Revista Art-emis
PDF Imprimare Email
Prof. univ. dr. Ioan Scurtu, Membru A.O.?.R.   
Joi, 05 Martie 2015 13:13

Prof. univ. dr. Ioan Scurtu, art-emisTezaurul României a fost transportat la Moscova într-un context istoric extrem de dificil pentru statul român. Dup? înfrângerile militare din toamna anului 1916, exista teama c? trupele Puterilor Centrale ar putea ocupa întreaga ?ar?, iar oficialit??ile refugiate la Ia?i au decis s? pun? în siguran?? valorile de tezaur, în Rusia, stat aliat. Au fost dou? transporturi: primul - con?inând Tezaurul B?ncii Na?ionale a României - în decembrie 1916, cu un tren de 17 vagoane, cel de al doilea - cu arhivele statului, colec?ia numismatic? a Academiei Române, tablouri, odoare biserice?ti ?i alte valori de patrimoniu - în iulie 1917. Toate acestea au ajuns cu bine la Moscova ?i au fost depozitate la Kremlin. Transportul s-a f?cut pe baza unor documente semnate la nivelul unor înalte oficialit??i din România ?i Rusia. În protocolul semnat în ziua de 14 decembrie 1916 de ministrul de Finan?e Victor Antonescu ?i A. Mossoloff, ministrul Rusiei în România, se men?iona: „Tezaurul B?ncii Na?ionale a României, precum ?i celelalte l?zi se g?sesc, începând din ziua în care au fost încredin?ate delegatului Guvernului Imperial ?i înc?rcate în vagoane, sub garan?ia Guvernului Imperial al Rusiei în ceea ce prive?te securitatea transportului, securitatea depozit?rii, precum ?i a înapoierii în România”. Dup? ce puterea a fost preluat? în Rusia de bol?evicii condu?i de V. I. Lenin, s-a ajuns la ruperea rela?iilor diplomatice între cele dou? state. La 13 ianuarie 1918, Sovietul Consiliului Comisarilor Poporului al R.S.F.S. Ruse f?cea cunoscut c? „Tezaurul României, aflat în p?strare la Moscova, se declar? intangibil pentru oligarhia român?. Puterea sovietic? î?i asum? r?spunderea de a p?stra acest tezaur pe care îl va preda în mâinile poporului român”.

Problema Tezaurului a constituit, în perioada interbelic?, obiectul multor taton?ri din partea ambelor p?r?i, dar nu s-a ajuns la negocieri concrete. În 1935, Uniunea Sovietic? a restituit o parte din Tezaur - în principal documente de arhiv? - împreun? cu osemintele lui Dimitrie Cantemir. Oficialit??ile române au acordat pu?in? aten?ie Tezaurului, concentrându-se asupra organiz?rii unei primiri fastuoase a r?m??i?elor p?mânte?ti ale fostului domnitor al Moldovei. În 1956, Uniunea Sovietic? a decis s? mai restituie o parte din Tezaur. De aceast? dat?, oficialit??ile române au asigurat o larg? publicitate valorilor primite, cu care s-a organizat o expozi?ie la Muzeul de Art? al Republicii Populare Române. Pentru prima dat?, problema Tezaurului a fost ridicat? oficial în fa?a conducerii sovietice în septembrie 1965, cu ocazia vizitei delega?iei de partid ?i de stat a României, în frunte cu Nicolae Ceau?escu la Moscova Liderii de la Kremlin au fost surprin?i de aceast? „îndr?zneal?”, ripostând c? ?i România avea datorii de achitat fa?? de Uniunea Sovietic?, drept care chestiunea Tezaurului ar trebui „îngropat?”. Replica primului ministru Ion Gheorghe Maurer a fost clar?: „problema este deschis?, ea va trebui rezolvat? în cadrul unei discu?ii viitoare”. 

Pre?edintele Ion Iliescu a ridicat ?i el, în 1991, problema Tezaurului în discu?ia cu Mihail Gorbaciov, pre?edintele U.R.S.S., dar acesta s-a situat pe pozi?ia predecesorilor s?i: nu cunoa?te problema, se va interesa despre ce este vorba. Abia în cursul negocierilor pentru încheierea Tratatului politic între România ?i Federa?ia Rus? s-a ajuns la o formul? de compromis. Partea rus? nu a acceptat ca Tezaurul s? figureze în Tratatul semnat la nivelul ?efilor de stat (pre?edin?ilor), ci într-o Declara?ie comun?, isc?lit? de cei doi mini?tri de Externe.

