Revista Art-emis
Atriocit??i ungure?ti comise dup? septembrie 1940, sub administra?ie horthyst? PDF Imprimare Email
Col. (r) Dr. Constantin Mo?incat   
Duminică, 11 Ianuarie 2015 20:26
Multithumb found errors on this page:

There was a problem loading image /home/ultraart/public_html/images/stories/istorie/Nincs_Kegyelem.jpg
Nincs KegyelemPrin rapturile teritoriale din 1940, România a pierdut 38,5% din resursele de aur, 87,6% din cele de argint, 64,7% din produc?ia de cupru, 97,6% din cea de plumb, rezervele de zinc. Produc?ia industrial? s-a redus de la 75,5 la 63,6 miliarde lei, cele mai serioase pierderi suferindu-le industriile alimentar? (34,3%), a piel?riei (25%), a materialelor de construc?ii (24%), a lemnului ?i hârtiei (22,8%). La rândul ei, suprafa?a agricol? s-a redus de la 13.874.000 ha, cât era în 1938, la 8.809.000 în septembrie 1940[1]; aproape 7 milioane de români r?mâneau sub st?pânire str?in?. Urmarea direct? a fost reducerea suprafe?elor cultivate cu cereale cu 35,7%, cu plante industriale cu 58,8%, ceea ce a avut serioase repercusiuni asupra structurii culturilor agricole în cele 48 de jude?e existente în România la sfâr?itul anului 1940[2]. Pierderile economice suferite de România în anul 1940, au fost egale cu 47,60% din valoarea avu?iei na?ionale a României de 1.391,5 miliarde lei, din anul 1939[3]. Primele m?suri care se impunea a fi luate de?i erau legate de o reorganizarea structurilor economice de conducere, s-a acordat prioritate rezolv?rii unor probleme foarte grave a c?ror perpetuare ar fi pus noua conducere a statului în imposibilitatea de a lucra în direc?iile mari, solicitate de schimbarea regimului. În ordinea importan?ei acestea impuneau rezolvarea problemei sutelor de mii de refugia?i români din provinciile cedate, aprovizionarea curent? a popula?iei, reorientarea direc?iilor de comer? exterior ale României ?i, în paralel, desfiin?area bazelor vechiului regim ?i înlocuirea acestora cu noi structuri, adaptate cerin?elor interne dar ?i r?zboiului. Doar din partea de nord a Transilvaniei s-au refugiat la sudul liniei de demarca?ie, în mai pu?in de dou? luni, peste 50.000 oameni[4]. Pe ansamblu, num?rul total al refugia?ilor din teritoriile pierdute de România în vara anului 1940 se ridica la aproximativ 300.000 oameni[5]. Ace?tia a?teptau rezolvarea situa?iei lor de la autorit??i, rezolvarea, în prim? instan?? a unui loc de munc?, care putea fi creat mai ales prin românizarea întreprinderilor. Prin decretul lege din 16 septembrie 1940 s-a înfiin?at Comisariatul General al refugia?ilor din Nordul Transilvaniei, pe lâng? Ministerul Afacerilor Str?ine, având în atribu?iile sale repartizarea popula?iei refugiate pe teritoriul ??rii, rezolvarea problemelor economice, sociale, culturale ?i juridice ce decurgeau din rea?ezarea popula?iei române?ti, refugiat? din Nordul Transilvaniei, integrarea acestei popula?ii, func?ie de profesiunea fiec?rui refugiat. Acelea?i atribu?iuni le aveau comisariatele generale pentru deplasarea popula?iei din Cadrilater ?i cel pentru refugia?ii din Basarabia ?i Nordul Bucovinei.
 
