Revista Art-emis
„Cârtiţele” - agenţii din interiorul serviciilor secrete (1) PDF Imprimare Email
Col. (r) Dr. Tiberiu Tănase   
Miercuri, 21 Ianuarie 2015 22:05

Col. (r) Dr. Tiberiu Tănase, art-emis„Cârtiţă” în limbajul specific serviciilor de intelligence este un termen generic folosit pentru agentul infiltrat, plasat sau recrutat în interiorul servciului de informaţii advers sau în structura altei instituţii guvernamentale ţintă. Mai poate desemna un agent infiltrat în structura politică sau militară a a unei naţiuni ţintă, cu obiectivul precis de a avansa la o poziţie cheie, moment în care agentul este „activat” pentru a furniza informaţii importante[1]. Dintre figurile celebre de cârtiţe care au penetrat serviciile de informaţii ale unor „state ţintă”, tradându-şi propiile Servicii de Informaţii ne vom opri asupra cea mai periculoasă cârtiţă din toate timpurile, cum a fost supranumit celebrul Harold Adrian Russel (Kim -Tom) Philby, celebrul agent Vladimir I. Vetrov - nume de cod Farwell - care pentru a scoate în relief că nu este dispus să joace rolul unui trădător pocăit, a mai adăugat la mărturisirea sa: „Singurul meu regret este acela că n-am fost în stare să provoc Uniunii Sovietice o pagubă mai mare şi să aduc Franţei un serviciu mai mare”. Nu trebuie sa uitam nici pe Robert Hanssen - una din din cele mai longevive „cârtiţe” ale K.G.B. - ului în interiorul serviciilor secrete americane - si nici pe Aldrich Hazen Ames - spionul care a zdruncinat din temelie Agenţia Centrală de Informaţii.

Cârtiţa cârtiţelor - H. A. R. Philby - agentul Tom sau Stanley

Agentul Tom sau Stanley - H.A.R. Philby (1912-1988) a fost exponentul absolut al cârtiţelor, omul care, în numele K.G.B.-ulul sovietic, (Komitet Gossudarstvennoi Bezopasnosti - Comitetul pentru Securitatea Statului) s-a infiltrat în serviciul de Informaţii al ţării sale şi i-a trădat secretele aproape treizeci de ani. A fost la un pas de a deveni şeful acestui serviciu de informaţii, lucru care ar fi reprezentat un record absolut în spionaj: şeful unul serviciu de Informaţii lucrând în realitate pentru adversar, cu ce urmări? „Epopeea” lui Philby a servit ca inspiraţie pentru numeroase lucrări, fanteziste sau bazate pe adevăr, care au încercat să lămurească fenomenul Philby. Născut în India, înaintea Primului Război Mondial, Philby a fost fiul unei mame britanice şi al celebrului H. St. John Philby. Acesta a lucrat în cadrul Serviciului de Informaţii Britanic (S.I.S.) , pentru a împinge pe arabi împotriva Turciei. După război, convins că Marea Britanie trădase pe arabi, s-a stabilit în Arabia Saudită, unde a devenit musulman şi şi-a avertizat fiul să nu creadă niciodată în cuvântul autorităţilor britanice. Convertirea sa politică la comunism a început când Philby a intrat la Cambrige, în 1929, unde a devenit prieten apropiat cu Guy Burgess[2] şi Donald Mac Lean[3], care erau deja marxişti.

Apariţia terorii naziste a favorizat de asemenea transformarea sa într-un comunist înfocat, aşa cum mărturiseşte el însuşi, în 1934 când la Viena s-a decis să devină „soldat” în lupta împotriva fascismului. La Viena a cunoscut-o pe Alice Friedman - comunistă austriacă, de care s-a îndrăgostit. La Viena acționau pentru serviciul de informaţii sovietic la acea vreme doi informatori al K.G.B.-ulul: Theodor Maly, un preot ungur răspopit care se convertise la comunism[4] şi Gabor Peter, un alt comunist ungur. Aceştia au recunoscut în Philby o combinaţie rară de inteligenţă şi devoţiune oarbă şl l-au recrutat pentru a sluji cauzei „revoluţiei mondiale”. Penetrarea în sistemul politic britanic s-a realizat în 1936 când a obţinut o slujbă de corespondent la „London Times”. În 1939, când încă mai era corespondent la „Times”, datorită influenţei colegului său de facultate Guy Burgess, care lucra la Departamentul D (sabotaj şl propagandă) din Millitary Intelligence 6 (MI6), a fost recrutat de acest serviciu. După desfiinţarea Departamentului „D”, a fost repartizat Ia secţia V (contraspionaj în ţări străine) a MI6.

