Revista Art-emis
„Cârtiţele” - agenţii din interiorul serviciilor secrete (2) PDF Imprimare Email
Col. (r) Dr. Tiberiu Tănase   
Miercuri, 04 Februarie 2015 20:23
Col. (r) dr. Tiberiu Tănase,  art-emisAldrich Hazen Ames - spionul care a zdruncinat din temelie Agenţia Centrală de Informaţii (C.I.A.).
 
Biroul Federal de Informaţii (F.B.I.) l-a arestat pe 21 februarie 1994, pe Aldrich Hazen Ames, angajat al C.I.A., fost şef al Secţiei Sovietice a Grupului C.I. (Contraspionaj) din cadrul Departamentului Sovietic - Europa de Est, sub acuzaţia de spionaj în favoarea unei puteri străine[7].
 
Implicaţii ale acţiunilor cârtiţei Ames
 
După arestarea lui Ames s-a constituit o grupă operativă de lucru pentru determinarea „daunelor” cauzate intereselor S.U.A. prin trădarea fostului agent C.I.A. Deşi au avut loc sute de ore de interogări şl discuţii, nu s-a reuşit să se reconstituie în ce măsură interesele S.U.A. au avut de suferit, câţi oameni a trădat Ames şi câte acţiuni de urmărire au fost compromise. Rezultatul cercetărilor a dovedit că: urmare a trădării lui Ames, în U.R.SS au fost trimişi în închisoare - după toate probabilităţile -, 100 ofiţeri de informaţii şi cu alte preocupări din forţele armate, care fuseseră recrutaţi de C.I.A. şi încă 12 execută pedepse în închisoare. Volumul de documente predate părţii sovietice de Ames însumează mii de pagini. Printre numeroasele „victime” ale lui Ames se numără:
- Serghey Fedovenko, fost diplomat în cadrul Ambasadei U.R.S.S. la Washington, recrutat chiar de Ames;
- Oleg Gordievsky (Gorski, Gromov) rezidentul K.G.B. la Londra[8]. Deşi nu i-a cunoscut numele, Ames a dat suficiente date care au condus la identificarea lui.
- Vladimir Patashov, fost expert militar la Institutul pentru studii Americane şl Canadiene de la Moscova;
   - Generalul Dimitri Federovich Polyakov („Top Hat”). A lucrat în cadrul G.R.U. (Serviciul Secret al Armatei) şi a fost arestat în timp ce îndeplinea funcţia de rezident al K.G.B. la Beijing. A fost executat în 1988. Polyakov a furnizat americanilor informaţii din domeniul militar, el fiind cea mai bine plasata sursa de care au dispus americanii în serviciile speciale sovietice. „Top Hat” a furnizat americanilor informaţii despre preocupările sovieticilor pentru modernizarea tehnicii militare, ceea ce a determinat presiunile Washingtonului asupra aliaţilor pentru intorducerea restricţiilor la exporturile de înaltă tehnologie cu aplicaţie militară în cadrul programului „COCOM”.
 
Prejudiciul adus de Ames Statelor Unite şi C.I.A.
 
Ames şi-a oferit serviciile K.G.B.-ului în 1985, iar, din decembrie 1991, a fost luat în legătura Serviciului de Informaţii Externe al Federaţiei Ruse (SVR). Sub trei preşedinţi americani şi patru directori C.I.A., Ames a trădat trei duzini de agenţi, a provocat moartea a doisprezece dintre ei şi a compromis sute de operaţiuni ale Agenţiei. Prejudiciul adus de Ames Statelor Unite şi C.I.A. este practic incalculabil[9]. Experţii federali au considerat trădarea lui Ames drept cea mai gravă breşă în sistemul de securitate din întreaga istorie a Agenţiei. În semn de protest, guvernul american a solicitat unui ofiţer S.V.R. din Washington, Aleksandr Lîsenko, să părăsească S.U.A. În replică, ruşii l-au expulzat pe reprezentantul C.I.A. la Moscova, James Morris. Investigaţiile întreprinse ulterior au scos în evidenţă o serie de scăpări inexplicabile ale responsabililor cu securitatea Agenţiei. Ames îşi cumpărase o casă de 540.000 de dolari, plătind cash şi conducea un Jaguar, ultimul model, în valoare de 40.000 de dolari, în condiţiile în care salariul său anual era de 69.843 dolari. În plus, fusese acuzat în repetate rânduri de încălcări ale normelor de securitate şi petrecea mare parte din timpul său liber în lumea lui Bachus. Arestarea lui Ames a determinat demisia directorului C.I.A., James Woolsey, retragerea înainte de termen a câtorva înalţi funcţionari ai C.I.A. şi puternice presiuni din partea Congresului pentru o „curăţenie internă”.
Potrivit analiştilor occidentali, cazul Ames a scos în evidenţă faptul că C.I.A., adesea înfăţişată ca o organizaţie secretă care dirijează abil din umbră evenimente globale, este de fapt o birocraţie obosită, măcinată de carenţe profunde. În urma acestui fiasco Agenţia a fost caricaturizată ca o adunătură de neprofesionişti, incapabili să depisteze o „cârtiţă“ care vine zilnic la serviciu într-un Jaguar şi scoate în afara sediului 12 kilograme de documente secrete. Greşelile Agenţiei în acest caz sunt prea multe pentru a fi enumerate, iar „orbirea” de care au fost cuprinşi veteranii C.I.A. faţă de ideea că unul de-ai lor ar putea fi un trădător nu are nici o justificare - susţine Peter Maas în „Ucigaşul de spioni”, o carte despre Aldrich Ames. După aprecierea specialiştilor, rezultă că activitatea de trădare a lui Aldrich Ames a creat imense pagube activităţii de informare a C.I.A în U.R.S.S. şi apoi în Federaţia Rusă, pagube ce nu se vor putea recupera se pare în mai puţin de 20 de ani. În acelaşi timp, actul de trădare ca atare şi mai ales rezultatele anchetelor efectuate în legătură cu acesta au adus prejudicii serioase imaginii credibilităţii Agenţiei centrale de informaţii. În acest sens chiar fostul director al C.I.A., J. Woolesey, a recunoscut că „C.l.A. s-a făcut de râsul tuturor”.
 