În condi?iile economice precare în care se desf??ura ac?iunea complex? a factorilor de decizie ai momentului o solu?ie de rezolvare a problemei refugia?ilor români din teritoriile cedate putea veni prin rezolvarea problemei evreie?ti! În ce prive?te teroarea ungureasc? aceasta se încadra într-un program care trebuia s? urmeze îndemnul tân?rului levente, eroul c?r?ii lui Dücsa Csaba, patologia lui ca profesie de credin??[6]: „voi ucide pe orice valah, care se va g?si în calea mea…Noaptea vom incendia satele valahe…, vom otr?vi fântânile ?i atunci nu va mai fi în Transilvania numai o singur? na?ionalitate, cea maghiar?, na?ia mea”. Toate aceste atrocit??i au fost posibile numai datorit? faptului c? teritoriile ?i românii au fost abandona?i de guvernan?i f?r? ca s? lupte. Dac? în saloanele diplomatice cauza a fost pierdut? atunci r?zboiul trebuia s? îndrepte nedrept??ile voin?ei strâmbe. Iat? de ce aceea care preg?tiser? ap?rarea pe linia fortificat? din vestul României aveau s? descrie durerea ?i marea mâhnire a tuturora, ?i revolta lor fa?? de aceast? for?? puternic?, dinamic? ?i sublim? a regimentului care a fost paralizat? de hot?rârea Arbitrajului de la Viena ?i astfel sili?i s? p?r?seasc?, din ordin zona ardealului, unde se legase cu jur?mânt pe cazematele s? nu se cedeze o palm? din sectorul ce-l aveau de ap?rat. „?ti?i hot?rârea numai murind cu to?ii, ungurii vor putea trece peste p?mântul sfânt încredin?at onoarei ?i vie?ii regimentului nostru. Ce a urmat v? reaminti?i: eforturile supraomene?ti pentru evacuarea materialelor într-un timp extrem de scurt, când m-a?i v?zut continuu activând lâng? voi, apoi deplasarea sub privirea batjocoritoare a ungurului, sub cea mai cumplit? durere, în?bu?ind fiecare strig?tul de revolt? pentru crima care se f?cuse arbitrar neamului nostru. Am plâns cu to?i c? l?s?m în urm? o parte din p?mântul Patriei ?i pe fra?ii no?tri care r?mâneau în teritoriul cedat, - l?sam în urm? suflet din sufletul nostru, lacrimi din lacrimile noastre, dureri din durerea de veacuri a neamului, cu credin?? c? pânza ungurului nu va fâlfâi acolo decât vremelnic”[7]
 
Pentru cunoa?terea consecin?elor raptului teritorial de la 30 august 1940 sunt, desigur, importante realit??ile de natur? economic?. Ca atare, pierderile economice cauzate de ocuparea, de c?tre Ungaria, a jude?elor din Nord - Vestul Transilvaniei (de la 5 septembrie 1940 la 25 octombrie 1944) sunt consemnate, recurgându-se la cifre statistice, care exprim? - într-o manier? concludent? - acest aspect istoric realmente important. Cu tot angajamentul solemn luat de Guvernul ungar prin arbitrajul de la Viena, de a asimila în totul cu ceilal?i supu?i maghiari minoritatea român?, care dobândea na?ionalitatea ungar? prin acel document, - imediat ce trupele ungare au trecut frontiera ?i pe m?sur? ce ele înaintau, au pornit prigoana organizat? contra popula?iei române?ti din teritoriile ocupate. Bande înarmate, constituite cu ?tirea ?i asentimentul Guvernului ?i a autorit??ilor maghiare, din membrii organiza?iilor Rongyos Garda, Front harcósok ?i Levente, au pornit teroarea, prin arest?ri pentru delicte imaginare, cu b?t?i ?i schingiuiri, devast?ri de locuin?e ?i execu?ii, amenin??ri ?i expulz?ri. Popula?ia îngrozit? c?uta sc?pare în p?duri, ca în vremurile n?v?lirilor barbare ?i numero?i fugari erau vâna?i de terori?ti ?i de solda?ii dina armata regulat? maghiar?, pe când încercau s? se refugieze în România. Semnal?m al?turat aici, o serie de cazuri concrete, care pe lâng? toat? vigilen?a autorit??ilor maghiare, au ajuns la cuno?tin?a noastr?, culese fiind la fa?a locului de c?tre informatori de bun? credin??[8].
 
