Revista Art-emis
PDF Imprimare Email
Prof. dr. Gheorghe Constantin Nistoroiu   
Duminică, 25 Ianuarie 2015 20:16

Col. Alexandru Ioan Cuza, 1859„?i hotarul Ardealului. Pohta ce-am pohtit: Moldova, ?ara Româneasc?.” (Mihai Viteazul)

Protodacii au fost în comuniune haric? cu Atotcreatorul-Tat?l ceresc prin tradi?ia milenar? monoteist?: dreptate, vitejie, curaj, r?bdare, râvn?, d?ruire, cultur?, adev?r, sacerdo?iu, jertf?, nemurire, simbioz? geografic? prin r?sfrângeri în?l??toare spre cer, iar dacoromânii sunt în consubstan?ialitate haric? cu Hristos,cu Ortodoxia Sa fiin?ial? mântuirii, prin Maica Domnului, prin Apostoli, prin Sf. P?rin?i, prin jertfele ?i eroismul Str?mo?ilor, al Ale?ilor, al Martirilor, al Sfin?ilor ?i al M?rturisitorilor no?tri. Fiin?a Neamului Dacoromân ?i a Bisericii cre?tine a odr?slit sub acela?i Chip ?i aceea?i Asem?nare: Frumuse?ea ?i Str?lucirea lui Iisus Hristos. Aceea?i Fii Ale?i ai Patriei ?i ai Bisericii din aceea?i Vatr? specific? devenirii spiritual-cre?tine, îndumnezeirii, sunt totodat? Odraslele îndr?gite ale Mântuitorului nostru. Vatra Str?mo?easc?, prin relieful ei variat, sublim ?i binecuvântat este d?ruit? de Dumnezeu, care se armonizeaz? cugetului, chem?rii, harului, credin?ei, jertfei, iubirii ?i împliniriri acestui Neam în istorie, ca misiune ?i voca?ie în drumul s?u c?tre cer, c?tre nemurire. Principatele Dacoromâne: Oltenia, Muntenia, Dobrogea, Moldova, Ardealul ?i Banatul, au fost cândva Regat ?i Imperiu pelasgo-trac,ulterior Dacia Mare a lui Decebal ce s-a n?scut sub obl?duirea lui Dumnezeu înc? din Zorii istoriei omenirii.

Patria este Neamul în Biseric?.

Patria este deci, permanen?? în istorie, geografie, cultur?, religie, spiritualitate, jertf?, îndumnezeire. Chipul Patriei se aprinde în fiecare suflet ales, lumineaz? ?i dogore?te în fiecare inim? h?r?zit? d?ruirii tuturor celor drep?i. Când vitregiile celor mul?i ?i r?i se abat asupra ei, mu?când din umbra ei falnic?, sfâ?iind cu ghiare de o?el purpura ei majestoas?, frângând p?r?i din trupul ei sacru, smulgând n?zuin?e de pe chipul ei divin, frumuse?ea Patriei-Mireas? r?mâne o tain? a cununiei spirituale cu sufletul fiec?rui Român ori Dacoromân m?rturisitor. Trecutul, prezentul ?i viitorul unui popor se contureaz? ?i se regenereaz? continuu în Icoana Vetrei treimice: Patrie-Neam-Biseric?. Conduc?torul trebuie a?adar, s? aib? voca?ia conducerii, s? fie un ales îndrum?tor al tineretului ?i un misionar al c?l?uzirii poporului s?u spre Calea mântuirii întru Hristos. Conduc?torul trebuie s? fie Fiul Ales al Na?iunii sale, urmând s? devin? prin jertfa-slujire P?rintele ?i Dasc?lul iubitor al poporului s?u!Nu pot coexista un Stat ateu ?i o na?iune cre?tin? în Sânul sfânt al Neamului. Este un non sens, care duce permanent la tr?dare, la la?itate, la vânzare, la pr?bu?ire, la dezmembrare, la descompunerea moral-spiritual a poporului, la sacrilegiul adus lui Dumnezeu ?i Neamului drag, care-I poart? aura sfânt?, profanându-i trecutul, îngenunchindu-i prezentul ?i paralizându-i viitorul.

