Revista Art-emis
Demiterea lui Nicolae Titulescu v?zut? de Foreign Office (4) PDF Imprimare Email
Prof. univ. dr. George G. Potra, Membru A.O.?.R.   
Duminică, 04 Ianuarie 2015 21:04
Nicolae TitulescuLa 26 septembrie 1936, titularul de la Foreign Office a transmis ministrului Marii Britanii de la Bucure?ti, par avion, pentru a se bucura de un plus de securitate ?i operativitate, o ampl? telegram? privind întrevederea ?i discu?ia sa cu Victor Antonescu, ministrul de Externe al României[1]. Compara?ia celor dou? telegrame, a ministrului de Externe al Marii Britanii ?i a ministrului de Externe al României, despre unul ?i acela?i eveniment, eviden?iaz? multe ?i serioase deosebiri, atât de substan??, cât ?i de nuan??. Nu suntem, în niciunul dintre cazuri, în fa?a unor stenograme ale discu?iilor, constat?m c? afirma?iile unuia sau altuia dintre interlocutori se interfereaz? cu comentarii proprii din partea fiec?rui semnatar al telegramei, l?sând zone confuze, nefiind clar ce, cât ?i cui apar?ine, unuia sau altuia dintre interlocutori. Din telegrama trimis? de Anthony Eden afl?m c? întrevederea celor doi, din 26 septembrie 1936, a durat, c? în cadrul acesteia Victor Antonescu „a început printr-o lung? relatare a condi?iilor care au condus ca România s? se dispenseze de serviciile domnului Titulescu, în ciuda multilateralit??ii sale. Aceste considera?ii includeau rela?ii încordate între domnul Titulescu ?i primul-ministru, datorate p?rerii acestuia c? guvernul nu era destul de puternic ca s? se ocupe de demonstra?iile antisemite, absen?ele prelungite ale domnului Titulescu din România care au dus la pierderea leg?turii cu opiniile de aici; rela?iile sale cu Rusia care, de?i domnul Antonescu nu mi-a spus, cred c? guvernul român le considera prea cordiale; neîn?elegerile acestuia cu ceilal?i politicieni, ca domnul Beck ?i domnul Stojadinovi?, care, dup? p?rerea României, i-au f?cut dificil? politica extern?. Aceasta devenise o chestiune atât de important?, încât prim-ministrul Iugoslaviei, cu ocazia unei recente vizite la Bucure?ti, le-a ar?tat clar, atât Regelui Carol, cât ?i domnului Antonescu, c? n-ar fi venit dac? domnul Titulescu ar fi fost înc? ministru de Externe”. Dublul limbaj folosit în discu?ia lui Emil Costinescu ?i a lui Victor Antonescu cu Reginald H. Hoare, în discu?ia lui Reginald H. Hoare cu Gheorghe T?t?rescu, în discu?ia lui Victor Antonescu cu Anthony Eden eviden?iaz? c? ra?iunile de politic? intern? pierd din ce în ce mai mult rostul de explica?ie singular?, apoi ?i pe acela de explica?ie principal?. Factorii externi apar din ce în ce mai frecvent în explica?iile oficialilor români în întrevederile cu oameni politici, diploma?i ?i ziari?ti str?ini. Dintr-o asemenea perspectiv?, afirma?ia guvernan?ilor de la Bucure?ti c? înl?turarea lui Nicolae Titulescu nu vizeaz? o schimbare de politic? extern?, nu va duce la îndep?rtarea de politica extern? ?i diploma?ia româneasc? de pân? atunci, devine mai îndoielnic?. Întreb?rile mai multor cancelarii diplomatice, mergând pân? la suspiciuni, î?i g?sesc sorgintea în avalan?a de explica?ii contradictorii sau confuze lansate pe pia??.