Philby a fost un personaj popular în MI6. Era un băutor de forţă, ca mulţi alţi agenţi colegi de-al săi, a devenit un om de încredere al conducătorilor serviciului dar şi-a creat simpatii şi printre gradele inferioare. Botezat „Kim” după personajul Iul Rudyard Kipling (din romanul omonim), pentru că se născuse în India, era considerat drept un ofiţer de informaţii talentat care ar putea deveni într-o zi şef al întregului serviciu. La sfârşitul anului 1944, a fost desemnat să reactiveze secţia a IX-a a MI6, destinată să combată activitatea subversivă şi acţiunile de spionaj sovietic. În cursul războiului a îndeplinit două servicii vitale K.G.B.-ului. Primul a fost descurajarea sistematică a eforturilor întreprinse de organizaţia clandestină germană antinazistă de a obţine sprijin britanic pentru răsturnarea lui Hitler „un coşmar pentru Moscova dacă ar fi reuşit”. Al doilea serviciu a fost să transmită K.G.B.-ulul numele informatorilor pe care MI6 îi recruta în Europa de Est, trădând chiar reţelele antisovietice pe care le crease ca şef al secţiei a IX-a. Astfel avertizat, K.G.B.-ul a preluat pur şl simplu reţelele şl le-a realimentat cu informaţii false, ce au orbit ani de zile serviciile de informaţii britanice.

La 1949, Philby a fost numit într-unul dintre cele mai importante posturi ale MI6, şef al bazei din Washington, îndatoririle sale de serviciu includeau şi coordonarea între MI6 şi serviciul de informaţii american. După declanşarea acţiunii „Verona” - operaţiunea de spargere a codurilor documentelor interceptate din traficul radio al serviciului de informaţii sovietic transmise din Londra, New York şi Washington, au fost identificaţi informatorii ruşilor. Printre ei erau: un informator care furnizase informaţii despre proiectul bombei atomice (el s-a dovedit a fi Kalus Fuch - fizician englez, spion atomic pentru U.R.S.S., în timpul celui de-Al Doilea Răzoi Mondial și a Războiului Rece) şi un informator britanic plasat la nivel înalt, numit codificat „Homer”, un diplomat britanic şi anume Donald Mc Lean[5]. Scoaterea lui Mc Lean din Marea Brianie a creat suspiciuni şi asupra lui Philby, ca posibil „al treilea om” care l-a prevenit pe Mac Lean de arestarea sa. Din punct de vedere al K.G.B.-ului, aceasta a fost un dezastru deoarece în câteva luni directorul C.I.A., Walter Bedell Smith, a trimis o notă directorului MI6 în care solicita rechemarea lui Philby la Londra, cu aceasta serviciul real al lui Philby pentru K.G.B. luase sfârşit. MI6 l-a menţinut, dar în dizgraţie, fiind bănuit, el nu a mai fost în situaţia de a mai furniza nici un fel de informaţii la care K.G.B.-ul s-ar fi aşteptat. În plus, a fost supus atacului serviciului de contrainformaţii britanic şi american, care l-au bănuit că era spionul din vârf numit codificat „Stanley”.

În 1961, George Blake (George Behar, diplomat), altă cârtiţă a K.G.B.-ului din cadrul serviciului de informaţii britanic, fusese capturat şi menţionase unele indicii care trimiteau la Philby (arestat, în 1961, după o dezbatere de numai 15 minute este condamnat la 42 de ani de inchisoare, evadeaza în 1966 și cu toată măsura unei acțiuni de căutare de proporții, ajunge la Moscova). După ce a dat o declaraţie scurtă în care a admis numai ceea ce a simţit că MI6 ştia deja - la 23 ianuarie 1963 Philby a ieşit tiptil de la un dineu şi a dispărut. După şase săptămâni Moscova anunţa că îl acordase azil politic. Ruşii n-au avut intenţia să-l mal folosească pe Philby în nici o acţiune de informaţii, în consecinţă, el a devenit un exilat britanic frustrat, hoinărind prin împrejurimile Moscovei. A continuat să întreţină o corespondenţă agitată cu unul din vechii săi prieteni, în mod deosebit cu Graham Green - cel care l-a făcut pe Philby personajul central al romanului său The Human Factor (Factorul Uman).

