Revista Art-emis
Sibiu 1989 - Amintiri cutremur?toare PDF Imprimare Email
Ramona G?in?   
Miercuri, 31 Decembrie 2014 22:35

Sibiu 1989Relat?rile mili?ienilor împu?ca?i de militari la Sibiu

Am stat între ziduri unde erau zidurile mai groase, cu copiii jos

25 de mili?ieni au murit în 1989 la Sibiu, împu?ca?i de c?tre militari de la U.M. 01512. Dup? 20 de ani, anchetatorii au decis scoaterea de sub urm?rire penal? a capilor Armatei de la Sibiu. La 25 de ani de la evenimente, familiile a trei dintre mili?ienii mor?i la Sibiu au vorbit pentru Adev?rul, în premier?, despre ce s-a întâmplat, iar un mili?ian supravie?uitor a povestit co?marul cumplit pe care nu-l va uita niciodat?. Pleca?i spre U.M. 01512 s? se ad?posteasc? de furia manifestan?ilor care începuser? deja s? intre în sediul de atunci al Mili?iei, mili?ienii s-au trezit secera?i în strad? ?i apoi în curtea de la U.M.01512 de o ploaie de gloan?e venite dinspre unitatea militar?. 25 dintre ei tr?iesc azi doar în sufletele familiilor care de 25 de ani nu au s?rb?tori ?i pe monumentul ridicat în fa?a Inspectoratului Jude?ean de Poli?ie. Pove?tile lor, spuse printre lacrimi grele, chiar dac? au trecut 25 de ani, sunt cutremur?toare. Mort în ziua când ar fi trebuit s?-?i boteze fiica Elena Vasiliu (56 de ani) este ast?zi v?duv? de 25 de ani. În 1989, so?ul ei, Vasile Vasiliu, era subofi?er al eviden?a operativ? ?i secretariat. Pe 17 decembrie, când s-a dat alarma, a plecat spre Mili?ie l?sând-o acas? cu Vasilica Elena, fiica lor de nicio lun?. Avea la el dou? carnete C.E.C., s? fac? cump?r?turi, pentru c? pe 22 decembrie aveau botezul fetei. Pîn? pe 22, au vorbit de cîteva ori la telefon. În 22 decembrie, la 10 diminea?a, l-a auzit pentru ultima dat?, ultimele lui cuvinte fiind „Ai grij? de fat? ?i de tine”. Vasile Vasiliu Din ziua de 22, se mai desprinde o amintire. „În data de 22 în jur de ora 12:00 împreun? cu vecina mea ?i cu copiii ei ne-am ad?postit pe holul apartamentului, cu plapume ?i cu copii, pentru c? afar? se tr?gea ?i î?i era fric? nu cumva s? str?pung? ceva în?untru în apartament. Am stat între ziduri unde erau zidurile mai groase cu copiii jos, pentru c? au fost împu?ca?i în cas?, acolo am stat cu fric?”. În jurul orei 17:00, o cuno?tin?? a sunat-o s?-i spun? c? so?ul ei a fost împu?cat în fa?a Mili?iei când a ie?it pe alee s? treac? s? se predea la unitatea militar?. Pân? în 24 au sunat peste tot, au luat la rând spitalele, morga. Nu l-au g?sit nic?ieri. În 24 dup?-amiaza, o cuno?tin?? a venit s?-i spun? c? so?ul ei e dezbr?cat în curtea de la morg?, împreun? cu alte persoane, ?i c? oamenii arunc? cu pietre dup? ei. Avea doar o e?arf? pus? în zona organelor genitale, care fuseser? t?iate. Nimeni nu i-a spus, nici pân? azi, unde a stat trupul neînsufle?it din 22 ?i pân? în 24 decembrie. Când a aflat, împreun? cu dou? cuno?tin?e, s-au dus s?-l ridice

I-au luat la inventar pân? ?i borcanele cu mur?turi.

„În p?tur? l-am dus cu o Dacie, pe scaunul din spate, în bra?e efectiv, ?i cei doi b?rba?i în fa??. Pe drum de la morg? pân? în Hipodrom am fost opri?i de patru ori de patrule care erau înarmate, civili ?i militari, pentru perchezi?ie, control, dac? avem arme. Ne-au controlat mai r?u ca pe ho?i. Cum m-am sim?it în cas? când a l?sat p?tura ?i l-am v?zut, era în pielea goal?, capul - ?easta din spate nu se mai vedea, din creier se mai vedea un creier de g?in? e mult spus, un ochi era b?gat unul scos, a?a a murit, încle?tat, cu dantura, de la durere, mâna stâng? era rupt?, b?l?ng?nea, plus înc? o împu?c?tur? a avut în spate”, rememoreaz? azi femeia. Lacrimile curg greu, de?i au trecut de atunci 25 de ani. Lâng? ea, fiica ei de 25 de ani, care nu ?i-a cunoscut niciodat? tat?l, ascult? m?rturisirea cumplit? pentru prima dat?, înm?rmurit?. Controlat de trei ori, în sicriu Au f?cut rost de sicriu de la o b?trân? care îl avea cump?rat ?i îl ?inea în podul casei, îns? în cimitir n-au l?sat-o s? intre, fiind amenin?at? c? dac? mai insist? va fi la rândul ei împu?cat?. A?a c? s-a dus în satul natal, la T?lm?cel, unde l-a rugat pe preotul din sat s? accepte s?-?i îngroape so?ul peste mama ei, moart? de doi ani ?i jum?tate. Preotul a fost de acord s? o fac? doar cu aprobare de la Mitropolie, pe care a ob?inut-o. Abia pe 26 a reu?it s? scoat? certificatul de deces. Acas?, l-au privegheat cu controale care nu doar c? i-au întors mortul în sicriu, dar i-au luat la inventar pân? ?i borcanele cu mur?turi.

În fiecare decembrie, Elena ?i fiica ei, Vasilica, împodobesc bradul cu lacrimi în ochi.

