Revista Art-emis
PDF Imprimare Email
Mihai Chirea   
Duminică, 04 Ianuarie 2015 20:45

Cornel Dumitrescu, art-emis„Celebra” list? a lui Schindler a fost contestat? chiar de c?tre so?ia acestuia. În acei ani tulburi ai r?zboiului a existat un industria? român, Cornel Dumitrescu, care, riscându-?i via?? ?i averea, a salvat de la moarte 3.600 de evrei. Investiga?iile f?cute de c?tre un inginer bucure?tean, dovedesc, f?r? echivoc, temeinicia unor fapte istorice pierdute, din p?cate, în anonimat.

Un român

La mai bine de o jum?tate de secol, holocaustul nazist este ?i ast?zi subiectul unor numeroase controverse. Dincolo de disputele vehiculate în planul adev?rului istoric, dar, mai ales, pe terenul intereselor materiale sau politice, exist? certitudinea unor cutremur?toare suferin?e ?i umilin?e îndurate de milioane de oameni numai pentru simpl? vina c? s-au n?scut evrei. Acreditarea ideii c? România face parte dintre ??rile participante la holocaust a stârnit, cum era ?i firesc, numeroase controverse. Evident c? la aceast? chestiune extrem de sensibil? este nevoie de certe dovezi istorice. În func?ie de aceste dovezi, reliefate în mod obiectiv, f?r? p?timi ?i interese f??ise fa?? de realitatea istoric?, trebuie s? ne asum?m trecutul. F?r? a polemiza despre existen?a sau nonexisten?? unor ac?iuni f?cute de statul român, în acei ani ce se înscriu, prin consecin?e, în lugubrul ?i neomenescul fenomen al Holocaustului prezent?m un caz care, dimpotriv?, demonstreaz? alte însu?iri ale românilor, dovedite de-a lungul existen?ei lor istorice, acelea de toleran??, ajutor ?i, mai presus de toate, omenie. Este vorba de gestul unui industria? român care, în vâltoarea acelor vremuri de r?zboi, ?i-a riscat via??, averea, salvând din calea pogromului nazist în jur de 3.600 de concet??eni evrei. El face parte din lungul ?ir de eroi adev?ra?i peste ale c?ror fapte curgerea implacabil? a timpului a a?ternut mantia anonimatului.

„Dac? nu d?deai bani nu aveai loc pe lista so?ului meu” (Emilie Schindler)

Despre Cornel Dumitrescu, autorul acestor fapte demne de scenariul unui film senza?ional, am aflat de la inginerul bucure?tean Neagu Florea. Pentru domnia s?, biografia ?i ac?iunile salvatoare ale industria?ului român sunt motivul unor ample investiga?ii f?cute atât în ?ar?, dar ?i în arhivele altor state. Elemente indubitabile despre acest fapt istoric au mai fost date publicit??ii, nu cu mult timp în urm?, ele fiind reproduse ?i de celebra revist? în limb? româna, „Orient Expres”, tip?rit? la Tel Aviv. În urm? acestor dezv?luiri, ing. Neagu Florea a fost invitat de c?tre Ambasada Israelului la Bucure?ti pentru a da curs ?i a face demersurile inten?iei manifestate de Institutul Yad Vashem din Ierusalim pentru ca, post mortem, pentru faptele sale, românul Cornel Dumitrescu s? fie confirmat c? erou al poporului evreu. Investigând acest caz, desigur nu am putut s? nu-l asociem cu celebra lista a enigmaticului industria? german Oscar Schindler, pe care s-ar fi aflat numele a 1.200 de evrei salva?i de deport?rile nazi?tilor. Studiind biografiile celor doi, inginerul Neagu a constatat c??între ei exist? uluitoare asem?n?ri. ?i unul, ?i cel?lalt s-au n?scut în acela?i an: 1908. Coinciden?a face c?, în 1939, Schindler s? cumpere o fabric? de vase emailate în Cracovia, iar românul nostru - una de textile în ora?ul bucovinean, Cern?u?i. În 1944, cursul evenimentelor istorice îi oblig? pe amândoi s? se retrag? din afaceri. Pe toat? durat? r?zboiului, ambii au contacte apropiate cu popula?ia evreiasc?. Dac? pentru Schindler, v?duv? sa, Emilie Schindler, ?oca opinia public? în toamna lui 1997, la 90 de ani, cu afirma?ia: „Dac? nu d?deai bani nu aveai loc pe lista so?ului meu”, în cazul lui Cornel Dumitrescu lucrurile se prezint? de cu totul alt? natur?.

