Revista Art-emis
PDF Imprimare Email
Lt. col. (r) Drd. Constantin Mo?incat   
Duminică, 15 Martie 2015 22:25

1919 - Regele Ferdinand ?i Generalul M?rd?rescuRegele Ferdinand I personal, la 14 aprilie 1919, trimite o scrisoare lui I. I. C. Br?tianu, aflat la Paris, apreciind c? „lipsa de decizie a Puterilor Aliate” a l?sat timp armatei ungare s? se concentreze ?i s? se organizeze mai bine”. De aceea, regele considera „înaintarea noastr? în Transilvania ca o necesitate absolut?, atât din punct de vedere al politicii noastre externe, cât ?i din acela al situa?iei interne”[19]. În documentul amintit, regele se ar?ta nemul?umit de ac?iunile alia?ilor de a împiedica înaintarea. Situa?ia creat? pe front ?i în spatele frontului începuse s? devin? insuportabil?. Popula?ia ce î?i d?duse votul pentru Unire se întreba tot mai des „de ce trupele române nu înainteaz?, cu toate c? zilnic sunt atacate de patrule ?i lovituri de tun”[20] ?i la ce-i bun? unirea „dac? ungurii ne terorizeaz?”. Cu unanimitate de voturi, Consiliul de Mini?tri a hot?rât „s? nu mai a?tepte ?i s? d?m ordin trupelor noastre s? înainteze”[21]. În temeiul acestei hot?râri, Marele Cartier General a dat ordinul de opera?ii nr.281[22] prin care dispunea o nou? grupare a for?elor, în vederea opera?iunilor ce se vor executa spre vest. Astfel, prin ordinul de opera?ii 4454 se dispunea înlocuirea Diviziei 7 din sectorul de Nord cu Divizia 2 Cavalerie, cu punctul de comand? la Baia Mare. Divizia 2 Vân?tori a înlocuit Divizia 1, concentrat? la Brad, în conformitate cu prevederile ordinului 4456. Divizia 16 Ardelean? se dispunea pe valea Alma?ului. Divizia 6 ocupa sectorul Ciucea, în timp ce Divizia 18 intra în subordinea Comandamentului de la 11 aprilie, dup? ce ocupa raionul Cluj-Turda-Aiud[23].

Ordinul 231, semnat de generalul Constantin Prezan stabilea misiunile pentru unit??ile concentrate în Transilvania. Ordinul stabilea ca, în cel mai scurt timp, „trupele vor trece dincolo de mun?ii Apuseni ?i va ocupa Cri?ana ?i Maramure?ul”[24].Toate bandele de bol?evici trebuie aruncate dincolo de linia de demarca?ie format? din localit??ile Hust, Satu Mare, Carei, Oradea, Salonta, Arad. În etapa a doua, dac? ac?iunile se vor desf??ura avantajos, se va trece de acest obiectiv la linia Szeged, Oroshaza, Debre?in ?i chiar dincolo, pân? la Tisa”[25]. Înaintarea trebuia astfel coordonat? încât punctele tari din teren s? r?mân? de fiecare dat? în mâna trupelor române. Ordinul dat de Marele Cartier General avea în vedere, în primul rând, dispunerea inamicului, precum ?i natura spa?iului geografic al teatrului de opera?ii al r?zboiului româno-ungar. Gruparea for?elor Comandamentului Trupelor din Transilvania, a c?ror comand? a fost transferat?, pe 12 aprilie 1919, generalului Gh. M?rd?rescu, a fost realizat? pe baza informa?iilor de?inute de Marele Cartier General despre inamic. Marile unit??i ?i unit??i ungare, în plin proces de mobilizare ?i realizare a noilor structuri, dispuneau de 7 divizii de infanterie ?i o brigad? marin?, cu un efectiv de 55.000- 60.000 militari[26]. Cele mai importante pozi?ii le de?ineau Divizia 38 Infanterie, care închidea Poarta Some?ului pe aliniamentul Teceu Mic-Zal?u, Reme?i ?i divizia 6 Infanterie, care închidea Poarta Mure?ului pe aliniamentul Gurahon?, Berzovia pe Mure?, pân? la v?rsarea în Tisa. În linia întâia erau „aproximativ 20.000 oameni, 72 tunuri ?i 5 trenuri blindate, iar în linia a doua 45.000-50.000 lupt?tori ?i 65 guri de foc”[27]. Cât prive?te calitatea trupelor, acestea erau „bine echipate ?i înarmate cu mitraliere ?i pu?ti mitraliere. Artileria era insuficient? ?i neconstiuit? în comandamente. Cavaleria neorganizat? înc?, ac?iona cu un pluton pe Valea Cri?ului Alb. Instruc?ia ?i disciplina trupelor erau puternic bol?evizate. Cu toate acestea, era de a?teptat o rezisten?? destul de serioas? din partea lor (ungurilor), dat? fiind propaganda ?ovinist?”[28] ?i formarea acestei noi armate pe baza voluntariatului. Solda trupei a crescut la peste 500 coroane pe zi, ceea ce d?dea un plus de motiva?ie. Acestor trupe li se mai al?turau, dup? informa?iile de?inute de comandamentul român, „grupuri de bol?evici ?i garda ro?ie”[29]. Divizia 20 secui, de sub comanda colonelului Kratochwil, era considerat? ca „o mare unitate de elit?”, cu oameni refractari la bol?evism[30].