6. (Traducere din limba german?)
Delegatul Marelui stat Major pe lâng? Comisia mixt? Italo-German?
Turda, str. Regina Maria 32, tf.280, nr.3775/29.06 1943
C?tre, Comisia Italo-German? Cluj
Se trimite onoratei Comisii declara?ia românului Moraru Vasile, refugiat din Târgu L?pu?, jud. Cluj. Comisia este rugat? a se documenta asupra acestui caz ?i s? binevoiasc? a ne informa dac? în Ungaria este permis sau nu audierea posturilor de radio române?ti.
Lt. Col. ss Bichiceanu Virgil
Declara?ie
Subsemantul Moraru Vasile, român greco-catolic, de 28 de ani, de meserie frizer, cas?torit cu 1 copil, f?r? avere, refugiat la 22 iunie 1943 din comuna Târgu L?pu?, jud. Cluj, declar urm?toarele: În noaptea de 17 Aprilei 1943, orele 22, împreun? cu Mare Pavel, Pop Vasile ?i Gherman Ioan, tot din Târgu L?pu? am ascultat la mine în cas? cu aparatul meu propriu ?tirile la postul Bucure?ti.
 
Probabil c? vecinul meu, un ungur cu numele Szilagyi Lajos, frizer, ne-a pândit ?i ne-a denun?at Jandarmeriei deoarece imediat ziua urm?toare am fost chema?i la postul de jandarmi, unde a trebuit s? d?m o declara?ie, în care intr-adev?r am recunoscut c? am ascultat ?tirile din Bucure?ti. Înc? în aceea?i zi, adic? pe18.04 am fost condu?i la Poli?ia din Cluj, aici ne-au internat în lag?rul din Cluj. De acolo am evadat la 22.06 1943. Camarazii mei au r?mas în lag?r. Începând din 18 aprilie pân? la evadare nu mi s-a spus nici verbal, nici scris cât timp vom sta în lag?r, cu toate c? noi de mai multe ori ne-am interesat de soarta noastr?. În tot acest timp n-am fost condamna?i de nici o instan?? judec?toreasc?.
Turda, 24.06 1943 ss Moraru Vasile
Pentru conformitate Lt. r. ss Bugarin Petru
A.M.R., fond 5417, dos.914, p.75
 
7. S.S.I. 7.02 1944 Not?: Ungaria - Prigoana împotriva intelectualilor români
 
Autorit??ile ungare continu? s? ?icaneze intelectualii români r?ma?i în Transilvania de Nord. Astfel, în urma Deciziei nr. 141/1944 a subprefectului jude?ului Bistri?a-N?s?ud d-nei Iuliana Ti?c? în etate de 63 de ani, fiica d-lui dr. Mure?anu din N?s?ud i s-a fixat domiciliu for?at în comuna Ardan jude?ul N?s?ud, fiind obligat? a se prezenta de dou? ori pe s?pt?mân? la autorit??ile locale din comuna ?ieu, situat? la o dep?rtare de 6 km de Ardan. Cu toate c?, conform legiuirilor ungure?ti în vigoare, m?sura intern?rii sau a fix?rii domiciliului for?at este de competen?a primului-pretor în prima instan??, fixarea domiciliului obligatoriu s-a dispus de subprefect. Dealtfel aceast? m?sur?, dup? cum a declarat prim-pretorul plasei N?s?ud, este o m?sur? de retorsiune ?i se pretexteaz? c? ea a fost luat? pentru c? autorit??ile române?ti din Or?ova ar fi fixat înc? din 31 August 1941 domiciliu for?at unguroaicei Tabian Ibolya. În realitate d-na în cauz? ocup? o locuin?? mare împreun? cu tat?l s?u în etate de 92 ani de profesiune medic ?i un frate al ei de 57 ani, iar prim-pretorul plasei N?s?ud urmând a fi scos în curând la pensie, inten?ioneaz? s? se mute în aceast? locuin??.
Comunicat Ministerul Afacerilor Externe ?i al Propagandei
Sursa de încredere
 A.M.R., fond 5417, dos.914, p.90-91
 