Tratatul politic a fost semnat la 4 iulie 2003 de Ion Iliescu - pre?edintele României ?i Vladimir Putin - pre?edintele Federa?iei Ruse. Declara?ia comun? - isc?lit? de cei doi mini?tri de Externe: Mircea Geoan? ?i Igor Ivanov - prevedea: „Consider?m important ca o Comisie Comun?, de interes public, investit? cu autoritate, constituit? din istorici, în componen?a c?reia vor intra, de asemenea, speciali?ti în domeniul finan?elor, economiei, arhivelor, muzeologiei ?i în alte domenii în func?ie de necesit??i, s? se ocupe de studierea problemelor izvorâte din istoria rela?iilor bilaterale, inclusiv problema Tezaurului românesc. Constituirii ?i activit??ii acestei Comisii i se va acorda sprijinul corespunz?tor”. Dup? ce partea rus? l-a numit în func?ia de copre?edinte al Comisiei Comune pe Aleksandr Ciubarian, directorul Institutului de Istorie Universal? al Academiei de ?tiin?e a Federa?iei Ruse, s-a considerat necesar ca din partea român? s? fie numit directorul Institutului de Istorie „Nicolae Iorga” al Academiei Române, care în acel moment era Ioan Scurtu. În Regulamentul de func?ionare, adoptat în mai 2004, se prevedea: „Comisia are ca obiect de activitate studierea - în cadrul chestiunilor izvorâte din istoria rela?iilor bilaterale - cu prioritate a problemei Tezaurului românesc”, ?i „Dup? solu?ionarea problemei Tezaurului românesc, Comisia va putea studia ?i alte probleme izvorâte din istoria rela?iilor bilaterale la ini?iativa oric?reia dintre p?r?i, pe baza de în?elegere reciproc?.”

Se f?cea astfel un important pas înainte pe calea plas?rii Tezaurului în fruntea problemelor izvorâte din istoria rela?iilor bilaterale.

Prima sesiune a Comisiei Comune s-a desf??urat la Bucure?ti în zilele de 19-21 octombrie 2004. Nu poate fi exclus? ipoteza c? în 2003-2004, pre?edintele Vladimir Putin s? fi urm?rit restituirea, chiar par?ial?, a Tezaurului românesc, pentru a demonstra decizia Federa?iei Ruse de a rezolva chestiunile litigioase pe care le avea cu România, iar pe de alt? parte pentru a folosi aceast? atitudine ca un argument în negocierile cu Japonia vizând retrocedarea tezaurului rusesc.

A?a se poate explica faptul c? Aleksandr Ciubarian a acceptat f?r? nici o rezerv? înscrierea în Regulamentul de func?ionare a Comisiei Comune a abord?rii cu prioritate a problemei Tezaurului românesc. De asemenea, întrebarea (confiden?ial?) pe care Ciubarian a adresat-o în octombrie 2004 copre?edintelui român cu prilejul primei întruniri a Comisei Comune: „Ce ar putea fi semnificativ de restituit din Tezaurul românesc?” Întrebarea sugera ideea c? Federa?ia Rus? avea în vedere restituirea a ceva „semnificativ” din acest Tezaur. Urm?toarele sesiuni ale Comisiei Comune s-au desf??urat la Moscova. Cea de-a doua în intervalul 21-22 iunie 2005, cea de-a treia între 4 ?i 6 aprilie 2006. În activitatea Comisiei Comune factorul politic a jucat rolul decisiv. „Temperatura” politic? existent? în rela?iile dintre România ?i Federa?ia Rus? s-a transmis ?i acestei Comisii. Partea rus?, binevoitoare ?i relativ deschis? la început, a devenit tot mai rigid? ?i necooperant?. În primul rând, partenerii ru?i au recurs la argumente de ordin ?tiin?ific: cercetarea trebuia s? aib? la baz? documente. Dar membrii Comisiei (partea rus?) nu au primit aprobarea pentru cercetarea documentelor aflate în arhivele din Federa?ia Rus?. S-au f?cut demersuri care nu au avut succes, dar vor insista în continuare.

Partea român? a oferit copii dup? inventarele valorilor B.N.R. transportate la Moscova: detaliate, clare, indubitabile. S-a r?spuns c? Partea rus? nu a g?sit inventarele primite de oficialii ru?i în momentul pred?rii Tezaurului. Dar ei (istoricii din Comisia Comun?) erau deci?i s? insiste. Pe lâng? aceast? metod? a „tragerii de timp” pân? la ob?inerea accesului la arhive, partea rus? a recurs la tactica introducerii în dezbatere a altor teme. Ore în ?ir s-au consumat cu interven?iile privind bunurile l?sate în Moldova de armata rus? în 1917-1918, cu jafurile ?i crimele armatei române pe teritoriul sovietic în 1941-1944 etc., etc. Declara?iile f?cute de oficialii de la Bucure?ti la adresa regimului politic din Rusia ?i a politicii ei externe, considerate a fi ofensatoare de liderii de la Kremlin, a dus la „înghe?area” rela?iilor dintre cele dou? state, astfel c? ?i Comisia Comun? a început s? „bat? pasul pe loc”. Nu numai contextul politic a fost nefavorabil, ci ?i modul în care cea mai mare parte din mass-media româneasc? a abordat problema Tezaurului ?i mai ales a Comisiei Comune.

