Revista Art-emis
PDF Imprimare Email
Col (r) Prof. univ. dr. Alesandru Dutu   
Duminică, 22 Martie 2015 22:13

Romania 1944 art-emisAcum 71 de ani, dup? aproape trei ani de r?zboi, în martie 1944, partea de est ?i nord?est a României a devenit, din nou, teatru de r?zboi, armatele sovietice p?trunzând pe teritoriul na?ional, în urma opera?iilor „Proskurov ? Cern?u?i”, „Uman ? Boto?ani” ?i „Odesa”, desf??urate de fronturile 1, 2 ?i 3 ucrainene. În Bucovina, dup? ce la 23 martie, trupele Frontului 1 ucrainean au realizat câteva capete de pod peste Nistru, la 28 martie (orele 21) circa 30 de tancuri ?i infanterie purtat? au intrat în Cern?u?i, ora?ul fiind ocupat a doua zi. În centrul Basarabiei, Nistrul a fost for?at de trupe ale Frontului 2 ucrainean, la 18 martie, în sectorul Moghilev, Râbni?a, dup? care au trecut Prutul la 26 martie 1944, cucerind ora?ele Boto?ani, R?d?u?i ?i Pa?cani. Tot pe Nistru, ceva mai la sud, dup? ce au p?truns în Tiraspol la 12 aprilie, trupe ale Frontului 3 ucrainean au for?at fluviul din mi?care, constituind un cap de pod la sud de Tighina. În final, la 17 aprilie, frontul a fost stabilizat pe aliniamentul Gura Humorului, Târgu Neam?, sud Pa?cani, nord Târgu Frumos, nord Ia?i, nord Corne?ti, cursul inferior al Nistrului pân? la Marea Neagr?. În încercarea de a ridica moralul militarilor români ?i de a-i impulsiona în lupt?, generalul Mihail Racovi??, comandantul Armatei a 4-a, a dat, la 2 aprilie 1944, urm?torul ordin de zi: „Osta?i ai Armatei a 4-a! Inamicul a ocupat Bucovina, jum?tate din Basarabia ?i parte din Moldova ?i, prin lovituri puternice, încearc? s? p?trund? spre frontul Armatei s?-?i reverse hoardele pentru a cuceri deocamdat? întreaga Moldov?. Osta?i ai Armatei a 4-a! În aceste zile grele este vorba de a ap?ra iar??i fiin?a na?iei noastre ?i sunt sigur c? to?i v? ve?i face datoria. Nimeni nu trebuie s?-?i p?r?seasc? postul de lupt? care i-a fost h?r?zit ?i mai bine s? se lase s? moar? pe loc, decât s? lase pe inamic s? înainteze. Inamicul, care întâmpl?tor ar fi ajuns pân? în linia noastr? de lupt?, va fi contraatacat f?r? cru?are. Sus inimile osta?i! Ve?i fi oare voi mai prejos decât str?mo?ii no?tri? Ve?i fi oare mai prejos decât p?rin?ii vo?tri care au f?cut România Mare? Ve?i permite voi inamicului hain s? ne pâng?reasc? mai departe satele ?i ora?ele noastre, nevestele ?i copii no?tri, bisericile ?i datinele? Sus inimile osta?i! Soarta neamului nostru este în mâinele voastre”.