„În perioada 24 seara, 25, 26, cât am stat cu mortul în apartament, în trei rânduri am avut casa perchezi?ionat? de Frontul Salv?rii Na?ionale, 3 civili, 2 militari ?i a?a zis un ofi?er, militarii ?i ofi?erul înarma?i, civilii be?i, mortul întors în sicriu ?i c?utat prin toate buzunarele de la costum, c?ciula, c?utau gloan?ele, inclusiv în balcon într-un dul?pior borcanele de mur?turi la care aveam celofan militarii mi le-au spart, c? doar acolo erau gloan?e. ?i-au b?tut joc efectiv de noi, nu eram destul de nec?ji?i, oare nu era destul necazul, a?a trebuia s? se comporte cu noi, tratamentul ?sta l-am meritat oare? ?i în cas? cu mortul am tr?it cu teroare ?i cu fric?”, poveste?te femeia. Era cât pe ce s? nu-l poat? îngropa, s-au trezit cu oamenii intrând peste preot, în biseric?, spunându-i s? nu-l înmormânteze c? e terorist. „Noroc cu ni?te veri, m-am dus cu verii mei, am intrat în biseric?, a scos preotul hârtia, c? are aprobare, c? e nevinovat, l-am înmormântat”, spune Elena Vasiliu. Dup?, a mers la comisia de anchet? ?i a cerut s? se demonstreze c? so?ul ei nu a fost vinovat de nimic. A c?utat martori, a f?cut expertiz? balistic?, a demonstrat cu o fotografie de la mare, unde era întins la plaj?, faptul c? so?ul ei e unul din mor?ii dezbr?ca?i fotografia?i la zidul morgii din Sibiu. În aprilie 1990 a primit în sfâr?it hârtia de la procuratura militar? care atesta faptul c? so?ul ei a murit nevinovat. „V? facem cunoscut c? prin rezolu?ia Comisiei de Anchet? Sibiu, de pe lâng? Procuratura Militar? Bra?ov, din 20 aprilie 1990, s-a dispus neînceperea urm?ririi penale fa?? de so?ul dumneavoastr? Vasiliu Vasile, deoarece din probele de la dosar rezult? c? acesta nu a folosit armamentul din dotare ?i nu a desf??urat nicio activitate contrarevolu?ionar?. Probele de la dosar relev? c? moartea so?ului dumneavoastr? s-a datorat dilacer?rii creierului prin împu?care ?i nu leziunilor provocate prin ac?iunea unor persoane civile”, se arat? în document. În fiecare decembrie, Elena ?i fiica ei, Vasilica, împodobesc bradul cu lacrimi în ochi. Preg?tesc masa de s?rb?toare cu sufletul plângând, sfâ?iat de-o durere care nu va disp?rea niciodat?. Fata, care în prezen?a noastr? a aflat pentru prima dat?, în detaliu, cum a murit tat?l ei, fugea în cas?, în copil?rie, cu întreb?ri f?r? r?spuns: „Mama, au zis c?tre mine c? nu se mai joac? cu mine c? sunt terorist?, de ce îmi zic terorist??”. Î?i cunoa?te tat?l doar din fotografii iar copiii ei, atunci când îi va avea, îl vor cunoa?te poate din documente ?i de pe monumentele reci. „Aveam o lun? ?i dou? zile, în ziua în care tat?l meu a murit urma s? fiu botezat? eu. P?rin?ii mei se preg?teau de botez, dar a urmat Revolu?ia unde tat?l meu a depus un jur?mânt ?i a trebuit s? stea la serviciu. În timp ce am crescut am avut o oarecare marginalizare social? în primul rând datorit? copiilor vecinilor din cauza statutului care nu era clarificat, care nici în prezent nu este clarificat, c? sunt anumite prejudec??i ?i în prezent. Eu nu l-am cunoscut pe tat?l meu, am auzit diverse pove?ti de la prieteni de familie, de la veri?ori cu care tat?l meu s-a jucat”, spune Vasiliva, dup? care glasul se frânge într-un hohot amar de plâns. Ana Oni?or a r?mas v?duv? la doar 25 de ani. În decembrie 1989, copiii ei aveau 3 ani ?i 2 luni, respectiv 1 an ?i 6 luni, iar so?ul ei, Traian Viorel Oni?or, avea 27 de ani ?i era subofi?er de ordine public? la Mili?ia din Sibiu. În 21 decembrie, chiar dac? era liber, a fost chemat la serviciu. S-a dus la sediu ?i nu s-a mai întors. Seara a mers la el s?-i duc? mâncare, au stat pu?in de vorb?, „l-am rugat s? fug?, n-a vrut, a spus c? nu poate s? fie judecat de Curtea Suprem?, a jurat credin??, va r?mâne”, rememoreaz? azi femeia. Ana si Traian Onisor A doua zi diminea?? s-a dus la serviciu, unde nu mai lucra nimeni iar ?eful de sec?ie le-a spus c? dac? vor s? mearg? la manifesta?ii o pot face. Cu colegii, în puhoiul de oameni care scanda „Azi în Timi?oara, mâine în toat? ?ara”, „Vrem libertate”, „Jos comunismul”, „Moarte dictatorului”, a ajuns pân? la Pia?a 90, apoi a r?mas cu grupul care a luat-o spre Mili?ie. ?i-a v?zut so?ul în curte, l-a chemat la gardul din spate, i-a dat ?ig?ri, au povestit. L-a rugat înc? o dat? s? fug?, ?i din nou a refuzat-o. „Am povestit cu b?rbatul meu, mi-a spus s? m? duc acas?, s? las demonstra?ia ?i s? am grij? de copii. N-am plecat, m-am întors înapoi în fa?? ?i de acolo s-a adunat mul?imea, striga, scanda, s-a pus acel cearceaf (cearceaful pe care cei din Mili?ie scriseser? „Noi mili?ia slujim interesele poporului. Suntem cu voi! F?r? violen??! Organiza?i-v? pentru dialog!” - n.r. ). În momentul când s-a anun?at ?i s-a auzit prima împu?c?tur? noi am încercat s? fugim ?i atunci so?ul meu, parc? acum îl v?d, a fugit ?i a intrat în garaj, în cl?direa administrativului la subsol era garajul, ?i aia a fost ultima dat? când l-am v?zut”, î?i aminte?te Ana Oni?or.

În diminea?a zilei de 23 au fost executa?i, în spital.