Nu pot exista Institu?ii culturale de vârf ale Statului, care se reclam? democrat, a c?ror activitate, manifestare ?i atitudine sunt anticre?tine, p?gâne, violente, înveninate precum: Academia Român?, Institutul Cultural Român, ?coala, Universit??ile, Uniunea Scriitorilor, etc., care denigreaz? constant, pe program?, pe Fiii cei mai Ale?i ai Na?iunii. ?i „fruntea” Bisericii, ap?sat? de coroanele mult prea înc?rcate de aur, rubine ?i safire, puse una peste alta, sprijinit? în cârjele masive din aurul greu, se înconvoaie, tace ori pe furi? aplaud? denigratorii, care sunt colegii întru iluminare... Statul trebuie s? fie la fel de cre?tin, pentru ca prin arta ?i puterea sa politic? s?   de-a demnitate ?i autoritate Na?iunii pe p?mânt ?i în cer. 

În bra?ele Patriei st? Crucea Na?iunii cre?tine, care îmbr??i?eaz? Învierea lui Hristos ?i Învierea Neamului. Înf?ptuirea Unirii unui Neam, care s? d?inuie ve?nic trebuie realizat? treimic: unitatea religioas?, unitatea na?ional? ?i unitatea politic?, adic? Biserica, Na?iunea ?i Statul na?ional, pe temelie ?i stâlp cre?tine.

De-a lungul istoriei a predominat comuniunea religioas?, foarte pu?in unitatea na?ional? ?i aproape deloc unitatea politic?, care a simulat o atitudine de complezen??, de teatru ?i mai ales de circ. F?r? comuniunea religioas?, f?r? harul cre?tin, realizarea unit??ii na?ionale n-ar fi fost niciodat? posibil?. Tocmai de aceea în toate marile înf?ptuiri istorice ale Neamului, în fruntea dorin?elor, a luptelor, a suferin?elor, a sacrificiilor, a frângerilor, a biruin?elor ?i a împlinirilor Na?iei milenare a stat continuu Biserica: în frunte, la mijloc, peste tot, c?ci Voievozii, boierii, ??ranii ?i Oastea ??rii erau Trupul ?i Sufletul drept m?ritor cre?tin al Mo?ilor ?i Str?mo?ilor Str?mo?ilor no?tri. Nu exist? Unirea unui Neam f?r? trecut, f?r? prezent ?i f?r? viitor!

Când apostolatul uniunii religioase exist?, când cel na?ional este frânt între poporul-elit? ?i popula?ia manipulat?, f?r? apartenen?a unit??ii politice, mistificarea se întinde ca un flagel, ca o cium? de o parte ?i de alta, dând infirmitate ori paralizie Na?iunii. Deosebirile geografice, organice ?i economice ale dacoromânilor au separat pentru multe secole unitatea na?ional?, generând dualismul politic românesc. Aspectul geografic, ca unitate a p?mântului str?mo?esc trebuie s? fie o simbioz?, care d? armonie simultan? naturii ?i poporului.  Dac? la aspectul geografic ad?ug?m ?i configura?ia deosebit? care despart Moldova de ?ara Româneasc?, prin aspectul hidrografic ce determin? drumurile de comer?, care la rândul lor stabilesc zonele de influen?? politic?, configurând organisme deosebite, tradi?ii dinastice, ca arie aristocrat? ?i voievodal?, ideea unit??ii na?ionale se configureaz? foarte greu, str?b?tând anevoios concep?ia politic? a separatismului promovat? de mul?i voievozi români, sus?inut? aprig de Poart?, neabordat? ?i nesus?inut? pe temei cre?tin ?i la timp de marii vl?dici, care erau în acela?i timp ?i sfetnici domne?ti ?i îndrept?tori ai Neamului. P?cat!

A existat totu?i o magnific? excep?ie, nemuritorul ban al Craiovei, Mihai Viteazul! „Românii au avut ?i ei mari vizionari, spune C?lin Kasper. Mihai Viteazul a avut misiunea de a s?di în sufletul românilor n?zuin?a unirii... Misiunea Viteazului a avut ca scop unirea geografic?... Dar de ce s? fi vrut Creatorul s?-i uneasc? pe români? Aceast? unire are sens doar dac? admitem c? Domnul a rezervat poporului român o Misiune de excep?ie, despre care au vorbit profe?ii mai vechi ?i mai noi. Ne-a unit mai întâi geografic, ca apoi s? urmeze unirea sufleteasc? ?i des?vâr?irea spiritual?.”(C?lin Kasper-De la inim? spre cer. Ed. Virtual?, Boto?ani, 2014, p.409)

