Revista Art-emis
PDF Imprimare Email
Dr. Vasile M?rcule? & Theodora M?rcule?   
MarĹŁi, 27 Ianuarie 2015 19:39

Dr. Vasile M?rcule?Includerea spa?iului românesc în Oikoumene ?i, determinate de aceasta, leg?turile cu lumea bizantin? ?i sud-slav? au favorizat p?trunderea de timpuriu a influen?elor bizantine în crea?ia istoriografiei române?ti medievale. Aceste influen?e bizantine pot fi identificate în literatura istoric? medieval? româneasc? la nivelul izvoarelor, al subiectelor tratate, al con?inutul, formei ?i modului de redactare a operelor.

Literatura istoric? bizantin? ?i influen?ele ei în istoriografia românesc?.

Direct determinate de aceste raporturi, influen?ele bizantine au p?truns în crea?iile istoriografiei române?ti medievale pe dou? direc?ii: fie direct din Bizan? sau din teritoriile de tradi?ie bizantin?, ca urmare a contactelor spa?iului românesc cu aceste regiuni, fie, mai ales, indirect prin intermediul lumii sud-slave, puternic impregnat? de cultura ?i spiritualitatea bizantin?, în ultim? instan??, o prelungire a acesteia. Leg?turile strânse cu lumea ortodox? sud-slav? au f?cut ca lucr?rile istoriografiei române?ti medievale s? fie redactate în limba slavon?. Adoptarea limbii slavone ca limb? de cultur? în spa?iul românesc nu a însemnat îns? ?i preluarea culturii slavone, de c?tre români. Preluarea unor elemente de cultur? ?i civiliza?ie de la slavii sud-dun?reni s-a datorat faptului, remarcat de Nicolae Iorga, c? ace?tia „erau prezintatorii în form? slavon? ai culturii bizantine”[1].

Din aceea?i arie cultural? sud-dun?rean? ?i pe acelea?i filiere au p?truns în literatura istoric? româneasc? ?i primele subiecte ale acesteia. Referitor la acest aspect, Nicolae Iorga precizeaz? c? cele dintâi subiecte abordate de istoriografia româneasc? medieval? „au fost luate de la Bizan?ul literar al vecinilor no?tri”, pentru a conchide categoric c? „din aceast? cultur? slavon?, bizantino-slavon?, ne-am luat subiectele”[2]. Istoriografia bizantin? a cultivat, mai ales, dou? genuri de lucr?ri istorice, deosebite între ele, istoria propriu-zis? ?i cronica sau cronograful. De?i au fost cunoscute ambele genuri, cronografele au fost cele care au avut o influen?? mai mare asupra realiz?rilor istoriografiei popoarelor aflate pe nivel de cultur? inferior Imperiului Bizantin, care au venit în contact cu acesta. Potrivit concluziei lui Demostene Russo, literatura istoric? slav? ?i român? „au fost influen?ate mai mult de cronografele bizantine, decât de istoria propriu-zis?”[3]. În limba român?, cronografele bizantine a p?truns, fie prin intermediul slav, fie au fost traduse direct din greac?. Odat? cu preluarea limbii slavone ?i a subiectelor bizantine sau bizantino-slave, vechile cronici române?ti au adoptat ?i forma de redactare a acestora. Ca urmare, acestea, fie au fost redactate în forma vechilor cronografe bizantine, fie a cronicilor sud-slave pe care le copiaz? sau le iau drept model. În concluzie, sus?ine Nicolae Iorga, vechile cronici române?ti „sunt scrise în slavone?te, fiindc? limba, forma chiar, erau gata”, ceea ce a f?cut s? „nu aveam decât s? o lu?m de la slavii de peste Dun?re, care ei în?i?i nu f?ceau altceva decât s? repete ce f?cuser? bizantinii”[4].

Cronicile moldovene?ti ?i influen?ele lor bizantine.

