Revista Art-emis
PDF Imprimare Email
Col. (r) Lector univ. dr. Tiberiu T?nase   
Duminică, 08 Martie 2015 13:22
Col. (r) Dr. Tiberiu T?nase, art-emis„Jafurile, asasinatele ?i devast?rile au dat rebeliunii un caracter revolu?ionar comunist, explicabil, de altfel, prin primirea în Legiune a elementelor de stânga ?i a celor de la periferia Capitalei”. („Pe marginea pr?pastiei”, Ed. Scripta, Bucure?ti, 1992, vol 1, p. 34).
 
Mi?carea Legionar? (M.L.) a reprezentat pentru Partidul Comunist un concurent însemnat ?i incomod, în lupta pentru cucerirea puterii politice ?i instaurarea unui stat totalitar, deoarece lupta pentru putere presupunea „eliminarea concuren?ilor”, dorin?a de compromitere ?i distrugere a adversarului. Aceast? lupt? devine evident? în condi?iile în care, prin Înaltul Decret nr. 3.151, Statul Român devine „Stat na?ional-legionar, iar Mi?carea Legionar? este singura mi?care recunoscut? în noul stat”[1]. Odat? cu proclamarea statului na?ional-legionar, PCR transmitea noi instruc?iunii ?i directive membrilor s?i în care cerea: „s? speculeze asem?narea între unele principii comuniste ?i legionare ?i s? se strecoare cât mai mult în rândurile c?m??ilor verzi pentru a le compromite; s? speculeze toate nemul?umirile, creâd cât mai multe dificult??i guvernului”[2]. În acest context ?i autorit??ile devin din ce în ce mai preocupate de infiltr?rile elementelor comuniste în ML. Astfel, ministrul de interne, generalul Petrovicescu[3] recuno?tea, în ?edin?a Consiliului de Mini?tri din 29 octombrie 1940, infiltrarea comuni?tilor în Mi?carea Legionar?, men?ionând c?: „De mult? vreme avem informa?ia c? se produce o penetra?ie de comuni?ti în Mi?carea Legionar?”[4]. De asemenea, generalul Antonescu îi comunica lui Hitler la 14 ianuarie 1941 c? „Mi?carea Legionar? s-ar fi anarhizat prin implantarea în rândurile sale a comuni?tilor”[5]. În memorandumul înaintat în aceia?i zi Fuhrer-ului, ?eful statului român sublinia: „Elemente nepreg?tite sau trimise de comuni?ti poart? r?spundera pentru pierderea de popularitate a legiunii, pentru haosul economic care a urmat ?i pentru cre?terea primejdiei de anarhie, în timp ce propaganda comunist? se intensific?”[6]. Documente ale Inspectoratului General al Jandarmeriei, ale Direc?iei Generale a Poli?iei ?i ale S.S.I.-ului con?ineau o serie de informa?ii, care atestau infiltr?ri ale comuni?tilor în rândurile legionarilor speculând toate lipsurile muncitorilor. Astfel, Inspectoratului General al Jandarmeriei, informa prin Ordinul de informa?iuni nr.71/1940, din 1 noiembrie 1940, informa în leg?tur? cu „preocuparea comuni?ilor în elaborarea unui plan pentru introducerea în Mi?carea Legionar? a unor agen?i comuni?ti de încredere”, conform instruc?iunilor primite de la Centru (Moscova), ?i care printre altele, vor c?uta s? provoace sub egida legionar? tulbur?ri ?i manifesta?iuni”[7]. Cauzele care au dus la p?trunderea elementelor comuniste în Mi?carea Legionar? au fost sesizate ?i de Direc?ia General? a Poli?iei în D?rile de seam? din lunile februarie ?i martie, în care erau men?ionate:
a) u?urin?a cu care erau primi?i în Mi?carea Legionar? orice solicitant f?r? vreun control serios;
În ceea ce prive?te aspectele legate de amestecul sovieticilor prin filiera PCd.R, la ac?iunile din timpul rebeliunii a fost publicat un num?r redus de documente. Din documentele studiate de noi în Arhive[8] a reie?it implicarea în rebeliunea legionar? atât a unor comuni?ti români mul?i agen?i ai serviciilor secrete sovietice, cât ?i ai altor agen?i ai serviciilor secrete sovietice. În acest sens în unele documenete sunt men?ionate nume ale unor comuni?ti infiltra?i ?i identifica?i ca participan?i la rebeliune. Astfel se men?ioneaz? c?: „Cu ocazia manifesta?iilor din ziua de 21 ianuarie, la care au luat parte ?i un grup de muncitori ceferi?ti, s-a auzit strigând „Tr?iasc? Rusia Sovietic?!”. Adev?ra?ii legionari au p?r?sit pe manifestan?i, v?zând singuri gre?eala ce au f?cut-o când au primit pe ace?ti muncitori în sânul Mi?c?rii Legionare. Persoanele care au strigat ?i manifestat pentru U.R.S.S. nu s-au putut identifica, majoritatea dintre ei fiind înarma?i cu revolvere[9].
