Revista Art-emis
Identitatea natural? ?i suveranitatea simbolistic? PDF Imprimare Email
General (r) Dr. Mircea Chelaru   
MarĹŁi, 27 Ianuarie 2015 20:32

General (r) Dr. Mircea Chelaru, art-emisMutilarea identit??ilor

„Un na?ionalism nu devine universal renun?ând la formele lui specifice ?i încercînd o „în?elegere” cu alte forme - ci devine universal cînd izbute?te s? valorifice într-un mod propriu via?a, creînd un sens nou al existen?ei”. (Mircea Eliade, Vremea, edi?ia de Pa?ti, 1937).

Nu-mi fac probleme asupra a ceea ce vor zice patronii noii ordini despre ceea ce urmeaz? a v? spune în acest minunat Altar de Cultur?. ?i mai ales în aceast? „Urbe Condita” a Timpului Nostru Ancestral. Nu pentru c? nu a? ?ine serios cont de aser?iunile lor, fie ?i dintr-o pruden?? ?tiin?ific?, ci pur ?i simplu pentru c? nu vreau s? m? complic cu explica?ii inutile. Inutile deoarece tot ceea ce noi, identitarii - cum îmi place mie s? ne alint?m - aducem ca argumente s?n?toase în favoarea ideilor care prevestesc falimentul megasistemelor sociale, sunt incinerate de cuptoarele fahrenheit ale ideologi?tilor globali?ti. Cu atât mai pu?in, nu încerc s? m? substitui nici marilor incantori ai versetelor ultra?e populiste, din care nu r?mâne decât zgomotul obositor ?i cel mai adesea dezgustul pentru profanarea ideii de Identitate a Na?iunilor, în chiar esen?a sa. Îmi repet cu obstina?ie ceea ce am spus acum nai bine de 20 de ani la Târgul Mure?, dup? evenimentele s?lbatice din martie: „na?iunea nu se iube?te r?cnid cu furie despre Ea, ci lucrând cu sârguin?? ?i smerit, pentru Ea.” Sub aceast? paradigm?, când m-am decis s? abordez acest inconvenabil subiect, am luat în calcul nevoia de reconsiderare a unor fanto?e comerciale exhibi?ionate pe la mai toate posturile de televiziune ?i tran?ate de ni?te m?celari ai vorbelor academice gargarisite. M? refer, desigur la problema devenit? problematic?, a na?ionalului, a identit??ii unei na?iuni ?i criminala încercare de convertire a acestora la numitorul comun al globalismului.

Am pronun?at f?r? echivoc, ?i r?mân constant în afirma?e, c? sub?irimea spiritual? se explic?, cel mai adesea, prin lipsa intelectului creator. Iar lipsa intelectului creator explic?, constant ?i indubitabil, apari?ia ?i exersarea unui comportament eminamente primitiv pe care l-am definit ca fiind „mimetic”. Dezvoltarea ipotezelor în jurul mimetismului a reu?it s? identifice ?i modelul de guvernare xeroxat al re?elei subliminate de avantajele dilu?iei identitare. Verdictul de ast?zi vine de la sine: corciturile politice au compromis virtu?ile conceptului globaliz?rii, atâtea câte ar fi fost ele, pentru c? au atentat la identit??ile naturale ale umanit??ii. Au generat diferen?ieri artificiale, din premise falsificate cu murdar? ?tiin??, pentru a produce opozabilit??i, pentru a-?i genera argumente de lucru permisive utiliz?rii for?ei ?i amestecului brutal în treburile interne ale suveranilor. Eu însumi admit conceptul de globalizare ?i existen?a efectelor sale benefice, pe suficiente ?i importante planuri. Dar am sim?ita convingere c? trebuie s? avem m?sur?. ?i criterii multiple, „omnia cogitur”.

