Revista Art-emis
Demiterea lui Nicolae Titulescu v?zut? de Foreign Office (3) PDF Imprimare Email
Prof. univ. dr. George G. Potra, Membru A.O.?.R.   
Miercuri, 17 Decembrie 2014 13:36

Nicolae TitulescuPrim-ministrul român s-a exprimat cu mai mult? franche?e fa?? de reprezentan?ii Poloniei ?i Iugoslaviei la Bucure?ti; lucru perfect logic, atât Carol al II-lea, cât ?i Gheorghe T?t?rescu manifestând aparte disponibilitate ?i receptivitate pentru toate demersurile anti-Titulescu provenind din partea cercurilor guvernante ale celor dou? state, ceea ce exclude, ipso-facto, cantonarea explica?iilor sale doar în domeniul politicii interne române?ti. Fa?? de reprezentan?ii Germaniei ?i Italiei la Bucure?ti, chiar dac? nu a înseriat toate acele argumente evocate, în convorbirile cu reprezentan?ii Poloniei ?i Iugoslaviei, Gheorghe T?t?rescu va face apel ?i la ra?iuni externe, în încercarea de a prezenta înl?turarea lui Nicolae Titulescu ca o ofrand? depus? pe altarul colabor?rii româno-italiene ?i româno-germane, ca un r?spuns fa?? de nemul?umirile ?i exigen?ele Romei ?i Berlinului. Concluzia care se desprinde cu aparte claritate este c? Regele, prim-ministrul ?i ceilal?i membri ai Cabinetului au dat explica?ii foarte diferite de la interlocutor la interlocutor, c?utând s? eludeze ra?iunile ?i s? escamoteze for?ele care au ac?ionat, s? între?in? ambiguitate ?i confuzie, pentru ca - în cele din urm? - orice alt? declara?ie politic? ?i manifestare politico-diplomatic? s? fie posibil?, pentru ca orice afirma?ie ?i dezmin?ire s?-?i poat? g?si loc.

Nu m? îndoiesc c? rela?iile Carol-T?t?rescu-Titulescu au fost grevate ?i de pozi?ii ?i acte din domeniul politicii interne, de conflicte de competen??, de maniere de lucru diferite ?i gelozii personale, dar afirm ?i cred c? ele nu au fost prevalente. Atunci când î?i putea (sau când credea c? î?i poate) asigura discre?ia, Gheorghe T?t?rescu nu f?cea economie nici de argumente, nici de hârtie ?i cerneal? pentru a prezenta detaliat ?i metodic - a?a cum f?cea în Referatul adresat la 11 iulie 1936, lui Carol al II-lea, în leg?tur? cu motivele demisiei lui Nicolae Titulescu - elementele desp?r?itoare, între el ?i ministrul de Externe, în ceea ce prive?te direc?iile, obiectivele ?i metodele politicii externe române?ti. Nu este mai pu?in adev?rat - ?i textul convorbirii lui Reginald H. Hoare cu Gheorghe T?t?rescu o pune suficient în lumin? - c? prim-ministrul român nutrea, dincolo de declara?ii, o aversiune profund? fa?? de Nicolae Titulescu, drapat? cu motive principiale: necesitatea asigur?rii unit??ii ?i omogenit??ii Cabinetului, a disciplinei de partid ?i a disciplinei guvernului, ca ?i cu evalu?ri nedrepte ale experien?ei colabor?rii de pân? atunci, apreciat? ca un insucces. Ca în atâtea alte rânduri, cu abilitatea ?i labilitatea ce-i erau caracteristice, Gheorghe T?t?rescu ataca pe Nicolae Titulescu pe unul din subiectele sale preferate, acela al unei politici personale. În numeroase rânduri, ?eful Cancelariei diplomatice române?ti a declarat c? nu a dus, nu duce ?i nu va duce o politic? personal?, considerând c? în ce îl prive?te nu în?elege decât s? dea expresie politicii externe a României, a?a cum era preconizat? - ca direc?ii ?i obiective - de factorii ei responsabili. În numeroase rânduri, Nicolae Titulescu a respins acuzele nefondate ce i se aduceau de diferite partide, cercuri ?i personalit??i politice în acela?i sens. În ciuda tuturor acestora, afirma?ia a devenit un laitmotiv al conversa?iilor, afirma?iilor ?i repro?urilor, prea pu?ine persoane fiind preocupate dac? imputarea era sau nu fundamentat?. Gheorghe T?t?rescu însu?i, direct ?i brutal, repro?a acest lucru lui Nicolae Titulescu. De ast? dat?, cu o not? de abilitate ce nu poate sc?pa observa?iei: respingând ideea unei politici personale a lui Nicolae Titulescu, punând întregul activ al rela?iilor externe ale României pe seama Partidului Na?ional Liberal, pe de o parte, ?i afirmând pentru interlocutorul s?u, ministrul britanic la Bucure?ti, c? „politica României va r?mâne aceea?i ?i, probabil, va fi condus? cu mai mult? eficien?? decât în trecut“, pe de alt? parte, Gheorghe T?t?rescu viza demonetizarea fostului ministru de Externe ?i consolidarea în cercurile politico-diplomatice str?ine a ideii de continuitate a politicii ?i ac?iunii externe a României - în liniile ?i obiectivele ei generale - ca ?i acreditarea nevoii ?i posibilit??ii - în numele realismului ?i eficien?ei - a unor schimb?ri, care sigur mergeau, în concep?ia sa, dincolo de înlocuirea de persoane.