Traian Onisor Greu, printre gloan?e, a ajuns seara în cartierul Valea Aurie. În 23 au sunat-o vecinii s? vin? acas?, în cartierul Hipodrom, pentru c? e un TAB în parcare îndreptat cu ?eava spre apartamentul ei. Izbucne?te în plâns când î?i aminte?te cum au perchezi?ionat-o la intrare în bloc, dup? care i-au spus c? de la ea din apartament se trage. „Bineîn?eles c? a trebuit s? ies pe balcon cu nu ?tiu ce alb în mân?, au c?uat în lada de la canapea, în frigider, în dulapuri, peste tot, mi-au întors casa cu fundul în sus, au v?zut c? nu e nimic, am încuiat ?i am plecat înapoi s?-l caut”, rememoreaz? femeia. Din 22 ?i pân? ?i-a c?utat într-una so?ul, îns? nimeni nu a vrut s?-i dea niciun fel de informa?ii. Împu?cat în cap „În seara de 23 am primit o informa?ie c? Tr?ienu? ar fi internat în Spitalul Militar pe sec?ia Chirugie, r?nit. Am ?i încercat s? m? duc, nu mi s-a permis s? intru, aveam o cuno?tin?? care lucra acolo, ea îl v?zuse în seara de 22 când a fost dus, r?nit, rana lui a fost superficial? în abdomen iar în diminea?a de 23 când s-a dus s?-i duc? un ceai deja era mort ?i nu mai era în salonul respectiv, erau du?i în sec?ia de terapie nu pentru acordarea de prim-ajutor, erau deceda?i, cu el au mai fost înc? 8 colegi de-ai lui. În 22 nu avea ce s? i se acorde îngrijiri medicale, rana fiind superficial? probabil c? i s-a pus un pansament, s-a cusut ceva acolo. În momentul în care pe ei i-a dus în spitalul militar a eliberat un salon ?i i-a b?gat pe to?i 9 în acela?i salon. Declara?ia pe care a dat-o cuno?tin?a asta a noastr? spunea c? din jum?tate în jum?tate de or? era unul din cadrul armatei care intra acolo s?-i verifice. Cei care erau mai r?u r?ni?i li se spunea nu o s? vi se întâmple nimic, c? sunte?i rezisten?i ca ni?te câini ?i o s? o duce?i, iar cei care erau mai u?or, cum a fost so?ul meu, c? el putea s? tr?iasc? mult ?i bine, nu i s-a dat ?ansa s? se mi?te sau s? ias?, erau înso?i?i permanent, pas cu pas, ?i toat? lumea ar?ta cu degetul c?tre ei c? sunt terori?ti. În diminea?a zilei de 23 au fost executa?i, în spital. Traian Onisor M-am întors înapoi acas?, m-am dus ?i mi-am c?utat cuno?tin?a care lucra acolo ?i mi-a spus „Te rog s? m? crezi, nu pot s? vorbesc. Va veni vremea sau timpul în care s? vorbim”. S-a dus fratele meu seara târziu, în 23 seara, cu un prieten de-al lui, s? încerce s? vad? dac? poate intra din nou în Spitalul Militar, ceea ce nu a reu?it. În 24 diminea?a m-am dus din nou la 1512, nimeni nu mi-a dat din nou rela?ii, m-am dus la morg?, nu era, iar în 24 dup? masa a venit un vecin de-al nostru ?i ne-a spus s? mergem s?-l lu?m c? este în curte la morg?, aruncat pe jos. Eu nu m-am deplasat, pentru mine a fost un ?oc, s-au dus amândoi fra?ii mei ?i cu un prieten de-al lor, n-au vrut s? li-l dea acas? f?r? sicriu, în 25 diminea?a s-a dus, a cump?rat sicriu de la poarta cimitirului ?i s-a dus cu unchiul meu cu ma?ina ?i l-au adus acas?”, sus?ine Ana Oni?or. Într-un r?spuns transmis în 17 februarie 2005 de c?tre Sec?ia Parchetelor Militare din Parchetul General c?tre Secretariatul de stat pentru problemele revolu?ionarilor se precizeaz?: „Urmare adresei dvs [...] v? facem cunoscut c? din dosarul nostru nr. [...] rezult? c? numitul serg. maj. Oni?or Traian Viorel din cadrul IMJ Sibiu, v?zând c? manifestan?ii au p?truns cu for?a în curtea Inspectoratului de Mili?ie, a încercat s? se refugieze în curtea U.M. 01512 Sibiu, ocazie cu care - în mod nejustificat - a fost împu?cat mortal de c?tre militarii din unitatea sus-amintit?”.

S? omorâm familiile de mili?ieni!

Lucia ?om?ag are ast?zi 53 de ani. În 1989, lucra ca ?i personal civil la Mili?ie, la cadre, iar so?ul ei era ofi?er la ?coala de Dresaj de la Sibiu, actualul Centru Chinologic. Erau pleca?i în jude?ul Cluj când au primit indicativul care le spunea c? trebuie s? se întoarc? în unit??i. Din 17, so?ul ei a r?mas la Mili?ia din Sibiu. S-a dus la inspectorat în 21 seara, s?-?i vad? so?ul, ?i s-a întors acas? îngrozit?. „Înc? din 21 se striga s? omorâm familiile de mili?ieni, s? mergem peste ei, s? le c?ut?m familiile, ?tiau c? ei sunt acolo ?i noi suntem acas? ?i c? suntem vulnerabili”, rememoreaz? femeia. Ziua de 22 a prins-o la serviciu. „Ai no?tri erau speria?i, ordinele erau c? nu se trage, s? r?mân? în unit??i, orice s-ar întâmpla ei r?mân în unitate ?i nu se deschide focul, crezând c? lucrurile se vor lini?ti. M-am dus la o cas? în apropiere, prima cas? de pe Milea, unde aveam ni?te prieteni, pentru c? am v?zut c? parte din cadrele militare din mili?iei s-au schimbat în curte în haine civile, unii încercau s? plece din inspectorat. M-am întors cu haine pentru so?ul meu, nu l-am mai v?zut, ai no?tri s-au retras în cl?dire, nu au mai stat prin curte probabil s? nu înt?râte lumea, cert este c? eu cu ochii mei am v?zut persoane civile cu pardesie, poate 4-5 persoane, închi?i cu cordon la pardesie, unul ?i unul, care intrau în curtea inspectoratului pe gardul din spate, ar?tau asem?n?tor. Lucrând la cadre pot s? spun c? îi cuno?team pe colegii no?tri, mi-am pus întrebarea - ai no?tri s-au retras ca ?obolanii în?untru, cine sunt ??tia care intr?, de ce intr? ni?tre str?ini în curte când ai no?tri nu ?tiau cum s? scape de fapt ?i ce s? fac??”, rememoreaz? femeia. [1]

C?utând sprijin la armat?,mili?ienii au murit secera?i de gloan?e.