Pentru militari ?i pentru ?ar?, nu moralul era problema care trebuia s? preocupe, atunci, factorii de conducere statl? ?i militar?, ci modul în care era dotat? ?i instruit? o?tirea. Ca ?i în alte d??i, factorii de r?spundere de la Bucure?ti nu s-au dovedit la în?l?imea cerin?elor ?i a?tept?rilor. Mai mult, subestimând capacitatea ofensiv? a armatei sovietice, nu au luat din timp m?surile necesare spre a putea face fa?? situa?iei previzibile, date fiind victoriile successive, ob?inute de soviettici dup? Stalingrad. Cu toate c? ordonase, în ianuarie 1944, s? se intensifice m?surile pentru consolidarea zonei fortificate Foc?ani-N?moloasa-Br?ila, mare?alul Ion Antonescu a apreciat gre?it (februarie 1944, dup? ce fusese informat de ?eful Sec?iei opera?ii a Grupului de armate „A” despre preg?tirile sovieticilor în vederea unei ofensive de anvergur? pe direc?iile Stanislav-Cern?u?i ?i Jmerinka-Tarnopol), c? „nu sunt indicii serioase c? prevederile vor da rezultatele a?teptate de ru?i”, c? „for?a ofensiv? ruseasc? a sc?zut, puterea de p?trundere în adâncime lipse?te”, c? „frontul va putea s? mai sufere fluctua?ii, care îns? nu vor mai putea avea consecin?e strategice”. Ca urmare, Armata a 4-a român? a fost remobilizat? abia la 15 martie 1944, la 11 zile dup? ce Frontul 1 ucrainean declan?ase ofensiva pe direc?iile Sepetovka-Cern?u?i ?i Vini?a-Hotin, la 10 zile dup? ce Frontul 2 ucrainean atacase pe direc?iile Uman-Boto?ani ?i Kirovograd-Râbni?a ?i cu numai 3 zile înainte ca trupele sovietice s? for?eze Nistrul, în sectorul Moghilev, Râbni?a, p?trunzând pe teritoriul na?ional. Având, initial, în compunere doar Grupul „Cantemir” (Divizia 5 infanterie ?i Deta?amentul „Rare?”), dislocat în Transnistria ?i nordul Basarabiei, ?i Corpul 4 armat? (diviziile 7, 8 infanterie ?i 5 cavalerie, dispuse în acoperire pe Nistru cu misiune de a interzice p?trunderea inamicului pe direc?iile Hotin-Boto?ani-Pa?cani ?i Moghilev-Târgu Frumos), Armata a 4-a a primit, prin Directiva operativ? nr. 49 a Marelui Stat Major, urm?toarele misiuni:

- în Transnistria - s? asigure evacuarea „în întregime, în ordine ?i la timp” a tuturor unit??ilor ?i forma?iunilor militare ?i a autorit??ilor civile;
- la Nistru ?i la Prut - s? organizeze capete de pod cu deta?amente mixte (infanterie, cavalerie, artilerie etc.) în zona podurilor de cale ferat?, rutiere sau improvizate pentru a asigura trecerile împotriva ac?iunii for?elor sovietice, para?uti?tilor sau partizanilor;
- în Moldova - s? întârzie cât mai mult înaintarea inamicului spre aliniamentul Dealul Mare - Târgu Neam?, care trebuia ap?rat cu for?ele principale.
Pentru îndeplinirea acestor misiuni, unit??ile Grupului „Cantemir” trebuiau s? se retrag? „pe linii succesive, stabilite în raport cu mi?carea trupelor germane”, f?r? s? se angajeze în lupt?, în cadrul unit??ilor germane operative decât „în cazuri excep?ionale, când vor fi amenin?ate direct sau când evacuarea unit??ilor, forma?iunilor ?i autorit??ilor nu s-a putut termina”. Între Nistru ?i Prut ?i pe pozi?ia Dealul Mare-Târgu Neam? trebuia s? se desf??oare „o ac?iune întârzietoare prin deta?amente mobile” (pe Nistru, asemenea deta?amente s-au constituit la Zalesciki, Moghilev, Iampol, Vadul Lui Ra?cu ?i Rezina). Cu asemenea concep?ie de lupt? ?i cu asemenea for?e nu se putea face fa?? îns? capacit??ii ofensive a celor trei fronturi sovietice, chiar dac? pe Nistru, la sud de Orhei, au fost dispuse Armata a 6-a german? ?i Armata a 3-a român?, ambele cu trupe obosite ?i cu o capacitate de lupt? redus?, în urma grelelor lupte duse la nord de Marea de Azov ?i de Marea Neagr?. Chiar dac?, pân? la începutul lunii aprilie, Înaltul comandament german a reu?it s? dispun?, pe un front de 650 km, de la Kuty pân? la v?rsarea Nistrului în Marea Neagr?, 17 divizii germane ?i 23 divizii române subordinate Grupului de armate „Ucraina de Sud” (fost Grupul de armate „A”, pân? la 5 aprilie), comandat de la 30 martie de generalul Ferdinad Schörner. Cele mai multe dintre aceste mari unit??i erau îns? „decimate ?i obosite”, a?a cum apreciaz? istoricul german Klaus Schönherr, un foarte bun cunosc?tor al opera?iilor militare desf??urate de Wehrmacht în spatial românesc. La mijlocul lunii aprilie 1944, men?ioneaz? distinsul istoric, niciuna dintre diviziile Grupului de armate „A” „nu mai avea efectivul complet, mai mult de jum?tate din aceste unit??i supravie?iuind înc? sub forma unor grupe de lupt?”, iar „din cele ?apte unit??i blinate din zona de opera?ii româneasc? mai dispuneau de aproximativ 61 tancuri în stare de func?inare ?i de 75 de tunuri de asalt intacte, fapt ce demonstreaz? c? din punct de vedere material unit??ile germane erau aproape de epuizare”.