Despre Mihai Viteazul, Întregitorul Regatului lui Decebal, ambasadorul spaniol la Praga, Don Guillen de San Clemente spunea c?: „... a ap?rut, la ceas de cump?n?, din pulberea p?mântului românesc, în slujba c?ruia ?i-a pus for?ele, aspira?iile, întreaga via??, fiind un simbol al celor mai înalte virtu?i ale poporului s?u.” (Alexandru Randa, Pro Republica Christiana, Monachii, 1964, p. 39)

Gra?ie desfacerii autarhiei economice, în secolul al XIX-lea, a împletirii n?zuin?elor noastre seculare cu firul libert??ii ?i unit??ii politice r?sucit în Apus, s-a aprins solidaritatea na?ional? prin cler ?i al?turi de maturitatea politic? au ctitorit Unirea Principatelor, care reclama neap?rat întregirea unit??ii dacoromâne. Realizarea unit??ii na?ionale, a unirii unui Neam, spunea Mihail Kog?lniceanu este: „dorin?a cea mai mare, cea mai general?, aceea hot?rât? de toate genera?iile trecute, aceea care este sufletul genera?iei actuale, aceea care împlinit?, va face fericirea genera?iilor viitoare.” ( Ghenadie Petrescu, Dimitrie A. ?i C. Sturdza, Acte ?i documente relative la istoria rena?terii na?ionale, Bucure?ti, 1900-1909, vol. VI, partea I-a, p. 66)

Întruparea marelui deziderat, Unirea Principatelor Române n-a fost un act istoric de conjunctur?, ci fr?mântarea de veacuri a aspira?iilor str?bune, con?tiin?a milenar? a originii etnice, unitatea religioas?, primordialitatea ontologic?, apartenen?a la aceea?i limb?, tradi?ii, obiceiuri, datini, cultur?. Chiar dac? Principatele au stat foarte mult timp separate na?ional ?i politic, ele n-au fost desp?r?ite niciodat? spiritual-religios, ci au apar?inut aceluia? Trup ?i Suflet mistic al Neamului l?sat de Dumnezeu pe p?mânt s?-?i ating? menirea na?ional?, s?-?i împlineasc? voca?ia cre?tin?, s?-?i des?vâr?easc? misiunea pe Calea îndumnezeirii. În cadrul unit??ii religioase, a comuniunii cre?tine în con?tiin?a moral? s-a exprimat via?a Patriei pe t?râmul moral-spiritual, social-politic, cultural ?i economic. Credin?a ortodox? a tuturor românilor era una ?i aceea?i cu legea cea veche ?i dreapt? a Str?bunilor întru Hristos ?i cu a Str?mo?ilor întru Neamul Dac. Cu Mihai Viteazul s-au realizat concomitent sub acoper?mântul cre?tin, unitatea na?ional? ?i cea politic?, care de?i a avut o soart? pe cât de m?rea?? pe atât de scurt?, ne-a r?mas nou?, genera?iilor urm?toare ca mo?tenire testamentar?, re-împlinirea Destinului sfânt al tuturor Românilor.