 
Anthony Eden trecea f?r? comentarii peste preten?ia orgolioas? a lui Victor Antonescu cum c? pozi?ia sa ferm? a f?cut ca demisia lui Nicolae Titulescu din iulie 1936 s? nu fie acceptat?, re?ine, f?r? s? se entuziasmeze, afirma?ia noului titular de la Palatul Sturdza „de a continua politica domnului Titulescu, «nu atât de str?lucit ?i nici atât de vehement»”. În „versiunea“ lui Anthony Eden, Victor Antonescu „a respins orice insinuare privind înclina?ia politic? a României c?tre Germania“, afirmând c? „cu Italia, România nu inten?iona s? aib? alte rela?ii decât cele strict corecte“, întrucât „politica Italiei era prea nesigur? ?i oportunist? pentru ca România s? se poat? apropia de ea, dac? ar fi dorit”. „Politica extern? a României - re?inea Anthony Eden - va continua s? se bazeze pe prietenia cu Fran?a ?i, spera domnul Antonescu, ?i cu Anglia.” Seria întâlnirilor ?i convorbirilor de relief avute de Reginald H. Hoare s-a încheiat, la 6 octombrie 1936, cu primirea de c?tre Regele Carol al II-lea.[2] Asupra acesteia l-a informat direct pe Anthony Eden, apelând la curier diplomatic, pentru ap?rarea ?i p?strarea deplin? a secretului. „În ceea ce prive?te afacerile externe, Majestatea Sa a spus - relata Reginald H. Hoare - c? nu va fi nicio schimbare. Apoi, acesta s-a corectat, spunând c? va avea loc aceast? mare schimbare: «Vom înceta s? ne pup?m cu sovieticii, dar nu vom înceta s? d?m mâna cu ei». El încercase, dar nu reu?ise, s?-l fac? pe domnul Titulescu s?-?i dea seama c? opinia de aici ?i din alt? parte devenea nelini?titoare din cauza felului nes?buit în care se aruncase în bra?ele domnului Litvinov, care era cel mai inteligent om de la Geneva. Majestatea Sa crede c?, prin flatarea iscusit? ?i perseverent?, domnul Litvinov înv?luise judecata ?i sim?ul perspectivei cu rezultatul c? prin trecerea nes?buit? la aceast? prietenie cu Rusia el provocase antagonisme f?r? rost în alt? direc?ie.”[3].
 
Distinsul diplomat britanic î?i încheia raportul c?tre ministrul de Externe al Marii Britanii prin considera?ii personale care prezint? real interes:
„Nu cred c? se poate face vreo serioas? excep?ie de la aceast? apreciere a pozi?iei. Domnul Titulescu era, mai presus de orice, un str?lucit membru al Parlamentului de la Geneva. Pe vremea când Germania era înc? neînarmat? ?i un membru relativ umil al Ligii Na?iunilor, ?i înainte ca Japonia ?i apoi Italia s? decid? c? for?a este argumentul cel mai conving?tor, România avea mult de câ?tigat, ministrul ei de Externe fiind un avocat ?i un orator str?lucit la Geneva a?a cum a fost domnul Titulescu, iar temperamentul s?u exploziv nu atr?gea niciun risc; dar timpurile s-au schimbat ?i cred c? acum este adev?rat, dup? cum spunea domnul Antonescu, în timpul întrevederii acordate mie pe data de 3 septembrie (raportul meu nr. 270) c? domnul Titulescu «a împins România într-o pozi?ie în câmpul interna?ional pe care nu mai era capabil s? o p?streze».”[4].
 
Lega?ia Marii Britanii a continuat s? urm?reasc? cu aten?ie scena politic? româneasc?, pozi?iile for?elor ?i personalit??ilor politice în foruri publice (în primul rând Camera Deputa?ilor ?i Senat), vocile principalelor organe de pres? ?i accentele principalelor condeie ale publicisticii române?ti. Concomitent, diploma?ii britanici de la Bucure?ti au promovat contacte permanente cu totalitatea membrilor corpului diplomatic str?in din capitala României pentru a fi la curent cu evenimente din ??rile acestora, dar ?i cu – ceea ce îi interesa ?i mai mult - informa?iile ob?inute în întâlnirile lor pe întregul tablou al scenei politice, economico-financiare ?i culturale române?ti. Pe plan mai larg, Foreign Office a urm?rit, în continuare, nu doar reac?ii, mai mult sau mai pu?in prompte, ale diverselor cancelarii fa?? eliminarea lui Nicolae Titulescu de la conducerea diploma?iei române?ti, ci cu îngrijorare, abia disimulat?, modific?rile de pozi?ie în chestiuni de geopolitic? continental? sau de rela?ii bilaterale. Din ra?iuni metodologice, pe care mi le impune însu?i titlul studiului de fa??, m? opresc aici, nu înainte de a spune c? el poate fi oricând extins, prin analiza prodromurilor ?i consecin?elor momentului 29 august 1936 în condi?iile l?rgirii bazei documentare disponibile. De?i nu a mai avut demnit??i guvernamentale, Nicolae Titulescu a continuat s? se bucure de interes ?i aten?ie în unele capitale occidentale, în cercurile politico-diplomatice ?i de pres?, punctele sale de vedere, expuse în public (interviuri, declara?ii de pres?, conferin?e) sau în particular, constituind obiect de analize ?i scenarii. Dup? misterioasa sa „boal?”[5], în perioada 2-14 iunie 1937, Nicolae Titulescu s-a aflat în Marea Britanie pentru un turneu de conferin?e pe probleme de politic? extern?[6] ?i pentru întâlniri cu personalit??i politico-diplomatice[7].