Relaţiile distante cu K.G.B.-u1 nu s-au schimbat până în 1980, când şeful K.G.B.-ului, Juri Andropov, l-a invitat să servească în calitate de consultant asupra acţiunilor din Marea Britanie. Sovieticii n-au precupeţit nici un efort pentru a-l cinsti cum se cuvine pe cel mai mare informator din istoria lor. La moartea sa, în 1988, Andropov l-a avansat la gradul de general de armata în K.G.B., iar mai înainte primise şi ordinul Lenin, cea mai înalta decoraţie a U.R.S.S.-ului. Celebru scriitor John Lee Carre susține că Kim Philiby moștenise instinctele unui gentelman englez de la tatal său care fusese ziarist la „Observer”. Se născuse și crescuse în atmosfera specifică Intelligence -lui. Fără nici o dificultate a învățat multe lucruri și obiceiuri specifice Intelligence-lui. Dar, tot fără nici o dificultate i-a tradat pe toți membrii Intelligence-lui britanic. Din acestă cauză nu l-am considerat un mare spion, ci mai degrabă un om care avea gustul senzaționalului. Philiby nu era, în opinia mea cel mai bun dintre spioni, dar sigur era un tradător .

Vladimir I. Vetrov - Nume de cod Farwell (Adio!) - cartița din interiorul K.G.B.-lui în serviciul D.S.T.

În 1964 K.G.B.-ul şi Biroul Politic al Comitetului Central al Partidului Comunist Sovietic erau conştiente de faptul că pierdea Războiul Rece cu Occidentul şi considerau că problema cheie este tehnologia şi în special tehnologia militară, soluţia era o reorientare completă a activităţi informaţiilor sovietice spre frontul de tehnologie de vârf. Acţiunea purta numele de cod „Linia X” În numai un an, K.G.B.-ul reușise să intre în posesia a peste 5.000 de „monstre industriale” (tehnologie de înalt nivel) din S.U.A. şi din alte ţări occidentale. Agenţiile de informaţii occidentale şi-au dat seama de existenţa unei operaţii masive de transfer de tehnologie: reţele de companii fictive, constituite pentru a sustrage tehnologie de precizie, operaţiuni complicate şi minuţioase, pentru coruperea unor specialişti de înaltă clasă în scopul transmiterii unor planuri şl infiltrări în agenţiile guvernamentale, în scopul transferului de tehnologie de precizie. Numit în 1965 la Paris să conducă acţiunile „Liniei X”, Vetrov a început să evalueze contrastul dintre cetăţenii francezi de rând şi propriii săi concetăţeni.

Direcţia Supravegherii Teritoriului (D.S.T.) - principalul organism de contraspionaj şi securitate internă al Franţei, a fost constituit la 16 noiembrie 1944, în urma unei hotărâri de reorganizare a Ministerului de Interne, când ministrul de resort, Adrien Tixier, a emis o decizie privind atribuţiile şi structura internă a Direcţiei Supravegherii Teritoriului. Primul director al D.S.T. a fost Roger Wybot (nume conspirativ din perioada de activitate în serviciul secret de la Londra al Franţei libere - n.n.). Agenţia de contrainformaţii a Franţei - a hotărât să se înceapă acţiunea de supraveghere asupra lui Vetrov, fiind convinşi că acesta era ofiţer superior K.G.B. În 1970, când şederea sa la post în Franţa s-a încheiat, Vetrov a fost rechemat la Moscova pentru a lucra în aparatul central al K.G.B.            Legătura Iul Vetrov din Franţa contactată îm timpul șederii la Paris i-a scris transmiţandu-i că avea un prieten în Franţa, disponibil în orice moment să-l ajute. ca urmare, în 1980, Vetrov a cerut o întâlnire urgentă la Moscova prietenului său. Această întâlnire a confirmat presupunerile D.S.T.-ului. Vetrov a fost de acord să servească drept informator în cadrul K.G.B.-ului. În întâlnirile sale ulterioare, el a înmânat copil ale unor documente strict secrete, a căror fotocopieere era strict interzisă. Vetrov era ofiţer superior al Departamentului „T” al K.G.B.-u lul - spionaj tehnologic[6] şi avea acces la date şi informaţii despre programul de ansamblu la care lucrau sovieticii, casetele cu filme transmise de Vetrov au adus la cunoştinţa serviciului de Informaţii francez pe de o parte ce tehnologii interesau Moscova, iar pe de alta parte care erau sectoarele Armatei Sovietice mai deficitare din punct de vedere tehnologic. De asemenea, a fost dezvăluită identitatea a peste 300 de agenţi K.G.B. şi G.R.U., implicaţi în operaţiuni de furt de tehnologie şi s-au furnizat indicii pentru descoperirea a mai mult de 100 de informatori din Occident, care sprijineau acele acţiuni. Pentru K.G.B., aceasta a fost un dezastru informativ de primă mărime.