Primele realiz?ri de acest gen ale istoriografiei române?ti medievale, realizate în limba slavon?, dateaz? din a doua jum?tate a secolului al XV-lea. Acestea au fost redactate în Moldova, la curtea lui ?tefan cel Mare ?i din dispozi?ia domnului Moldovei. Ca ?i modelele lor sud-dun?rene dup? care s-au inspirat, respectivele lucr?ri se prezint? sub forma cronicilor. Utilizarea de c?tre cronicarii moldoveni a operelor bizantine de acela?i tip, care circulau, mai ales, în lumea slav? sud-dun?rean?, în realizarea propriilor lucr?ri a fost ?i r?mâne un fapt aflat în afara oric?rei discu?ii, demonstrat de speciali?tii care s-au ocupat de studierea lor. Spre exemplu, referindu-se la modele folosite de Cronica lui ?tefan cel Mare, Alexandru Piru afirm? categoric c? aceasta „a fost precedat? de copii de cronici bizantine traduse în slavone?te, rodoslovii, sau cel pu?in de lectura cronicarilor Ioan Malalas, Gheorghe Hamartolos, Zonaras ?i Constantin Manasses”[5]. Direc?ia stabilit? de cronicile celei de a doua jum?t??i a secolului al XV-lea a fost urmat? ?i de realiz?rile istoriografiei din Moldova secolului urm?tor, reprezentat? de lucr?rile cronicarilor c?lug?ri Macarie, Eftimie ?i Azarie. Redactate în limba medio-bulgar?, cronicile lui Macarie, Eftimie ?i Azarie reliefeaz? ?i mai pregnant receptarea influen?elor bizantine în crea?ia istoriografic? moldoveneasc?. Modelele bizantine sunt urmate cu fidelitate deplin?. Cronicarii moldoveni nu se limiteaz? numai cu imitarea lor ca form? ?i stil, dar compileaz? ?i insereaz? în ele p?r?i însemnate din lucr?rile cronicarilor bizantini. Autorii lor merg pân? la substituirea împ?ra?ilor bizantini cu domnii moldoveni.

Cronica lui Macarie, prima realizare din aceast? categorie. Lucrarea episcopului de Roman este o cronic? de curte care prezint? evenimentele petrecute în Moldova în intervalul de timp cuprins între moartea lui ?tefan cel Mare din 1504 ?i anul 1542[6]. Potrivit opiniei exprimate de Nicolae Iorga, Cronica lui Macarie este rezultatul dorin?ei doamnei Elena-Despina, so?ia lui Petru Rare?, c?reia, sârboaic? de origine fiind ?i „crescut? în tradi?ia bizantin?, îi trebuiau pagini ca acelea pe care le-au dat Bizan?ului un ?ir întreg de istoriografi de acolo”[7]. Ca urmare, dând curs preten?iilor cur?ii domne?ti de la Suceava ?i urmând direc?iile impuse de aceasta, Macarie a realizat o lucrare al c?rei obiectiv fundamental era glorificarea domnului Moldovei, v?zut drept un neobosit lupt?tor ?i cârmuitor în acela?i timp. În acest scop, a?a cum conchidea Nicolae Iorga, el „a luat cronica lui Manasses [...], ?i ceea ce acesta atribuia împ?ra?ilor bizantini a atribuit el lui Petru, schimbând doar numele proprii ?i uneori introducând unele am?nunte m?runte [...]. Totul vechi [...], ?i, pe deasupra, totul luat din Manasses, bizantinul, cetit în traducere slavon?; este copia credincioas? a lui Manasses. De îndat? ce av?zut c? pentru domn se poate scoate o expunere mai larg? de acolo, din Manasses, Macarie a luat de-a dreptul pasagii întregi din izvorul bizantin”[8].

Continuarea cronicii lui Macarie, realizat? de c?lug?rul Eftimie, egumenul M?n?stirii Neam?. Cronica lui Eftimie, care prezint? acelea?i caracteristici ca form? ?i stil cu cea a lui Macarie, cuprinde istoria Moldovei dintre a doua urcare pe tron a lui Petru Rare? (1541) ?i debutul lucr?rilor de construc?ie a M?n?stirii Slatina (1554)[9]. Prin lucrarea realizat?, Eftimie a r?spuns, de fapt, poruncii lui Alexandru L?pu?neanu, care a dorit ?i el „s? aib? o mare cronic? imperial? bizantin?”[10]. Asemenea predecesorului s?u, Eftimie a recurs în construc?ia cronicii sale, la acelea?i procedee stilistice, mijloace de redactare ?i surse. Scopul urm?rit, subliniaz? Nicolae Iorga, a fost acela de „a l?uda cu condei str?in pe Alexandru cel Nou, cel Bun ?i cel Mare (Alexandru L?pu?neanu, n.n.) pentru prietenii s?i ?i pentru oamenii care îi pl?tea”[11]. Consecin?a acestei abord?ri, conchide savantul român, este aceea c? subiectul cronicii „se pierde cu des?vâr?ire în înve?mântarea lui, el iese a?a de pu?in din mijlocul acestei retorici care îl cuprinde din toate p?r?ile ?i-l cople?e?te”[12].