 
Privitor la participarea comuni?tilor la ac?iunile din timpul rebeliunii în Darea de seam? pe luna martie 1941 a D.G.P. se preciza c?: „În timpul rebeliunii, între muncitorii încadra?i în C.M.L. au fost identifica?i numero?i comuni?ti care au participat la demonstra?ii, furturi, jafuri, crime. Sentin?ele pronun?ate de c?tre tribunalele militare confirm? aceast? afirma?ie”[10]. Unii muncitorii, identifica?i ca participan?i la rebeliunea legionar?, sunt men?iona?i, într-o not? din aprilie 1941 ?i anume: Vasiliu Iulius – strungar la Rafin?ria Teleajen a Societ??ii Româno-Americane, comunist notoriu, înscris în cadrele Mi?c?rii Legionare în care a activat pân? în ziua rebeliunii, la care a luat parte activ?; Ionescu Nicolae (zis Dumitrache Nicolae), l?c?tu? la Rafin?ria Teleajen a Societ??ii Româno-Americane, cunoscut ca vechi comunist, se înscrisese în ultimul timp în cadrele Mi?c?rii Legionare în care a activat pân? în ziua rebeliunii, când a fost v?zut luând parte la ac?iunile la care se dedau rebelii. Cojan Constantin, lucr?tor la rafin?ria Teleajen a Societ??ii Româno-American?, comunist notoriu continu? a face propagand? în rândul lucr?torilor a f?cut parte în ultimul timp din mi?carea legionar? ?i a luat parte la rebeliune[11]. De asemenea, mai este men?ionat ?i Lucre?iu Vâlceanu, notoriu comunist ?i fost lupt?tor în Brig?zile Interna?inale Ro?ii din Spania, înscris ulterior în Mi?carea Legionar?, în calitate de redactor al ziarului Biruin?a a difuzat zvonul fantezist c? generalul Dragalina este de partea rebelilor[12]. Demn de semnalat este ?i faptul c?, într-un raport al Direc?iei Generale a Poli?iei, din 28 august 1941 rezulta c? „dup? rebeliune s-a observat c? un num?r însemnat dintre fo?tii muncitori care aderaser? la Mi?carea Legionar? s-au retras ?i au început s? activeze în mi?carea comunist? din care f?cuser? parte anterior. La Atelierele C.F.R. Grivi?a, unde majoritatea elementelor comuniste trecuser? în tab?ra legionarilor, ast?zi se încadreaz? din nou în rândurile mi?c?rii comuniste dînd mîna cu fo?ti tovar??i”[13]. Documentul demostreaz? rolul de „agen?i provocatori” pe care l-au îndeplinit „anumite elemete comuniste” inflitrate în ML. Dar, activitatea „agen?ilor provocatori comuni?ti” este confirmat? ?i de S.S.I., care urm?rid permanent atât activitatea ML cât ?i pe cea comunist? preciza în Nota privind rolul agitatorilor comuni?ti introdu?i în Mi?carea Legionar? faptul c? „Cercurile legionare conduc?toare cred c? ace?ti pseudo legionari (comuni?ti - n.n.) au fost introdu?i în mi?care numai pentru a agita ?i anarhiza ?ara, r?mânând pe mai departe comuni?ti. A?a fiind - sus?in cercurile men?ionate - nu poate fi cazul despre o încadrare a unor legionari în Partidul Comunist, ci despre o revenire a comuni?tior în cadrele partidului dup? ce ?i-au f?cut datoria în cuiburile legionare[14].