De la fiu de ??ran la proprietar de fabric?

La origine, Cornel Dumitrescu este fiu de ??ran de pe meleagurile Mehedin?iului. Dup? primele clase urmeaz? cursurile liceale în ora?ul Corabia. Situa?ia material? precar? a familiei îl oblig? s? le întrerupa. În speran?a unui tr?i mai bun ajunge la scurt timp în Bucure?ti. Înzestrat cu o inteligen?? nativ? deosebit?, ambi?ios dar cinstit, urc? rapid pe treptele afirm?rii profesionale ?i sociale, devenind în câ?iva ani de la simplu curier la înalta func?ie de director în Consiliul Director al B?ncii Marmorsh-Blank. În acea perioad? (interbelic?), „micul Paris” str?lucea de savoarea boem? a întâlnirilor înaltei protipendade. Func?ia l-a ajutat pe Cornel Dumitrescu s? aib? strânse leg?turi cu multe persoane din aceast? lume. Înalt, bine f?cut, fin ?i discret, el nu putea s? nu ias? în eviden?a ?i s? nu devin? o persoan? bine cunoscut? ?i respectat?. ?i cum toate cancanurile ?i b?rfele high-life-ului bucure?tean ajungeau în budoarurile „Duduc?i” ?i, prin ea, implicit, la amantul s?u, Regele Carol al II-lea, Cornel Dumitrescu este invitat ?i la recep?iile oferite de Cas? Regal?. Devine un apropiat al regelui ?i, potrivit m?rturiilor f?cute de el mai târziu, în cadrul unor anchete, este chemat de multe ori în puterea nop?ii de c?tre suveran la discu?ii ?i partide de bridge.

Cump?r? o fabric? de textile la Cern?u?i

Sf?tuit ?i sprijinit de rege, Cornel Dumitrescu renun?? la situa?ia s? de înalt func?ionar bancar ?i se aventureaz? în afaceri, cumparând o fabric? de textile la Cern?u?i. Comenzile uria?e f?cute de c?tre armata româna, dar mai ales de c?tre nem?i, au f?cut c?, în primii ani ai r?zboiului, afacerile lui Cornel Dumitrescu s? fie mai mult decât profitabile. Pentru a face fa?? cererii trebuia s? suplimenteze personalul. Avea nevoie de angaja?i, mul?i dintre cei deja existen?i erau de etnie evreiasc?. Prezen?a tot mai numeroas? a trupelor germane în zon? a creat o serie de nepl?ceri lini?tei ?i armoniei dintre cet??enii ora?ului bucovinean. De?i alia?i, nazi?tii se comportau ca adev?rate trupe de ocupa?ie. Au fost introduse ordine stricte fa?? de situa?ia evreilor. Prin acestea au început confisc?rile de averi, discrimin?rile, arest?rile ?i deport?rile în lag?re sau Transnistria. Speculând un ordin dat de c?tre mare?alul Ion Antonescu, prin care se stipula c? evreii angaja?i în fabricile produc?toare de furnituri pentru armat? nu sunt supu?i regimului e deportare, Cornel Dumitrescu trece la ac?iune. Ca român, ca fiu de ??ran cu mil? lui Dumnezeu, nu a putut fi de acord c? angaja?ii s?i, familiile ?i rudele acestora s? devin? victimele unui odios scenariu de exterminare.

3.600 dintre angaja?i sunt evrei

Angajeaz? pe acela?i post mai mul?i evrei, chiar cu pre?ul de a concedia lucr?tori de na?ionalitate româna. Multor familii le asigur? o ra?ie de hran? zilnic? de la cantin? fabricii. În numeroase cazuri, prin rela?ii ?i cu puterea banilor, trateaz? direct cu autorit??ile germane. Num?rul total al angaja?ilor evrei s-a triplat, în doi ani ajungând la cifr? de 3.600; cifr? care se poate verific? în arhivele existen?e ?i ast?zi, ele fiind descoperite la Cern?u?i, de c?tre ing. Florea Neagu.