„Manipulatorii” de la Bucure?ti nu vedeau cu ochi buni existen?a acesteia, apreciind c? nu trebuia f?cut nici un pas în direc?ia Rusiei, deoarece România era datoare s? mearg? numai spre N.A.T.O., S.U.A. ?i Uniunea European?. S-a recurs - pentru dezinformarea opiniei publice din România - la men?ionarea discu?iilor din sânul Comisiei, unde partea rus? ar fi cerut desfiin?area acesteia. Era un fals grosolan, deoarece, oricât de aprige ar fi fost dezbaterile, niciodat? nu s-a ridicat o asemenea problem?. O bun? parte din mass-media româneasc? a sus?inut teoria potrivit c?reia Rusia accepta s? restituie Tezaurul, dar nu oficial, ci printr-o firm? particular?, special constituit? în acest scop. S-a lansat idea c? tezaurul B.N.R. a fost deja transportat în b?nci din Elve?ia, dar Pre?edin?ia, Guvernul ?i conducerea B.N.R. nu accept? s?-l preia. Asupra oficialit??ilor române s-ar fi f?cut presiuni din partea altor state - Germania, S.U.A., Elve?ia, Japonia, ba chiar ?i a Cur?ii Interna?ionale de Justi?ie de la Haga - dar oficialit??ile române s-au înc?p??inat în refuzul lor de a primi Tezaurul. S-a insistat c? era suficient ca pre?edintele P?r?ii române în Comisia Comun? s? semneze de primire ?i Tezaurul B.N.R. ajungea imediat la Bucure?ti. Erau, toate acestea, diversiuni prin care se urm?rea desfiin?area Comisiei, deoarece era limpede c? Partea rus? ar fi putut invoca faptul c?, de vreme ce Partea român? a ales o alt? cale de abordare a problemei Tezaurului, aceast? Comisie nu-?i mai avea rostul. Totu?i, Comisia a supravie?uit, rezistând atât atacurilor deschise, cât ?i celor subterane. Dup? multe demersuri f?cute de diploma?ii români, dar ?i ca urmare a aducerii problemei Tezaurului românesc în discu?ia Adun?rii Parlamentare a Consiliului Europei, oficialit??ile de la Moscova au acceptat s? aib? loc întâlnirea copre?edin?ilor Comisiei, în octombrie 2012. Dup? o întrerupere de ?ase ani, s-a c?zut de acord ca lucr?rile Comisiei Comune s? se desf??oare în martie 2013 la Bucure?ti. Aceast? decizie nu a fost respectat? de partea rus?, care a cerut amânarea întâlnirii pentru var?, apoi pentru toamn?. Cert este c? reuniunea nu a avut loc nici în 2013, nici în 2014.

F?când un bilan? peste ani, se poate aprecia c? în problema Tezaurului s-au înregistrat anumite progrese: de la taton?rile diploma?ilor ru?i ?i români din anii ’20 ai secolului al XX-lea, la restituirile din 1935 ?i 1956; de la ridicarea oficial? a acestui subiect în întâlnirea la nivel înalt din 1965 la Declara?ia româno-rus? din 2003, de la constituirea Comisiei Comune la stabilirea prin Regulament c? se va aborda mai întâi problema Tezaurului românesc, ?i dup? clarificarea acesteia a celorlalte teme.
Importante sunt - pentru istorie - concluziile la care s-a ajuns în cadrul celor trei reuniuni ale Comisiei Comune.
1. Tezaurul românesc a fost transportat la Moscova pe baza unor documente cu valoare de tratate interna?ionale;
2. Rusia s-a angajat s? p?streze Tezaurul ?i se oblig? s?-l înapoieze statului român;
3. Tezaurul nu a fost risipit în anii r?zboiului civil - acesta exista ?i a fost reinventariat în 1923-1924;
4. Rusia Sovietic? ?i-a asumat actele încheiate de Rusia ?arist?, dovad? fiind faptul c? V. I. Lenin a exprimat, în ianuarie 1918, angajamentul puterii sovietice de a p?stra Tezaurul românesc ?i a-l preda „în mâinile poporului român”.
Povestea Tezaurului trebuie s? continuie. Vor fi necesari noi pa?i pe calea clarific?rilor pe care Comisia Comun? le poate aduce. Faptul c? aceast? Comisie exist? este extrem de important, deoarece ofer? cadrul oficial (recunoscut de oficialit??ile de la Kremlin) pentru rezolvarea problemei Tezaurului românesc. ?i poate într-o bun? zi, Administra?ia Federa?iei Ruse va decide s? înapoieze Tezaurul României, dovedind c? este un stat care-?i recunoa?te propria-i semn?tur? ?i ca un stat civilizat î?i respect? angajamentele interna?ionale asumate.
Not?: Pentru detalii, cei interesa?i au la dispozi?ie cartea: Ioan Scurtu, Tezaurul României de la Moscova. Note ?i m?rturii despre activitatea Comisiei Comune româno-ruse (2004-2012), Bucure?ti,
footer