Orientarea impus? de Gheorghe T?t?rescu discu?iei cu Reginald H. Hoare din 26 septembrie 1936 i-a oferit diplomatului britanic posibilitatea de a-?i exprima o serioas? îngrijorare fa?? de evolu?iile politice interne ale României, eviden?iind o mereu mai marcat? ascensiune a for?elor de dreapta ?i, o dat? cu aceasta, o recrudescen?? a pozi?iilor ?i sentimentelor anticomuniste ?i antisemite. Condamnarea de c?tre Gheorghe T?t?rescu a Germaniei care „constituie ast?zi principala amenin?are pentru pace”, exprimarea speran?ei exercit?rii unui rol pozitiv pe plan european de c?tre Italia ?i, în fine, formularea ideii vagi ?i contradictorii a ap?r?rii p?cii în Europa printr-o „linie neîntrerupt? ducând de la Londra prin Paris, Roma ?i Balcani la Moscova” generau lui Reginald H. Hoare un soi de perplexitate pe care acesta o exprim? nedisimulat: „Automul?umirea domnului T?t?rescu ?i u?urin?a cu care face promisiuni pe care rareori ?i le ?ine sunt atât de mari, încât este greu s?-l iei în serios ?i, totu?i, trebuie recunoscut c?, în decursul celor trei ani tulburi, care au trecut de când Regele l-a numit prim-ministru, pe când era un tân?r oarecum necunoscut, România s-a descurcat la fel de bine ca majoritatea ??rilor din Europa ?i desigur nu mai r?u decât sub al?i prim-mini?tri. Adev?rul poate fi acela c? Regele Carol are o mai bun? în?elegere a necesit??ilor ?i limitelor poporului s?u decât se crede în general.”

Participarea la lucr?rile Adun?rii Societ??ii Na?iunilor, în toamna anului 1936, la 25 ?i 26 septembrie, a oferit noului ministru de Externe al României, Victor Antonescu, posibilitatea de a avea, de asemenea, dou? întrevederi cu ministrul de Externe al Marii Britanii, Anthony Eden, ocazie binevenit? pentru noul ?ef al diploma?iei române?ti de a discuta unele probleme interna?ionale actuale ?i pentru a testa reac?iile cercurilor guvernante britanice fa?? de evenimentele consumate de curând la Bucure?ti. Informând asupra con?inutului convorbirii avute cu Anthony Eden, la 25 septembrie 1936, Victor Antonescu scria: „Dup? mas? am avut o întrevedere cu Anthony Eden, care mi-a f?cut impresia c? în?elege motivele de ordin politic intern care au determinat schimbarea de la Ministerul Afacerilor Str?ine.”[1].

La numai o zi dup? aceast? convorbire, Victor Antonescu a avut - la 26 septembrie 1936 - o nou? întâlnire[2] cu ministrul de Externe britanic. „Ieri, dup? ?edin?a Consiliului - raporta diplomatul român -, am avut o lung? convorbire cu Anthony Eden, c?ruia i-am expus pe larg condi?iunile în care s-a desf??urat ultima criz? ministerial? care a determinat schimbarea de la Ministerul Afacerilor Str?ine.” Insisten?a pe care noul ministru român de Externe o depunea pentru explicarea ra?iunilor care duseser? la înl?turarea predecesorului s?u, de fapt un punct principal al majorit??ii contactelor politico-diplomatice avute la Geneva, viza înl?turarea oric?ror posibile suspiciuni din partea cercurilor oficiale britanice privind semnifica?ia ?i consecin?ele evenimentelor de la 29-30 august 1936. R?spunsul lui Anthony Eden - a?a cum era relatat de Victor Antonescu în telegrama trimis? Suveranului ?i prim-ministrului - nu d?dea îns? noului ?ef al Cancelariei diplomatice române?ti motive de nelini?te:

„Eden m-a ascultat cu mult? aten?iune ?i mi-a r?spuns c?-mi mul?ume?te pentru explica?iunile ce i-am dat, dar c? aceasta fiind o chestiune de politic? intern? nu are s? exprime niciun aviz, România fiind liber? s?-?i conduc? politica extern? prin persoane ce ar g?si de cuviin?? în anumite momente.” Bine documentat în leg?tur? cu ra?iunile reale ale mi?c?rii de la Bucure?ti, Anthony Eden l-a p?c?lit pe Victor Antonescu, l?sându-l s? cread? c? a acceptat explica?ia cu „ra?iunile de politic? intern?” ale schimb?rii intervenite în conducerea Ministerului Afacerilor Str?ine al României. ?eful diploma?iei britanice nu l?sa s? se întrevad? motive de îngrijorare în ceea ce prive?te sensul ?i implica?iile înl?tur?rii lui Nicolae Titulescu, atât în general, dar mai ales în particular, în ceea ce prive?te rela?iile dintre Marea Britanie ?i România.

Mai mult decât atât, Anthony Eden ar?ta interlocutorului s?u o indirect?, dar perfect comprehensibil?, not? de aprobare, atunci când afirma c? „pruden?a […] ?i o politic? inspirat? de cumin?enie se impun azi fa?? de toate statele“. Filistinismul cercurilor guvernante române?ti, care î?i motivau - în unele cazuri - decizia de la 29–30 august 1936 ca fiind adoptat? sub presiunea muta?iilor intervenite pe plan interna?ional, drept o necesitate impus? de „pruden??“ ?i „cumin?enie”, se întâlnea cu filistinismul cancelariilor diplomatice de la Londra ?i Paris. Nu exagerez atunci când afirm c? exist? în atitudinea adoptat? ?i exprimat? de Anthony Eden o evident? not? de dezinteres, reflex el însu?i al unei infirme psihologii politice, sesizabil?, de altfel, în numeroase cercuri politice britanice, al aceluia?i nenorocit spirit conciliatorist, ale c?ror efecte d?un?toare sunt prea bine cunoscute[3].

Abordând problematica recent încheiatei reuniuni a Consiliului Permanent al Micii În?elegeri de la Bratislava, Victor Antonescu afirma cu ambiguitate interlocutorului s?u c? „în afar? de leg?turile strânse între statele Micii În?elegeri, fiecare în?elegem s? practic?m o politic? de prietenie fa?? de alte state, evitând a crea nemul?umiri în jurul nostru”. Mul?umindu-se s?-l asculte pe Victor Antonescu vorbind despre „rela?iunile noastre de prietenie cu Polonia ?i Italia putând profita la nevoie Cehoslavaciei în rela?iunile ei fa?? de Polonia ?i Iugoslaviei în rela?iunile ei fa?? de Italia”, afirmând, deopotriv?, c? „bunele rela?iuni ale Cehoslovaciei cu U.R.S.S. ne pot profita nou?”, Anthony Eden s-a oprit asupra rela?iilor României cu Bulgaria. „I-am r?spuns c? sunt bune, afar? de fric?iunile care rezult? din politica guvernului bulgar fa?? de ?colile române?ti. [...] Aten?iunea d-lui Eden a fost fixat? ?i asupra pasajului din procesul-verbal de la Bratislava, în care se vorbe?te de m?surile de luat eventual în contra Bulgariei în cazul denun??rii clauzelor militare din Tratatul de la Trianon. Dânsul a constatat cu mul?umire rezolu?iunea noastr? de a nu lua nicio m?sur? militar? înainte de a ne asigura de atitudinea Germaniei ?i Italiei. ”[4]. Pentru a înl?tura orice specula?ii, ministrul român de Externe preciza pentru omologul s?u britanic c? „zvonurile despre o vizit? a M.S. Regelui la Roma sunt inventate, deoarece M.S. Regele în?elege a merge mai întâi în vizit? oficial? la Londra ?i Paris”,[5] ad?ugând c? „rela?iunile noastre cu Italia, care devin din ce în ce mai bune, se vor dezvolta în m?sura în care va conveni ?i alia?ilor no?tri iugoslavi.”[6]. Victor Antonescu încheia cele dou? convorbiri cu un evident sentiment de u?urare, ministrul de Externe britanic invitând la o continuare a contactului ?i dialogului, în diverse modalit??i:

„Ca concluziune, dl Eden mi-a spus c? ori de câte ori a? avea comunica?iuni mai importante de f?cut m? va primi cu pl?cere la Londra ?i orice informa?iuni a? avea s?-i dau va primi cu pl?cere din partea îns?rcinatului nostru de afaceri. Mi-a spus c? momentul cel mai prielnic a veni la Londra ar fi pe la sfâr?itul lui noiembrie, deoarece în primele s?pt?mâni mai are de primit ?i de f?cut alte vizite. I-am mul?umit de buna primire ce mi-a rezervat, rugându-l s?-mi permit? a-l preveni de data vizitei mele prin lega?iunea noastr?. Domnul Eden mi-a spus din nou c? va primi cu pl?cere vizita mea. ” [7].