 
Amestecul unor comuni?ti în timpul rebeliunii din 21-23 ianuarie 1941, este reluat ?i analizat pe o baz? informa?ional? mai larg? de c?tre S.S.I. în Darea de seam? asupra rebeliunii, întocmit? la sfâr?itul lunii februarie din acela?i an. Se argumenteaz? prin aprobarea dat? de Horia Sima ca reorganizarea Corpului Muncitoresc Legionar (C.M.L.) s? fie f?cut? sub conducerea lui Dumitru Groza, „militant comunist de notorietate”. A?a dup? cum demonstreaz? documentele din Arhiva SSI., comuni?tii se înscriseser? masiv în C.M.L.. De?i, comandantul Mi?c?rii Legionare observase acest fenomen ?i hot?râse o epurare, primirea de noi membri muncitori cu simpatii comuniste a continuat. Comuni?tii s-ar fi înscris în cuiburile legionare pentru a-?i satisface interesele importante: ascunderea scopului lor real, adic? schimbarea orient?rii partidelor na?ionaliste, falsificarea rezultatelor, ob?inerea informa?iilor din diferite compartimente ale vie?ii sociale ?i schimbarea în direc?ii favorabile intereselor U.R.S.S. Comuni?tii ar fi exploatat sl?biciunile lui Horia Sima. Între comandantul Mi?c?rii Legionare ?i conduc?torii Partidului Comunist ar fi existat rela?ii mult mai vechi. Dup? cum atestau date din Arhivele Siguran?ei ?i Ministerului Muncii, Dumitru Groza, unul dintre apropia?ii lui Horia Sima, era în realitate, „unul dintre cei mai încrâncena?i militan?i ai extremismului de stânga”. Prin Dumitru Groza s-ar fi men?inut suprema?ia C.M.L. asupra restului Legiunii, iar Horia Sima i-ar fi luat permanent ap?rarea[15]. Tot în darea de seam? asupra rebeliunii întocmit? de S.S.I. se ofer? ?i alte câteva exemple. Astfel, serviciile de Siguran?? ?i ale S.S.I. se implicaser? în arestarea lui Boris Niconov din Basarabia, trimis de Soviete cu „misiunea de a se introduce la legionari”. Un alt exemplu f?cea referire la cismarul Moga, un alt comunist notoriu din Cern?u?i, care primise suma de 200 000 lei de la Ajutorul legionar spre a se instala ca refugiat la Suceava. Al?i comuni?ti legionari perchezi?ionaser? sediul Centrului informativ Suceava al S.S.I., iar executan?ii au fost Krevinski, Cervinski ?i Viskeron Alois, de asemenea, identifica?i ca notorii comuni?ti infiltra?i în Mi?carea legionar?[16]. Concluzia documentului SSI privind implicarea comuni?tilor, în urma directivelor ?i intereselor Sovietice în rebeliune se impunea de la sine: „Sovietele - c?rora orice complica?ii de ordin politic intern din România le foloseau - au c?utat ?i reu?it prin elementele ce se infiltraser? în rândurile Mi?c?rii legionare, pe de o parte, s? fie informate asupra activit??ii interioare a Mi?c?rii legionare, iar pe de alt? parte de a provoca tot prin acelea?i elemente mi?c?ri ?i ac?iuni anarhice conform cu interesele sovietice”[17]. De altfel, ?i Lega?ia Sovietic? din Bucure?ti, „era de acord cu faptul c? în Mi?carea Legionar? se aflau foarte multe elemente comuniste, foarte bine apreciate, iar mul?i dintre ace?tia, cu ocazia rebeliunii, au a?