8. Copie; Act medico-legal
Subsemnatul dr. Alexandru Busitia, medic al Circ. Mociu, invitat fiind de Plotonul Gr?niceri Paz? 1/5 Mociu cu adresa nr.2186/10.03 1943 de a face autopsia cadavrului Irimu? Dumitru, m-am deplasat La frontiera maghiar? în comuna Geaca unde împreun? cu dl. medic cpt. Din armata maghiar? dr. Ioan Barbie am procedat la facerea acestei autopsii ?i am constatat cel ce urmeaz?. Individul care urmeaz? a fi autopsiat este de circa 164 cm lungime, având îmbr?c?minte o hain? de p?nur? cu pete de sânge extinse, cioreci de p?nur?, un sfeter, c?ma??, izmene ?i opinci. Cadavrul este slab dezvoltat ?i slab hr?nit, are pielea foarte palid?, se g?sesc pe cadavru pete foarte întinse pe obrazul stâng ?i bra?ul stâng, rigiditate cadavric? general?. Regiunea cefei este foarte murdar? cu sânge pe partea p?roas? a capului în partea stâng? posterioar? se g?se?te solu?ie de continuitate 1 cm lungime cu margini neregulate cu adâncime pân? la os. Acea?i leziune se g?se?te în linia median? circa 1 cm sub locul fontanelei mici. În vârful calotei în partea posterioar? sub pilea p?roas? a capului se g?se?te la palpe?ie un hematom de m?rimea unei palme de b?rbat, la presiune se evacueaz? sânge lichid din leziunile descrise. La sec?ionarea pielii capului g?sim c? acest hematom este între pielea p?roas? a capului ?i calot?, de grosimea unui deget. Descoperim calota g?sim c? ea nu prezint? fracturi, dup? deschiderea calotei g?sim c? meningele este ipedemic, creierul este iperemic, tumefiat. Baza craniului nu prezint? leziuni. Gâtul nu prezint? schimb?ri care ar denota prezen?a leziunilor externe. Toracele este astenic. Bra?ul stâng ?i ambele omoplaturi prezint? sufuziuni sângeroase extinse de culoare lividp. Dup? deschiderea toracelui g?sim c? pl?mânul drept este liber în lobul superior ?i mijlociu g?sim câ?iva noduli tuberculo?i de m?rimea bobului de maz?re. Pl?mânul stâng este în întregime aderat, prezint? nodozit??i numeroase mai mici ?i mai mari în lobul inferior, iar în lobul superior se g?sesc numero?i noduli cazeifica?i
Musculatura inimii este flasc?, cavit??ile sunt goale ?i f?r? modific?ri patologice.
Splina de m?rime mijlocie, prezint? doi noduli cazeifica?i de m?rimea unui bob de maz?re. Din partea celorlalte organe n-am g?sit modific?ri patologice.
Concluziuni: Leziunile descrise la punctul 3 ?i 5 provin din lovituri cu obiecte contondente. Cauza probabil? a mor?ii este o como?ie cerebral? sau un ?oc, provenite din cauza loviturilor. În mod singuratic nici una din leziuni n-ar fi fost mortal?. Probabil a contribuit la cauza mor?ii tuberculoza pulmonar? grav? constatat? la individul autopsiat, ?i astenia general? consecutiv? a acestei tuberculoze. Not?m c? individul autopsiat este în vârst? de 24 de ani, identitatea lui a fost stabilit? de c?tre martorii aminti?i în procesul-verbal de desbatere.
Geaca, 11 Nartie 1942
Medicul Circ. Mociu                               Medic c?pitan honved
Dr. /ss/ Alexandru Busitia                         Dr. /ss/Joan Barbie
Pentru conformitate,
/ss indescifrabil + parafa/
 
