sas din Ardeal, care a îndeplinit func?ia de ?ef superior S.S. ?i de Poli?ie al Transilvaniei, din îns?rcinarea personal? a lui Hitler, s? organizeze în Transilvania forma?iuni de partizani compuse din etnici germani ?i din legionari. Acesta ?i-a stabilit puncte de comand? ?i instruc?ie la Becicherecul Mare ?i la Chichinda Mare, mobilizând legionari din Banatul Sârbesc, din România ?i de la Viena. Ac?iunile acestor grupe de partizani erau îndreptate în principal împotriva armatelor sovieto-române care luptau în Transilvania împotriva armatelor ungare ?i germane. Hitler spera ca în spatele armatelor sovieto-române s? se dezvolte un puternic r?zboi de partizani care s? destabilizeze armata sovietic?. Sprijinul popular românesc fa?? de ace?ti partizani a fost limitat. Era greu s?-i convingi pe români s? sus?in? ni?te partizani care luptau de partea armatei ungare, când idealul na?ional românesc era recuperarea p?r?ii din Ardeal pierdut? de România prin Dictatul de la Viena. Avându-i pe unguri al?turi, germanii sperau în zadar s? ob?in? ?i sprijinul românilor, la nivel de mase largi. În 18 septembrie 1944, generalul Phleps a fost capturat de sovietici, iar în 21 septembrie 1944 a fost executat[4]. Lupt?torii din grupele sale de partizani s-au împr??tiat ?i s-au ascuns care pe unde au putut, unii constituind nuclee de rezisten??, iar al?ii devenind elemente care se vor ralia mi?c?rii de partizani anti-comuni?ti, care a supravie?uit pân? în 1962[5].

- Va urma -

-----------------------------------------------------

[1] A se vedea ?i B?rbulescu, Theodor, Liviu ??ranu, Via?a unui „bandit”. Cazul Vasile Motrescu, în „Magazin istoric”, anul XXXVII, serie nou?, nr. 5 (434), mai 2003, p. 77. Vezi ?i lucrarea Vasile Laz?r, ?ase ani în infern, Editura Marineasa, Timi?oara, 2000.

[2] Florin Constantiniu, De la R?zboiul fierbinte la R?zboiul rece, Editura Corint, Bucure?ti, 1998, p. 59.

[3] Marin Nedelea, Istoria României în date (1940-1995), Editura Niculescu, Bucure?ti, 1997, p. 33. Acelea?i date le ofer? ?i Teodor Wexler, Oameni pentru vremuri noi, în „Magazin istoric”, anul XXXVIII, serie nou?, nr. 1 (442), ianuarie 2004, p. 24.

[4] Mircea T?nase, Eroi ai nim?nui. Agen?i para?uta?i în România în timpul ?i dup? cel de-Al Doilea R?zboi Mondial, Bucure?ti, Editura Militar?, 2010, p. 151-152. Autorul men?ioneaz? c? mi?carea de rezisten?? a generalului Phleps a iscat controverse în rândul minorit??ii germane din Transilvania, care se temea c? din cauza acesteia, sovieticii vor dispune represalii împotriva germanilor din România.

[5] Prezentul articol este parte dintr-un studiu publicat în volumul Conferin?ei Interna?ionale a Departamentului de Rela?ii Interna?ionale, ?tiin?e Politice ?i Studii de Securitate al Universit??ii „Lucian Blaga” din Sibiu, 2013.

footer