Despre con?tiin?a unit??ii de Neam sub aura sacralit??ii cre?tine gr?ie?te ?i marele boier-cronicar Grigore Ureche: „Moldova ?i ?ara Româneasc? au fost tot un loc ?i o ?ar? ?i noi afl?m c? Moldova s-a desc?lecat mai pe urm?, iar Muntenii mai dentâi, m?car c? s-au tras de la un izvor.” (Grigore Ureche-Letopise?ul ??rii Moldovei. Ed. ?tiin?ific?, Bucure?ti, 1967,p. 72). În aceast? unitate de gând, cuvânt ?i fapt?, de credin??, de religie ?i cultur? a românilor din toate Principatele Valahe, de p?strare nealterat? ?i de continuitate spiritual? intervine promt, ia atitudine clar?, rafinatul om de cultur?, Mitropolitul Varlaam al Moldovei în prefa?a lucr?rii sale, , preocupat fiind de men?inerea comuniunnii cre?tin-ortodoxe a tuturor românilor: „Tîmplîndu-mi-se...în p?r?ile ??rii Rumîne?ti... dumnelui Udri?te N?sturel adusu-mi-au ?i o c?r?ulie mic?, în limba noastr? rumîneasc? tip?rit... caria o am aflat plin? de otrav? de moarte sufleteasc?... pentru care lucru îndat?... am strîns sobor dintr-amîndou? p?r?ile, ?i din ?ara Rumîneasc? ?i din ?ara Moldovei... s? ar?t strîmb?tura ?i tîlcul cel r?u... întunericul ?i neîn?eleageria lor..., ci r?mînerea în credin?a cia pravoslavnic? a mo?ilor ?i a str?mo?ilor no?tri.” (Mircea P?curariu, Istoria Bisericii Ortodoxe Române, vol. II. Ed I.B. M. al B.O.R., Bucure?ti, 1992) Chiar desp?r?ite fiind Principatele Române, marii Voievozi au întreprins ac?iuni comune pentru consfiin?irea drepturilor social-na?ionale ?i ini?ieri în vederea unit??ii na?ional-politice, men?inându-se concomitent ?i aproape identic organizarea politic? ?i administrativ?, ca în vremurile de glorie ale lui Mircea cel B?trân, Alexandru cel Bun, Vlad ?epe?, ?tefan cel Mare, Neagoe Basarab, Radu cel Mare, Radu de la Afuma?i, Mihai Viteazul, Petru Rare?, Matei Basarab, Vasile Lupu, Constantin Brâncoveanu, Grigore Ghica, Domnul Tudor, care ?i el viza un gând ?i un glas cu Moldova ori boierimea din ?ara Româneasc? grupat? la 1838, în Partida na?ional?, condus? de Ion Câmpineanu sub care s-a redactat manifestul: Act de unire ?i independn??, ca finalitate a unirii Principatelor sau boierimea moldav? constituit? în Conjura?ia confederativ? condus? de comisul Leonte Radu la 1839.

Scânteile care preconizau Unirea românilor s-au aprins în Flac?ra revolu?iilor de la 1848, în toate cele trei Principate valahe prin marii Corifei patrio?i: Nicolae B?lcescu, Gh. Magheru, Christian Tell, Ana Ip?tescu, Mihail Kog?lniceanu, Vasile Alecsandri, A. I. Cuza, Avram Iancu, Simion B?rnu?iu, Eftimie Murgu, etc. În noaptea sfânt? a Anului Nou 1847, de la Paris, B?lcescu ar?ta în discursul s?u îndreptat c?tre Patrie c?: ?inta noastr? socotesc c? nu poate fi alta decât unitatea na?ional? a românilor. (Istoria României în date. Ed. Enciclopedic?, Bucure?ti, 1971, p. 183). În: Prin?ipiile noastre pentru reformarea Patriei, program elaborat în 12/ 24 Mai 1848, la Bra?ov, moldovenii subliniau în ultimul punct 6 unirea Moldovei ?i a Valahiei într-un singur stat neatârnat românesc. (Istoria României. Ed. Academiei R. P.R., Bucure?ti 1964, vol. IV, p. 53). Aceast? sacr? n?zuin?? era aprins? ?i în Dorin?ele partidei na?ionale în Moldova, o bro?ur?-program ap?rut? în August 1948, la Cern?u?i, despre care marele boier Kog?lniceanu gr?ia c? este cheia boltei, f?r? care s-ar pr?bu?i tot edificiul na?ional. (Istoria României în date, op. cit., p. 191). În Pruncul Român, ziarul din 26 Iunie-8 Iulie 1848, apare apelul C?tre fra?ii no?tri din Moldova al lui Nicolae B?lcescu, care r?suna astfel: toat? na?ia român? s? fie liber?, ca toat? na?ia român? s? alc?tuiasc? un singur stat, un singur popor de fra?i. (ibid. p. 190). Neizbânda revolu?iilor de la 1848, s-a datorat în primul rând coali?iei ?i fr??iet??ii cre?tino-p?gâne a statelor imperialiste, care s-au hr?nit cu sângele, cu sudoarea, cu pâinea, cu mun?ii ?i cu bog??iile noastre spirituale, secole de-a rândul, dar, s-a consfiin?it ulterior prin sângele jertfelor sfinte într-o prim? re-na?tere na?ional?-Dacia Mic?.