9. Dare de seam? asupra reclama?iilor române?ti ?i maghiare înaintate Comisiei Germane de ofi?eri din Bra?o
 
În cursul anului 1943 s-au înaintat Comisiei prin delegatul M.St.M. pentru anchetarea ?i solu?ionarea, un num?r de 246 plângeri române?ti, cu subiecte variate, astfel cum se arat? mai jos. Paralel cu aceast? activitate, delegatul M.St.M. a primit prin Comisie, pentru cercetare ?i informarea Comisiei, un num?r de 83 cazuri maghiare, petrecute pe teritoriul Român. O parte din r?spunsurile date Comisiei, în cazuri maghiare de oarecare importan??, au fost comunicate la timp, atât Ministerului Af. Str?ine, Direc?iunea Politic?, cât ?i M.St.M.S.II-a. Pentru o parte din r?spunsuri, s-au cerut în prealabil instruc?iuni de la acelea?i autorit??i. În afar? de aceast? activitate ar?tat? mai sus, delegatul M.St.M. a mai întocmit pentru Comisie diverse lucr?ri, în scopul de a informa ?i a crea o dispozi?iune favorabil?, în profitul cauzei române?ti.
 
I. Plângeri române?ti
Se încadreaz? în 4 categorii, astfel: Starea economic? ?i material?.
Potrivit unui cunoscut principiu maghiar în materie de politic? intern? administrativ?, minorit??ile ?i în special românii, trebuie redu?i la ultima expresie economic?. Aplicarea celor mai variate metode a început imediat ce au intrat în posesia Ardealului de Nord ?i a continuat în cursul anului 1943, dup? cum se demonstreaz? prin cazurile ar?tate mai jos:
 
Deposed?ri: Num?rul de 14 cazuri ar?tat în situa?ie este desigur infim pe lâng? realitate. Prin ordonan?a ministerial? maghiar? Nr. 1440-1941, s-a ob?inut un efect pustiitor din punct de vedere economic majoritatea bunurilor române?ti dobândite sub regimul românesc, trecând în patrimoniul elementului maghiar, la pre?ul la care au fost dobândite cu ani în urm?. P?mânturile date ??ranilor în urma reformei agrare, au trecut din nou la fostul latifundiar. În zona C.F.Deda-S?r??el, s-au expropriat p?mânturile pe baza unei ordonan?e ministeriale, exproprieri care au dep??it necesitatea. S-a profitat de aceast? ocazie pentru a se face coloniz?ri sub pretext c? se cl?de?te pentru func?ionarii C.F. Nici pân? ast?zi cei d?una?i nu au fost desp?gubi?i.
 
Rechizi?ii de vite. ?i prin aceast? m?sur?, elementul românesc a fost greu încercat.
 De?i ungurii au ar?tat c? m?sura este general? ?i atinge în egal? m?sur? popula?iile indiferent de origine etnic?, totu?i constat?rile noastre au putut preciza c?:
la început rechizi?iile s-au f?cut numai de la români, ulterior s-au luat vite ?i de la unguri îns? într-o m?sur? mai mic? ?i f?r? a prejudicia starea economic? a ungurului;
 ungurii au fost avantaja?i la pre?uri, fiindc? „întâmpl?tor” vacile lor erau mai grase ?i deci clasate în categoria I-II-a, pe când acele ale românilor erau de regul? slabe.
 
Tabere de munc?-munci for?ate.
 
Pentru a m?ri ?i mai mult mizeria economic? a românilor gospod?riile au fost lipsite de bra?ele valide de munc?. Circa 80.000 români au fost du?i s? lucreze în mine, p?duri, cariere, fabrici etc.
 