În vara lui 1944 fuge, asemeni multor români bucovineni, din fa?? ofensivei sovietice. Dup? r?zboi, când societatea româneasc? era r?v??ita de ac?iunile revan?arde ale ocupantului sovietic ?i ale agen?ilor comuni?ti ?coli?i de Moscova, Cornel Dumitrescu, ca fost „exploatator” a intrat în vizorul organelor de urm?rire ?i anchet?. Cu averea confiscat? de ru?i, este obligat s?-?i caute de lucru pentru a supravie?ui.

Salvat de la închisoare de declara?iile unor evrei

Se angajeaz? c? simplu agent la o companie de asigur?ri. Este „invitat” în mai multe rânduri de c?tre serviciile speciale ale armatei sovietice, G.R.U., s? dea explica?ii despre rolul sau în perioad? r?zboiului, ca proprietar al unei fabrici produc?toare de furnituri militare pentru inamic. Invita?ia se transform? în arest. În timpul judec?rii sale ?i a pronun??rii unei pedepse ce se prefigura a fi de ani grei de închisoare, declara?iile f?cute de mai mul?i evrei la postul de radio B.B.C. care mul?umeau, pe calea respectiv?, românului Cornel Dumitrescu pentru c? i-a salvat de la moarte, declara?ii consemnate într-un document oficial venit de la Moscova îi redau libertatea.

Florea Neagu se bate pentru reabilitarea lui Dumitrescu

Obsesia ing. Florea Neagu de a face cunoscute faptele lui Cornel Dumitrescu are mai multe motiva?ii. În primul rând pentru c? au fost colegi. S-au întâlnit prin anii ’60, Florea Neagu fiind inginer stagiar la Institutul de Proiect?ri Miniere, iar Cornel Dumitrescu ?ef al Serviciului Planificare. Despre aceste întâmpl?ri ing. Florea poveste?te: „În var? acelui îndep?rtat an 1965, Cornel Dumitrescu nu avea de unde s? ?tie despre Oscar Schindler ?i lista sa, dar el avea un motiv, pe care mi l-a ?i m?rturisit, repetând ap?sat c? ce-mi spune mie nu mai ?tie nimeni. Acel motiv venea din team? lui de a nu mai r?scoli trecutul propriu, când fusese anchetat de crime de r?zboi, în 1946, de c?tre un general sovietic. Aflând c? se afl? pe lista de propuneri pentru decora?ii, a venit în audien?a, pe atunci de?ineam func?ia de director general al institutului, ?i m-a rugat destul de ferm s?-l tai de pe lista. La nedumerirea mea el mi-a relatat suita de întâmplari pe care le-a petrecut în timpul r?zboiului, spunându-mi printre altele: « Divor?at sunt, avere am avut, c? am jucat c?r?i cu regele ?i c? beam cafea cu Duduia ?tiu cei de la securitate, iar dumneavoastr? m? împingeti s? fiu din nou în vizorul lor. V? previn s? nu v? ia ?i pe dumneavoastr? la ochi »”.