O figur? proeminent? a mi?c?rii post-revolu?ionare din ?ara Româneasc? a fost ?i arhimandritul Ioasaf Snagoveanul, care a ctitorit o Capel? ortodox? la Paris, pentru trebuin?ele românilor de acolo, în anul 1853. Marii dorin?e de unitate ?i libertate na?ional? li s-au al?turat ?i domnitorii Barbu ?tirbei ?i Grigore Ghica. Domnul ??rii Române?ti, Barbu ?tirbei s-a adresat vizirului printr-un memoriu ar?tând c?: dorin?ele unanime ale Vlaho-moldovenilor cheam? unirea celor dou? principate sub un singur corp, iar Grigore Ghica la 1856, s-a adresat Conferin?ei de pace de la Paris cu aceea?i rug?minte. (C. C. Giurescu/ Dinu C. Giurescu, Istoria României din cele mai vechi timpuri pân? azi. Ed. Albatros, Bucure?ti, p. 541). Astfel, ac?iunile interne de unitate ale Vlahilor au declan?at ?i orientarea politicii europene. Prin tratatul de la 30 Martie 1856, Conferin?a de pace de la Paris se referea ?i la clauzele românilor: înlocuirea protectoratului rusesc cu cel al marilor puteri, revizuirea Regulemantelor organice de c?tre Divanul ad-hoc, libertatea naviga?iei pe Dun?re ?i neutralitatea M?rii Negre, etc. Inimile ?i ochii marilor Români se întorc îns? tot c?tre ?ar?, re-grupând ?i re-organizând for?ele unioniste din Principate, sub obl?duirea direct? a Bisericii, astfel c? cei doi mitropoli?i devin pre?edin?ii celor dou? Divanuri ad-hoc ?i episcopii ca membri activi. Participarea cu însufle?ire a clerului ?i a ierarhilor lor din cele dou? Principate valahe, cu buna organizare ?i înfr??ire la ac?iunile de sus?inere a Idealului na?ional a înclinat ?i a hor?rât cre?tine?te ?i definitiv soarta unirii românilor.

În ?ara Româneasc? mitropolitul Nifon Rusescu a desf??urat o activitate revolu?ionar? febril?, cu mult? abilitate diplomatic?, fiind tot timpul în miezul evenimentelor pân? la alegerea definitiv? a lui Cuza, ?tiind c?: „unirea este în?l?area clerului la adev?rata sa vrednicie,... pentru c? d? mijloace de a i se înlesni o înv???tur? larg?, trebuincioas? pentru r?spândirea cuvântului lui Dumnezeu, pentru c? ridic? nevoia în care se afl? ast?zi cea mai mare parte din m?dularii clerului, nevoia de a se josura cer?ind de la fiii lor suflete?ti pâinea de toate zilele a lor ?i a copiilor lor... Moralitatea acestui corp se înal??, credin?a se înt?re?te, turma lui Hristos se afl? în p?storii s?i, ni?te adev?ra?i mini?trii ai lui Dumnezeu. Cât pentru foloasele Bisericii celei înalte, capii clerului ?tiu s? le pre?uiasc? singuri.” (O arunc?tur? de ochi asupra Principatelor Române, de un român din Bucure?ti, p. 33-34). Toiagul cel mai de pre? al mitropolitului Nifon în lupta sa pentru unitate a fost Calinic-episcopul de Râmnic, care a convins protopopii s? sprijine ?i ei ?i egumenii m?n?stirilor ?i schiturilor ?i preo?ii unirea, fiind chema?i „s?-?i cear? pe cale legiuit? coroana luptelor ?i a sângelui v?rsat pentru cruce, pentru ap?rarea Patriei... Poporul român n-are decât s? cear?... via?a politic? ?i na?ional?,... de a se uni într-un cuget ?i voin??... Drept aceea, una din datoriile ce reclam? a noastr? pozi?ie... este de a se în?l?a rug?ciuni... pentru unirea Românilor.” (Documentele Unirii Principatelor, vol. III, p. 232)