Dincolo de ra?iuni de principiu, reac?ia cancelariei diplomatice britanice era influen?at? ?i de amintirea înfrunt?rii dintre Nicolae Titulescu ?i secretarul de Stat britanic la Conferin?a privind Regimul Strâmtorilor M?rii Negre, desf??urat? la Montreux în iulie 1936. Atitudinea adoptat? în cadrul acesteia de c?tre Anthony Eden a primit o replic? viguroas? din partea lui Nicolae Titulescu, care se pronun?a pentru reglement?ri clare, de natur? s? contribuie la consolidarea securit??ii regionale. Nemul?umirea ?efului diploma?iei britanice fa?? de aceast? reac?ie a fost evident?. Ea s-a prelungit ?i în coloanele presei britanice ?i este de presupus, absolut logic, c? aceasta a influen?at ?i atitudinea Londrei din momentul demiterii, care pierdea un prieten, dar sc?pa de un partener deosebit de incomod, care nu era dispus s? fac? compromisuri.
- Va urma -
-------------------------------------
[1] T.c., nr. 20, Geneva, 26 septembrie 1936, Victor Antonescu c?tre MAS (pentru Carol al II-lea ?i Gh. T?t?rescu) – AMAE, Fond 71, 1920–1944, România, General (copii telegrame), 1936, vol. 96.
[2] T.c., nr. 21, Geneva, 27 septembrie 1936, Victor Antonescu c?tre MAS (pentru Carol al II-lea ?i Gh. T?t?rescu) – AMAE, Fond 71, 1920–1944, România, General (copii telegrame), 1936, vol. 96.
[3] „În Anglia, prejudec??ile istorice, totdeauna înr?d?cinate, împingeau opinia s? se dezintereseze de popoarele Europei Centrale ?i R?s?ritene, care nu crescuser? din nobilul trup germanic, care nu aveau istorie sau avuseser? o istorie nenorocit?, care nu atinseser? o mare dezvoltare material?, care nu aveau o aristocra?ie în leg?tur? cu înalta societate britanic?“ (Emile Giraud, La nullité de la politique internationale des Grandes Démocraties. 1919–1939, Recueil Sirey, Paris, 1949, p. 173). „Politica englez? utiliza în secolul al XX-lea metode perimate, având o viziune a istoriei dep??it?. În afar? de gre?ita interpretare a for?elor existente, ca ?i a naturii lor, politica englez? se dezinteresa complet de Centrul ?i Estul Europei, adic? de punctele nevralgice ale p?cii. […]. Datorit? acestei politici de echilibru, Anglia nu a privit cu îngrijorare politica lui Hitler de accelerat? înarmare, socotind-o chiar necesar? spre a restabili echilibrul între puterea militar? a Fran?ei ?i puterea militar? a Germaniei. Viziunea istoric? a Angliei era limitat? la orizontul unei balan?e comerciale active ?i tot ce dep??ea ca interes aceast? concep?ie mercantil? a istoriei nu putea determina niciun sacrificiu. O imobilitate într-o viziune istoric? dep??it? a preg?tit dezastrul prin inferioritatea militar? în care se g?seau marile Democra?ii în anii cruciali ai crizei 1938–1939. Politica englez? pe care am definit-o în Pax Americana sau Pax sovietica (Madrid, 1946) politica imediatului, a fost dominat? de spiritul conciliator, men?inerea p?cii putând fi asigurat? prin concesii succesive. Aceast? politic? împ?ciuitoare a culminat la München, în 1938. Ocuparea Cehoslovaciei în martie 1939 a pus cap?t unei himere, obligând Marea Britanie s? treac? brusc la o politic? diametral opus?, f?r? s? aib? îns? mijloacele militare pentru a o sus?ine cu succes“ (Pamfil ?eicaru, Construc?ii pe nisip. Politica aistoric?, Editura C.R.A.B., Madrid, 1972, pp. 53–54).
[4] T.c., nr. 21, Geneva, 27 septembrie 1936, Victor Antonescu c?tre MAS (pentru Carol al II-lea ?i Gheorghe T?t?rescu) – AMAE Fond 71, 1920–1944, România, General (copii telegrame), 1936, vol. 96.
[5] Ibidem.
[6] Ibidem.
[7] Ibidem.
footer