Revista Art-emis
Scrisori papale c?tre Mihai Viteazul (3) PDF Imprimare Email
Adrian Iscru   
Duminică, 15 Februarie 2015 20:27
Statuia lui Mihai ViteazulPentru a în?elege mai bine situa?ia extrem de grea, cu care s-au confruntat valahii ?i voievodul Mihai, red?m grupat trei dintre cele cinci scrisori ale Papei Clement al VIII-lea c?tre Mihai, Voievodul Valahiei, prin care-i cere în mod expres, ori subtil, s? treac? la catolicism iar o a patra scrisoare ne prezint? refuzul papei de a-l ajuta cu bani pe Mihai, în sus?inerea luptei împotriva Imperiului otoman, în schimb îndemnându-l la lupt? având ca baz? de plecare doar rug?ciunile papalit??ii. ?i aceast? politic? perfid? a papalit??ii fa?? de R?s?ritul „schismatic”, fa?? de ??rile Dacice în principal, va continua ?i în deceniile ?i secolele urm?toare. O men?iune se impune legat? de aceste scrisori ?i anume, ele nu reprezint? o noutate, cum am mai spus, fiind publicate, în lucr?ri de specialitate, dup? cum se va vedea ?i în note, în colec?ii de documente. Publicarea lor în acest mod permite s? se în?eleag? mai bine „strategia” papal? de „sus?inere” financiar? ?i politic? a lui Mihai Viteazul în r?zboiul antiotoman în care se angrenase Voevodul Valah, dar cu condi?ia trecerii lui ?i a neamului s?u la catolicism. Refuzul lui Mihai, de fiecare dat?, direct sau diplomatic, dar cu precizarea c? el lupt? pentru cre?tin?tate, a f?cut din papa de la Roma un adversar consecvent, autor moral, împreun? cu Rudolf al II-lea de Habsburg, al asasin?rii voevodului valah.
 
16 august 1597 - Scrisoarea Papei Clement al VIII lea c?tre Mihai, Voievod al Valahiei Mihaiu Vitezul, vestindu-l c? nu poate s?-i dee ajutor, ?i îmb?rb?tându-l la lupt?.[1]
 
Papa Clement al VIII-lea c?tre fiul iubit ?i b?rbatul nobil,
„Iubitului ?i nobilului nostru fiu îi transmitem salut?ri ?i binecuvîntarea papal?. Pentru c? am v?zut din scrisoarea Nobilimii Tale curajul sufletului t?u ?i zelul în a lupta pentru cauza puterii cre?tine, punem foarte mult credin?a noastr? întru Domnul de partea ta curajoas? împotriva du?manului turc comun ?i foarte potrivnic ?i este drept ca la fel s? încerce s? fac? to?i principii cre?tini, spre salvarea lor ?i a altora. Este cunoscut de toat? lumea care au fost str?duin?ele noastre în privin?a acestora, c? au fost puse la dispozi?ie de c?tre noi ajutoarele solda?ilor ?i tu po?i s? afli ?i tu c? nu ne-am cru?at nici propirul sânge, deoarece iubitul nostru fiu ?i nobil b?rbat, Giovanni Francisco Aldobrandini, nepotul nostru de sînge ?i c?pitan general s-a oprit cu armata noastr? în Ungaria în ciuda oric?rei primejdii; chiar am suportat ?i continu?m s? suport?m cu st?ruin?? atâtea cheltuieli, câte puterile naturale ale acestui scaun papal, în fruntea c?ruia stau cu voia Domnului, nu mai pot sus?ine mult timp ?i, de aceea suferim foarte mult c? suntem împov?ra?i de atâtea lipsuri de bani, sub nicio form?, nu ne este îng?duit s? punem la dispozi?ie ceea ce ne ceri, de?i altminteri sim?im o afec?iune binecunoscut? fa?? de tine. Tu îns? trebuie s? fi cu sufletul puternic ?i viguros, c?ci, dac? în aceast? provincie s-ar porni legea r?zboiului, nu ne îndoim c? ducii no?tri î?i vor fi de ajutor atâta cât vor putea. Dumnezeul armatelor s? îi vegheze pe cei care lupt? pentru bun?tatea sa ?i s? culce la p?mânt du?manul cel trufa?. Scris? la Roma, de Sf. Marcu, sub pecetea lui Sf. Petru, în data de 16 august 1597, în al ?aselea an al Pontificatului Nostru”.