Al?turi de prea sfin?itul Calinic, fratele întru ierarhie ?i slujire, episcopul Filotei al Buz?ului se adreseaz? protopopilor s?i, prezentândul trecutul glorios de lupt? al poporului dac, ar?tând c? bate ceasul: „ s? se asigure existen?a politic? a na?iei române ?i s? ni se chez??uiasc? drepturile str?bune... Drept aceea în timpul de fa??, pe lâng? activitatea ?i lucrarea ce trebuie s? depunem fiecare ca cet??eni ?i fii ai patriei, s? împlinim datoriile ce reclam? ?i c? a noastr? pozi?ie în asemenea serioase împrejur?ri, fiind de a în?l?a rug?ciuni p?rintelui ceresc pentru unirea ?i înfr??irea românilor într-o singur? voin?? ?i un cuget ca s? aleag? pe deputa?ii lor vrednici de a lor încredere, care s? sprijine ?i s? cear? drepturile ?i via?a patriei lor, scriem... s? ob?te?ti preo?ilor... ?i prin preo?i tuturor poporenilor precum ?i... cuvio?ilor egumeni, ca s? se ?ie Te-Deum ?i privegheri... rugând pe Dumnezeu ca duhul luminei, al dragostei ?i al ??rii s? uneasc? sufletele tuturor românilor în aceea?i dorin?? ?i voin?? pentru binele ?i fericirea scumpei noastre patrii.” (Pr. Gabriel Cocora, Episcopul Filotei al Buz?ului, lupt?tor pentru unire, în B.O.R., anul LXXVII, nr. 1, Ianuarie 1959, p. 46)

Ambii Ierarhi, de Râmnic ?i de Buz?u, au sus?inut diligen?ele pe lâng? diferi?i reprezentan?i diplomatici ai marilor puteri: comisarul francez Talleyrand pentru contele Walewski (fiul lui Napoleon I ?i al contesei Walewska) - ministrul de externe francez, Kamil-Bey, reprezentantul Por?ii, comisarul Banzi-împuternicitul Sardiniei, etc., ca se sprijine dolean?ele ?i demnitatea românilor. Elanul clerului valah s-a întins cu repeziciune sub forma diferitelor bro?uri tip?rite ?i ziare r?spândite poporului: „Predicatorul”, redactori fiind, Arhim. Dionisie M?ld?rescu ?i Ilie Benescu, profesori la Seminarul Teologic-Bucure?ti, „Românul” lui C. A. Rosetti, apelul pr. Grigorie Referendarul, poezia: Rug?ciunea preo?easc? a protosinghelului Veniamin C?tulescu, Rug?ciunea moldo-românilor, publicat? în 1857, la Ia?i; Rug?ciunea patriotului român, din ?ara Româneasc?.

Alegerile de deputa?i mireni, egumeni ?i preo?i în ?ara Româneasc? s-au desf??urat ?i împlinit cu entuziasm: „Ne afl?m aici pentru a ne sf?tui, roste?te mitropolitul Nifon în deschiderea lucr?rilor Divanului Ad-hoc, împreun? la fericirea ?i prosperitatea patriei...fiecare trebuie s? vaz?... aceast? str?lucit? ocazie în care ne putem da mâna... spre a lucra pentru întemeierea neamului ?i a binelui ob?tesc... Suntem pu?i în împrejurarea cea mai glorioas? ?i cea mai delicat?. S? avem... bunul sim? de a ?ti s? ne folosim de urm?rile sale, dreapta judecat? de a pre?ui bine trebuin?ele ?i rara în?elegere de a alege mijloacele cuvincioase spre a le împlini. Privi?i-v?... ?i ve?i vedea c? to?i suntem români: acelea?i sentimente ne leag?, acela?i sânge ne une?te... To?i avem o patrie înainte, s? avem ?i un cuget ?i un scop... Începem ast?zi lucr?rile chem?rii noastre... Uni?i-v? în acela?i cuget fr??esc ?i na?ional... L?sa?i s? citeasc? viitorimea cu mândrie ?i fericire numele dumneavoastr?.” (Ghenadie Petrescu/ Dimitrie A. Sturza/ Dimitrie C. Sturza-Acte ?i documente relative la istorie rena?terii na?ionale, Bucure?ti, 1900-1909, vol. V, p. 906-907). Apelului solemn, cald, fr??esc ?i p?rintesc al mitropolitului, i se al?tur? ca o îmbr??i?are chemarea patriotic? a ierarhului Calinic: „ Nu am încetat a ruga pe milostivul Dumnezeu pentru împreunarea într-un singur stat a Moldo-României ?i sub un singur guvern... ca unii ce suntem uni?i în credin?a cea c?tre Dumnezeu, de aceea?i limb? ?i acela?i neam. Dorind cu osebire iar??i ca guvernul s? fie ortodox sau la împotriv? mo?tenitorii tronului s? fie n?scu?i din ap? ?i din duh ?i crescu?i în dogmele Bisericii noastre a R?s?ritului, dup? cum ?i fra?ii no?tri moldoveni asemenea cer st?ruitor.” (Documentele Unirii Principatelor, op. cit., I, p. 600)