Au fost constitui?i în unit??i de lucru formate numai din români ?i supu?i unui regim special. Au lucrat cu hainele proprii pân? la totala lor uzur? ?i f?r? posibilitatea de înlocuire din cauza lipsei de resurse materiale. Pe timpul muncilor agricole au fost lua?i pân? ?i copii ?i femeile ca s? lucreze pe mo?iile latifundiarilor, în timp ce ogoarele române?ti r?mâneau nelucrate. Consecin?ele economice ce rezult? din aceast? m?sur? luat? de unguri nu mai au nevoie de nici un comentariu. De altfel guvernul român a fost sesizat ?i s-au f?cut interven?iile diplomatice necesare, pentru remedierea situa?iei.
d. Concedieri din serviciu, retrageri de brevete ?i licen?e, retrageri de pensii
În aceste cazuri, ungurii au procedat f?r? nici un fel de considera?ie, avantajând la maximum elementul unguresc. Motivele pentru care au fost da?i afar? din slujb?, sau li s-au retras pensiile au fost date prin sentin?e judec?tore?ti în unele cazuri din care re?inem; Nedemn de a primi pensie de la statul maghiar ca unul ce a fost subofi?er în armata român?, provenit din fosta armat? maghiar?, Cazul plotonerului major Gligor sau „a fost mare român pe timpul st?pânirii române?ti”.
e. Administrarea de averi
Pentru administrarea averilor românilor refugia?i, acolo unde ace?tia nu ?i-au numit un administrator cu procur? legal?, statul maghiar a numit curatori din oficiu. Nu cunoa?tem cazul în care vreo avere româneasc? r?mas? în Ardealul de Nord s? produc? venituri ci dimpotriv?, datoriile c?tre stat se acumuleaz? în a?a m?sur?, încât aceste averi vor trece prin licita?ii, în curând, în mâna statului maghiar. Cit?m cazul tipic al Societ??ii curat române?ti „Sovata”, administrat? de un func?ionar de la prim?ria Budapesta. Modul cum este administrat? aceast? societate a f?cut obiectul protestului ac?ionarilor ei, transmis autorit??ilor române cu documentarea necesar?, cât ?i Comisiei Germane de Ofi?eri din Bra?ov, prin delegatul M.St.M.
Ceea ce urm?resc ungurii prin acest procedeu, apare limpede. Prin aducerea acestei averi române?ti în stare de faliment, vor putea u?or s? intre în posesia ei. Cazul se repet? în prezent cu Societatea de gaz metan din Tg.Murer?.
f. Lipsa mijloacelor de trai.
Ca o consecin?? a celor ar?tate în capitolele precedente posibilit??ile de trai pentru popula?ia româneasc? din Ardealul de Nord sunt reduse la ultima expresie.
 Dac? ad?ug?m la aceasta ?i rechizi?iile de cereale, de lân?, de produse gospod?re?ti, ra?ionalizarea la maximum a alimentelor 160-200 gr. Pe zi pâine sau m?m?lig?, avem imaginea complet? a vie?ii române?ti.
 La o prim? cercetare în acest domeniu s-ar p?rea c? m?sura este general? atât pentru români cât ?i pentru unguri, adev?rul îns? este c? ungurii primesc cantit??i mai mari din toate produsele alimentare ?i sunt avantaja?i sub toate formele.
 Ca o consecin?? acestei st?ri de lucruri, refugia?ii continu? a îngro?a rândurile, p?r?sind ?i ce brum? le-a mai r?mas. ?i cu aceasta ?elurile urm?rite de unguri sunt atinse.
 Persecu?ii
Se pare c? în urma anchetei ministeriale Henke-Ruggeri din vara anului 1942, omorurile, maltrat?rile etc., s-au mai st?vilit. Am spus se pare pentru c? realitatea este totu?i alta, în sensul autorit??ile maghiare au luat toate m?surile c? acte de asemenea natur? s? fie cu grij? mascate. Iar când ele devin cunoscute, aduc scuza pornirii fire?ti a popula?iei maghiare care a suferit jugul românesc atâta vreme.Astfel, se bate prin sate, se insult?, se aduc jigniri sentimentelor române?ti ?i în special se bate ?i se dau pedepse grele în armat? ?i în informa?iile de munc?. Aceasta este înc? unul din motivele refugierii a sute ?i sute de români, lunar.În ceea ce prive?te Dreptatea în fa?a instan?elor judec?tore?ti maghiare, aceasta aproape nu exist?. Din informa?iile pe care le-am cules de la refugia?i, rezult? c? în procesele române?ti pledeaz? numai advoca?i români, care de regul? pierd procesele, neputând lupta cu nici un fel de argument împotriva solidarit??ii ?i ?ovinismului maghiar pentru înfrângerea c?ruia nu exist? nici o lege ?i nici un principiu de drept.Situa?ia cultural? ?i na?ional? Acest capitol fiind bine cunoscut de autorit??ile române?ti nu m? voi referi decât la cazurile de maghiariz?ri ?i convertiri.Desigur în acest domeniu, cazurile aduse nou? la cuno?tin?? sunt pu?ine, dar în realitate num?rul lor este mare ?i va mai cre?te.Din câte cunoa?tem, sistemul prin care ungurii reu?esc s? atrag? spre maghiarizare ?i schimbare de religie nu s-a schimbat. Reducerea celui vizat la cea mai neagr? mizerie, amenin?are, falsificarea de acte puse al?turi de mirajul unor avantaje imediate ca, desconcentr?ri, posibilit??i de munc? ?i trai mai bun etc., dau rezultate.
 