În fa?a sediului s-a arborat acel cercearf alb cu mesajul c? mili?ia e cu poporul ?i, spune femeia, p?rea c? lucrurile se mai lini?tiser?. „La un moment dat v?d un TAB de la armat? care iese din zona UM 15 12 cu cineva deasupra, un militar de armat?, nu ?tiu cine era, cu o portavoce, care spune « L-au omorât pe generalul Milea », ceva de genul ?sta. Ini?ial, înainte s? apar? TAB-ul, dup? ce au vorbit cei de la Mili?ie, am v?zut lumea care s-a întors ?i a spus « S? mergem s? tip?rim ziarul, s? scoatem primul ziar liber », lumea deja f?cuse oarecum stânga împrejur s? mearg?, în 22 la prânz, în jur de 12. Ai no?tri cred c? nu au mai apucat s? închid? poarta, eu când i-am v?zut c? vin înapoi, îmi era fric? s? nu m? recunoasc? cineva c? nu ?tiai ce reac?ie au, parte au apucat s? intre în inspectorat ?i cei care erau în fa?? ?i cei mai violen?i au zis « S? intr?m pe ei s?-i m?cel?rim. Omorâ?i mili?ieinii, omorâ?i mili?ienii », ?i au intrat. Eu în momentul ?la am fugit, încercând s? dau col?ul pe lâng? gardul inspectoratului prin spate am auzit gloan?e, începuse s? se trag?. Din blocul de lâng? inspectorat, din lateralul punctului de control, de acolo cred c? s-a tras prima dat?. De acolo cred c? s-a tras în mul?ime, când a murit Mi?i?i (Dan Mi?i?i, elev la UM 01512 Sibiu, n.r.)”, poveste?te Lucia ?om?ag. De aici, lucrurile s-au desf??urat cu o vitez? uluitoare. C?utând sprijin la armat?, de frica manifestan?ilor care intrau deja în sediu, mili?ienii de atunci au murit secera?i de gloan?e, parte în strad?, parte în curtea unit??ii militare, dup? ce apucaser? s? sar? gardul. So?ul Luciei ?om?ag n-a apucat s? treac?, a r?mas undeva la subsol, el ?i colegii lui ?i-au închis armele în fi?etele de la Pa?apoarte.

I-au pus în sala de sport, armata, lega?i cu sârm? la mâini, la spate, ?i i-au ?inut în genunchi.

Mai târziu, au fost escorta?i la UM 01512 ?i apoi la deja celebrul bazin de înot al unit??ii militare, unde au fost ?inu?i laolalt? în condi?ii mizere zeci de angaja?i de la mili?ie ?i securitate, dar ?i civili. „S-a f?cut acel cordon, numai cordon n-a fost de protec?ie, au venit ?i i-au preluat de la baza subsolului, primul lucru când au ie?it în curte i-a dat cu patul de arm? în cap, în coaste, i-a rupt coastele, ?i i-a spus s? se descal?e dup? care au început s? le ia ce au v?zut pe mâini, verighet?, ceasuri ?i de toate ?i s?-i scuipe, manifestan?ii împreun? cu militarii în termen, cu armata care a zis c? le acord? protec?ie. I-au pus în sala de sport, armata, lega?i cu sârm? la mâini, la spate, ?i i-au ?inut în genunchi. I-au ?inut în sala de sport pân? a doua zi, ?i dac? au vrut la toalet? în genunchi au trebuit s? mearg?, târâ?, curgea sângele din ei. I-au dus apoi în bazinul de înot ?i le-au aruncat ni?te coji de pâine ?i au spus « Mânca?i, animalelor, c? voi ne-a?i omorât militarul nostru ». Dragomir a ap?rut de vreo 2-3 ori cu militarii dup? el acolo la marginea bazinului ?i spunea mereu la militari « Dac? mi?c? vreunul, vreun câine, trage?i f?r? soma?ie ». A fost într-o grup? de 15, ca s?-i intimideze i-au scos afar?, Dragomir, în curte, s?-i execute, dup? care nu i-au executat, i-au dus înapoi”, poveste?te femeia. So?ul ei a venit acas? în ianuarie, „cu barb?, sup?rat, speriat, am?rât”. A murit un an mai târziu. M?rturia cutremur?toare a unui mili?ian supravie?uitor Întâlnirea cu Adrian M?rgeanu te r?scole?te. Ast?zi are 51 de ani, ?i de 25 de ani, câ?i au trecut de la Revolu?ie, via?a fostului poli?ist curge într-un scaun cu rotile. În 21 decembrie 1989, era la serviciu. „A fost acea coloan? de manifestan?i, au venit pân? în fa?a sediului, au aruncat cu piatr? cubic?, au dat foc jos la Eviden?a Popula?iei, eram to?i acolo aproape prizonieri în propriul sediu pentru c? nu aveai ce face, nu puteai riposta. Regulamentele militare erau înc? în vigoare, oricine ar fi încercat s? intre cu for?a într-un sediu sau într-un perimetru asimilat celui militar era somat ?i dac? nu se oprea trebuia s? fie oprit prin orice mijloace, inclusiv foc de arm?, în principal la picioare, ceea ce nu s-a întâmplat cu noi, cadrele de mili?ie. Oamenii au plecat, seara respectiv?, zilei de 21, plecând au spus a?a, unii dintre ei, v? da?i seama c? mul?i erau certa?i cu legea, un om cu discern?mânt ?i cât de cât cumsecade nu se apuc? s? fac? lucruri de genul ?sta, cum s-au întâmplat, au plecat spunând c? mergem acas? ?i v? m?cel?rim familiile, cred c? orice om care are familie gândi?i-v? cam cum ar reac?iona”, î?i aminte?te M?rgeanu.

Se tr?gea din toate p?r?ile.