Prima sintez? a adun?rilor ad-hoc din Valahia a fost cuprins? de episcopul Filotei, care la alegerea Domnului, contravine îndemnurilor date de P. S. Calinic, în programul celor 4 puncte: autonomia ?i neutralitatea teritoriului moldo-român; Unirea ??rilor Române ?i Moldovei într-un singur stat ?i sub un singur guvern. Prin? str?in, guvern constitu?ional reprezentativ ?i o singur? adunare ob?teasc?. În Moldova exprimarea Divanului s-a f?cut în 5 puncte ?i ad?ugate celor 4 ale Vlaho-muntenilor, au fost semnate, întocmind raportul Comisiei comisarilor, care l-a înmânat Conferin?ei de la Paris. Dup? tergivers?ri pro ?i contra unire, Conferin?a a semnat conven?ia din 7/ 19 August 1858, care s-a pronun?at:

cu privire la statutul interna?ional al principatelor;

cu privire la statutul intern;

prevederi cu caracter electoral.

Potrivit acestor prevederi se arat? c?: Cele dou? ??ri vor purta numele de Principalele Unite ale Moldovei ?i ??rii Române?ti, fiecare cu domn, guvern ?i adunare legiuitoare proprie. Se înfiin?eaz? Comisia central? pentru alc?tuirea legilor de interes comun ?i Curtea de casa?ie, comune pentru ambele principate, cu sediul la Foc?ani. Se desfiin?eaz? privilegiile ?i rangurile boiere?ti; se instituie responsabilitatea ministerial?, se reglementeaz? prin lege rela?iile dintre proprietari ?i ??rani, se stabile?te modalitatea alegerii membrilor adun?rii elective pe baza unui cens foarte ridicat, etc. (Doc. Unirii. Pr..., vol. VI, partea a II-a,p. 30-31)

Alegerile de deputa?i ce urmau s? aleag? Domnul Unirii, în cele dou? principate s-au încheiat astfel: în Moldova 55 de deputa?i, dintre care 32 unioni?ti, iar restul nedeci?i. Culmea a fost c? 38 din 55 de deputa?i ?i-au depus candidatura pentru domnie. Totu?i la 5 Ianuarie 1859, 48 de deputa?i prezen?i l-au ales pe colonelul A. I. Cuza, preg?tindu-i terenul ?i pentru ?ara Româneasc? unde erau 69 de deputa?i, în frunte cu mitropolitul ?i cei 3 episcopi. Cum, majoritatea Vlaho-muntenilor erau refractari la alegerea tot a lui Cuza, reprezentan?ii partidei na?ionale ?i cu acordul unor conservatori s-au strâns la hotelul Concordia pentru strategie, apelând ?i la serviciul înfl?c?rat al celor aproape 5000 de ??rani, care au luminat cu tor?ele aprinse Dealul Mitropoliei ?i pe cei dinl?untru nehot?râ?i înc?, sub bagheta lui N. T. Or??eanu. În noaptea marelui Revelion al Unirii de la Concordia, prin?ul Ghica l-a propus Domn tot pe Cuza, alegere pe care a subliniat-o a doua zi ?i avocatul na?ionalist Vasile Boierescu. Peste to?i deputa?ii s-a a?ternut un entuziasm sublim. „Cei mai mul?i se bucur? cu lacrimi. Mitropolitul cere crucea ?i Evanghelia; dar pân? s? i le aduc?, pronun?? jur?mântul, plângând ?i el înaintea icoanei Sfintei Treimi; rostind urm?toarea rug?ciune-jur?mânt: Doamne Dumnezeul p?rin?ilor no?tri, arunc?-?i privirea Ta asupra inimilor noastre ?i nu sl?bi curajul fiilor T?i. Une?te-i pe to?i într-o cugetare ?i o sim?ire ?i f? ca inimile tuturor s? aib? aceea?i b?taie pentru ?ara lor. Prin?ul Cuza este unsul T?u între noi ?i pentru dânsul jur?m to?i c?-l vom sus?ine. Jur?m! Jur?m, cu mâinile ridicate spre cer. Dup? ce to?i deputa?ii repetar? acel jur?mânt se cheam? fiecare dup? ordinea alfabetic?, s?rut? Crucea ?i Evanghelia, jur? din nou ?i primi buletinul spre a-?i scrie candidatul s?u. Dup? terminarea vot?rii se deschide scrutinul ?i dup? citirea biletelor... p?rintele mitropolit... proclam? c? s-a ales domnul ??rii Române?ti, cu unanimitate de voturi exprimate, adic? 64, prin?ul Moldovei, Alexandu Ioan Cuza.