Spa?iul geografic, caracterizat de un relief nu prea înalt, lipsit de zone accidentate, p?truns adânc de re?eaua hidrografic? care-l br?zda de la est spre vest, privit ?i prin prisma orient?rii pantelor, coborâtoare de la Est spre Vest, era favorabil ducerii ac?iunilor ofensive. Marele Cartier General a dispus trupele pentru a deschide direc?ia strategic? Odorhei, Cluj, Oradea, Szolnok, Budapesta, pe cele dou? direc?ii operative: Poarta Some?ului, deschis? larg pe 40 km ?i Poarta Mure?ului, favorabil? pentru desf??urarea a 2-3 divizii. Fiecare direc?ie operativ? subsuma mai multe direc?ii tactice, la nord direc?iile erau date de râurile Some?, Crasna, Bereteu , Cri?ul Repede, iar la sud de Cri?ul Negru conducea de la Beiu?, la Salonta spre Szolnok, cu o capacitate de ac?iune ?i manevr? pentru o divizie, iar Cri?ul Alb de la Brad spre Sebi?, Ineu, Chi?in?u Cri?, Bekescsaba ?i Valea Mure?ului conducea de la Deva, spre Arad, Mako, Szeged. Aceast? direc?ie asigura lovitura de flanc ?i spate a grup?rii ce se ap?ra pe Tisa.

Studiul documentelor de arhiv? ne permite s? respingem afirma?ia reputatului istoric Constantin Kiri?escu care, în cunoscuta sa lucrare Istoria r?zboiului pentru întregirea României scria c? ofensiva român? a fost „ca o replic? a atacului du?man”, ce s-a dezl?n?uit la trei diminea?a, pe un front de 200 km. Nici afirma?ia c? „inamicul a atacat primul”, f?cut? de Dumitru Preda[31], nu are acoperire documentar? care s? o sus?in?. Campania armatei române din 1919 se înscrie ca una dintre cele mai onorante, care a consfin?it unirea de facto, realizat? de jure la 1 decembrie 1918. Aceast? campanie, dup? cum demonstreaz? Ioan ?epelea în lucrarea sa 1919 o campanie pentru lini?tea Europei[32], înt?re?te concluzia c? efortul politic, dar mai ales militar, al României, ?i-au atins obiectivele. Lini?tea Europei a fost, a?adar, salvat? ?i asigurat? de armata român?, concomitent cu realizarea obiectivului na?ional. Cea mai pre?ioas? informa?ie privind cauza ac?iunii ofensive a armatei române, o reg?sim în jurnalul de opera?ii. „Date fiind pe de o parte atacurile necontenite ale ungurilor contra trupelor noastre [...], pe de alt? parte propaganda bol?evist? [...] precum ?i terorizarea cu arma în mân? a popula?iei române?ti aflat? în teritoriul înc? neocupat”[33] [...] în conformitate cu ordinul 231/10.04.1919, trupele din Transilvania declan?eaz? ofensiva pe tot frontul.

