Revista Art-emis
Demiterea lui Nicolae Titulescu văzută de Foreign Office (3) PDF Imprimare Email
Prof. univ. dr. George G. Potra, Membru A.O.Ş.R.   
Miercuri, 17 Decembrie 2014 13:36

Nicolae TitulescuPrim-ministrul român s-a exprimat cu mai multă francheţe faţă de reprezentanţii Poloniei şi Iugoslaviei la Bucureşti; lucru perfect logic, atât Carol al II-lea, cât şi Gheorghe Tătărescu manifestând aparte disponibilitate şi receptivitate pentru toate demersurile anti-Titulescu provenind din partea cercurilor guvernante ale celor două state, ceea ce exclude, ipso-facto, cantonarea explicaţiilor sale doar în domeniul politicii interne româneşti. Faţă de reprezentanţii Germaniei şi Italiei la Bucureşti, chiar dacă nu a înseriat toate acele argumente evocate, în convorbirile cu reprezentanţii Poloniei şi Iugoslaviei, Gheorghe Tătărescu va face apel şi la raţiuni externe, în încercarea de a prezenta înlăturarea lui Nicolae Titulescu ca o ofrandă depusă pe altarul colaborării româno-italiene şi româno-germane, ca un răspuns faţă de nemulţumirile şi exigenţele Romei şi Berlinului. Concluzia care se desprinde cu aparte claritate este că Regele, prim-ministrul şi ceilalţi membri ai Cabinetului au dat explicaţii foarte diferite de la interlocutor la interlocutor, căutând să eludeze raţiunile şi să escamoteze forţele care au acţionat, să întreţină ambiguitate şi confuzie, pentru ca - în cele din urmă - orice altă declaraţie politică şi manifestare politico-diplomatică să fie posibilă, pentru ca orice afirmaţie şi dezminţire să-şi poată găsi loc.

Nu mă îndoiesc că relaţiile Carol-Tătărescu-Titulescu au fost grevate şi de poziţii şi acte din domeniul politicii interne, de conflicte de competenţă, de maniere de lucru diferite şi gelozii personale, dar afirm şi cred că ele nu au fost prevalente. Atunci când îşi putea (sau când credea că îşi poate) asigura discreţia, Gheorghe Tătărescu nu făcea economie nici de argumente, nici de hârtie şi cerneală pentru a prezenta detaliat şi metodic - aşa cum făcea în Referatul adresat la 11 iulie 1936, lui Carol al II-lea, în legătură cu motivele demisiei lui Nicolae Titulescu - elementele despărţitoare, între el şi ministrul de Externe, în ceea ce priveşte direcţiile, obiectivele şi metodele politicii externe româneşti. Nu este mai puţin adevărat - şi textul convorbirii lui Reginald H. Hoare cu Gheorghe Tătărescu o pune suficient în lumină - că prim-ministrul român nutrea, dincolo de declaraţii, o aversiune profundă faţă de Nicolae Titulescu, drapată cu motive principiale: necesitatea asigurării unităţii şi omogenităţii Cabinetului, a disciplinei de partid şi a disciplinei guvernului, ca şi cu evaluări nedrepte ale experienţei colaborării de până atunci, apreciată ca un insucces. Ca în atâtea alte rânduri, cu abilitatea şi labilitatea ce-i erau caracteristice, Gheorghe Tătărescu ataca pe Nicolae Titulescu pe unul din subiectele sale preferate, acela al unei politici personale. În numeroase rânduri, şeful Cancelariei diplomatice româneşti a declarat că nu a dus, nu duce şi nu va duce o politică personală, considerând că în ce îl priveşte nu înţelege decât să dea expresie politicii externe a României, aşa cum era preconizată - ca direcţii şi obiective - de factorii ei responsabili. În numeroase rânduri, Nicolae Titulescu a respins acuzele nefondate ce i se aduceau de diferite partide, cercuri şi personalităţi politice în acelaşi sens. În ciuda tuturor acestora, afirmaţia a devenit un laitmotiv al conversaţiilor, afirmaţiilor şi reproşurilor, prea puţine persoane fiind preocupate dacă imputarea era sau nu fundamentată. Gheorghe Tătărescu însuşi, direct şi brutal, reproşa acest lucru lui Nicolae Titulescu. De astă dată, cu o notă de abilitate ce nu poate scăpa observaţiei: respingând ideea unei politici personale a lui Nicolae Titulescu, punând întregul activ al relaţiilor externe ale României pe seama Partidului Naţional Liberal, pe de o parte, şi afirmând pentru interlocutorul său, ministrul britanic la Bucureşti, că „politica României va rămâne aceeaşi şi, probabil, va fi condusă cu mai multă eficienţă decât în trecut“, pe de altă parte, Gheorghe Tătărescu viza demonetizarea fostului ministru de Externe şi consolidarea în cercurile politico-diplomatice străine a ideii de continuitate a politicii şi acţiunii externe a României - în liniile şi obiectivele ei generale - ca şi acreditarea nevoii şi posibilităţii - în numele realismului şi eficienţei - a unor schimbări, care sigur mergeau, în concepţia sa, dincolo de înlocuirea de persoane.

