Revista Art-emis
PDF Imprimare Email
Conf. univ. dr. Gheorghe D. Iscru   
Miercuri, 18 Februarie 2015 20:46

Conf. univ. dr. G.D. Iscru, art-emisDecebal, Horea „rex Daciae” ?i Avram Iancu - Repere ale perenit??ii Neamului

La Festivalul „Adev?rul despre Daci” (10-12.10.2014) am expus o comunicare ?tiin?ific? pe care, rev?zând-o, am reintitulat-o: „Strategia repudierii spiritualit??ii na?ionale”. Comunicarea avertiza asupra a ceea ce spune mai cuprinz?tor aceast? reintitulare, adic? amplificarea ?i la noi, în plan spiritual, a unui fenomen, i-am zis straniu ?i diabolic, chiar dac?-l consider?m himeric, sintetizat într-o cugetare „la ordinea zilei” în acest context interna?ional încrâncenat cu implica?ii grave în planuri na?ionale, fenomen ajuns într-un punct culminant chiar prin „înalte” voci ale spiritualit??ii interne. Cugetarea începe astfel: „Pentru lichidarea unui popor se începe prin a-i altera memoria: îi distrugi c?r?ile, cultura, religia, istoria ?i apoi vine altcineva care-i va scrie alte c?r?i, îi va da o alt? religie, alt? cultur?, îi va inventa alt? istorie. Între timp poporul începe s? uite ceea ce este sau ceea ce a fost iar cei din jur vor uita ?i mai repede...” Convingerea noastr? c? acest fenomen straniu ?i diabolic este totu?i himeric se bazeaz? pe adev?rul statuat dintru început ?i acreditat de istorie, adev?r reflectat ?i în cunoscuta zical? na?ional?: „Nu mor caii când vor câinii”. Au fost îns? ?i poate vor mai fi în istoria popoarelor momente cruciale când se pune problema de „a fi sau a nu (mai) fi”! ?i atunci, numai în unitate na?ional? de sim?ire ?i ac?iune este salvarea. Avem în acest sens repere istorice. Când „jefuitorii popoarelor” („latrones gentium”), cum îi numeau contemporanii pe mercenarii Imperiului roman - sau „m?celarii istoriei antice” cum le spune un dacolg de azi - porniser? împotriva Daciei edenice, Decebal, într-una din ultimele porunci pentru rezisten??, consemnat? pe una dintre „t?bli?ele” de la Sinaia - pe care nu întâmpl?tor s-au repezit cei interesa?i s? le distrug? iar pe cele sc?pate de la distrugere sau de la risipire s? le declare, cu dezinvoltur?, false, Decebal, deci, lansa chemarea c?tre ai s?i: „Împreun? biruin?? sau va veni întunericul pentru to?i rumunii[1]. Era un moment de r?scruce!

L-a în?eles bine, peste timp, pe Decebal, marele poet român ardelean George Co?buc - un pasionat pre?uitor ?i iubitor al istoriei ?i al memoriei str?mo?ilor no?tri reali - în puternicul poem „Decebal c?tre popor”, din care re?inem: „Din zei de-am fi scoborâtori/ C-o moarte tot suntem datori!/ [...] Dar nu-i tot una leu s? mori/ sau câne-nl?n?uit”. ?i Decebal încheia „Eu nu mai am nimic de spus!/ Voi bra?ele, jurând, le-a?i pus pe scut!/ Puterea este-n voi/ ?i-n zei dar v? gândi?i, eroi/ C? zeii sunt departe, sus/ du?manii lâng? noi”. Iar??i, peste timp, când românii ardeleni, ??rani - temelia na?iunii ?i în acest spa?iu na?ional -, dup? multe manifest?ri pa?nice ?i mai pu?in pa?nice au în?eles c? nu mai este de tr?it sub dubla xenocra?ie maghiaro-imperial?. ?i în 1784 (se împlinesc anul acesta 230 de ani) s-au ridicat în tumult în revolu?ia lor na?ional?, avându-l în frunte pe Horea. S-a speriat cumplit nobilimea maghiar? ?i s-a gr?bit s?-l determine pe împ?rat s?-i reprime pe valahii r?zvr?ti?i, altfel Horea va ajunge „Rex Daciae” (regele Daciei), demnitate pe care o râvnea ?i casa imperial?; ?i înc? alt? cas? imperial?. ?i „revolu?ia lui Horea” a r?mas pilduitoare pentru poporul care a f?cut-o ?i care a v?zut în ea chiar mai mult decât se speriaser? nobilii maghiari iar aceast? viziune, amplificat?, a r?mas în tradi?ia popular?: „Când a fost Horea-mp?rat/ Domnii nu s-au descul?at/ Prânz la mas? n-au mâncat/ Nici în pat nu s-au culcat”. Deci nu „doar” „rege al Daciei” l-au v?zut valahii pe Horea al lor ci chiar împ?rat, cum v?zuse odinioar? un istoric antic pe Burebista, unificator al „împ?r??iei” sale - Dacia Mare.