Pentru mime?ii zilei, globalizare înseamn? numai americanizare, europenizare, Bill Gates sau Mc.Donald, iar mai nou, chinez?real?; numai imagine superflu?, numai superficialul propagandei predilecte de contracultur?. Am adoptat numai consumismul post-capitalist vestic, luând cu voluptate multe din racilele sale, dar foarte anapoda ?i doar câte foarte pu?in din calit??ile profunde ?i eminente ale societ??ii apusene tradi?ionale. Am luat numai formele superficiale în detrimentul substan?ei, numai jargonul vulgar peste expresia româneasc?, numai cântecele r?cnite peste cele române?ti, numai fasoanele „de superioritate” ale unor f?c?turi nobiliare sau regale ce-?i poart? bagajele anatomice pe la noi, ad?ugate la moftangismele române?ti; dar nu preluat, fie ?i „pe de rost” tocmai pragmatismul, eficien?a, munca ?i inteligen?a organizatoare a unei civiliza?ii material-macanice obligatoriu de luat în seam?. Reversul a venit de la sine, societatea nostr? contraf?cut?, uitînd tocmai occidentul cultural.

Filosofia cartezian?, dialectica lui Hegel, metafizica lui Heideger sau nihilismul lui Nietzsche, dar ?i modele de societate ale lui Thomas Morus utopicul, Thomas Hobbes umanistul, St. Simon socialistul cre?tin, J.J. Rousseau contractorul social, axiologia meritului promulgat? de Vilfredo Pareto, operele muzicale ale lui Wagner, Debussy, de Falia, Berlioz sau Beethoven, ?i lista continu? a fi deschis? domnii mei ?i alese doamne, au r?mas doar surs? bibliografic? sau anemic? încercare de falangster, în cel mai fericit caz, ?i atât!. Spre firava lor consolare unii oficiali de azi, sau de mai de-un?-zi, se raporteaz? la aspecte similare de prin aproprierile noastre: bulgari, unguri, ori ceva greci! Cic? a?a trebuie s? se întâmple atâta timp cât am aderat la structuri integrate, la spa?ii comune, la obliga?ii asumate. Asemenea bezmeticii auzim la tot pasul. Se pedaleaz? pe condi?ion?ri care nu au fost impuse de nimeni, tocmai pentru a-?i acoperi mizeria moral?, sterilitatea unor gândiri, dac? ele exist? cumva, incapabile de renovare ?i construc?ie proprie. De altminteri, continentalizarea sau globalizarea institu?iilor nu a cerut niciodat? desfiin?area specificit??ii regionale sau locale. Dimpotriv?.

Nu trebuie s? renun??m la valorile noastre de diferen?iere specific?. Nimeni nu ne-a cerut s?-l îngrop?m pe Nae Ionescu sau s?-l conserv?m în debaraua cadavrelor pe Eminescu. Nu ni s-a interzis s?-l recitim pe Cantemir, (interven?ie liber? pe 300 ani de la primirea în Academia de la Berlin) Eliade, Barbu, Culianu sau Petriceicu Ha?deu. Nu ni l-a scos nimeni pe Sadovenu sau Goga din manualele de limb? ?i literatur? român?, ?i nici nu a existat directiv? european? de anatem? contra ilustrului Ioan Vod? Cuza pentru imaginara vinov??ie de a fi secularizat averile nemeritate a acelor bisericilor nep?mânte, ci dimpotriv?, atârnate altor ierarhii ?i interese. Ei, domesticii de aici, indobitoci?ii în cele slugarnice, au f?cut toate aceste nevolnicii! Râd de noi ?i cei din Zimbawe. C?ci proasta guvernare, generat? nu atât de incompeten?? ci de reaua credin??, substituie regulile corecte ?i le perverte?te învocând numele poporului. Dar poporul, despre care se face atâta vorbire, neputând s? aibe o con?tiin?? a timpului-eveniment, nu poate reac?iona, fiind asemenea unui bolnav perpetuu, anesteziat pe o mas? a chirurgiilor politice, de la care nu se a?teapt? decât malpraxisul uciga?! ?i totu?i, acest popor adesea pedepsit cu hul?, este sie?i, marele giuvaer. El nu a renun?at niciodat? la memoria inalterabil? care transcede toate vicisitudinile, toate otr?virile de din?untru sau de dinafar?.