â?at spiritele provocând dezordini ?i chiar participând la jafuri”[18]. Mai mult, „Sovietele ar fi trimis în România mari sume de bani pentru a fi întrebuin?ate în propaganda legionar?. Cu împ?rtirea lor s-ar fi ocupat conducatorii muncitorilor legionari”[19]. Interesul sporit al „Moscovei” fa?? de situa?ia din România, este demonstrat ?i de un raport documentat transmis de P.C.d.R. la 9 februaire 1941, Interna?ionalei a III – a, cu privire la „statistica devast?rilor, num?rul victimelor, pagubele estimate la circa zece miliarde lei”. Raportul era înso?it de un reportaj filmat “asupra modului în care s-a desf??urat rebeliunea în Capital? ?i cele mai importante centre din ?ar?. În concluzie, P.C.d.R. raporta c? ac?iunea de penetra?ie comunist? în cadrele mi?c?rii legionare a dat rezultate nea?teptate ?i c? ea reprezint? cea mai eficace încercare de revolu?ie în România[20]. În volumele despre M.L., „Pe marginea pr?pastiei”[21], documentele publicate în anexele acestei lucr?ri dezv?luie fapte ?i evenimente ce cu greu pot fi contestate[22]. Concluziile autorit??ilor statului prezentate Pre?eden?iei Consiliului de Mini?tri subliniau c? „jafurile, asasinatele ?i devast?rile au dat rebeliunii un caracter revolu?ionar comunist, explicabil, de altfel, prin primirea în Legiune a elementelor de stânga ?i a celor de la periferia Capitalei”[23]. Fragmente prezentate ?i în lucrarea „Fe?ele Monedei Mi?carea Legionar? între 1941- 1948”, Editura Tritonic, 2010, pp. 208-214.
------------------------------------
[1] Vezi Monitorul Oficial nr.214 bis din 14 septembrie 1940, p. 5414, vezi ?i Buzatu, Gh.; Ciucanu, Corneliu; Iordache, CristianRadiografia Dreptei Române?ti (1927-1941), Editura FF PRESS, Bucure?ti, 1996, p. 60.
[2] Maria Georgescu, Verzii ?i ro?ii, mân? în mân?, în Revista”Dosarele Istoriei”,nr.9/2000, p. 44.
[3]Constantin Petrovicescu(1883-1949). Ofi?er de carier?, general (n-a fost încadrat în Mi?careaLegionar?).. În 1934, Comisar regal în procesul intentat conducerii G?rzii de Fier în urma atentatului de la Sinaia, din 29 decembrie 1933, când rechizitoriul s?u a fost favorabil acuza?ilor. Ministru de interne între 14 septembrie 1940 ?i 20 ianuarie 1941, când a fost destituit de Antonescu. De?i nu a participat la preg?tirea ?i desf??urarea evenimentelor din ianuarie 1941, a fost judecat ?i condamnat la 7 ani temni?? grea. În procesul echipei guvernamentale a lui Ion Antonescu a fost judecat din nou ?i condamnat la închisoare pe via??. A murit în închisoarea Aiud, în 1949, dup? ce executasemai bine de opt ani de temni??.(Evenimentele din ianuarie 1941 în Arhivele Germane ?i Române, Editura Majadahonda Bucure?ti, vol.1 (1998), p. 83, vezi ?i Petculescu Constantin, Mi?carea Legionar?, mit ?i realitate, Editura Noua Alternativ?, 1997, p. 39.
[4] „Pe marginea pr?pastiei”, Ed. Scripta, Bucure?ti, 1992, vol. 2, p. 20.
[5] Vezi, Hitler-Antonescu, coresponden?a ?i întâlniri inedite 1940-1944, vol.I, p. 67.