Tratamentul în armat?.
 
Armata este institu?ia în sânul c?reia ungurii au g?sit posibilitatea de a-?i v?rsa tot veninul ura împotriva elementului românesc.De?i Domnul Col. v. Kenschitaki a declarat c? nu va lua act niciodat? de declara?iile dezertorilor, totu?i acesta fiind deocamdat? singura surs? de documentare, i-am f?cut un memoriu, invitându-l s? p??easc? spre documentare ?i concluzii ?i în acest domeniu. Fiindc? într-adev?r, tragedie românilor, numai aici o poate citi.O mare parte din refugia?i, sunt dezertori din armata maghiar? sau alte forma?iuni militare de munc?. Declara?iile lor arat? categoric, c? regimul de b?taie, pedepse grave, insulte ?i jignirea sentimentului na?ional, duce la disperare, iar ungurii îl practic? sigur fiindc? nici un for str?in nu va p??i la o anchet? în armat?, iar în caz c? totu?i cineva se va interesa de soarta românilor în armat?, acei care ar dori s? declare ceva, se vor re?ine de teama r?zbun?rilor imediate.
g. Incidente de frontier? ?i zona 5 km. Capitolul cel mai important ?i luat îndeaproape considerarea de Comisie, este acel al incidentelor de frontier?, ca unul care exprim? mai complet situa?ia ?i sentimentele reciproce ale celor dou? state, aflate într-o stare continu? de încordare politic?. Cum am mai ar?tat ?i în raportul meu, grija Comisiei este ca aceste încord?ri politice s? nu-i urmeze pe nea?teptate un conflict armat, atât de nepotrivit pentru germani în situa?ia actual?. Într-adev?r, din anchetele f?cute la teren, Comisia ?i a f?cut în primul rând impresia, c? la frontier? domne?te o atmosfer? de încordare, de pând? ?i de revan?e, care nu a?teapt? decât ocazia care s? dea na?tere la conflicte mai serioase. C? martorii ambelor p?r?i fac tot posibilul ca adev?ra?ii provocatori s? nu poat? fi identifica?i, o parte ocupând cu toat? t?ria pe cealalt?, aducând în sprijin dovezi contradictorii, astfel încât pân? la urm? lucr?rile r?mân tot nel?murite. Din numeroasele cazuri anchetate, s-a putut totu?i constata c? majoritatea incidentelor au fost provocate de unguri ?i organizate astfel încât totu?i la o cercetare din partea Comisiei, lucr?rile s? r?mân? tot nel?murite ?i atribuite st?ri de spirit de la frontier?. Cu aceast? ocazie am de remarcat c? majoritatea incidentelor au avut loc pe frontier? muntoas? începând de la Întorsura Buz?ului spre Est ?i Nord, în lunile de var? ?i au avut de ?el captivarea de gr?niceri români pentru informa?ii în lunile de încordare Iulie- August sau represalii pentru gr?niceri sau jandarmi unguri capta?i pe teritoriul nostru. În incidentele care au avut loc pe noua frontier? indicat? de Dictatul de la Viena, ungurii au sus?inut cu t?rie c? vina se datoreaz? numai românilor care nu voiesc s? materializeze pe teren frontiera l?sând la aprecierea gr?nicerilor traseul ei imaginar. Punctul de vedere unguresc a fost sus?inut ?i de Domnul Col. Kenschitzki în care sens a f?cut o interven?ie scris?. Evident nu s-a putut ?ine seam? de aceast? interven?ie ?i am r?mas în aceea?i situa?ie dictat de interesele na?ionale române?ti.
În urma anchetelor f?cute cu ocazia incidentelor de frontier? Domnul Col. Kenschitzki mi-a m?rturisit c? în fa?a probelor aduse de cele dou? p?r?i pentru stabilirea provocatorului, probe care sunt întotdeauna contradictorii, Domnia sa se g?se?te în imposibilitate de a stabili adev?rul ?i r?mâne cu convingerea c? ?efii de sectoare pe frontier? sunt ei în?i?i mistifica?i prin declara?iile subalternilor care caut? s?-?i ascund? vina. În consecin?? nu-i r?mâne decât s? raporteze faptul în sine ar?tând drept cauz? starea continu? de iritare la frontiera româno-maghiare.
Zona de 5 km. În zona de 5 km incidentele au fost relativ pu?in numeroase.Dintre acestea am atribuit importan?a maxim? cazurilor în care ungurii au c?utat s?procure informa?ii de la locuitorii de pe teritoriul românesc. INTTARUL din aceste cazuri, au recurs chiar la maltrat?ri.
 