Proasp?t mutat la Serviciul Circula?ie, a fost în ziua respectiv? pe strad?. În Sibiu s-a manifestat, dar nimeni nu a avut cu el nicio problem?. „Am fost în mai multe puncte din Sibiu, nu avea practic nimeni grija mea pentru c? nu mai primisem niciun ordin, am f?cut în a?a fel încât s? nu-mi iau armamentul la mine pentru c? mai am ?i eu ceva discern?mânt, era un cordon de militari, în fa?a parcului Astra, ?i în?ira?i din câ?iva în câ?iva metri în fa?a hotelului Bulevard. Manifestan?ii au trecut c?tre Consiliul Jude?ean ?i s-au ?i întors. În frunte ?tiu c? era un tip care cred c? pierduse pe cineva la Timi?oara, pentru c? a ?i spus. Eu eram pe partea opus? a trotuarului în fa?a hotelului Bulevard, au trecut pe lâng? mine, culmea e c? proferau înjurii ?i îi amenin?au pe cei de la M.Ap.N., eu fiind singur acolo, cu manta pe mine, cu caschet? alb?, nu puteam s? nu fiu v?zut, puteau s? m? fac?... Nici m?car nu mi-au adresat un cuvin?el. În momentul în care s-a produs o strangulare, încercau s? mai treac? ma?ini, atunci era voie s? mai mergi pe Nicolae B?lcescu, pe centru, pur ?i simplu i-am luat pe câ?iva ?i le-am spus « Uite, nici voi nu mai pute?i trece, nici ma?ini nu mai pot trece, haide?i s? facem cumva s? le d?m drumul », s-au apucat ?i mi-au f?cut mie treaba, au degajat drumul, au f?cut barier?. Asta pe tot parcursul zilei de 21”, î?i aminte?te poli?istul.

Au trecut greu peste noapte, iar în diminea?a zilei de 22, când mii de protestatari au ajuns în fa?a Mili?iei, cineva a scos pe geam cearceaful alb, cu mesajul c? mili?ia este în slujba poporului. „S-a format un comitet, un grup de oameni dintre manifestan?i au intrat în sediu condu?i fiind de cadre ?i au controlata absolut tot, de sus pân? jos, unde au dorit s? mearg? acolo au mers, începând cu arestul, î?i doreau aresta?ii din ziua respectiv?, nu au g?sit nimic. Pe timpul ?sta a venit un transportor blindat în fa?? la sediu, din turela c?ruia a ie?it Dragomir Aurel, comandantul garnizoanei, nu ?tiu pentru ce, bineîn?eles c? a fost boscorodit de to?i, de acolo a trebuit s? plece. În momentul ?sta ?tiu c? au început s? vorbeasc? s? mearg? s? scoat? un ziar, noul ziar Tribuna. ?i atunci a început. Practic lumea vroia s? se disperseze, acolo lumea nu mai avea ce c?uta. Apropo, intraser? deja, au intrat zeci de manifestan?i prin curte, au început s? bântuie cam peste tot acolo, am în?eles c? au fost ?i ni?te regl?ri de conturi, erau ofi?eri de la judiciar, de la economic, care avuseser? de-a face cu destui, erau ?i destui cu cazier, v? spun eu clar, i-am ?i recunoscut pe mul?i, nu avem ce face, erau propulsa?i de for?a masei ?i nu te joci cu a?a ceva. În momentul în care începuse s? apar? o detensionare a masei, ceea ce se considera a fi fost for?? de represiune era pus? cu botul pe labe, toat? lumea umbla pe acolo, nu aveai ce face, erau în sediu, dar am v?zut ?i prin curte. În momentul ?sta a început foc de arm? automat? ?i acum toat? lumea d? vina unul pe cel?lalt”, poveste?te poli?istul Adrian Margeanu.

La momentul respectiv, spune el, mai erau în sediu aproximativ 100 de cadre. „To?i aveam armament. Este totu?i un sediu cu caracter militar, armamentul ?la nu trebuie l?sat pe mâna nim?nui, era muni?ie, erau pistoale mitralier?, pistolete, pu?ti mitralier?, exact ca în orice alt? unitate militar?, în orice alt post de poli?ie, nu po?i s? la?i a?a ceva pe mâna oamenilor, tu ai un ordin, trebuie s?-l respec?i ?i trebuie s?-?i aperi sediul. Nu mai era nimic de ap?rat pentru c? lucrurile erau cum v-am explicat. În momentul în care a început s? se trag?, se tr?gea din toate p?r?ile, nu a mai contat c? civilul are ceva de împ?r?it cu mili?ianul, to?i au încercat s? fug?, erau unii claie peste gr?mad?, pur ?i simplu se ascundeau de gloan?e pentru c? privind de undeva de sus de unde am v?zut eu în curte cel pu?in doar gardul împiedica traiectoria gloan?elor, era un unghi mort, instinctiv oamenii majoritatea s-au retras c?tre gard, în fa?? nu ?tiu cum au sc?pat neîmpu?ca?i ?i neomorâ?i numai atâ?ia, singura explica?ie ar fi c? s-a tras foc direct pe sediu, în geamuri, dac? se tr?gea în stânga sau în dreapta unde era masa manifestan?ilor care încerca s? plece, v? da?i seama ce era acolo.

Dac? noi am fi tras un singur foc, am fi fost considera?i terori?ti.