Pentagrama sacr? a identit??ii se p?streaz? în taine ?i ast?zi, a?a cum numai basmul ?i balada le pot ?ine minte. Aici (!) au încercat, unii alogeni mintali s? ne loveasc? cu perfidie. ?i, deloc lini?titor pentru noi, fra?i ?i surori ale mele întru credin?? ?i dragoste de neam, înc? se screm „în for?aj”, s? le ias?. ?i dac? verbul meu este nervos este explicabil ?i pentru faptul c?, prin educa?ie ?i proprie tr?ire nu am acceptat niciodat? toleran?e pe acest subiect. Pentru c? cele cinci elemente specifice, ele însele nu pot fi negociate vreodat?: steagul, cântecul, portul, limba ?i datina.

Steagul este locul la care te aduni când e?ti în primejdie. Steagul este simbolul puterii tale pe un teritoriu care nu doar c? îl administrezi, dar care este proprietate de ?ar?! Steagul este expresia obâr?iei istorice care te-a consacrat în con?tiin?a universalit??ii. Steagul este expresia suveran? a unei puteri legitime ?i pe care îl pui în fa?a Ta la tratative, la negocieri, la „summit”-uri sau pe cortul de campanie din pustiurile afgane, sau ?i se ridic? în semn de omagiu suprem la olimpiadele lumii, sau ?i se înf??oar? pe catafalc atunci când cazi secerat sub El, pentru El!. Ca nimeni altul, El, Drapelul Na?iunii d? sensul luptei tale, d? putere numelui t?u, te face egal în fa?a celor de-o seam? cu tine! Am început „noua er?” post socialist? cu o gaur? în steag. Prea bine, vor spune unii, am smuls simbolul comuni?tilor! Dar ce am pus în loc? Cine suntem ?i de unde venim? Ce este cu steagul nostru de ast?zi? A r?mas orfan de trecutul s?u. A r?mas cu aceea?i gaur? revolu?ionar? în piept a?teptând ca fiii lui de atunci s?-i umple din nou sufletul. Steagul meu ?i al tuturor românilor a r?mas f?r? inim?! ?i pentru c? este aidoma celui din Ciad se merge la cacialma, de c?tre unii. Ori nu-l mai pun deloc ori pun alte steaguri, de ale lor, locale. Ba, chiar pe ale altora de prin vecini, cu semne secuie?ti, sârbe?ti, ucraine?ti, cu semilun?, cu vultura?i, cu cruci teutone. ?i-l ridic? ?i cînd echipa noastr? na?ional? de hochei joac? meciuri interna?ionale, în deplasare la Miercurea Ciuc! Pe la diferite prim?rii steagul nostru este interzis sau,de ziua lui, i se pune doliu. Pie?ele Tricolorului din re?edin?ele de jude? se populeaz? doar la ordinul prefectului, odat? pe an. ?i cu cine! Cu cei care fac din acest moment o simpl? bif? în calendarul activit??ilor publice. În rest, st? atârnat pe câte un catarg de sector, sau prim?rie de c?tun, zdren?uit de vânt ?i ucis de nep?sare... El, curcubeu dacic coborât din t?ria timpurilor str?vechi, ne prive?te îng?duitor pentru c? este legat prin jur?mânt s? nu ne lase. Chiar ?i atunci când dintre noi îl p?r?sesc tic?los pentru simbrie str?in?.

Cântecul nostru este izvorât din cele ?apte note eterice combinate în regula ter?elor sacre ?i a cvintelor d?t?toare de via??. Fraza noastr? muzical? este consonant? cu vibra?ia cosmic? producând armonia apollinic? ?i des?rvâr?irea rug?ciunii. Oriunde ai fi în lume nu po?i confunda nici jocul Ciuleandrei, nici C?lu?arii, nici balada lui Ciprian! Oriunde ai fi în aceast? lume buciumul din Apuseni, h?ulita de la Gorj sau ?âpurita din Oa? nu sunt repetabile pe nici o alt? paralel?. Dar iat? c? se perfuzeaz? o otrav? cu gust de manea în ateneul nostru interior ?i mii de sunete scâncite, h?h?ituri de patruped schilodit ne invadeaz? teritoriul nev?zut al sufletelor. Tipul de partitur? este linear, strident ?i primitiv. Asemenea aranjamete muzicale, cândva comandate la funeraliile faraonilor, produc o stare de amnezie imediat?, o tr?ire frust? f?r? con?inut, care simplific? via?a în binar. Efectele psihomentale sunt derivate ale tr?irilor instinctuale primare cu trimitere doar la reproducere ?i ingurgitare! Nu ar fi o nenorocire prea mare dac? asemenea decaden?e ar avea clien?i doar dintr-o anume etnie. Nici nu am avea vre-o temere asupra unor mofturi ocazionate de petreceri private. Dar când totul se manelizeaz?, când jurii cu preten?ii trimit la Eurovision expresia u?uratec? a ceea ce se vrea a ne reprezenta, atunci nu mai este nimic de tolerat! În Europa nu se aude minunata rapsodie a românilor ci maneaua cu gust de „salam”.