Concluzie
 
Din izvoarele care ne-au stat la îndemân? dintre care în primul rând declara?iile refugia?ilor, am c?utat s? fac o cât mai succint? expunere asupra st?rilor ?i tratamentului românilor din Ardealul din Nord. Situa?ia lor nu s-a îmbun?t??it, ci dimpotriv? s-a înr?ut??it. Dac? cineva ar privi superficial situa?ia, ar putea r?mâne într-adev?r cu impresia c? „lucrurile s-au mai lini?tit”, c? „merge mai bine aceasta numai fiindc? nu se mai aude de omoruri ?i de schingiuiri ca în anii trecu?i. Se poate c? din acest punct de vedere ar avea dreptate. Cercet?torului mai atent, f?r? a avea prea multe documente în mân?, nu i-ar sc?pa faptul c? acum merge mai r?u. Schingiuirile morale ?i despuierea de bunuri s-au metodizat, s-au legiferat, s-au generalizat ?i s-au camuflat pe cât posibil.
Rezultatele scontate vor fi mai sigure.
Delegatul Marelui Stat Major
Lt.Colonel, Enescu Ioan
A.M.R., fond 5417, dos.914, p.169-174
-------------------------------------
[1] Pierderile economiei române?ti în urma ced?rilor de teritorii. Reduceri generale, teritorii, popula?ie, bog??ii, Bucure?ti, 1940, p. 12
[2] Ibidem, p. 9-10. Pentru detalii vezi: Dana Beldiman, Români refugia?i în România, în Cetatea Bihariei, 2006, nr.6
[3] Pentru detalii vezi: Vasile T. Ciub?ncan, Trilogia istoriei. Puncte de vedere, în Pietre de hotar, vol.6, Editura Tipo MC, Oradea, 2006, p. 100; Idem, Pierderile economice suferite de România prin dictatul de la Viena din 30 august 1940, în Pietre de hotar, vol. 4, p. 52;
[4] Unii cercet?tori ai perioadei vehiculeaz? cifra de 45.000 – vezi A. Simion, Regimul politic din România în perioada septembrie 1940 – ianuarie 1941, Cluj-Napoca, 1976, p. 112. În raportul înaintat de generalul Zwiedenek c?tre Conduc?torul Staului, în noiembrie 1940, num?rul refugia?ilor ardeleni era de circa 100.000 oameni, în vreme ce, în raportul întocmit de Subsecretariatul de Stat al Coloniz?rii ?i Popula?iei Evacuate, la 4 decembrie 1940, num?rul refugia?ilor din Ardealul de Nord era estimat la 62.763 – ANIC, fond Pre?edin?ia Consiliului de Mini?tri, dos. nr. 398/1940, f. 5.
[5] Ibidem.
[6] Mircea Mu?at, Ion Ardeleanu, De la statul geto-dac la statul român unitar, Bucure?ti, 1983, p.222
[7] Constantin Mo?incat, Un document inedit despre evacuarea unit??ilor de pe linia fortificat? din vestul României, în Cetatea Bihariei, 2006, nr.2,
[8] A.M.R., fond 5417, dos.921, f3-26
 
 
 
 
footer