Înc? peste timp, în 1848, când a izbucnit „prim?vara popoarelor”, hot?rându-se s? preia conducerea revolu?iei românilor în mun?i, împotriva urma?ilor acelor nobili de la 1784, gândind c? ace?tia nu pot fi „convin?i” decât „cu lancea, ca Horea”, s-a ridicat Avram Iancu ?i a lansat în stilul s?u, precum odinioar? Decebal, chemarea: „No, hai! Sau punem pumnul în pieptul furtunii s-au pierim!” ?i, biruind, chiar dac? dezam?git de perfidul împ?rat, marele Iancu a urcat în panteonul Neamului. Acum, fiind vorba de un pericol similar al unei previzibile furtuni prin amintitul fenomen straniu ?i diabolic, ajuns ?i la noi, în plan spiritual, la un punct culminant prin voci din propria noastr? Cas? - ceea ce este foarte grav! - ne st? în voin?? ?i în putere ca prin metode adecvate, aplicate ferm, s? oprim r?t?cirea irespinsabil? a unora care, întrecând m?sura, au ajuns s? repudieze cultura na?ional?, istoria ?i ?tiin?a noastr? istoric?, na?iunea român?, na?ionalismul ca pav?z? a na?iunii, chiar con?tiin?a na?ional? ?i ?ara îns??i. În ce prive?te revolu?ia condus? de „treimea revolu?ionar?”, Horea, Clo?ca ?i Cri?an (cum zice chiar istoricul David Prodan), ea a fost considerat? pân? acum în toate felurile de c?tre istoricii no?tri. Primul istoric al ei, ardeleanul Alexandru Sterca Sulutiu n-o define?te, în cartea sa, revolu?ie, ci titreaz?: „Istoria Hori ?i a poporului românesc din Mun?ii Apuseni ai Ardealului” (1860). Dar prima carte a unui istoric amplu documentat, ardeleanul Nicolae Densu?ianu - care apoi avea s? devin? ctitorul dacologiei moderne - o nume?te revolu?ie: Revolu?ia lui Horea în Transilvania ?i Ungaria, 1784-1785, scris? pe baza documentelor oficiale (Bucure?ti, 1884, p.523), carte premiat? de Academia Român? (referent, B.P. Ha?deu).

Marele istoric român ardelean David Prodan a început prin a o numi r?scoal? în teza sa de doctorat: „R?scoala lui Horea în comitatele Cluj ?i Turda” (1938) ?i a r?mas la aceast? convingere pân? la ultima edi?ie: „R?scoala lui Horea” (Ed. ?tiin?ific? ?i Enciclopedic?, Buc. 1979, dou? volume, reeditate în 1984). Era, atunci, un context politic intern delicat, priceput îns? de contemporani. Ap?ruse ?i cartea academicianului ?tefan Pascu care opta pentru a fi numit? revolu?ie. Se prev?zuse ?i o comemorare la bicentenarul ei. Se putea „merge” pe conceptul de revolu?ie, academicianul ?tefan Pascu fiind o autoritate. Regimul îns? a evitat s? o comemoreze ca revolu?ie c?ci deja lansase tema politic? a „revolu?iei agrare” dar c?reia, ezitând, i-a dat con?inutul de „mecanizare ?i chimizare a agriculturii”. Or, revolu?ia din 1784 fusese puternic? iar programul ei agrar fusese chiar mai radical decât al revolu?iei din 1848. Nu s-a discutat deschis aceasta dar pe „circuit închis” se va fi pus „problema”: s? nu-i vin? „cuiva” gândul pentru o ... revolu?ie ??r?neasc?, precum aceea a lui Horea, cu acea revenire a p?mântului la ??ranii ce fuseser? deposeda?i samavolnic prin „colectivizare”. ?i atunci, evenimentul a fost comemorat ca r?scoal? pe temeiul c?r?ii de mare autoritate ?tiin?ific?, reeditat?, a istoricului David Prodan.

