Revista Art-emis
Crimele tovar??ului Stalin (3) PDF Imprimare Email
Prof. univ. dr. Gheorghe Buzatu   
Duminică, 14 Decembrie 2014 20:02
Crimele lui Stalin 3Genocidul/holocaustul sovietic, fie el leninist sau stalinist, a fost f?r? echivalent în Istorie. Niciunde, în timp ?i spa?iu, omul n-a fost strivit cu atâta u?urin?? ?i ferocitate. A?a stând lucrurile, am r?mas perplex, stupefiat când am citit în Omul revoltat de Albert Camus, negru pe alb, cum c?, în Rusia, comunismul ?i-a asumat ambi?ia metafizic? de edificare „a unei cet??i a omului în sfâr?it divinizat”[41 ] ?i c? U.R.S.S. tinde s? înf?ptuiasc? „pentru prima oar? în istorie…” nici mai mult, nici mai pu?in decât „unificarea final? a lumii”[42 ]. Orbirea lui Camus, partizanatul s?u au fost ?i sunt de neiertat. A?adar, în viziunea lui A. Camus, genocidul sovietic, ca practic? politic? curent?, n-a urm?rit altceva decât s? înnobileze omul cu spirit divin! Camus a reu?it contraperforman?a ca, prin verbul s?u seduc?tor, incisiv, s? conving? Occidentul c? Rusia Sovietic? este un stat normal ca oricare altul. Exact acela?i tip de discurs politic de tip mesianic, dar mult mai frust, ca cel al lui Camus din anii ’50, l-a sus?inut, chiar pe timpul Marii Crime (1938), scriitorul Mihail Kol?ov, care, de?i ?tia c? regimul pe care îl slujea era coco?at pe un Everest de cadavre, emitea predic?ii de genul: „comunismul p??e?te înainte asupra lumii ?i nimic nu poate opri pasul s?u istoric”[43]. ?i Boris Pasternak, aflat în anii ’30 „sub influen?a for?ei centripete”[44], dup? cum va nota Nadejda Mandel?tam, de?i dup? afirma?ia lui Al. Fadeev „nu era de-al nostru”[45 ], a avut curajul s? noteze cu privire la crimele lui Stalin, din vremea Marii Terori, cum c? „brusc toate au început s? mearg? spre dezastru… a ap?rut aceast? nebunie ?i s?lb?ticie a uciderii de fiecare zi, de fiecare ceas, a crimei legiferate ?i elogiate”[46 ]. Doar pentru câteva afirma?ii ca cele de mai sus ce pot fi identificate în romanul lui Boris Pasternak, Doctor Djivago, nu va putea fi publicat în U.R.S.S. decât… în 1988, cazul dovedindu-ne c? a?a-zisa „destalinizare” de sub Hru?ciov ?i Brejnev n-a fost decât propagand? ordinar?. Timpul a invalidat asemenea aser?iuni odioase, de în?eles la scriitori sovietici precum M. Kol?ov, K. Simonov[47 ], Vasili Grossman[48 ] sau Ilya Ehrenburg[49 ], aruncând, dup? o expresie drag? bol?evicilor, acel comunism satanizat la groapa de gunoi a Istoriei. Cât despre Camus, gloria lui a apus de mult, eseurile sale de for?? pierzându-?i puterea de seduc?ie, a?a cum au avut-o asupra genera?iei mele ?i nu numai. R?mân neexplicabile paradoxurile gândirii sale de genul exemplului citat mai sus.
 
Dup? ce cunoa?tem cât de mari nenorociri a adus Stalin asupra popoarelor U.R.S.S., dar ?i asupra lumii, numai cu mare greutate putem în?elege cum dou? din ??rile mari ale Lumii, vorbesc de S.U.A. ?i Anglia, respectiv conduc?torii celor dou? state în anii ultimului r?zboi mondial - F. D. Roosevelt ?i W. Churchill, au acceptat s? lase în ghearele ferocelui criminal de la Kremlin toate ??rile din Estul ?i Sud-Estul Europei. Dac? la filosofi, fie ei ?i „existen?iali?ti”, cu puternice înclina?ii spre stânga, cum au fost A. Camus, J. P. Sartre, A. Koestler etc., o asemenea sl?biciune, ca s? nu zic orbire, poate fi în?eleas?, alta este situa?ia conduc?torilor lumii libere ce au supervizat cu non?alan?? intrarea în orbita Imperiului sovietic a zeci de state. Churchill ?i Roosevelt au acceptat, înc? de la Teheran (1943), când s-au întâlnit prima dat? cu satrapul de la Kremlin, ca toate statele est-europene, dup? Al Doilea R?zboi Mondial, s? intre în zona de influen?? a U.R.S.S.
 