[6] Mihai Pelin, Miza R?zboiului, Editura Viitorul românesc, 2000, p. 103.
[7] Ordinul de informa?iuni nr.71/1940, din 1 noiembrie 1940, ANB, fond Legiunea de Jandarmi Bucure?ti, D.25/1940, f 48.
[8] A se vedea DANIC, ASRI ?i ale MAPN. Din Arhiva Serviciului Român de Informa?ii, (ASRI,) am cercetat fondul documentar (Fond “D”-documente) În urma cercet?rilor efectuate în fondurile Direc?iei Arhivelor Istorice Centrale (DANIC) ?i la Arhivelor Na?ionale Bucure?ti (Filiala Arhivelor Municipiului Bucure?ti) am selectat documente care con?in numeroase informa?ii valoroase, unele dintre acestea fiind cercetate în premier?. Dintre fondurile cercetate men?ion?m: Ministerul de Interne Diverse, Inspectoratul General al Jandarmeriei (1831-1949), Direc?ia General? a Poli?iei (1906-1946), Pre?edin?ia Consiliului de Mini?tri-Serviciul Special de Informa?ii (1927-1948), Prefectura Poli?iei Capitalei (1941-1944), etc. .
[9] Vezi, Auric? Simion, Regimul politic din România în perioada septembrie 1940-ianuarie 1941 ?i Istoria PCR, sintez?, documentar, vol.V.
[10] Darea de seam? pe luna martie 1941 a DGP -ANB, fond DGP d12/1941, f 24.
[11] Not? privind comuni?tii identifica?i ca participan?i la rebeliunea legionar?, ANB, Raport, fond DGP, Dos.30/1941, f. 346.
[12] Cristian Troncot?, Eugen Cristescu, Asul Serviciilor Secrete Române?ti, p. 69.
[13] Raport privind cercurile comuniste, ANB, fond DGP, Dosar 12/1941, f.29, ?i 151.
[14] Nota privind rolul agitatorilor comuni?ti introdu?i în Mi?carea Legionar?, ASRI, fondD D1012/1941, f 27.
[15] Dare de seam? asupra Rebeliunii de la 21- 22 ianuarie 1941 întocmit? de SSI în Documente SSI despre pozi?ia ?i activit??ile politice din România- 6 septembrie 1940- 23 august 1944- vol I, p.104, Ed. INST 2005.
[16] Februarie 1941 Dare de seam? asupra Rebeliunii de la 21- 22 ianuarie 1941 întocmit? de SSI în Documente SSI despre pozi?ia ?i activit??ile politice din România- 6 septembrie 1940- 23 august 1944- vol I, p.105, Ed. INST 2005.
[17] Cristian Troncot?, România ?i frontul secret, Editura Elion, Bucure?ti, 2008, p. 286.
[18] Not? a DGS, din martie 1941, A. N. B, fond DGP, Dosar 1/1941, f. 2.
[19] Ordinul nr.87/1941 A. N. B., fond DGP, D.2/1941, f. 11.?i f. 97.
[20] Nota DGP din 9 februarie 1941, ANB, fond, DGP, 1941, f 1.
[21] Autori sunt colonelul Marin Alexandru ?i un colectiv de anali?ti (de la Sec?ia a II-a a Marelui Stat Major ?i SSI) pe care l-a coordonat. To?i ace?tia au realizat forma final? acceptat? de Pre?edin?ia Consiliului de Mini?tri ; Referindu-se la lucrarea “Pe marginea pr?pastiei”, profesorul universitar doctor Ioan Scurtu, subiniaz? c? lucrarea prezint? prin documente autentice, preg?tirea ?i desf??urarea rebeliunii legionare din ianaurie 1941, vezi „Pe marginea pr?pastiei”, Ed. Scripta, Bucure?ti, 1992, vol 1, p. 16.
[22] Cristian Troncot?, SSI versus Mi?carea Legionar?, în Dosarele Istoriei, nr.4/1997, p. 22.
[23] “Pe marginea pr?pastiei”.vol. I, p. 34.
footer