David Prodan r?m?sese la conceptul de r?scoal? fie din convingere, fie din consecven?? de autor - evident, cu cea mai ampl? documentare ?i comentare a evenimentelor. ?i a „preferat” s? se contrazic? singur decât s? schimbe conceptul! În finalul volumului al doilea (Un cuvânt de încheiere, p. 703-714), concluziona c? nu este nimic ne??r?nesc în aceast? ac?iune: vreo influen?? „burghez?”, „muncitoareasc?”, „intelectual?”, „masonic?” etc. Dar recunoa?te c? fa?? de ac?iunile ??r?ne?ti de acest gen, medievale, aceasta „nu ?inte?te spre ameliorarea ci spre r?sturnarea raporturilor feudale” (medievale, n.n., p. 709, s.n.). Deci, propagandistic, tumultul a avut o „viziune radical?”, f?r? echivoc revolu?ionar?, „viziune ?intind mai departe decât programele agrare ale revolu?ie secolului urm?tor” (Ibidem, s.n.). Obi?nuit îns? cu verbiajul marxist, parc? îi pare r?u de cele afirmate ?i ?ine s? comenteze: c? este vorba de „radicalism de r?scoal? ??r?neasc?, nu de revolu?ie burghezo-democratic?” „deoarece ??r?nimea nu poate cuprinde întreg complexul social politic” (ibidem, s.n.). Evident, ??ranii vorbeau „pe limba lor” dar autorul parc? „uit?” greutatea vorbelor ??r?ne?ti care vizau desfiin?area temeliilor medievale ale societ??ii: desfiin?area nobilimii ca clas? asupritoare, desfiin?area iob?giei, nobilii s? tr?iasc? din munca lor, din vreo „slujb? împ?r?teasc?” ?i s? pl?teasc? ?i ei „ „bir” ca „poprul de rând”. P?mântul s? fie dat, integral, ??ranilor care-l munceau! Ca „implica?ii na?ionale - prin excelen?? de mentalitate modern?! -, ac?iunea a fost realizat? - constatase autorul - de „iobagii români” ?i „împotriva nobililor ?i ungurilor”. Iar acestor ??rani români, - temelia na?iunii, confirm? autorul! - le „revine pe deplin meritul de a fi deschis, de la sine, procesul revolu?ionar de emancipare a na?iunii chiar de la temeliile sale” (p. 711-712, s.n.). În sfâr?it - se accentueaz? înc? autocontrazicerea autorului -, c? „în cadrul istoric al poporului român însu?i, pe plan social e prima lui ac?iune revolu?ionar? în sensul desfiin??rii raporturilor feudale (medievale, n.n.) iar pe plan na?ional „adânce?te con?tiin?a româneasc?, ascute adversit??ile, d? un nou imbold luptei na?ionale în genere” (p. 712, s.n.).