Am în?eles c? a fost împu?cat un cadru, un elev, care înc? mai era în fa?a sediului, dar ce mi se pare interesant, ?i am auzit asta ?i la procesul lui Nicu Ceau?escu, am prins ni?te frânturi la radio, în momentul în care s-a cerut s? se vad? urmele de gloan?e în zidul cl?dirilor aflate fa?? în fa?? cu cl?direa Mili?iei nu a putut ar?ta nimic. Prima dat? au spus c? le-au astupat, c? au dat ordin s? le astupe, dup? care s-a mers la loc?iitorul comandantului pentru servicii care a zis c? el nu a f?cut a?a ceva, pur ?i simplu nu am tras în direc?ia aia, pentru c? nu 100, 15 oameni dac? dau drumul la foc automat cu kala?nikov-ul undeva trebuie s? intre ni?te proiectile, ?i se pare c? s-a dovedit c? a?a a fost. Oricum, dac? noi am fi tras un singur foc, chiar ?i pentru ap?rarea vie?ii noaste, am fi fost considera?i clar terori?ti. Oricum am fost considera?iu terori?ti dar am stat pur ?i simplu, asta înseamn? probabil ?i educa?ie, ?i discern?mânt, Dumnezeu ?tie, dar am stat s? fim m?cel?ri?i pur ?i simplu a?a, de-a lungul minutelor ?i zecilor de minute. Cine a putut a încercat s? se îndep?rteze, dac? au fost prin?i de rafale asta este dar unii au fost împu?ca?i dup? câte am în?eles inten?ionat, f?r? discu?ie - împu?ca?i pe la spate, pe unii i-au dezbr?cat, i-au pus s? mearg? c?tre corpul lor de gard?, dup? care i-au împu?cat”, poveste?te Adrian M?rgeanu. Împu?ca?i cu sânge rece Mili?ienii erau perfect con?tien?i c? nu mai aveau ce c?uta într-un sediu în care se tr?gea din toate direc?iile. A?a c? au c?utat ajutor peste drum, la U.M. 01512, unde ?efii lor se duseser? deja cu o sear? înainte. Potrivit rezolu?iei Parchetului de pe lâng? Înalta Curte de Casa?ie ?i Justi?ie - Sec?ia Parchetelor Militare, dispus? fa?? de colonelul în rezerv? Aurel Dragomir (comandantul U.M. 01512 în decembrie 1898, n.r.) în cauza privind evenimentele din decembrie 1989 din municipiul Sibiu, „în noaptea de 21/22.12.1989, la cererea col. Rotariu Iulian, la acea dat? inspector ?ef al Inspectoratului Jude?ean MI Sibiu, înv.col (r) Dragomir a fost de acord cu mutarea acestuia ?i a lt.col. Petri?or Teodor Virgiliu, la acea dat? ?ef al Securit??ii Sibiu, respectiv a mr. Nicu Silvestru, ?ef al Mili?iei jud. Sibiu, în comandamentul U.M. 01512 Sibiu, respectiv în biroul loc?iitorului comandantuluipentru înv???mânt ?i stat major, situat în imediata apropiere a biroului comandantului unit??ii militare. Cu privire la acest aspect învinuitul sus?ine: «...am raportat primului secretar care a aprobat imediat, l-am sunat pe generalul Hortopan care ?i-a dat acordul. Cele 3 cadre de la M.I. s-au prezentat la mine, iar tehnicienii au început instalarea telefoanelor, opera?iune care a durat pân? c?tre miezul nop?ii ». „Ideea este c? nu mai aveai ce face într-un sediu în care se tr?gea din toate direc?iile. Am în?eles c? a fost o discu?ie între Dragomir ?i ?eful Inspectoratului, care cu o sear? înainte era la ei acolo, am în?eles c? deja fuseser? re?inu?i, ?i ?eful jude?ului, ?i a spus cine sunt ?ia care trag, c? nu sunt ai mei, ?i ?sta nu ?tiu de ce a spus «Culcat» ?i ?ia s-au culcat, cei care erau pe cl?diri. Dac? noi eram asedia?i în propriul sediu cine se putea coco?a pe cl?dirile din jur, pe blocurile din jur ?i prin podurile caselor. Sub acoperi?uri am v?zut ?igla c?zând, f?râmi?ându-se ?i curgând, e un ?oc atunci când exist? detona?ia proiectilului, erau ni?te case peste drum de noi, m? gândesc c? nu avea nimeni interesul s? trag? în acoperi?ul unei case, m? gândesc c? cineva de sub acoperi?ul casei ?i-a f?cut loc ?i începea s? trag? de acolo. Imagina?i-v? c? într-o cl?dire de beton s? stai s? a?tep?i ni?te rafale care curgeau pur ?i simplu, un glonte poate s? rico?eze de 5-6-7 ori în interiorul unei camere pân? se opre?te, mai ales dac? este cu miez perforant. To?i au încercat s? plece de acolo. Cine a r?mas a fost împu?cat”, spune Adrian M?rgeanu. Atunci a încercat s? plece.

Dintre cei care au c?zut au cerut ajutor, s-a tras în ei pân? când au fost împu?ca?i mortal

Jos, erau mili?ienii care, în mare majoritate, ast?zi, au numele trecute, in memoriam, pe monumentul din fa?a Inspectoratului de Poli?ie al jude?ului Sibiu. M?rturia poli?istului despre ce s-a petrecut apoi este cutremur?toare. „Era ?eful municipiului, loc?iitorii, 2-3 fo?tii mei ?efi, câ?iva dintre colegii mei. S-a luat leg?tura cu cei de dincolo ca s? mergem la ei, c? nu ?tiam care e situa?ia. Ei au spus, a vorbit loc?iitorul, a dat telefon, a vorbit cu ei, s? mergem la ei dar s? nu mergem pe la intrare, pe la corpul de gard?, c? nu este bine, s? mergem s? s?rim gardul. Nu ne-am gândit la chestia asta. S-a vorbit telefonic cu ofi?erul de serviciu de la 1512 ?i cu ofi?erul de serviciu de la noi, de fapt loc?iitorul a vorbit, de dou? ori s-a vorbit. Când se trage ?i auzi c? ?uier? gloan?e peste tot ?i se pare destul de bun? ideea s? nu te mai apuci s? ocole?ti când po?i s? mergi direct. ?i am ie?it afar?, tot grupul care eram. Înainte de chestia asta era momentul cu Milea, auzisem, nu se ?tia ce se va întâmpla, s? se sinucid?, auzisem. ?i am plecat c?tre cei de dincolo, bineîn?eles în pas alerg?tor. Într-adev?r to?i aveam armament asupra noastr?, to?i care au putut s?-i ia armamentul l-au luat, nu se las? armamentul în urm?, este ordin care se d? oricum. Nu am ajuns s? trecem strada pentru c? deja s-a deschis focul asupra noastr?. Ne?tiind de unde se trage pentru c? deschizându-se focul ?i între blocuri sunetul se repercuteaz?, oricum se tr?gea ?i de la distan?e ceva mai mari, dup? cum ne-am dat seama dup? aceea din p?cate, deja doi dintre colegii mei au fost împu?ca?i chiar înainte s? ajung? la cel?lalt trotuar de vizavi. M-am uitat, nu prea puteai s? faci mare lucru, era clar c? era c?zut mort, nu mai mi?ca, mi-am continuat drumul ca ?i ceilal?i. Dup? ce am s?rit în curtea lor este un spa?iu de la gard de câ?iva metri buni pân? la cl?dirile lor, sunt dou? cl?diri, comandamentul lor, corpul de gard? mai în stânga ?i o cl?dire de dormitoare, acolo s-a tras în noi, noi nu am mai ajuns s? facem mai nimica. Se tr?gea în noi înainte s? ajungem acolo. Am s?rit ?i bineîn?eles te pui cu nasul în iarb? pentru c? doar nu e?ti nebun s? mai faci vreo mi?care, ne?tiind nici m?car de unde se trage. Abia dup? aceea când am ajuns to?i dincolo ?i culca?i între cele dou? cl?diri - doi dintre colegi au ajuns dup? un col? - erau ascun?i dup? cl?diri, luaser? pozi?ie de tragere, st?teau dup? col? cu kala?nikov-ul în mân? ?i tr?geau în noi bine-mersi. Dintre cei care au c?zut au cerut ajutor, s-a tras în ei pân? când au fost împu?ca?i mortal, de?i regulamentul scrie clar c? în prima faz? se someaz?, d?-o naiba de somare, date fiind condi?iile, dar tragi la picioare, dac? tu consideri c? asta e o amenin?are se trage la picioare, dup? ce tovar??ii erau pe jos, dac? e pân? acolo, în ghilimele atacatorii, nu te apuci s? tragi în ei pân? îi ucizi, asta am v?zut-o cu ochii mei. A cerut: - D?, b?, un înc?rc?tor c? nu mai am, mi s-a golit.