Dac? aceasta era capacitatea combativ? a trupelor germane este u?or de în?eles care era for?a de lupt? a celor române, din moment ce însu?i mare?alul Ion Antonescu aprecia, la 27 martie, c? „lipsa total? de mijloace anticar” îl punea în imposibilitatea s? apere cursul superior al Prutului, c? mult mai indicat? ar fi fost pentru aceasta Armata 1 blindat? german?, marile unit??i române urmând s? ac?ioneze doar pe aliniamentul Târgu Neam?-Dealul Mare. ?i în acel caz, mai avertiza mare?alul, „nici cu for?ele aflate în prezent pe linia Târgu Neam? - Dealul Mare ?i nici prin înt?rirea lor cu celelalte trei divizii ce urmeaz? s? soseasc? nu vom putea men?ine acest front f?r? ajutorul unor deta?amente speciale anticar germane”. Insistând pentru ap?rarea masivului Corne?ti printr-o „concentrare spre înapoi” a trupelor germane din grupul de armate „A” ?i nu „spre înainte” a diviziilor române, pentru evacuarea Crimeei în „ultimul moment favorabil” spre a recupera cât mai multe trupe în vederea înt?ririi flancului sudic al frontului din Basarabia, mare?alul Ion Antonescu a mai ar?tat c? avea datoria „fa?? de armat? ?i istorie” s? încerce „regruparea for?elor române într-un singur bloc” în care comanda s? revin? comandamentului român, c? for?ele române trebuiau înt?rite cu unit??i blindate ?i anticar germane. Pu?in mai târziu, la 8 aprilie, tot Ion Antonescu atr?gea aten?ia c? for?ele Armatei a 4-a nu erau complet concentrate, nu erau dotate cu tunuri de asalt ?i tunuri antitanc grele, nu aveau mijloace de transmisiuni radio ?i nici servicii tractate hipo. Ca urmare, cerea, din nou, ca aceasta s? nu fie „împins? înainte” de pozi?ia Târgu Neam?-Ia?i, a?a cum doreau germanii. În contextul agrav?rii situa?iei din zona Odesa, mare?alul român considera c? trupele Armatei a 4-a constituiau „ultimele rezerve militare ale neamului românesc”, c? împingerea dispunerea acestora în capul de pod de la nord de Ia?i ar fi reprezentat „o aventur?”, care va aduce „infinit mai multe sacrificii întregului front de sud”. În final, a cedat ?i a acceptat concep?ia german?.