Ac?iunile de lupt? s-au purtat cu îndârjire deoarece inamicul ceda cu greu. Rapoartele operative consemneaz? eforturile depuse de trupele române pentru îndeplinirea misiunilor de lupt? ordonate. Din dramatismul ac?iunilor, din ziua începerii ofensivei, ne oprim asupra luptelor de la Hodod, purtate pentru cucerirea cotei 344. Într-un raport al Diviziei 7 este relatat? lupta solda?ilor Regimentului 16 Infanterie. Satul Hodod era ap?rat cu îndârjire de trupele Regimentului 32 Vân?tori - secui. Pentru stoparea elanului ofensiv al trupelor române, ungurii au realizat fortifica?ii u?oare ?i au mobilizat popula?ia civil?. Peste ani, în 1940, colonelul Kratochwil, pe atunci comandant al diviziei de secui, nota în memoriile sale: „în zorii zilei de 16 aprilie, la orele 3, lini?tea a fost spart? de puternice explozii ale proiectilelor de artilerie ce se pr?v?leau ca ploaia de o parte ?i de alta a drumului ce duce spre Cehu Silvaniei. Satul a fost atacat de for?e române ce ne-au cople?it numeric. La telefon doar atât mi s-a putut comunica: For?e prea puternice! M? retrag![34]”. În acele împrejur?ri, dup? relatarea f?cut? de Kiraly, comandantul subunit??ii de honvezi, când „s-au ivit zorile ?i deja se putea vedea, am ordonat rezervelor s? contraatace, sprijinite de focul pu?tilor mitraliere. Între timp, o bun? parte a trupelor române atacatoare cucerise deja o bun? parte a cotei 344, ?i cu grosul for?elor intrase în satul Hodod”.[35]

Raportul Regimentului 16 Infanterie consemneaz? contraatacul declan?at cu for?e puternice, care au surprins, cu focul pu?tilor mitraliere ?i obuzierelor instalate la nord-est de Hodod, flancul ?i spatele trupelor noastre. Contraatacul inamic - „dup? focurile primite de pe cota 344 ?i dinspre biseric?”[36] a silit trupele române s? se retrag? spre liziera p?durii Mogyoros, c?lare pe drum. Lupta a fost deosebit de violent?. Focul nu a contenit, de o parte ?i de alta, toat? ziua. Kratochwil l?uda eroismul ?i vitejia fl?c?ilor c?pitanului Kiraly, ce s-a pus în fruntea trupelor. Contraatacul, impulsionat de strig?tele „tr?iasc? domnul c?pitan” ?i „Înainte”, reu?e?te s? fac? victime printre români, între cei r?ni?i ?i prin?i în inelul realizat de contraatacul nostru a fost ?i maiorul Rozin, care n-a mai reu?it s? fug?”[37]. Raportul operativ al Diviziei 7 Infanterie consemna evenimentele petrecute între orele 6 ?i 15.30, când tirul de artilerie s-a reglat, iar ac?iunea energic? a rezervelor a oprit contraatacul impetuos. Bombardarea amenaj?rilor genistice, manevrarea cotei 344, cu un pluton comandat de locotenentul Ghiorghiu, a condus la cucerirea cotei ?i a localit??ii Hodod. La ac?iune, potrivit surselor investigate de noi, au participat ?i localnicii. În discu?iile telefonice avute cu e?alonul superior, c?pitanul Kiraly cerea înt?riri. Un atare sprijin era imposibil de acordat, fapt pentru care „a trebuit s? pred?m pozi?ia, ?i s? p?r?sim satul. Am îndemnat pe b?rba?ii care aveau familii ?i gospod?rie s? r?mân?, dac? vor, la vetrele lor. A?a s-a ?i întâmplat, în sat au r?mas b?trâni, iar fl?c?ii ne-au urmat”[38]. Dac? desf??urarea luptelor respect? firul evenimentelor, fiind cam la fel prezentate de ambele tabere beligerante, bilan?ul luptei avea înscrise în documente rezultatele diferite[39]. În jurnalul de opera?ii sunt cita?i 2 ofi?eri mor?i ?i unul disp?rut, iar la inamic 30 mor?i ?i 30 r?ni?i, în timp ce ungurii supraestimeaz? la 450 num?rul celor mor?i ?i r?ni?i, din tab?ra românilor.