Imobilizat în scaun cu rotile de 25 de ani

Dincoace mai erau ni?te domni, nu aveau numai kala?nikov, cred c? aveau ?i mitralier? de companie sau ceva de genul ?sta, culca?i pe burt?, toat? situa?ia respectiv? - atunci mi-am dat seama c? de fapt ne chemaser? într-o ambuscad?. Cei din fa?? s-au chinuit ceva vreme s? m? loveasc? în cap, au tras pe lâng?, în schimb mi-au nimerit um?rul. Culcat fiind la p?mânt cu capul c?tre interiorul unit??ii am fost lovit undeva la torace ?i un glonte în coaps? dup? care m-au l?sat cumva în pace, probabil c? aveau treab? s?-i ucid? pe ceilal?i, dar nu puteam r?mâne la nesfâr?it a?a nemi?cat, au v?zut c? mai mi?c, am crezut c? e o perioad? de acalmie, ?eful municipiului a spus nu mai trage?i domnule c? sunt oamenii mei - era mai la dreapta, civil îmbr?cat - v?zând c? mai mi?c am mai luat câteva. Am avut humerusul rupt, articula?ia scapulor-humeral? zdrobit?, am f?cut cangren?, dou? coaste t?iate, o p?rticic? bun? din pl?mânul drept s-a dus, dup? care a început - m-au lovit în osul sacru, mi-a fost spart ?i osul sacru în câteva rânduri. Ceea ce este de remarcat la mine - sunt paraplegic acum, am sensibilitatea pierdut? de al nivelul toracal - t4, t5 - dar nu este din cauza împu?c?turii, aici nu a fost glon?. Dup? câte mi s-a spus - am fost transportat în Austria - acolo a fost lovitur?. ?i înc? ceva - în momentul în care am fost luat de acolo, c? ne-au luat pân? la urm? - atâta mai ?in minte, probabil c? din cauza durerii mi-am revenit, probabil c? ?i frigul a ac?ionat ca ?i astringent asupra r?nilor ?i n-a mai curs atâta sânge, ?tiu c? m-am pus în fund ?i am avut o durere groaznic?, cum era osul sacru zdrobit, m-a durut foarte tare, asta m-a f?cut s? am ni?te momente de luciditate dup? care iar mi-am pierdut cuno?tin?a. Cred c? se înserase deja, pentru c? nu mai vedeam lumin?. Asta înseamn? c? eu nu-mi pierdusem sensibilitatea picioarelor, eu am fost lovit în spate dup? ce am fost împu?cat. Am v?zut clar ?i din stânga ?i din dreapta mea cum o încaseaz?, auzi gemetele, e acel suspin al mor?ii”, poveste?te poli?istul.

Ei vin cu teoria c? ne-am dus acolo ca s? le lu?m steagul? Ce s? facem cu steagul ?la?

Mai mult de 10 gloan?e i-au ciuruit trupul. Spune c? ?ansa lui a fost c? a fost trimis ulterior în Austria, altfel nu crede c? ar fi sc?pat cu via??. Ast?zi, dup? 25 de ani, convingerile lui despre ce s-a întâmplat atunci sunt foarte clare. „Dup? câte îmi dau seama a fost o treab? concertat?, pentru c? tipul cu care st?tusem de vorb? de nenum?rate ori ?i îl consideram cât de cât prieten era sus coco?at pe un transportor blindat în fa?? la Bulevard în 21, l-am întrebat ce face, îi puseer? o garoaf? sau un trandafir în ?eava transportorului, în mitralier?, ?i mi-a spus foarte a?a, mar?ial - datoria! Noi eram considera?i, probil, lupul cel r?u, dup? ce nu a mai existat lupul cel r?u s-a tras în continuare în Sibiu, nu ?tiu pentru ce, nu s-au g?sit acei terori?ti care se pare c? au f?cut harcea parcea pe aici. S? se fi tras (din cl?direa Mili?iei, cum au fost f?cute anumite acuza?ii, n.r.) - foarte bine - lua?i 3-4 kala?nikoave, da?i-le la 3-4 oameni ?i trage?i unde vre?i în direc?ia respectiv?, undeva gloan?ele trebuie s? mearg? - unde sunt gloan?ele alea ?i în cine s-a tras? Pentru c? atunci când s-a început focul înc? erau manifestan?i în fa??, dac? era a?a ?i cum erau to?i manifestan?ii care sunt amesteca?i prin curte nu-i a?a c? ar fi trebuit s? fie destule victime cel pu?in în rândul civililor? Ori ceea ce s-a întâmplat îmi arat? foarte clar c? în ziua respectiv? au murit 25 de cadre militare doar de la mili?ie, foarte ciudat a?a-i? Nu, nu e ciudat, v-am mai spus, dac? s-ar fi tras de la noi era pr?p?d, ori c? s-ar fi tras de sus ori c? s-ar fi tras de jos. Cine a tras, dac?-l poate g?si, s? r?spund?, dar eu m? întreb pentru ce ar trebui s? r?spund? din moment ce nu exist? o victim?, una. Victima respectiv? din 21, care a fost împu?cat? atunci când s-a încercat for?area la intrarea sediului, a fost împu?cat unde? Nu ?tiu sigur, s? nu gre?esc, dar nu a murit. În partea astalalt? - nu - a fost vorba de crim?, de ucidere - nu le-a? fi dat la acei oameni nici m?car bâte, chiar dac? erau cadre militare. În momentul în care noi am fost acolo cu nasul în iarb? ?i am fi tras un singur foc de arm? c?tre ei atunci le-am fi dat ap? la moar?, clar atunci ar fi avut motivele, dar niciunul nu a tras niciun foc de arm? înspre ei, niciunul nu a fost r?nit, nu au fost urme pe cl?dire, când ape?i pe tr?gaciul unui kala?nikov pleac? mai multe gloan?e nu totdeauna unde vrei tu, se pot duce oriunde, ?i lucrul ?sta nu s-a întâmplat, deci nu au putut s? dovedeasc? c? noi am venit, cum au spus ei, s?-i atac?m, ?i acum gândi?i-v? - în momentul în care se trage din toate p?r?ile asupra ta, tu vrei s? pleci de acolo, dracului, ca s? scapi ?i ei vin cu teoria c? ne-am dus acolo ca s? le lu?m steagul? Cu ?eful Mili?iei care v-am spus era un tip rubicond, vai de mama lui, ce s? fac? cu steagul ?la, atunci? Cam a?a se pune problema, în viziunea mea”, încheie poli?istul.