Robert Hanssen una din din cele mai longevive „cârtiţe” ale KGB- ului în interiorul - Intelligence-lui american - F.B.I.
 
Un alt serviciu de informaţii important al S.U.A., Biroul Federal de Informaţii (F.B.I.), nu a scăpat nici el penetrărilor sovietice-ruseşti. Cel mai grav scandal, prin consecinţele în planul imaginii şi al daunelor provocate activităţii F.B.I., s-a produs pe 18 februarie 2001, odată cu arestarea uneia din cele mai longevive „cârtiţe” a KGB- ului în interiorul serviciilor secrete americane, sub acuzaţia de spionaj în favoarea Federaţiei Ruse[10]. Potrivit rechizitoriului, Robert Philip Hanssen (alias „B”, alias „Ramon Garcia”, alias „Jim Baker”, alias „G. Robertson„) şi-a oferit serviciile K.G.B.- ului în octombrie 1985, când conducea o echipă de contrainformaţii a F.B.I. care avea sarcina de a supraveghea misiunea sovietică de pe lângă Naţiunile Unite. Timp de 15 ani el a vândut ruşilor documente şi informaţii strict secrete, aducând prejudicii „excepţional de grave” securităţii naţionale a S.U.A.[11].
 
Efecte ale afacerii Hanssen
 
„Afacerea Hanssen” a avut efectul unui cutremur pentru serviciile secrete americane. John Ashcroft (fost Procurorul general al S.U.A.)[12], Richard Shelby (preşedintele Comisiei senatoriale pentru supravegherea serviciilor de informaţii) şi Mark Loventhal (fostul preşedinte al Comisiei pentru supravegherea serviciilor de informaţii din Camera Reprezentanţilor), au apreciat că autorităţile americane s-au confruntat cu „cea mai gravă crimă comisă vreodată împotriva securităţii naţionale a SUA”. Într-un articol publicat în „New York Times”, Robert Gates, fost director al C.I.A.[13], declara că arestarea lui Hanssen ridică numeroase întrebări. Cea mai importantă dintre ele, care a devenit laitmotivul tuturor celor care au analizat cazul Hanssen, este „Cum şi-a putut desfăşura Hanssen timp de 15 ani activitatea de spionaj fără a fi reperat?”[14]. La trei zile după arestarea lui Hanssen, directorul F.B.I. a anunţat că a fost înfiinţată o comisie condusă de un fost director al instituţiei, judecătorul William Webster, pentru a evalua situaţia securităţii interne din instituţie în urma arestării lui Hanssen. Webster va înainta rezultatul cercetărilor direct Procurorului General şi directorului F.B.I., care, la rândul lor, vor informa Consiliul Naţional de Securitate (National Security Council - N.S.C.) şi Congresul S.U.A. Pe 23 februarie 2001, în cadrul Comisiei pentru supravegherea activităţii serviciilor secrete din Senat, au fost audiaţi, într-o şedinţă cu uşile închise, directorii F.B.I. şi C.I.A., în încercarea de a evalua daunele produse de Hanssen. Conform declaraţiei preşedintelui Comitetului Special pentru Informaţii al Senatului (The Senate Select Committee on Intelligence - S.S.C.I.) , din februarie 2001, republicanul Richard Shelby, „au fost şi vor mai fi spioni, dar rolul nostru este de a găsi procedurile adecvate pentru a-i anihila din timp”[15]. De asemenea procurorul general al S.U.A. a solicitat F.B.I. şi C.I.A. să-şi verifice reglementările de securitate internă şi să i-a măsurile care se impun pentru ca astfel de cazuri să nu se mai repete în viitor. Un semnal în această direcţie mai fusese tras de către un fost agent F.B.I., Gary Aldrich, şeful serviciului de verificare a personalului Casei Albe, în vara anului 2000. În best-seller-ul intitulat „Acces nelimitat” (Unlimited Acces)[16], acesta a susţinut că anii Administraţiei Clinton au însemnat o demolare permanentă şi metodică a sistemului de securitate privind manipularea documentelor secrete şi verificările de securitate[17].
 