Întregul „cuvânt de încheiere” - deci, concluziile la întrega carte! - contrazice conceptul de r?scoal? din titlul lucr?rii. De altfel, autorul, fost membru al Partidului Comunist din România (din convingere!), dar abandonând carnetul ro?u când a în?eles cine sunt comuni?tii ?i ce vor ei atunci când au luat conducerea ??rii, din 1944 - ?i de aici marginalizarea acestui istoric, nedrept??ile suportate -, David Prodan a r?mas totu?i cu un „reziduu” de „concep?ie marxist?” dup? care ??ranii în timp istoric n-au putut ?i nu pot s? „fac?” revolu?ie; c? la revolu?ia zis? „burghezo-democratic?” au urmat „burghezia”, la cea socialist? au urmat „proletariatul”; c? singuri n-au ?tiut ?i nu ?tiu ce trebuie f?cut pentru a tr?i ?i ei mai bine! Dar Programul „revolu?iei lui Horea” prevede clar ce trebuie f?cut pentru o nou? societate mai dreapt? ?i mai bun?. Iar influen?a acestei ac?iuni a fost covâr?itoare în perspectiva revolu?ionar?, în procesul revolu?ionar obiectiv ce se desf??ura în aceast? etap? de rena?tere na?ional? modern?. Aplicat, pentru Ardeal, pe considera?iile acestea (?i înc? se mai pot dezvolta), în cartea noastr?: „Începutul rena?terii na?ionale moderne în istoria României” (2007), am expus deja regândirea conceptului de revolu?ie în cadrul acstei etape de tranzi?ie la Epoca modern?, etap? care începe atunci când „vechiul sistem”, medieval (nu feudal!) devine anacronic ?i frenator ?i, ac?ionând în sens modern for?ele pozitive ale na?iunii, se încheie atunci când Societatea se a?eaz? pe temeliile moderne ale Suveranit??ii poporului. În cuprinsul acestei rena?teri na?ionale v?zut? ca proces revolu?ionar obiectiv, pot avea loc unul sau mai multe „momente” revolu?ionare - insurec?ii, unele învinse, dar ?i alte ac?iuni revolu?ionare, adic? de eliminare a anacronismelor -, în func?ie de specificul evolu?iei istorice în fiecare ?ar? în context interna?ional.

Revenind la Ardeal, unde din plin Ev mediu elita social? la români nu mai era format? din elemente ale unei nobilimi române?ti (nobilimea român? o desfiin?ase regalitatea maghiar?; cei care nu s-au catolicizat, apoi cei care nu s-au calvinizat au ajuns „nobili în opinci”!) iar românii, covâr?itor majoritari, nu au fost accepta?i în acel monstru tricefal „Unio Trium Nationum”. Speran?a la români putea fi „intelighen?a” ardelean? (a?a ?i în celelalte spa?ii din Vest ?i din Nord), precum a ?i fost, care ?i-a f?cut datoria, întreprinzând ac?iuni revolu?ionare în etapa rena?terii na?ionale moderne, pentru o Societate modern?, cu deosebire în secolul al XVIII-lea ?i în continuare; în Ardeal, Mi?carea Supplexului început? prin Inochentie Micu, continuat? în 1791-92, în 1804, celebra „?coal? ardelean?” în efortul s?u pozitiv; ac?iuni similare au fost ?i în spa?iile na?ionale aferente din Vest ?i Nord; la fel în Bucovina (Nordul Moldovei). Deci, în Ardeal ?i în celelalte spa?ii na?ionale aferente s-a desf??urat un proces revolu?ionar de Rena?tere na?ional?, fie al „intelighen?iei” române?ti, fie la „temelia na?iunii”, cum zice istroicul David Prodan, unde se situau ??ranii valahi care s-au fr?mântat continuu iar la 1784 a avut loc o revolu?ie ??r?neasc?, cu „privirea înainte” spre o Societate modern?, exprimându-se în limba ?i prin fapta lor, c?ci ?i ??ranii, la „o adic?”, au ?tiut ?i ?tiu ce trebuie s? fac? pentru a se tr?i mai bine într-o ?ar? cu atâtea resurse.

Luând pulsul na?iuni - în care temelia o constituia ??r?nimea! - „poetul suferin?ei noastre”, Octavian Goga, spunea (?i reamintim!) - valabil ?i atunci ?i pân? azi: „Mun?ii no?tri aur poart?/ Noi cer?im din poart?-n poart?/ De-am închide-a ??rii Poart?/ Al?ii ne-or cer?i la Poart?/ Îns? ho?ii-s chiar în ?ar?/ Tr?d?tori la cei de-afar?/ O, neam românesc din Daci/ Nu mai cer?i doar posmaci/ Ci ridic?-te cre?tin/ Ca s? scapi de cel hain”. A?a s-au „ridicat” românii ardeleni la 1784, cu „treimea lor revolu?ionar?” (D. Prodan), cu „împ?ratul” lor Horea ?i au f?ptuit o revolu?ie na?ional? ??r?neasc?!

----------------------------------------------

footer