M?cel f?r? vinova?i

Cercet?rile în dosarul Revolu?iei de la Sibiu, începute în 1990, s-au încheiat abia în 2010. În fa?a anchetatorilor, colonelul Dragomir ?i-a sus?inut în permanen?? nevinov??ia. „Imediat dup? ora 12:00, dup? câte am v?zut ?i constatat personal, pe intervalul dintre cl?direa Inspectoratului ?i Policlinica cu Plat? au ap?rut 10-15 oameni în combinezoane negre ?i ?inut? de g?rzi patriotice, executând foc asupra popula?iei ?i elevilor din cordon. Concomitent, c?tre strad? ?i ?coal? a început s? se trag? ?i de la etajele superioare ale Inspectoratului. Am observat cum popula?ia se retr?gea în dezordine ?i în fug? ad?postindu-se dup? copaci, dup? transportoarele blindate ?i la punctul de control al ?colii. Cordonul de elevi s-a repliat între transportoarele aflate în fa?a Inspectoratului ?i punctul de control al ?colii, asigurând protec?ia popula?iei. Am v?zut cum un elev a c?zut f?r? a se mai ridica, de care la acea or? am fost sigur c? a fost împu?cat mortal precum ?i un ofi?er ?i un elev r?ni?i. În continuarea evenimentelor din 22.12.1989 am rugat, apoi am insistat ca cei trei ofi?eri MI afla?i lâng? mine s? ordone încetarea focului deoarece f?r? niciun dubiu am constatat c? se trage ?i din Inspectorat. Rotariu era foarte calm, a afirmat c? nu trage nimeni, pe când Nicu Silvestru ?i Petri?or erau foarte agita?i. V?zând elevul doborât precum ?i r?ni?ii din partea ?colii am exclamat „Mi-au omorât oamenii. A încetat focul. L-am v?zut pe mr. Balint Florea intrând pe poart? cu un elev în bra?e. L-am întrebat dac? este mort sau viu. El mi-a confirmat c? este mort. Scena m-a cutremurat. Am aflat ulterior c? îl cheam? Mi?i?i Dan. Totodat? am v?zut un elev r?nit despre care am aflat tot ulterior c? se nume?te Dragomir Marian, precum ?i un ofi?er care era de asemenea r?nit. Am plecat la spital, fiind convins c? aceasta este prioritatea pentru acordarea primului ajutor ?i în scopul de a m? documenta de la medici asupra diagnosticului ?i a raporta cât mai repede posibil e?alonului superior situa?ia concret? creat?. Aflându-m? la spital am auzit puternice rafale de arm? automat?. Nu în?elegeam ce se petrece la un moment dat. M-am înapoiat urgent la ?coal? urcându-m? în transportor fiind urmat de ARO care executase de asemenea deplasarea la spital. Ulterior de la Mr. Nedelcu am în?eles c? deplasarea la ?i de la spital a durat 12 minute. Din cl?dirile limitrofe se auzeau focuri de arme. Unitatea riposta”, le-a declarat Dragomir anchetatorilor. În 2010, Parchetul Militar a dispus scoaterea de sub urm?rire penal? a lui Aurel Dragomir pentru mai multe infrac?iuni, printre care omor ?i participa?ie improprie la infrac?iunea de omor deosebit de grav, precum ?i prescrierea în cazul infrac?iunii de lipsire de libertate în mod ilegal. Într-un interviu acordat cotidianului Adev?rul, în 2010, întrebat dac? a sim?it c? e vorba de o manipulare, colonelul Dragomir a r?spuns: „S? v? spun ceva: eu n-am crezut atunci c? mili?ienii care au fost împu?ca?i au s?rit gardul Unit??ii Militare ca s-o atace. N-am crezut ?i nu cred nici acum. C? l-am v?zut pe unul pe care-l cuno?team...”. Mili?ienii mor?i au fost declara?i, ulterior, eroi martiri. Familiile lor au continuat pe latur? civil?, iar procesul este înc? pe rol. [1]

Grafica - Ion M?ld?rescu

----------------------------------------------
[1]http://adevarul.ro/locale/sibiu/exclusiv-amintiri-cutremuratoare-povestile-militienilor-impuscati-militari-revolutia-sibiu-1_54945f33448e03c0fde302c1/index.html?utm_source=newsletter&utm_campaign=EXCLUSIV+Amintiri+cutremur%C4%83toare%3A+pove%C5%9Ftile+mili%C5%A3ienilor+%C3%AEmpu%C5%9Fca%C5%A3i+de+militari+%C3%AEn+Revolu%C5%A3ia+de+la+Sibiu&utm_content=Newsletter-163127-20141222

footer