 
Faptul c? dup? înl?turarea sa din guvern - în ciuda avertismentelor directe sau indirecte - Nicolae Titulescu a continuat s? se manifeste activ în str?in?tate, între?inând rela?ii cu factorii politici responsabili din diferite ??ri, luând atitudine, comentând ?i comb?tând în diverse aspecte ale vie?ii interna?ionale, faptul c? Nicolae Titulescu s-a manifestat activ ?i în pres?, acordând interviuri sau f?când declara?ii unor ziare de prestigiu din ?ar? ?i str?in?tate, a nemul?umit profund cercurile guvernante de la Bucure?ti.
Toate gesturile ?i ac?iunile lui Nicolae Titulescu peste hotare au fost urm?rite cu maxim? aten?ie ?i profund? suspiciune de c?tre oficialit??ile de la Bucure?ti, care, într-un fel sau altul, au c?utat s? le împiedice, iar atunci când nu au reu?it, le-au prezentat opiniei publice române?ti - prin ziare obediente – într-un mod denigrator.
Spre ru?inea sa, în vara anului 1937, guvernul român - mai bine zis prim-ministrul Gheorghe T?t?rescu - s-a a?ezat în fruntea acestei campanii, apelând la to?i du?manii lui Nicolae Titulescu, din ?ar? ?i din str?in?tate, a?a cum f?cuse, de fapt, ?i în întreaga campanie de intrigi din anii 1935-1936.
Bucure?tii l-au înregimentat pe Anton Bibescu[8] pentru a conduce o ac?iune criminal?, la Paris ?i Londra, de lichidare politic? a lui Nicolae Titulescu.
Ac?iunile sale de mercenar fanatic s-au înscris într-un demers organic, gândit, programat ?i sus?inut financiar de autorit??ile de la Bucure?ti, demers patronat de Carol al II-lea însu?i.
 
Am prezentat date esen?iale despre turneul de conferin?e ?i suita de întrevederi ale lui Nicolae Titulescu din Marea Britanie în iunie 1937.
Reamintesc c? în iunie 1937 Nicolae Titulescu a fost primit ?i s-a între?inut cu Arthur Neville Chamberlain, prim-ministru al Marii Britanii, ?i cu Robert Anthony Eden, ministru de Externe al Marii Britanii (Foreign Office). Succesul, fie ?i formal, al lui Nicolae Titulescu l-a isterizat pe Carol al II-lea. A surprins faptul c? Foreign Office l-a primit pe Anton Bibescu ?i a fost de acord ca acesta s? pun? pe picioare, cu mul?i bani, din surse guvernamentale ?i din surse private, o ac?iune anti-Titulescu. Doi ani mai târziu, în vara anului 1939, guvernul român - mai bine zis prim-ministrul Armand C?linescu - a indicat misiunilor diplomatice ale ??rii noastre din capitalele Fran?ei ?i Marii Britanii demersuri oficiale pentru împiedicarea sau contracararea ac?iunii publice a lui Nicolae Titulescu. „V? rog s? binevoi?i a ar?ta la Quai d’Orsay [?i] la Foreign Office - indica Armand C?linescu, la cererea sau doar cu binecuvântarea lui Carol al II-lea - c? domnul Titulescu nu are calitatea ?i nu este autorizat s? reprezinte într-un fel oarecare interesele române?ti, nici s? redea câtu?i de pu?in op?iunea cercurilor oficiale de la Bucure?ti. // Astfel fiind, ?tirile ce au parvenit la noi despre primirea ce i se face nu au putut s? pricinuiasc? decât surprindere ?i nepl?cere.”[9].