Pe direc?ia Cri?ului Repede, trupele Diviziei 6 infanterie au ac?ionat pe trei coloane, cu atacuri combinate de front ?i cu manevre pe flancuri. Nerezistând acestor atacuri puternice, sus?inute de artileria de câmp ?i de munte, inamicul a fost silit s? se retrag?. Odat? str?puns defileul Ciucea, trupele române au trecut la urm?rirea inamicului, pentru a nu-i da r?gaz s? ocupe aliniamente succesive. Hot?rârea luat? de comandantul Regimentului 11 Infanterie, de a simula un atac frontal asupra dispozitivului de ap?rare organizat pe localitatea Negreni, s-a soldat cu succesul realizat prin manevrarea de flanc ?i spate, cu dou? batalioane din Regimentul 10 Infanterie. În zona de opera?ii a Grupului de Sud au avut loc confrunt?ri înver?unate pentru cucerirea defileului Ciuci, Gurahon?, de c?tre osta?ii Diviziei 2 Vân?tori. Dup? atingerea misiunii primei zile, aceste trupe au atacat pe dou? coloane, cea principal? pe Valea Cri?ului Alb, iar cealalt? pe Valea Cri?ului Negru[40], pentru a deschide defileul Ciuci, printr-o manevr? de întoarcere a pozi?iilor de ap?rare. Una dintre manevre a fost executat? de Regimentul Beiu?, prin Divizia 18 ardelean?, pentru st?pânirea vârfurilor, ?i ie?irea din defileu la Va?c?u, pe Cri?ul Negru. Aceste dou? manevre s-au consemnat la Sud, pentru cucerirea defileului Ciuci ?i a localit??ii Gurahon?.

În timpul acestor opera?ii ofensive, Divizia 2 cavalerie a primit misiunea execut?rii unor „recunoa?teri ofensive pentru a surprinde inamicul ?i a-l pune în debandad? ?i de a-l urm?rii în retragere”. Scopul acestor ac?iuni de h?r?uire era acela de z?d?rnicire al ocup?rii pozi?iilor de ap?rare. Diviziile 16 ?i 18 ardelene, ce constituiau rezervele Grupului de Nord, respectiv al Comandamentului, au urm?rit evenimentele din raioanele ocupate prin ordin în e?alonul doi. În Bihor, pe lâng? trupele de honvezi ?i secui, au luat parte la lupte ?i cade?ii din anii 3 ?i 4 ai ?colii militare din Oradea, care au opus o puternic? rezisten??. Manevra f?cut? de Deta?amentul Lt.col.Rasoviceanu a permis întoarcerea dispozitivului ocupat de cade?i. În apropierea Beiu?ului s-au dat lupte violente, încheiate cu 11 r?ni?i din rândul voluntarilor ardeleni ?i un mort. Cinstea de a fi „în fruntea coloanei ce a eliberat Beiu?ul (la 19 aprilie 1919) a revenit tocmai Batalionului 2 din Regimentul ce purta numele ora?ului[41]. În acest timp, flancul drept al Grupului de Nord pusese st?pânire pe punctele tari de la Hust, Satu Mare, Carei, S?cueni. Prin acest succes, al Grupului de Nord, practic armata ungar?, ce se ap?ra pe linia de demarca?ie era scindat? în dou? ?i serios amenin?at? cu încercuirea ?i nerezistând atacului în valuri, s-a retras, uneori în debandad?. Pe ambele maluri ale Cri?ului Repede, trupele generalului Holban înaintau spre Oradea. Pe Valea Barc?ului, Regimentul 24 Infanterie a eliberat localitatea Marghita în ziua de 19 aprilie, iar la stânga dispozitivului, pe Valea Cri?ului Negru, executând un mar? for?at, trupele Deta?amentului Rasoviceanu au atacat noaptea ?i au cucerit, pe 19 aprilie, Tinca ?i Salonta. Ungurii din zon?, proprietari de p?mânturi, teroriza?i de for?ele „ro?ii ?i albe” au ie?it în întâmpinarea armatei române. Chiar fratele grofului ?tefan Tisza (Kalman) a cerut protec?ie armatei române.