Bibliografie
- Alexandru Popescu, Dicționarul Universal al Spionilor, București, Editura Meronia, 2010.
- Andrew, Christopher, Gordievski, Oleg, KGB Istoria secretă a operaţiunilor sale externe de la Lenin la Gorbaciov, Bucureşti, Editura All, 1994; Cristopher Andrew, Mitrokhin, Vasili, The Mitrokhin Archive. The K.G.B. in Europe and the West, London, Allen Lowe, Penguin Press, 1999.
- Borovicka, V.P., Spionii KGB Operaţiuni ultrasecrete, Editura Niculescu, Bucureşti, 1997;
- Christopher M. Andrew, Oleg Gordievsky, More instructions from the centre: top secret files on KGB global operations, 1975-1985, London, England, Portland, Or., F. Cass, 1992;
- Cristian Troncotă, Horaţiu Blidaru, Careul de Aşi, Seviciile secrete ale Marii Britanii, S.U.A., Rusiei, Israelului, Ed. Elion 2003;
- Jacques Baud, Enciclopedie du Renseignement et des Services Secrets (Enciclopedia Informaţiei şi a servicilor secrete), editura Charles-Lavauzelle, Paris, 1998 pag. 373-374.
- Octavian Roske coord. România 1945-1989- Enciclopedia Regimului Comunist represiunea f-o, București, INST, 2012.
- Spionaj, Istoria Informațiilor , Les Chaiers de L Express 28 iulie , 1994.
- Thierry, Waltron, KGB în Franţa, Bucureşti, Editura Humanitas, 1992;
- Thierry, Waltron, KGB-ul la Putere, Sistemul Putin, Bucureşti, Editura Humanitas, 2008Troncotă, Cristian, Istoria serviciilor secrete româneşti, Bucureşti, Editura Ion Cristoiu, 1999; Eric Frattini, KGB Fantomele din Lublianka, Bucureşti, Ed. Tritonic, 2008;  
- Ureche, Marian; Rogojan, Aurel, Servicii secrete străine, vol.1 - 2, Editura PACO, Bucureşti, 2000.
- Vasili Mitrohin, Cristopher Andrew, Arhiva Mitrohin - KGB în Europa şi în Vest, Editura Orizonturi Sirus, 2003.
- Tiberiu Tănase Cârtitele - agentii din interiorul serviciilor de Intelligence , Revista Intelligence, nr 23, noiembrie-decembrie, 2012.
----------------------------------------------
[7] Tiberiu Tănase Cârtitele - agenţii din interiorul serviciilor de Intelligence, Revista Intelligence, nr 23, noiembrie-decembrie, 2012, p. 94.
[8] Agent K.G.B. în Marea Britanie, defector, în timpul Războiului Rece publică o serie de volume despre K.G.B., în colaborare cu Christopher Andrew, K.G.B.: The Inside Story, (1990), Instruction from the Center, : Top SecretFiles on KGB Foreing Operations (1975-85(1991), precum şi autobiografia, Next Stop Execution(1995), Decorat cu ordine britanice, în 2007, prezintă simtome de otravire susţinând că acestă acţune se datorează servciilor secrete ruse, Alexandru Popescu op. cit. p. 80.
[9] Peter Maas, Aldrich Ames, ucigaşul de spioni, Editura Antet, Bucureşti, 1998, p. 274.
[10] „Adevărul”, 22 februarie 2001.
[11] Tiberiu Tănase, Cârtitele –agentii din interiorul serviciilor de Intelligence , Revista Intelligence, nr 23, noiembrie-decembrie, 2012, p. 99.
[12] El a servit în timpul primului mandat al preşedintelui George W. Bush din 2001 până în 2005. Ashcroft was previously the 50th Governor of Missouri (1985–1993) and a US senator from Missouri (1995–2001).
[13] Robert Michael Gates (născut 25 septembrie 1943) este actualul secretar de sta al Departamentului Apararii al He took office on December 18, 2006. Prior to this, Gates served for 26 years in theCentral Intelligence Agency and the National Security Council, and under President george W. Bush as Director of Central Intelligence Agency S.U.A.El a preluat mandatul la 18 decembrie 2006. Înainte de aceasta, Gates a servit timp de 26 de ani în Central Intelligence Agency şi National Security Council, şi sub preşedintele george W. Bush ca director al C.I.A.,Immediately after being recruited by the CIA, he served as an officer in the U.S.A.F. After leaving the CIA, Gates became president of texas A&M University and was a member of several corporate boards.
[14] „Adevărul”, 1 martie 2001.
[15] „Cronica română”, 26 februarie 2001.
[16] Gary Aldrich, Unlimited Access : An FBI Agent Inside the Clinton White House (Acces nelimitat: Un agent FBI interiorul Clinton Casa Albă, 04 April 2011.
[17] „Ziua”, 21 octombrie 2000.
footer