Ultimul cronicar c?lug?r al Moldovei, a fost Azarie. A?a cum el însu?i afirma, Azarie a fost ucenicul episcopului Macarie. Cronica realizat? de el prezint? evenimentele desf??urate în Moldova în perioada de timp scurs? între urcarea pe tron lui ?tefan Rare? (1551) ?i debutul primei domnii a lui Petru ?chiopul (1574)[13]. Prin realizarea cronicii sale, Azarie a r?spuns, se pare, unei solicit?ri exprese a lui Petru ?chiopul. În redactarea cronicii sale, el urmeaz?, ca form? ?i stil, atât lucrarea dasc?lului s?u, Macarie, cât ?i sursele bizantino-slave utilizate de acesta pe care, la rândul s?u, le folose?te ?i le imit?. Referitor la acest aspect, Nicolae Cartojan afirm? c? „Azarie, ca bun ucenic, se str?duie?te s? imite toat? arta retoric? a lui Macarie”[14]. Ca urmare, sus?ine savantul român, asemenea lui Macarie, Azarie „împrumut? din bogatul arsenal de am?nunte dramatice ?i epitete stilistice ale lui Manasses, pentru a le potrivi la situa?iile ?i figurile istorice moldovene?ti pe care le înf??i?a”[15].

În concluzie, privite sub aspectul formei ?i stilului, cronicile monahilor moldoveni din secolul al XVI-lea, scrise în limba slavon?, se remarc? prin caracterul lor imitativ, compilator, având prelucrate, preluate ?i inserate în con?inut numeroase elemente ?i p?r?i din lucr?rile bizantine sau bizantino-slave consultate. În consecin??, conchide istoricul litarar Nicolae Cartojan, „în loc s? povesteasc? simplu ?i precis cele ce aflau”, autorii lor, subliniaz? specialistul român, „recurgeau la cronograful lui Manasses, pentru a împrumuta din el podoabe retorice”[16]. Neparticipând activ la evenimentele prezentate, cronicarii moldoveni din secolul al XVI-lea, se preocup? îndeosebi de form?, de stil ?i de efect.

 
[1] N. Iorga, Istoria literaturii române?ti. Introducere sintetic? (dup? note stenografice ale unui curs), Bucure?ti, 1988, p. 30.
[2] Ibidem, p. 32.
[3] Dem. Russo, Studii istorice greco-române. Opere postume, tomul I, Bucure?ti, 1939, p. 54.
[4] N. Iorga, op. cit., p. 38; Cf. I. Bogdan, Vechile cronice moldovene?ti pân? la Urechia. Texte slave, Bucure?ti, 1891, p. 1-139.
[5] Al. Piru, Istoria literaturii române de la origini pân? la 1830, Bucure?ti, 1977, p. 19.
[6] Cronica lui Macarie, în Cronicile slavo române din sec. XV-XVI publicate de Ion Bogdan, edi?ie de P.P. Panaitescu, Bucure?ti, 1959, p. 74, 77-105.
[7] N. Iorga, op. cit., p. 42; Cf. ?t. Ciobanu, Istoria literaturii române vechi, vol. I, Bucure?ti, 1947, p. 105-106.
[8] Ibidem; Cf. I. Bogdan, Vechile cronice moldovene?ti, p. 69-89; Cf. ?t. Ciobanu, op. cit., p. 104-105; Cf. A. Pippidi, Tradi?ia bizantin? în ??rile Române în secolele XVI-XVIII, Bucure?ti, 2001, p. 115-116.
[9] Cronica lui Eftimie, în Cronicile slavo române din sec. XV-XVI publicate de Ion Bogdan, edi?ie de P.P. Panaitescu, Bucure?ti, 1959, p. 106, 109-125.
[10] N. Iorga, op. cit., p. 43; Cf. I. Bogdan, Vechile cronice moldovene?ti, p. 89-98; Cf. ?t. Ciobanu, op. cit., p. 105-109.
[11] Ibidem.
[12] Ibidem. Cf. ?t. Ciobanu, op. cit., p. 108; Cf. A. Pippidi, op. cit., p. 240-241.
[13] Cronica lui Azarie, în Cronicile slavo române din sec. XV-XVI publicate de Ion Bogdan, edi?ie de P.P. Panaitescu, Bucure?ti, 1959, p. 126, 129-151.
[14] N. Cartojan, Istoria literaturii române vechi, Bucure?ti, 1996, p. 74.
[15] Ibidem, p. 74-75; Cf. I. Bogdan, Letopise?ul lui Azarie, în „Analele Academiei Române. Memoriile Sec?iunii Istorice”, s. II, t. XXXI (1909), p. 66-69, 84-98; Cf. ?t. Ciobanu, op. cit., p. 109-114.
[16] Ibidem, p. 75.
footer