În fruntea dispozitivului din centru, mar?ul triumfal spre Oradea, era avangardat de generalul Traian Mo?oiu. Evenimentele se succedau cu repeziciune. Nelini?tea ?i spaima general? era înlocuit? cu bucuria primirii eliberatorilor. Rapoartele unit??ilor evoc? episoade dramatice de lupt?, dar ?i evenimente ciudate, cum ar fi, de pild?, încercarea ofi?erilor din divizia comandat? de colonelul Kratochwil de a „rupe cu regimul politic ro?u de la Budapesta”[42].

La Carei o delega?ie, în frunte cu doi maiori ?i un c?pitan, s-a prezentat pentru parlament?ri, aducând cu ei pe maiorul Rozin, cel c?zut prizonier în luptele de la Hodod, cu propunerea de a „lupta al?turi de români împotriva trupelor ro?ii”. În acest scop, Divizia de secui se concentra în raionul Sovanihaza, Mateszalka. Era îns? prea târziu, trupele române au încercuit ?i dezarmat unit??ile trufa?ului Kratochwil. Suveranul Ferdinand, pentru aceast? isprav?, l-a decorat, la Carei, pe generalul Traian Mo?oiu, cu cea mai înalt? distinc?ie de r?zboi, rezervat? în exclusivitate ofi?erilor, Ordinul „Mihai Viteazul”. Cu valoare de simbol apreciem ?i mul?umirile oficialilor unguri ?i ale popula?iei adresate armatei române, pentru c? i-a „sc?pat de orgia bandelor ungare, angajându-se s? se supun? ordinelor”[43]. Alt? parte de localnici, devotat? cauzei ungurimii, s-a angajat în lupt? „aruncând cu grenade asupra trupelor române. S-au g?sit ??rani mor?i pe linia de lupt?”, scria comandantul Regimentului 4 ro?iori, relativ la luptele duse la Curit?u[44]. ?tirile privind intrarea trupelor române în Oradea au animat via?a ora?ului în care ungurii aveau un puternic centru de recrutare, mobilizare ?i de propagand? bol?evic?. Nu întâmpl?tor Bella Kun aici, la Oradea, ?i-a f?cut stagiatura de revolu?ionar comunist! Trenurile venite dinspre Ciucea ?i Bratca aduceau r?ni?i de pe front, care povesteau despre moralul sc?zut al solda?ilor unguri. Propaganda bol?evic? nu mai func?iona, c?ci trupele se apropiau.