Portul nostru este marama Cerului cu care se acoper? Mama Geea. Dar nu am s? m? opresc prelungit, în acest discurs, asupra portului nostru. Este nevoie de o dezvoltare de sine st?t?toare pentru c? straiul românilor, dar ?i la alte popoare plecate din aceia?i matc?, reprezint? îns??i povestea Crea?iei. Ar fi nedrept s? expediem un asemenea subiect în termeni etnografici pentru a schi?a doar conturul temei. Oricum nu m? despart de aceast? tain? f?r? a produce urm?torul enun?: straiul din str?buni îl face pe Român s? fie aidoma Coborâtorilor din Cer!

Limba ?i rolul ei în devenirea unei na?iuni este deja ceva axiomatic ?i nu necesit? nici o alt? argumenta?ie pretins savant?. Structura limbii române, modelul de gândire care st? în spatele logicii verbale ?i crea?iei cuvintelor, reprezentarea no?iunilor ?i organizarea frazelor au o diferen?? proxim? ireductibil? la alte limbi. Pu?ine popoare ?i-au conservat în astfel de parametri limba, ?tiut fiind c? majoritatea au suferit prelucr?ri de cabinet ?i în laboratoare lingvistice care au fost apoi impuse de eliti?ti în circula?ia de mas?. Orice limb? este supus? propriilor limite pe care le dep??e?te prin acumul?ri referen?iale compatibile din limbile de contact. Domeniile nou ap?rute produc no?iuni noi, dezvolt? pachete de termeni intraductibili ?i este evident? nevoia de preluare în limbajul tehnic ?i ?tiin?ific a acestora. Limbajul informatic, spre exemplu, este deja universal ?i valoarea sa de numitor comun al umanit??ii este o realitate. A te opune este ilogic iar a refuza este o abera?ie. Dar a surclasa propria limb? cu cuvinte cosmopolite pentru a da greutate unor spuse personale, ?i mai ales în spa?iul public academic, ?i mai grav în mass media cultural?, este o abjec?ie. Un studiu furnizat de regretatul profesor Pruteanu arat? c? în mai pu?in de zece ani, vocabularul curent a fost invadat cu peste 400 de cuvinte str?ine, în majoritatea covâr?itoare, englezisme. De la mii de reclame frivole pân? la replici casnice curente. Genera?ia juvenil? a fost cea mai infestat? fiind, evident ?i cea mai vulnerabil? din lipsa experien?ei lingvistice consolidate. Cool, na?pa, nice, free, workshop, fashion, shoping, live, driver, mini sau super market, platza, room service, organizer, chief manager, p.r. adic? public relations, open space, call center, ?i cred c? nu este cazul s? extindem exemplific?rile, sunt folosite cotidian intrând deja în automatismele de exprimare public?. O limb? este expresia spiritualit??ii unui popor. O limb? trebuie ap?rat? de barbarismele externe ?i nu numai...

Limba român? are suficient? resurs? de exprimare semantic? pentru a reda sensurile cuvintelor invadatoare, p?strându-le autenticitatea. Uzurparea limbii este un atentat la autenticul etnonim ?i duce la diluarea identit??ii prin expresie. Nu doar agramatismele devenite cronice sunt trotilul de sub noi ci ?i aceast? frenezie a simplific?rii gândului în care te-ai n?scut. Simplificarea expresiei nu este doar lene intelectual? ci ?i simplism logic ceea ce s?r?ce?te profilul uman al individului. Pledoaria pentru ap?rarea identit??ii prin prezervarea expresiei lingvistice nu este doar o problem? de mândrie na?ional? ci o chestiune de existen?? istoric?. Cei care o masacreaz? zilnic, mai ales în „talk-show”-uri cu vedete analfabete ?i „businessman”-i agrama?i, sunt cariile podoabei ce ne-a fost l?sat? de ctitorii de neam ?i ob?te. A ne ap?ra de asemenea invazie subculturat? este o obliga?ie a întregii na?ii!