Slabei capacit??i de lupt? a trupelor ?i divergen?elor privind aliniamentul pe care urma s? se desf??oare viitoarea b?t?lie defensiv? li s-au ad?ugat divergen?ele privind modul de conducerea trupelor, Înaltul comandament român dorind s? se implice în conducerea opera?iilor trupelor române pe frontul din Moldova. În acest sens, la 19 martie 1944, Ion Antonescu a f?cut cunoscut lui Hitler c? simpla informare pe care i?o f?ceau comandamentele germane asupra desf??ur?rii opera?iilor militare pe front, f?r? „o apreciere a evenimentelor ce ele pot produce ?i a inten?iilor de viitor”îl lipseau de „orientarea necesar? conducerii statului”. Mare?alul Antonescu considera „imperios necesar” s? fie informat asupra „desf??ur?rii opera?iunilor ?i consecin?elor lor probabile” pentru a putea lua din timp m?surile care se impuneau. Câteva zile mai târziu, tot el, aprecia, într-o Not? transmis? generalului Ilie ?teflea c? ofensiva sovietic? interesa direct ?i îndeaproape „ap?rarea teritoriului românesc” ?i preciza c? era „absolut necesar s? se dea conducerii statului român posibilitatea de a-?i expune cuvântul asupra scopului ?i rezultatelor ce urm?re?te”. Experien?a Odesei ?i Stalingradului au f?cut ca Înaltul comandament german s? considere aliatul român ca „incapabil s? conduc? independent, ?i cu bune rezultate, o opera?iune”, asumându-?i prerogativele conducerii strategice ?i operative asupra întregului front de lupt?. Con?tien?i c? realizarea comandamentului unic era „indispensabil? conducerii opera?iunilor”, mare?alul Ion Antonescu ?i generalul Ilie ?teflea au acceptat, în final, subordonarea Armatei a 4-a Grupului de armate „A”, apoi, constituirea, la 26 martie 1944, a dou? grup?ri de armat?, conduse de câte un comandant german, respectiv român, fiecare având în compunere corpuri de armat? ?i divizii germane ?i române: Armata a 4-a român? ?i Armata a 8-a german? au constituit Gruparea de armate „Wöhler”, iar Armata a 3-a român? ?i Armata a 6-a german? Gruparea de armate „Dumitrescu”, ambele grup?ri fiind subordonate Grupului de armate „A”, care la 6 aprilie a luat denumirea de Grupul de armate „Ucraina de Sud”, sub comanda generalului-colonel Ferdinand Schörner.

Chiar dac?, introducerea Armatei a 4-a în dispozitivul de lupt? din Moldova a contribuit la oprirea înaint?rii trupelor sovietice, la fel de importante au fost epuizarea capacit??ii ofensive a fronturilor sovietice, dar ?i ploile c?zute din bel?ug, care au desfundat drumurile ?i au îngreunat mi?carea trupelor inamice. În afara deficien?elor din organizarea, dotarea ?i instruirea trupelor (pentru a câta oar??), grav? (în acel moment în care toate for?ele na?iunii trebuiau s? se concentreze pentru ap?rarea teritoriului na?ional) a fost ?i interven?ia colonelului Constantin S?n?tescu (pân? la 1 aprilie ?ef al Casei Militare Regale, iar dup? acceea mare?al al Palatului; pân? la 23 august 1944), pe lâng? diver?i generali ?i ofi?eri români, încercând s?-i atrag? de partea for?elor care preg?teau desprinderea României din Ax?. La 15 martie 1944, de exemplu,în cadrul unei discu?ii avute cu colonelul Titus Gârbea, generalul Constantin S?n?tescu sublinia „situa?ia grea a lui Antonescu, care nu va mai putea st?pâni situa?ia” ?i aprecia c? „noi nu trebuie s? împ?rt??im soarta Germaniei”, c? „trebuie s? reac?ion?m ?i repede, pân? nu este prea târziu”. Asemenea interven?ii, f?cute ?i fa?? de al?i genenrali români, unii dintrei ei având comand? operativ? pe front, nu erau de natur? s?-i fac? s? se concentreze asupra luptei cu inamicul. În urma unor asemenea interve?ii, generalul Mihail Racovi?? - cel care la 2 aprilie î?i îndemnase subodona?ii s?-?i dea via?a în lupta cu inamicul pentru ap?rare ??rii - avea s? plece la 1 august 1944 în concediu, împreun? cu ?eful de stat major, cu pu?in timp înainte de declan?area ofesivei sovietice „Ia?i-Chi?in?u”, la 20 august 1944 ?i întoarcerea armelor la 23 august1944, fiind numit imediat ministru de R?zboi.

footer