Fiindc? evenimentele de la Oradea sunt cunoscute din cartea Zile tr?ite de Roman Ciorogariu, vom conclude doar c? 20 aprilie 1919 a fost „o zi de glorie”, cum pe bun? dreptate o numise Nicolae Iorga. Generalul Traian Mo?oiu devenise „eroul nostru na?ional”, întâmpinat de primarul Rimler Karoly „la intrarea în ora?, cu pâine ?i sare”[45]. Obiectivul celei de-a dou? etape fusese atins. Marele Cartier General a solicitat acordul Înaltului Comandament Interaliat de continuare a ofensivei pân? la Tisa, din considerente de ordin militar. Dintre aceste considerente amintim: concentrarea armatei ungare în raioane favorabile declan??rii unei contraofensive; adâncimea fâ?iei de ap?rare de pe aliniamentul Satu Mare, Carei, Oradea, Arad nu permitea executarea unor manevre ale rezervelor pentru întrebuin?area lor eficient? în orice sector; necesitatea de a stopa evacuarea rechizi?iilor efectuate în Ardeal. Argumentele de ordin militar se pare c? au prevalat, fapt pentru care generalul Franchet d'Esperey aprecia c? ofensiva român? „va avea în Orient cel mai mare efect politic”[46]. Imediat, Marele Cartier General a transmis ordinul nr.457, din 20 aprilie 1919, care prevedea: continuarea cu maximum de energie a ofensivei ; ocuparea nodurilor de c?i ferate ?i ocuparea podurilor de peste Tisa. Ordinul de opera?ii nr.10 din 21 aprilie 1919 punea în mi?care întregul dispozitiv ofensiv al Comandamentului Trupelor din Transilvania, care a ocupat malul stâng al Tisei, pe tot cursul s?u din Ungaria, pân? la 1 mai 1919.

 