Orientarea impusă de Gheorghe Tătărescu discuţiei cu Reginald H. Hoare din 26 septembrie 1936 i-a oferit diplomatului britanic posibilitatea de a-şi exprima o serioasă îngrijorare faţă de evoluţiile politice interne ale României, evidenţiind o mereu mai marcată ascensiune a forţelor de dreapta şi, o dată cu aceasta, o recrudescenţă a poziţiilor şi sentimentelor anticomuniste şi antisemite. Condamnarea de către Gheorghe Tătărescu a Germaniei care „constituie astăzi principala ameninţare pentru pace”, exprimarea speranţei exercitării unui rol pozitiv pe plan european de către Italia şi, în fine, formularea ideii vagi şi contradictorii a apărării păcii în Europa printr-o „linie neîntreruptă ducând de la Londra prin Paris, Roma şi Balcani la Moscova” generau lui Reginald H. Hoare un soi de perplexitate pe care acesta o exprimă nedisimulat: „Automulţumirea domnului Tătărescu şi uşurinţa cu care face promisiuni pe care rareori şi le ţine sunt atât de mari, încât este greu să-l iei în serios şi, totuşi, trebuie recunoscut că, în decursul celor trei ani tulburi, care au trecut de când Regele l-a numit prim-ministru, pe când era un tânăr oarecum necunoscut, România s-a descurcat la fel de bine ca majoritatea ţărilor din Europa şi desigur nu mai rău decât sub alţi prim-miniştri. Adevărul poate fi acela că Regele Carol are o mai bună înţelegere a necesităţilor şi limitelor poporului său decât se crede în general.”

Participarea la lucrările Adunării Societăţii Naţiunilor, în toamna anului 1936, la 25 şi 26 septembrie, a oferit noului ministru de Externe al României, Victor Antonescu, posibilitatea de a avea, de asemenea, două întrevederi cu ministrul de Externe al Marii Britanii, Anthony Eden, ocazie binevenită pentru noul şef al diplomaţiei româneşti de a discuta unele probleme internaţionale actuale şi pentru a testa reacţiile cercurilor guvernante britanice faţă de evenimentele consumate de curând la Bucureşti. Informând asupra conţinutului convorbirii avute cu Anthony Eden, la 25 septembrie 1936, Victor Antonescu scria: „După masă am avut o întrevedere cu Anthony Eden, care mi-a făcut impresia că înţelege motivele de ordin politic intern care au determinat schimbarea de la Ministerul Afacerilor Străine.”[1].

La numai o zi după această convorbire, Victor Antonescu a avut - la 26 septembrie 1936 - o nouă întâlnire[2] cu ministrul de Externe britanic. „Ieri, după şedinţa Consiliului - raporta diplomatul român -, am avut o lungă convorbire cu Anthony Eden, căruia i-am expus pe larg condiţiunile în care s-a desfăşurat ultima criză ministerială care a determinat schimbarea de la Ministerul Afacerilor Străine.” Insistenţa pe care noul ministru român de Externe o depunea pentru explicarea raţiunilor care duseseră la înlăturarea predecesorului său, de fapt un punct principal al majorităţii contactelor politico-diplomatice avute la Geneva, viza înlăturarea oricăror posibile suspiciuni din partea cercurilor oficiale britanice privind semnificaţia şi consecinţele evenimentelor de la 29-30 august 1936. Răspunsul lui Anthony Eden - aşa cum era relatat de Victor Antonescu în telegrama trimisă Suveranului şi prim-ministrului - nu dădea însă noului şef al Cancelariei diplomatice româneşti motive de nelinişte:

„Eden m-a ascultat cu multă atenţiune şi mi-a răspuns că-mi mulţumeşte pentru explicaţiunile ce i-am dat, dar că aceasta fiind o chestiune de politică internă nu are să exprime niciun aviz, România fiind liberă să-şi conducă politica externă prin persoane ce ar găsi de cuviinţă în anumite momente.” Bine documentat în legătură cu raţiunile reale ale mişcării de la Bucureşti, Anthony Eden l-a păcălit pe Victor Antonescu, lăsându-l să creadă că a acceptat explicaţia cu „raţiunile de politică internă” ale schimbării intervenite în conducerea Ministerului Afacerilor Străine al României. Şeful diplomaţiei britanice nu lăsa să se întrevadă motive de îngrijorare în ceea ce priveşte sensul şi implicaţiile înlăturării lui Nicolae Titulescu, atât în general, dar mai ales în particular, în ceea ce priveşte relaţiile dintre Marea Britanie şi România.

Mai mult decât atât, Anthony Eden arăta interlocutorului său o indirectă, dar perfect comprehensibilă, notă de aprobare, atunci când afirma că „prudenţa […] şi o politică inspirată de cuminţenie se impun azi faţă de toate statele“. Filistinismul cercurilor guvernante româneşti, care îşi motivau - în unele cazuri - decizia de la 29–30 august 1936 ca fiind adoptată sub presiunea mutaţiilor intervenite pe plan internaţional, drept o necesitate impusă de „prudenţă“ şi „cuminţenie”, se întâlnea cu filistinismul cancelariilor diplomatice de la Londra şi Paris. Nu exagerez atunci când afirm că există în atitudinea adoptată şi exprimată de Anthony Eden o evidentă notă de dezinteres, reflex el însuşi al unei infirme psihologii politice, sesizabilă, de altfel, în numeroase cercuri politice britanice, al aceluiaşi nenorocit spirit conciliatorist, ale căror efecte dăunătoare sunt prea bine cunoscute[3].

Abordând problematica recent încheiatei reuniuni a Consiliului Permanent al Micii Înţelegeri de la Bratislava, Victor Antonescu afirma cu ambiguitate interlocutorului său că „în afară de legăturile strânse între statele Micii Înţelegeri, fiecare înţelegem să practicăm o politică de prietenie faţă de alte state, evitând a crea nemulţumiri în jurul nostru”. Mulţumindu-se să-l asculte pe Victor Antonescu vorbind despre „relaţiunile noastre de prietenie cu Polonia şi Italia putând profita la nevoie Cehoslavaciei în relaţiunile ei faţă de Polonia şi Iugoslaviei în relaţiunile ei faţă de Italia”, afirmând, deopotrivă, că „bunele relaţiuni ale Cehoslovaciei cu U.R.S.S. ne pot profita nouă”, Anthony Eden s-a oprit asupra relaţiilor României cu Bulgaria. „I-am răspuns că sunt bune, afară de fricţiunile care rezultă din politica guvernului bulgar faţă de şcolile româneşti. [...] Atenţiunea d-lui Eden a fost fixată şi asupra pasajului din procesul-verbal de la Bratislava, în care se vorbeşte de măsurile de luat eventual în contra Bulgariei în cazul denunţării clauzelor militare din Tratatul de la Trianon. Dânsul a constatat cu mulţumire rezoluţiunea noastră de a nu lua nicio măsură militară înainte de a ne asigura de atitudinea Germaniei şi Italiei. ”[4]. Pentru a înlătura orice speculaţii, ministrul român de Externe preciza pentru omologul său britanic că „zvonurile despre o vizită a M.S. Regelui la Roma sunt inventate, deoarece M.S. Regele înţelege a merge mai întâi în vizită oficială la Londra şi Paris”,[5] adăugând că „relaţiunile noastre cu Italia, care devin din ce în ce mai bune, se vor dezvolta în măsura în care va conveni şi aliaţilor noştri iugoslavi.”[6]. Victor Antonescu încheia cele două convorbiri cu un evident sentiment de uşurare, ministrul de Externe britanic invitând la o continuare a contactului şi dialogului, în diverse modalităţi:

„Ca concluziune, dl Eden mi-a spus că ori de câte ori aş avea comunicaţiuni mai importante de făcut mă va primi cu plăcere la Londra şi orice informaţiuni aş avea să-i dau va primi cu plăcere din partea însărcinatului nostru de afaceri. Mi-a spus că momentul cel mai prielnic a veni la Londra ar fi pe la sfârşitul lui noiembrie, deoarece în primele săptămâni mai are de primit şi de făcut alte vizite. I-am mulţumit de buna primire ce mi-a rezervat, rugându-l să-mi permită a-l preveni de data vizitei mele prin legaţiunea noastră. Domnul Eden mi-a spus din nou că va primi cu plăcere vizita mea. ” [7].