 
La Londra, V.V. Tilea, ministrul României în Marea Britanie, un fidel al lui Carol al II-lea ?i un adversar învederat al lui Nicolae Titulescu[10] n-a a?teptat indica?iile premierului Armand C?linescu: „În alt? ordine de idei, am ar?tat, precizând c? o fac din proprie ini?iativ?, c? s-ar complica mult toat? atmosfera dac? d. Titulescu, care ?i-a anun?at sosirea pentru s?pt?mâna viitoare, ar fi primit cu mult? c?ldur? ?i publicitate”[11]. Demersul guvernului român n-a reu?it s? împiedice suita de întrevederi ?i convorbiri ale lui Nicolae Titulescu de la Londra din iunie 1939. Consemnând încheierea vizitei private în Marea Britanie, ziarul „The Times” men?iona pe Arthur Neville Chamberlain, prim-ministru al Marii Britanii, ?i pe Eduard Wood Halifax, ministru de Externe al Marii Britanii (Foreign Office) [12].De ast? dat?, în ciuda cererii exprese de blocaj rela?ional ?i mediatic f?cute de V.V. Tilea, ministrul României la Londra, fostul ?ef al diploma?iei române?ti, Nicolae Titulescu, a fost primit de titularul de la Foreign Office. Atât în 1937, cât ?i în 1939, Foreign Office nu a r?spuns cererii Bucure?tilor de a bloca prezen?a ?i ac?iunea lui Nicolae Titulescu pe scena politic? britanic?, dar a ascultat denun?uri ?i a admis ac?iuni adverse stipendiate de ?i pentru adversari ai lui Nicolae Titulescu. Calificând asemenea reac?ii din partea Foreign Office-ului nu se pot ocoli termenii: duplicitate ?i oportunism.
Cu câteva luni înainte de izbucnirea celui de Al Doilea R?zboi Mondial, Nicolae Titulescu a tras un dramatic semnal de alarm? ?i a f?cut un disperat apel la ac?iune. A avut soarta Casandrei.
______________________________
[1] Valeriu Florin Dobrinescu, Diploma?ia României. Titulescu ?i Marea Britanie, pp. 157–158.
[2] Valeriu [Florin] Dobrinescu, M?rturii din arhivele str?ine, pp. 464–465; Valeriu Florin Dobrinescu, Diploma?ia României. Titulescu ?i Marea Britanie, pp. 162–164.
[3] Ibidem, p. 163.
[4] Ibidem.
[5] George G. Potra, A fost asasinat Titulescu?, în „Istorii neelucidate. Almanahul estival Luceaf?rul 1986“, pp. 42–89.
[6] La 3 iunie 1937, a prezentat în Camera Comunelor – în fa?a majorit??ii – conferin?a cunoscut? pân? la noi sub titlul Despre metodele practice de a p?stra pacea existent? ?i publicat? integral pentru prima dat? în România sub titlul Ceea ce dorin noi este s? evit?m r?zboiul, nu s? îl câ?tig?m a doua oar?. A doua zi, la 4 iunie 1937, sus?ine la New College al Universit??ii din Oxford, în fa?a a 50 de profesori, conferin?a Situa?ia interna?ional? a Europei ?i publicat? integral de noi, pentru prima dat? în România, sub titlul Milioane de oameni au murit în Marele R?zboi pentru ca s? se poate na?te o nou? via?? interna?ional?. La cererea opozi?iei din Parlamentul britanic, Nicolae Titulescu a vorbit, din nou, la 9 iunie 1937, în fa?a Camerei Comunelor, în prezen?a a 150 de deputa?i, reprezentând frac?iunea laburist?, sus?inând conferin?a Orientarea în politica actual? a democra?iilor europene, reprodus? de noi sub titlul T?cerea este sinonim? cu moartea. Un cuvânt spus la timp este sinonim cu via?a. La aceea?i dat?, 9 iunie 1937, a prezentat la Chatham House (Royal Institute for Foreign Affairs), în fa?a a 300 de persoane, Este de dorit reforma Pactului Societ??ii Na?iunilor? La 14 iunie 1937, în timpul sejurului la Londra, Nicolae Titulescu a rostit discursul R?zboiul este o calamitate. Ce se poate face pentru a-l preîntâmpina. Niciun om politic sau diplomat român nu a realizat în Marea Britanie, niciodat? pân? atunci ?i nici dup? aceea, un program de conferin?e atât de dens în fa?a unor forumuri atât de prestigioase. Aceste