 
12 octombrie 1598 - Scrisoarea Papei Clement al VIII lea c?tre Mihaiu Vitezul, st?ruind s? intre în biserica catolic?.[2]
 
C?tre fiul iubit ?i b?rbatul nobil, Mihai, Principe al Valahiei
Papa Clement al VIII-lea
„Iubitului ?i nobilului nostru fiu îi transmitem salut?ri ?i lumina bogat? a gra?iei divine. Cu mult mai târziu decât am fi vrut, l-am trimis înapoi la Nobilimea Ta pe Hector Varsi, pe care l-ai trimis la noi, din cauz? c?, cu câteva zile mai înainte, mai întâi am fost încerca?i de o s?n?tate potrivnic?, apoi am lipsit pu?in timp necesar pentru refacerea for?elor. Îns? scrisorile tale le-am citit cu pl?cere ?i pe solul t?u l-am ascultat cu bun?voin??, iar st?ruin?a ta, ardoarea ?i perseveren?a cu care este vegheat? puterea cre?tin? de c?tre partea ta curajoas? în fa?a du?manului comun ?i foarte pornit împotriva numelui cre?tin?t??ii, le încredin??m cu totul întru Domnul, îns? aceast? cauz? care se refer? la slava lui Dumnezeu ?i folosul întregului popor cre?tin, de care am fost întotdeauna ata?a?i, nim?nui nu-i este necunoscut?, dar fiind sl?bi?i de cheltuieli neîntrerupte ?i aproape sec?tui?i, în acest an, care deja se apropie de sfâr?it, nu î?i putem fi de ajutor, îns? în anul viitor, dac? lucrurile noastre vor fi într-o situa?ie mai favorabil?, î?i vom da ajutor, ca s? în?elegi cât de mult apreciem virtutea ta. În acest timp, te îndemn?m st?ruitor s? te al?turi cu tot sufletul la Biserica Catolic? Roman?, care reprezint? coloana ?i baza adev?rului; gânde?te-te cu aten?ie, dup? în?elepciunea ta, cât de multe rele grave au urmat dup? aceast? schism? periculoas?; în special de aici î?i iau du?manii credin?ei for?ele; îns? la ce lucru fericit pot spera membrele care sunt separate de capul lor? Dumnezeul nostru este un singur Dumnezeu, care a orânduit o singur? credin??, o singur? biseric?, întemeiat? pe preafericitul Petru, c?petenia apostolilor, al c?rui loc ?i autoritate ne este îng?duit s? o de?inem noi, nevrednici ?i inferiori. A?adar, trebuie c?utat? ?i p?strat? acea unitate, pe care str?mo?ii no?tri din cele mai vechi timpuri au ?inut-o cu toat? t?ria, ei, care au recunoscut Sfânta Biseric? Roman? drept mam? ?i înv???toare ?i au venerat-o cu o deosebit? pietate. Astfel, odat? respinse schisma ?i gre?elile, atunci abia se va putea spera la milostivirea cea mare a lui Dumnezeu, ca du?manul cel mai îngrozit ?i mai n?prasnic, turcul, s? nu prevaleze, ci s? fie culcat la p?mânt. A?adar tu, fiule, stabile?te acest lucru ?i s?vâr?e?te-l cu binecuvânarea lui Dumnezeu, ca s? te al?turi cu totul Sfintei Biserici Catolice în unitatea credin?ei ?i iubirii dumnezeie?ti, iar în situa?ii dificile, pe care le aduce vitregia acestor vremuri, Dumnezeu î?i va fi de fapt ajutorul t?u, ca s?-?i p?strezi t?ria sufletului t?u curajos ?i, între primejdiile care te înconjoar?, te va p?stra s?n?tos ?i nev?t?mat. Scris? în Ferrara, în data de 12 octombrie 1598, în al ?aptelea an al Pontificatului Nostru.”.