Dincolo de raţiuni de principiu, reacţia cancelariei diplomatice britanice era influenţată şi de amintirea înfruntării dintre Nicolae Titulescu şi secretarul de Stat britanic la Conferinţa privind Regimul Strâmtorilor Mării Negre, desfăşurată la Montreux în iulie 1936. Atitudinea adoptată în cadrul acesteia de către Anthony Eden a primit o replică viguroasă din partea lui Nicolae Titulescu, care se pronunţa pentru reglementări clare, de natură să contribuie la consolidarea securităţii regionale. Nemulţumirea şefului diplomaţiei britanice faţă de această reacţie a fost evidentă. Ea s-a prelungit şi în coloanele presei britanice şi este de presupus, absolut logic, că aceasta a influenţat şi atitudinea Londrei din momentul demiterii, care pierdea un prieten, dar scăpa de un partener deosebit de incomod, care nu era dispus să facă compromisuri.
- Va urma -
-------------------------------------
[1] T.c., nr. 20, Geneva, 26 septembrie 1936, Victor Antonescu către MAS (pentru Carol al II-lea şi Gh. Tătărescu) – AMAE, Fond 71, 1920–1944, România, General (copii telegrame), 1936, vol. 96.
[2] T.c., nr. 21, Geneva, 27 septembrie 1936, Victor Antonescu către MAS (pentru Carol al II-lea şi Gh. Tătărescu) – AMAE, Fond 71, 1920–1944, România, General (copii telegrame), 1936, vol. 96.
[3] „În Anglia, prejudecăţile istorice, totdeauna înrădăcinate, împingeau opinia să se dezintereseze de popoarele Europei Centrale şi Răsăritene, care nu crescuseră din nobilul trup germanic, care nu aveau istorie sau avuseseră o istorie nenorocită, care nu atinseseră o mare dezvoltare materială, care nu aveau o aristocraţie în legătură cu înalta societate britanică“ (Emile Giraud, La nullité de la politique internationale des Grandes Démocraties. 1919–1939, Recueil Sirey, Paris, 1949, p. 173). „Politica engleză utiliza în secolul al XX-lea metode perimate, având o viziune a istoriei depăşită. În afară de greşita interpretare a forţelor existente, ca şi a naturii lor, politica engleză se dezinteresa complet de Centrul şi Estul Europei, adică de punctele nevralgice ale păcii. […]. Datorită acestei politici de echilibru, Anglia nu a privit cu îngrijorare politica lui Hitler de accelerată înarmare, socotind-o chiar necesară spre a restabili echilibrul între puterea militară a Franţei şi puterea militară a Germaniei. Viziunea istorică a Angliei era limitată la orizontul unei balanţe comerciale active şi tot ce depăşea ca interes această concepţie mercantilă a istoriei nu putea determina niciun sacrificiu. O imobilitate într-o viziune istorică depăşită a pregătit dezastrul prin inferioritatea militară în care se găseau marile Democraţii în anii cruciali ai crizei 1938–1939. Politica engleză pe care am definit-o în Pax Americana sau Pax sovietica (Madrid, 1946) politica imediatului, a fost dominată de spiritul conciliator, menţinerea păcii putând fi asigurată prin concesii succesive. Această politică împăciuitoare a culminat la München, în 1938. Ocuparea Cehoslovaciei în martie 1939 a pus capăt unei himere, obligând Marea Britanie să treacă brusc la o politică diametral opusă, fără să aibă însă mijloacele militare pentru a o susţine cu succes“ (Pamfil Şeicaru, Construcţii pe nisip. Politica aistorică, Editura C.R.A.B., Madrid, 1972, pp. 53–54).
[4] T.c., nr. 21, Geneva, 27 septembrie 1936, Victor Antonescu către MAS (pentru Carol al II-lea şi Gheorghe Tătărescu) – AMAE Fond 71, 1920–1944, România, General (copii telegrame), 1936, vol. 96.
[5] Ibidem.
[6] Ibidem.
[7] Ibidem.
footer