conferin?e, necunoscute integral publicului românesc timp de aproape 60 de ani, le-am publicat, în 1996, în Nicolae Titulescu, Pledoarii pentru pace, edi?ie îngrijit? de George G. Potra ?i Constantin I. Turcu; studiu introductiv de George G. Potra, Editura Enciclopedic?, Bucure?ti, 1996, pp. 492–517; 518–543; 544–557; 558–571; 572–583; 584–595; 596–613; 614–632; 633–636; 637–640. Aceste conferin?e le-am republicat în Nicolae Titulescu, Opera politico-diplomatic? (1 ianuarie 1937–31 decembrie 1937), volum îngrijit de George G. Potra; colaboratori: Delia R?zdolescu, Daniela Boriceanu, Ana Potra, Gheorghe Neac?u, Funda?ia European? Titulescu, Bucure?ti, 2007, partea a II-a, pp. 932–1.058. Ideile ?i judec??ile lui Nicolae Titulescu din aceste discursuri ?i conferin?e le-am analizat în studiile introductive ale celor dou? lucr?ri men?ionate, care au prefa?at aceste documente, precum ?i în studiul Titulescu la Londra, în „Lumea“, an XIII, nr. 9 (161), 2006, pp. 54–57; an XIII, nr. 10 (162), 2006, pp. 60–62; an XIII, nr. 11 (163), 2006, pp. 55–57 ?i în studiul Nicolae Titulescu – An Acute Sense of History în Academy of Romanian Scientists, „Annals“, Series on History and Archaeology, volume 3, nr. 1-2, 2011, pp. 67–79; 80-152.
[7] Pe malul Tamisei, Nicolae Titulescu a avut întrevederi cu personalit??i britanice proeminente, printre care cit?m: Arthur Neville Chamberlain, prim-ministru al Marii Britanii; Robert Anthony Eden, ministru de Externe; Winston Leonard Spencer Churchill, pre?edintele Comitetului pentru Pace ?i Ap?rare; lordul David Lloyd George of Dwyfor, fost prim-ministru; lordul Edgar Algernon Robert Cecil of Chelwood, de mai multe ori ministru; cu deputa?ii Walter Rothschild; Sir Norman Angel; Ernest Brown; Philip Noel Baker; cu Clement Richard Attlee; cu fostul ministru John Robert Clynes; cu Hugh Dalton of Forest Frith, pre?edintele Partidului Laburist; Sir Archibald Sinclair, pre?edintele Partidului Liberal; Sir Robert Gilbert Vansittart of Denham, subsecretar de stat permanent la Foreign Office; lord Robert Arthur James Cranborne, subsecretar de stat parlamentar la Foreign Office ?i delegat la Societatea Na?iunilor; William George Tyrrell of Avon, fost subsecretar de stat permanent la Foreign Office ?i, ulterior, ambasador la Paris; Sir Frederick Leith-Ross, prim-consilier economic al Marii Britanii; Reginald Wilding Allen Leeper, directorul Presei ?i Informa?iilor la Foreign Office; cu Katherine Stewart-Murray, duces? de Athol; Helen Violet Bonham-Carter, baroan? Asquith of Yarnbury; cu ambasadorul britanic Sir Malcolm Arnold Roberston; cu istoricul ?i publicistul Robert William Seton-Watson; cu publici?tii Wickham Steed; Charles Vernon Oldfield Bartlett; E.D. Madge; cu diploma?ii str?ini Ivan Mihailovici Maiski, ambasadorul URSS la Londra; cu fostul ministru al Greciei în Marea Britanie, Demetrios Caclamanos; cu Jan Masaryk, ministrul Cehoslovaciei la Londra.
[8] George G. Potra, Titulescu la Londra în 1937, în Adrian N?stase, George G. Potra, Titulescu - Ziditor de Mari Idealuri, edi?ia a II-a rev?zut? ?i ad?ugit?, Funda?ia European? Titulescu, Bucure?ti, 2008, pp. 220–226.
[9] T.c., nr. 37861, [Bucure?ti], 14 iunie 1939, Armand C?linescu c?tre Ambasada României de la Paris ?i Lega?ia României de la Londra – AMAE, Fond 77/T.34, vol. 11.
[10] George G. Potra, Dest?inuiri senza?ionale. Arhive pân? acum inaccesibile vorbesc: Tilea, agent al lega?iei germane din Bucure?ti? Dest?inuiri, în „Conflict“, an I, nr. 1, 1990, pp. 13-15.
[11] T.c., nr. 836, Londra, 2 iunie 1939, V.V. Tilea c?tre MAS - AMAE, Fond 77/T.34, vol. 1.
[12] „The Times“, 10 iunie 1939.
footer