?i totu?i, în fotografia Agerpress, din 3 noiembrie 1965, de la ceremonia de decorare la Consiliul de Stat, printre cei decora?i se afl? ?i Cornel Dumitrescu. Atunci când îl ascult?m pe Cornel Dumitrescu, în var? lui 1965, nu b?nuiam c? în anii ’90, când el nu se mai afl? printre cei vii, pentru memoria sa, m? voi angaj? într-o adev?rat? munc? de investiga?ie care nu s-a oprit nici ast?zi, de?i am g?sit dovezi fundamentale care atesta ac?iunile sale de salvare a celor peste 3.600 de evrei. Încurajatoare au fost pentru demersul meu m?rturiile unor oameni, dar ?i documentele despre acest caz g?site în arhivele altor ??ri. Doamn? Liuda Shtern, din Brookline (S.U.A.), aflând din pres? român? despre Cornel Dumitrescu, mi-a transmis o scrisoare (23 octombrie 2000), prin care m? felicit? de faptul c? încerc s? readuc la lumina faptele acelui om care, a?a cum a aflat ?i ea de la al?i cona?ionali evrei, a fost îngerul salvator de la moarte sigur? nu numai pentru una sau dou? persoane ci pentru mii. Iar doamna Martha Hellrech, din Tel Aviv, î-o scrisoare din iunie 2001, îl declar? pe Cornel Dumitrescu, salvatorul ei, al so?ului ei ?i al p?rin?ilor ei cu urm?torul text: „Subsemnata Martha Hellrech declar c? Cornel Dumitrescu m-a salvat pe mine, pe so?ul ?i p?rin?ii mei, de deportarea în lag?rul din Transnistria. So?ul meu lucra în meseria de inginer la o firm?, la domnul Glodianu. F?r? nici un motiv a fost ?ters de pe lista camerei de munc?, ?i deci bun de deportare, împreuna cu familia lui. Atâ?ia ani au trecut de atunci ?i n-am uitat pâna azi gestul nobil, uman ?i plin de întelegere, pentru noi evreii, de pe timpul acela foarte greu. Sper c?-i merge bine domnului Cornel Dumitrescu ?i îi doresc din suflet toate bune, mult? s?n?tate ?i fericire, de la Martha, care nu l-a uitat nici pâna în ziua de azi! ”.


Evreii de la fabric? lui nu purtau steaua galben?!

Doamn? Elena Gorgonet, var? primar? a lui Cornel Dumitrescu i-a relatat unui coleg de-al meu de la IPROMIN, ing. Mircea Chivu, c?: „La Cern?u?i am lucrat la fabric? textile Tricotania, la birou, secretara v?rului meu, Cornel Dumitrescu, director, ?i a lui Winter, subdirector, evreu. Eu am ajuns la Cern?u?i pe 25 mai 1943, la invita?ia lui Cornel, el este v?rul meu primar, care m-a înv??at poezii. Am plecat din Cern?u?i cu ultimul tren (înainte de ocupa?ia sovietic?), la data de 26 martie 1944. La fabric? Tricotania lucrau atunci numai evrei, mai erau câ?iva români ?i câ?iva ucraineni. Cornel era prieten cu to?i generalii, cu to?i coloneii ?i cu primarul ora?ului. Evreii de la fabric? lui nu purtau steaua galben?! Cornel era larg la suflet. La Cern?u?i oprea c?ru?ele cu evreii ce mergeau spre Transnistria ?i îi întorcea în ora?”.

Demersul meu de c?utare a dovezilor m-a condus de dou? ori la Moscova în 1999 ?i în 2000, chiar la Cern?u?i unde am reu?it s? g?sesc statele de plat? ale fabricii Tricotania, în original semnate chiar de Cornel Dumitrescu. În aceste liste lunare sunt rubrici care specific? originea etnic? ?i alt? de « taxe militare pentru evrei», fiind prev?zut? suma fiec?rui angajat din aceast? etnie. Cu titlu ilustrativ va prezent?m un fragment din lista evreilor angaja?i la Tricotania din luna iunie 1943 la serviciul administrativ:
1. Alper M?rcu?, n. 1913, Berhamed;
2. Feder Herman, n. 1909, Cern?u?i;
3. Huselman Mend, n. 1900, Broscauti;
4. Sedner Regin?, n. 1890, Cern?u?i;
5. Schumacher Emanoil, n. 1912, Cern?u?i;
6. Schumachter Iacob, n. 1913, Cern?u?i;
7. Semerler Alexandru, 1906, R?d?u?i;
8. Winter Nicolae, n. 1901, Budapesta etc.
Cornel Dumitrescu a trecut în ve?nicie în 1976, luând cu el propriul trecut. Trecutul unui fiu de ??ran român ajuns prin munc? ?i cinste la înalte func?ii profesionale ?i sociale, dar ?i împrejur?rile tulburi ale r?zboiului unde, riscându-?i via??, a redat dreptul la via?? unor semeni de-ai s?i, proscri?i pe nedrept de al?i semeni[1].
__________________________

[1]http://adevarul.ro/news/eveniment/cum-salvat-roman-3600-evrei-holocaust-1_50bd3d517c42d5a663c8dcd9/index.html

footer