După arestarea lui Vetrov, în 1982, francezii şi aliaţii lor occidentali au hotărât să respingă „Linia X”. 47 de ofiţeri ai K.G.B.-ului sub acoperire diplomatică au fost expulzaţi din Franţa, iar alţi 150 au fost expulzaţi din alte ţări. K.G.B. şi-a retras alţi 200 agenţi înainte ca el să fie arestaţi sau expulzaţi. Astfel, operaţiunile „Liniei X” au fost efectiv distruse, Uniunea Sovietică rămânând vulnerabilă exact când începuse uriaşa construcţie militară americană în timpul administraţiei Regan. Sovieticii, forţaţi temporar să se bizuie pe propriile lor resurse, nu şi-au mai revenit niciodată pentru a ajunge din urmă Occidentul. Efortul în domeniul militar a dărâmat economia sovietică şi a fost printre principalele cauze ale prăbuşirii sovietice de mai târziu. Furia K.G.B.-ului faţă de Vetrov a fost fără margini. Iniţial, K.G.B.-ui a avut planuri să-l trimită pe Vetrov în instanţă, ideea fiind aceea a dezvăluirii publice a stilului său de viaţă „degenerat”, ce putea servi drept lecţie de instrucţie civică. Dar acuzaţiile lui Vetrov l-au determinat să se răzgândească. El a spus că este pregătit să pună sub acuzaţie K.G.B.-ul, care, spunea el, „era dominat de «alcoolism, corupţie şl nepotism»”. Pentru a scoate în relief că nu este dispus să joace rolul unul trădător pocăit, a mai adăugat la mărturisirea sa: „Singurul meu regret este acela că n-am fost în stare să provoc Uniunii sovietice o pagubă mai mare şi să aduc Franţei un serviciu mai mare”. După această mărturisire, K.G.B.-ul a hotărât ca omul ce purta numele de cod „Adio!” să fie împuşcat într-o dimineaţă din primăvara anului 1983., dar nimeni nu a văzut cadavrul său și nimeni nu poate fi sigur că nu va reapărea într-o zi cu o altă misiune din partea F.S.B.-lui .

- Va urma -
-----------------------------------------
[1] Col.(r) Traian Stanbet, col (r) Liviu Gaitan (r) , col (r) Gheorghe Dragu, Limbajul Serviciilor Secrete - Dicţionar explicativ Servciile de informaţii şi de securitate, Bucureşti, Editura PACO, 2010,
[2] Guy Francis de Moncy- 1910-1963 o altă cartiță membru al grupului de la Cambrige, vezi detalii în Alexandru Popescu, Dicționarul Universal al Spionilor, București, Editura Meronia, 2010 p. 36 .
[3] Donald Duart- Homer (1913-1983), diplomat, membru al membru al grupului de la Cambrige.
[4] Agent pt U.R.S.S. în Marea Britanie, în perioada interbelică, cf. Alexandru Popescu, op .cit. p. 136.
[5] cf. Alexandru Popescu, op cit.p. 133.
[6] vezi pe larg, Octavian Roske coord. România 1945-1989- Enciclopedia Regimului Comunist represiunea, F- O, București, Editura INST, 2012, p.. 358.
footer