Modelul de via??, datina sau traiul. Poate c? revenind la modelul nostru cultural vom putea într-o m?sur? mai mare s? în?elegem propria valoare prin compara?ie activ?. Adic?, s? punem în antitez? ceea ce reprezint? constanta noastr? peren? cu ceea ce este variabil? u?oar? în via?a popoarelor europene. ?i, poate atunci vom fi mai aten?i cu tot ce este al nostru ?i vom evita capcana unor miraje trec?toare...vom ?ti cum s? pre?uim zestrea întregii umanit??i evitând eclipsele temporare politice sau ideologice. Cum spre exemplu, neg?m prin omisiune marele depozit de în?elepciune a culturii ruse, a spiritualit??ii vechiului Bizan?, a marilor crea?ii a lumii arabe sau a milenarei culturi chineze. Recuzarea idologic? este o boal? a lumii pozitiviste, a sistemelor de gîndire exclusiviste ?i dornice de hegemonie nemeritat?. Cultura popoarelor fac împreun? zestrea de aur a umanit??ii. Iar umanitatea nu se compune doar din „Coca-Cola”, „Mc-Donalds” „Schnaps” sau „Moullin Rouge”. Umanitatea ?i diversitatea sa de existen?? este esen?a Logicii Sacre a Creatorului.

A? fi vrut s? opresc discursul aici. Se cuvenea s? l?s?m apoteotic un cadru optimist ?i încurajator. Îns? este dificil s? accep?i o realitate contrar?, mai ales când ea se exerseaz? f?r? perdea în chiar prispa casei tale. ?i mi-am amintit una din conversa?iile mele cu eminetul dramaturg, cu enciclopedicul Paul Everac. Prin anul 2003, dezb?tând criteriile de fondare a Mi?c?rii Na?ionale Române avea s? riposteze inten?iei mele de a trata diferen?iat mecanismele globaliz?rii. ?i spre respectul memoriei sale doar am s? redau ?i varianta care a fost cu adev?rat practicat? la români: „la noi, drag? generale, a fost mult mai simplu. Dumneata ai darul de a te complica pe lucruri simple. Globalizarea sun? cam a?a: “ie?i tu din uzina cu utilaje competitive, ca s? intru eu; d?-te tu la o parte de pe pia?a interna?ional? (eventual te ?i falimentez chiar dac? e?ti performant) ca s? încap? m?rfurile mele; nu-?i cinsti eroii t?i ?i istoria ta decât dac? te autorizez eu; nu relaxa impozitarea pe beneficiul re-investit dac? nu vreau eu; ?i în general nu face nici un pas decisiv f?r? avizul consilierului meu, instalat în locul celui sovietic de abia plecat. Altfel î?i închid u?a în nas. „Un asemenea stil nu se cheam? globalizare, drag?, ?i în consecin?? nu-l putem accepta. Dar împ?rt??im aspira?ia c?tre o lume mai integrat?, mai solidar?, mai dreapt?. Nu ne este indiferent, îns?, prin ce modalitate ?i cu ce pre? urmeaz? s? împlinim aceste aspira?ii sincere. Nu mai trebuie s? ne facem pre? de dragul vrabiei din gard!” . A?a a fost atunci. Oare ast?zi mai este la fel? Dumneavoastr? ce zice?i!?[1]

-----------------------------------------------

[1] A.O.S.R., ART-EMIS, A.C.M.R.R.-S.R.I., Sesiunea de Comunic?ri ?tiin?ifice, ?TIIN??-ISTORIE-INTELLIGENCE, Râmnicu Vâlcea-Prundeni, 20-22 iunie 2014, Râmnicu Vâlcea, Rottarymond, 2014,

footer