 
29 aprilie 1600 - Papa Clement al VIII-lea- Iubitului fiu, nobilului b?rbat Mihai, principele Valahiei[3].
 
„Iubite fiu (?i) nobil b?rbat, mîntuire ?i binecuvântare apostolic?. Scrisoarea pe care Domnia ta ne-ai trimis-o în trecuta lun? februarie ?i în care ar??i osebita rîvn? întru ajutorarea cre?tin?t??ii împotriva turcilor, vr?jma?i comuni ?i atât de cruzi, ne-a fost foarte pl?cut? ?i î?i l?ud?m foarte mult acea noble?e sufleteasc? pe care tu o ar??i, precum ?i statornicia (ta); dar scrisoarea ta ne-ar fi fost, desigur, cu mult mai pl?cut? dac? ne-ar fi vestit despre tine acel lucru pe care, din voin?? proteguitoare c?tre tine, îl a?teptam cu ner?bdare înc? de mult? vreme ?i, f?r? îndoial?, dorim s? fi ascultat de sfatul cel bun, ca lep?dând orice schism? ?i orice gre?eli, s? prime?ti cu toat? inima unirea cu biserica catolic? ?i apostolic? pe care Dumnezeu, tat?l îndur?rii, a voit s? o p?storim noi, nevrednicul, care, de?i nu-i st?m al?turi prin merite, avem locul ?i puterea preafericitului Petru, întîiul între apostoli, pe care domnul Hristos l-a rînduit mai-marele întregii sale biserici ?i p?stor al tuturor oilor sale ?i cel mai mare propov?duitor (al s?u). Iar nou? ne este de ajutor ?i ne face pl?cere s? n?d?jduim c? se va întâmpla aceasta: c?, cu voia Domnului , te vei al?tura nou? în leg?tura credin?ei unite ?i a iubirii (de aproape ?i) c?, întru n?dejdea chem?rii noastre, vei fi vl?star al bisericii propov?duitoare ?i parte din trupul nostru, ?i cu adev?rat fiu al nostru iubit întru Hristos, a?a cum sunt ?i ceilal?i principi catolici care recunosc ?i cinstesc biserica roman? drept maic? ?i pov??uitoare a tuturor bisericilor. Nu se poate spune c? este ceva mai de trebuin?? pentru mîntuirea sufletului t?u, ceva mai de seam? pentru o glorie trainic?, ceva mai presus pentru folosul deplin, decît aceast? singur? hot?râre; de fapt, tu ne ceri s?-?i fim de ajutor ?i printr-un sprijin b?nesc; întotdeauna ne-am zorit s? ajut?m cre?tin?tatea (?i) n-am nesocotit pe nimeni, dar totu?i trec?toarele putin?e ale sfîntului Scaun nu sînt atît de mari ca singure s? fac? fa?? unei asemenea poveri ?i, împ?r?ite în mai multe locuri, s? poat? fi îndestul?toare; de aceea înc? de mult? vreme ne str?duim ?i ne ocup?m de acestea pe care, dac? Dumnezeu, cu binecuvîntarea sa, ne va îng?dui, dup? cum n?d?jduim, s? le împlinim, atunci, unindu-se for?ele mai multora ?i rînduindu-se ?i împ?r?indu-ne poverile, nu va fi greu s? le sprijinim pe celelalte ?i s? purcedem (la alte fapte) str?lucite, iar ?ie, care, dup? cum speri, pui la cale (lucruri) mari, s?-?i venim la vreme într-ajutor. Între timp, tu, a?a cum st? bine unui viteaz, p?streaz?-?i t?ria statorniciei suflete?ti împotriva înver?una?ilor vr?jma?i ?i, mai ales, respect? cu toat? rîvna tratatul de sincer? prietenie prin care te-ai legat de fiul nostru preaiubit, Rudolf, împ?rat ales, s? nu cumva s? îng?dui ca prin vreo (alt?) în?elegere s? fii ab?tut de la acea prietenie, c?ci acest lucru este vrednic de tine ?i te umple de slav?, ?i, dup? cum în?elegi tu, în marea ta în?elepciune, este cel mai potrivit pentru mai trainicele temeiuri ale folosului (comun). Iar Dumnezeu s?-?i lumineze din plin gândul t?u cu str?lucirea întregii milostiviri ?i a lumin?rii dumnezeie?ti, a?a încît s? nu-?i r?mîn? nici o umbr? în cuget, iar noi ?i to?i principii catolici s? ne bucur?m pe deplin de adev?rata unire a (bisericii) tale cu biserica (roman?), f?r? de care nu exist? mîntuire. Dat? la Roma, la Sfântul Petru, (înt?rit?) cu inelul Pescarului[4], în ziua de 29 aprilie anul 1600, în al nou?lea an al pontificatului nostru.