Eminen?a Sa p?rintele Mitropolit, la ?apte ore seara, îl proclam? domn al ??rii, de fa?? cu domnii reprezentan?i ai puterilor str?ine, fa?? cu un numeros public, fa?? cu un popor de peste 50 000 de oameni care umpleau curtea ?i tot dealul Mitropoliei. La vestea alegerii se trag clopotele tuturor bisericilor, imediat tot Mitropolitul trimi?ând o telegram? domnitorului Alexandru Ioan Cuza, în care se spunea: « Adunarea electiv? a ??rii Române?ti, procedând conform conven?iei la numirea domnului st?pânitor a ales în unanimitate pe în?l?imea voastr?. Ob?teasca adunare salut? cu respect ?i amor pe Domnul s?u ?i-l invit? s? ia cârma ??rii »". (A. D. Xenopol, Domnia lui Cuza Vod?, Ia?i, 1909, p. 50/ Acte ?i Documente..., VIII, p. 655-656, 592, 804/ C. C. Giurescu, op. cit., p. 383)

La 8 Februarie 1859, Domnul Cuza trimite Mitropolitului Nifon comunicarea urm?toare: „Voin?a na?ional? la care a?i participat Prea Sfin?ia Voastr?... ne-a ales domn al ??rii Române?ti. Voin?a na?ional? este voin?a lui Dumnezeu. Datoria noastr? cea dintâi e ca s? ridic?m glasul nostru de recuno?tiin?? c?tre Atotputernicul care ?i-a îndreptat cere?tile priviri asupra na?iunii române ?i a rev?rsat îndur?rile Sale asupra persoanei noastre. Ne adres?m dar c?tre Prea Sfin?ia Voastr?... rugându-v? s? în?l?a?i ale voastre rug?ciuni pentru fericirea ?i m?rirea ??rilor surori: Principatele Unite. Aceasta este cea dintâi ?i cea mai mare a noastr? cerere ce o depun la picioarele altarului dumnezeiesc, iar ca domn ?i ca cre?tin chem?m asupr?-ne binecuvântarea Prea Sfin?iei Voastre, a iubitorilor de Hristos p?rin?i episcopi ?i a întregului cuvios cler al ??rii Române?ti, iubita noastr? patrie, ca s? putem p??i cu vrednicie pe calea m?rea?? ce ne-a?i deschis împreun? cu demnii reprezentan?i ai ??rii Române?ti.” (Acte ?i Documente, op. cit., p. 887-888). R?spunsul protocolar de mul?umire al Domnului Cuza, devine ?i un act care confirm? contribu?ia expres? a Clerului ortodox la înf?ptuirea marelui deziderat, a marii n?zuin?e, a marelui Ideal al Unirii românilor din principatele valahe surori. Sub aceea?i autoritate sacr? a Mitropolitului Nifon, O?tirea ??rii Române?ti a depus jur?mântul de credin?? pentru noul Domn, iar la 29 Ianuarie 1859, o delega?ie solemn? alc?tuit? din P. S. Climent al Arge?ului, Barbu Sl?tineanu, C. A. Rosetti, Alexandru Florescu, Scarlat Cre?ulescu, Nicolae Opran ?. a. au plecat la Ia?i s?-i înmâneze lui Cuza actul alegerii ca Domn.

Pe 8 Februarie 1859, Domnul Unirii vine la Bucure?ti s? depun? jur?mântul dup? Regulamentul organic. N-a citit spunând c?:   „jur?mântul este înscris în inima mea care preg?te?te un viitor fericit ?i demn de gloria str?bunilor no?tri.” (Acte ?i doc..., VIII, p. 881)    

Sl?vit s? fie Bunul Dumnezeu, cu Sfin?ii S?i! Sl?vit? fie Maica Domnului-Ocrotitoarea Gr?dinii Sale! Sl?vit? fie România Mare-Mo?ia inalienabil? ?i imprescriptibil? a Neamului Dacoromân!

footer