------------------------------------
[19] 1918. Des?vâr?irea unit??ii na?ionale a poporului Român. Recunoa?terea ei interna?ional?, vol. III, Doc. 579
[20] Ibidem, doc.581. La 8 aprilie1919, inamicul - dup? o puternic? preg?tire de foc de artilerie, în care a lansat peste 400 proiectile - a for?at linia de demarca?ie în valea Cri?ului Alb, ocupând localitatea Ciuci. În sectorul Ciucea au fost incendiate 10 case, în localitatea Egeri?te.
[21] Ibidem, p.135
[22] A. M. R., fond Microfilme, rola PII. 1.2614, 691-692
[23] Jurnalul…op.cit.p.135
[24] A.M.R., Ibidem, 564-565
[25] Ibidem
[26] Erdely ezredek a vilaghaboruban 1914-1919, Budapesta,p. 318
[27] General Gheorghe M?rd?rescu, Campania pentru desrobirea Ardealului ?i ocuparea Budapestei (1918-1919), Bucure?ti, 1922, p.40-41
[28] A.M.R., fond Microfilme, rola PII 5.219,593. Situa?ia for?elor ungare la 12 aprilie 1919.
[29] Muzeul Militar Na?ional - Filiala Oradea, Pietre de hotar, vol.I/1997, Ed. Papyrus, Oradea, 1998, p.55. Lt.col. Constantin Mo?incat, Atitudinea autorit??ilor ?i a popula?iei civile ungare fa?? de armata român? de ocupa?ie în perioada august-noiembrie 1919. Col.Kratochwil a ordonat, cu de la sine putere, oprirea trupelor pe aliniamentul Sighet-Zal?u-Zam ?i, în spatele acestui aliniament, a organizat armata. În 1940, într-o bro?ur? propagandistic?, î?i preciza pozi?ia avut? în 1919, ?i atribuia Diviziei 20 Secui rolul „de a fi oprit dezvoltarea ofensivei armatei române spre Budapesta” ?i de a fi salvat Europa de bol?evism. p.56
[30] H.M., op.cit., p.7. Hogy ez nem tortent meg es Kun Bela az oszekottetest a Dnyeszternel allo orosz bolsevistakkal megvalositan nem tudta es hogy a bolsevismus Kozepeuropaban, sot talan egesz Europaban nem terejedt el, ez a Szekely Hadosztaly erdeme, mert 1919 marcius 21-en nem csatlakozott a bolsevizmushoz, hanem ellene fordult. Ezzel Kun Bela hatalma es vele a bolsevismus hallalos dofest kapott, nem tudott terjeszkedni es celjat: hogy egy voros hadseregre szert tegyen, nem erte el. A szekelvek elhatarozasa tehat donto befolyassal volt Europa sorsara es antibolsevista magatartasukkal Europat a bolsevismustol mentettek meg. Ez a szekelyek, a Szekely Hadosztaly lelvulhetetlen, maradando, el nem homalyosithato erdeme. ( C? asta nu s-a întâmplat ?i c? Bela Kun nu a reu?it alian?a cu Dnyeszternel ?i puterea bol?evic? rus? ?i c? în centrul ?i poate în întreaga Europ? bol?evismul nu s-a instalat, asta este meritul Diviziei de secui, c?ci la 21 martie nu s-a aliat cu bol?evicii, ci s-a întors împotriva lor, (sublinierea lui Kratochwil, fapt aproape imposibil, dac? ne gândim c? generalul, la acea dat? colonel, era pe front, iar pe 22 aprilie el a c?zut prizonier, iar trupele sale încercuite la Nyregyhaza au fost dezarmate în mare parte, nota noastr?). Cu aceasta Bela Kun ?i cu el bol?evismul a primit o lovitur? mortal? c?ci nu ?i-au putut atinge ?elul de a forma o armat? ro?ie.Deci hot?rârea secuilor a hot?rât soarta Europei ?i prin pozi?ia antibol?evic? au salvat Europa de bol?evism (exagerare pe care o punem pe seama contextului în care a fost f?cut?, c?ci, cu toat? mândria sa, generalul a avut ?i afirma?ii corecte, aici îns? scopul propagandistic este foarte evident!) Acesta este meritul incontestabil al secuilor, al Diviziei de secui, (Traducerea autorului).
[31] În ap?rarea României Mari. Campania armatei române din 1918-1919, lucrare deosebit de valoroas?, prezint? corect ?i extins ac?iunile militare, cu trimiteri la surse, care îns? infirm? titlurile subcapitolelor.
[32] Ioan ?epelea , 1919. O campanie pentru lini?tea Europei, Ed. Dacia, Cluj Napoca, 1995.
[33] Jurnal opera?ii, op. cit…, p. 145
[34] Erdely ezredek…op.cit. p.319
[35] Ibidem
]36] Dumitru Preda, …op. cit,. p .220
[37] Erdelyi ezredek … op.cit., p.319
[38] Ibidem, p.320
[39] Ibidem, Sursa maghiar? citat? men?ioneaz? c? au fost atacate de 3 Batalioane de infanterie, o companie de cavalerie ?i 2 baterii de tunuri. Pierderi proprii (unguri - C.M.): 18 mor?i, din care7 militari ?i 11 civili (2 femei) ?i aproximativ 20 de r?ni?i. Pierderile românilor au fost: aproximativ 450 mor?i ?i r?ni?i. În curtea bisericii reformate au fost îngropa?i doar 18 mor?i, ceilal?i fiind transporta?i la Cehu Silvaniei.
[40] Dumitru Preda, …op. cit. p.224, Jurnalul… op. cit. p.146-147. Vezi ?i Ioan ?epelea,… op. cit..p.102-120
[41] lt.col. dr. Alexandru Babo?, Regimentul de voluntari „Beiu?” în ap?rarea marii uniri din 1 decembrie 1918, în „Pietre de hotar”, vol.I, p.53
[42] Dumitru Preda,…op. cit. 226
[43] Ibidem, p.227
[44] Arhivele M.Ap.N. fond Microfilme rola P.II. 5.193, c.179
[45] gl. Bg.r. Gheorghe Tudor Bihoreanu, Lt. Col.r. Constantin Mo?incat, ing. ec. Ioan Tulvan , General Traian Mo?oiu - Arhanghel al b?t?liei pentru Ardeal
[46] 1918 des?vâr?irea unit??ii … op.cit. doc.592
footer