 
28 aprilie 1601 - Principelui ??rii Române?ti[5]
 
„Iubite fiu ?i nobil b?rbat - salutul ?i binecuvîntarea (noastr?) apostolic?. Am primit scrisoarea Domniei Tale, pe care ne-ai dat-o din Praga la calendele lunii aprilie, ?i în care era scris am?nun?it despre acele lucruri care în zilele anterioare, prin schimb?rile sor?ii, ?i se întâmplaser?. Sufletul nostru este plin de bun?voin?? fa?? de tine ?i vrerea (noastr?) este cu tine, din care pricin? chiar, cu mare st?ruin?? te îndemn?m ca, în truda prea împov?r?toare pentru credin?a comun? ?i în acele treburi care ?in de credin?a catolic? cea singur? adev?rat?, s? te por?i cu suflet curat, cum este potrivit, ?i s? te ar??i în chip nepref?cut de orice parte, cu inima neprih?nit? ?i cugetul drept, în ce prive?te mântuirea sufletului t?u ?i întreaga (lui) norocire; atunci, întru aceste lucruri îndestul vom avea chez??uire despre tine, vom putea fi cu sufletul întreg ?i f?r? team? ?i abia atunci te vom sprijini cu întreag? vrerea ?i dragostea ?i ?ie, orice prilej s-ar ivi, î?i vom fi, cu voia Domnului, într-ajutor, în cele solicitate de tine cu întîietate ?i în cele ce le socote?ti potrivite pentru a ac?iona cel mai bine; de vei face aceasta ?i vei chema mai statornic bun?voin?a noastr? fa?? de tine, toate ?i se vor rândui cu folos ?i noroc, cu milostivirea lui Dumnezeu. Dat? la Roma, în Sfîntul Petru (înt?rit?) cu inelul pescarului, în ziua de 28 aprilie 1601, în anul al zecelea al pontificatului nostru”. În leg?tur? cu domnia marelui Voevod Mihai Viteazul, cu unirea realizat? de el a celor trei ??ri Dacice/cele trei Valahii, „Pohta ce-a Puhtit-o” Voievodul întregitor de ?ar?, în leg?tur? cu dorin?a acestuia, atât de des afirmat?, de eliberare a Constantinopolului ?i a Ierusalimului, dar legat ?i de asasinarea sa, profesorul I. Lupa? concluzioneaz? într-un mod firesc într-unul din studiile sale: „Ce înf??i?are ar fi putut lua istoria neamului nostru, dac? Mihai n’ar fi c?zut prad? asasinilor simbria?i ai lui Basta, du?manilor s?i ?i ai poporului nostru! Ideea de patrie, ideea de neam ?i ideea cre?tin? ar fi putut s? aib? înc? timp de 2-3 decenii un aprig lupt?tor ?i un stegar neîntrecut în persoana lui Mihai Viteazul, care dup? necontenitele r?sboaie ?i sbucium?ri, - dac? s’ar fi putut învrednici de câ?iva ani de cârmuire pacinic?, - nu ar fi lipsit s? se a?eze de pe atunci, temeinic ?i durabil, piatra cea din capul unghiului pentru m?rea?a cl?dire a unit??ii noastre na?ionale-politice. Oamenii l-au pierdut pe Mihai, dar iat? - dup? neclintita lui credin?? cre?tineasc? - l-a r?spl?tit Dumnezeu!”[6] ?i concluzia profesorului se poate raporta ?i la al?i mari voevozi ori conduc?tori pe care na?iunea român? i-a avut, dar care au fost înl?tura?i de la putere ori asasina?i, la rândul lor, din acelea?i interese politice ostile na?iunii noastre: Vlad ?epe?, Ioan Vod? cel Cumplit, Horea, Clo?ca ?i Cri?an, Sfin?ii Martiri Brâncoveanu Basaraba, Tudor Vladimirescu, Alexandru Ioan Cuza, Mare?alul Ion Antonescu ?i mul?i, mul?i al?ii. Nu poate fi omis, din aceast? enumerare sumar?, Mihai Eminescu, geniul nostru na?ional, dacologul de excep?ie, cel mai mare na?ionalist român, asasinat ?i el, la rându-i[7] Sper?m c?, într-o zi, cât mai curând posibil, ne vom închina, în mod oficial, la icoana marelui Voievod valah[8], spaima lumii otomane, inclusiv dup? moartea sa, speran?a cre?tinilor ?i a cre?tin?t??ii, a lumii ortodoxe în primul rând, din motivele mai sus ar?tate, simbolul unit??ii noastre na?ionale.
--------------------------------------------
[1] Documente privitoare la Istoria Românilor culese de Eudoxiu Hurmuzaki, publicate sub auspiciile Ministeriului Cultelor ?i Instruc?iunii publice ?i ale Academiei Române, vol. VIII, 1376-1650, p. 199, Bucuresci, 1894, Dona?ia Preot Profesor Niculae M. Popescu. Biblioteca Sfântului Sinod-Mân?stirea Antim, Bucure?ti, cota III 1427. De men?ionat c? documentele sunt publicate în latin?. Traducerea a fost efectuat? de c?tre Movil? Iulia M?d?lina, traduc?tor autorizat, pentru limbile spaniol? – latin?, al Ministerului de Justi?ie cu nr. 15273.
[2] Idem.
[3] Direc?ia General? a Arhivelor Statului. Mihai Viteazul în Con?tiin?a European?, 5, M?rturii, Ed. Academiei Române, Bucure?ti, 1990, p. 263-264. Documentele sunt redate în limba latin? ?i al?turat este redat? traducerea în limba român?. S-a p?strat ortografia ?i punctua?ia existent? în text. Aceast? scrisoare a fost publicat? ?i în lucrarea prof. dr. Marin Al. Cristian, Mihai Viteazul Restauratorul Daciei ?i al Bisericii Str?mo?e?ti, Ed. Casa de Editur? ?i Libr?rie „Nicolae B?lcescu”, p. 323, 324, Bucure?ti, 2011.
[4] Este vorba de sigilul papal explica?ia apar?ine editorului.
[5] Direc?ia General? a Arhivelor Statului-Biblioteca Central? de Stat, Mihai Viteazul în Con?tiin?a European?, 1, Documente Externe, p. 650. Ed. Academiei Republicii Socialiste România, Bucure?ti, 1982. Documentele sunt redate în limba latin? ?i al?turat este redat? traducerea în limba român?. S-a p?strat ortografia ?i punctua?ia existent? în text.
[6] I. Lupa?, Studii, Conferin?e ?i comunic?ri, vol. I, p. 135, Ed. Casei ?coalelor, Bucure?ti, 1928, Biblioteca Sfântului Sinod-Mân?stirea Antim-Bucure?ti, cota II 17245, s.a. S-au p?strat ortografia ?i punctua?ia existente în lucrarea tip?rit?.
[7] Aurel V. David, Eminescu – Prima jertf? politic? pe altarul Daciei Mari, în revista „Studii Sl?tinene”, anul VII, vol. XII, nr. 1/2013, p. 178-193.
[8] Legat de acest aspect al canoniz?rii marelui Voievod Mihai Viteazul, meritele incontestabile îi apar?in vrednicului de pomenire, Nestor Vornicescu, Mitropolitul Olteniei, cel care s-a ocupat în mod concret de canonizarea lui Mihai Viteazul. Dup? trecerea acestui înalt ierarh în lumea drep?ilor, dosarul de canonizare nu a mai fost unul de importan?? major?. La prima conferin?? sus?inut? de Mitropolitul Nestor al Olteniei, pe aceast? tem?, am participat în mod direct, la Casa Poporului, în Bucure?ti.
footer