În octombrie 1944, aflat la Moscova, Winston Churchill, din ra?iuni care priveau doar interesele Marii Britanii (salvarea Greciei de comunism), a negociat la Kremlin celebrul acord al procentajelor, prin care România, Bulgaria, Ungaria, Cehoslovacia, Polonia, Statele baltice, Iugoslavia, cât ?i Estul Germaniei au fost l?sate în spatele Cortinei de Fier[50]. Nu mai discut de naivitatea pre?edintelui S.U.A., F. D. Roosevelt, care nu se îndoia c? îl poate convinge pe Stalin s? conlucreze pentru pacea lumii ?i triumful democra?iei! De aici ?i Declara?ia de la Yalta (11 februarie 1945) cu privire la destinul Europei eliberate. Documentul în cauz? a avut un în?eles pentru Stalin, altul pentru pre?edintele american. Fa?? de sl?biciunea lui Roosevelt pentru Stalin, nu sunt de ignorat nici penetr?rile/informa?iile la nivel înalt ale sovieticilor, care au avut ani buni doi stâlpi de n?dejde la Casa Alb?, A. Harriman ?i Harry Hopkins. De aici triumful absolut în 1945 al lui Stalin. Vestul a câ?tigat r?zboiul, dar a pierdut pacea. E bine s? reamintim c?, f?r? masivul ?i crucialul ajutor anglo-american din anii 1941-1945, U.R.S.S. s-ar fi pr?bu?it în mod sigur în fa?a Germaniei ?i alia?ilor s?i, iar Hitler ar fi fost înving?tor[51]. A?adar, în 1945, Stalin, U.R.S.S. ocup? 10 state ?i cu acordul Alia?ilor, state pe care ?i le face captive, le deturneaz? sensul evolu?iei istorice normale[52], instaurând regimuri comuniste ce vor organiza din ordinul s?u masacre generalizate. Dintre toate ??rile ocupate de Stalin în 1944-1945, o soart? dramatic?, cea mai rea dintre toate, a avut-o România. Subliniez, aici, jaful îngrozitor efectuat de c?tre U.R.S.S. în ?ara noastr? în anii imedia?i dup? ultimul r?zboi[53], jaf ce se ridic?, doar pentru un an de ocupa?ie, la suma de dou? miliarde de dolari, pierderea provinciilor istorice din Nord-Est[54], confiscarea rezervelor de aur ale României (40 tone de aur), impunerea dictatului mâr?av de la Moscova (12/13 septembrie 1944)[55], instalarea comuni?tilor la putere (1945)[56] etc., toate dând m?sura unei tragedii f?r? pereche pe care a tr?it-o nefericitul popor român.
 
Desigur, cunoscând personajul Stalin, nu ne mai mir? c?, în toate statele ocupate de Armata Ro?ie, la sfâr?itul celui de-Al Doilea R?zboi Mondial vor fi efectuate crime în mas? cu nimic mai prejos decât cele înf?ptuite în U.R.S.S., ad?ugându-se la dosarul „minunatului georgian” înc? câteva milioane de victime nevinovate. Se dovedea pe aceast? cale definitiv cât? dreptate a avut Emil Cioran s? afirme c?, în Istorie, Rusia „nu s-a mul?umit niciodat? cu nenorociri mediocre”[57] provocate altora, dar ?i suportate de ea îns??i.


[41] Albert Camus, Terorismul de stat ?i Teroarea ira?ional?, în Omul revoltat, Editura RAO, Bucure?ti, 2001, p. 590.
[42] Ibidem, p. 391.
[43] Mihail Kol?ov, Scrieri alese, traducere de S. Antoniu, Editura pentru Literatur? Universal?, Bucure?ti, 1965, p. 430. De re?inut c?, în 1940, ?i M. Kol?ov va fi împu?cat de NKVD.
[44] Nadejda Mandel?tam, op. cit., p. 205.
[45] Ibidem.
[46] Boris Pasternak, Doctor Djivago, traducere, prefa?? ?i tabel cronologic de Emil Iordache, Editura Polirom, Ia?i, 2000, p. 438.
[47] Konstantin Simonov, Vii ?i mor?i, roman, traducere de Vladimir Gogan, Editura pentru Literatur? Universal?, Bucure?ti, 1962.
[48] Vasili Grossman, Via?? ?i Destin, roman, Editura Univers, Funda?ia Cultural? Român?, Bucure?ti, 2000.
[49] Ilya Ehrenburg, Oameni, ani, via??, 5 volume, traducere de Tatiana Nicolescu, Editura pentru Literatur? Universal?, Bucure?ti, 1967-1972.
[50] În celebra sa carte de memorii, Al Doilea R?zboi Mondial, traducere de Any ?i Virgil Florea, cu un cuvânt înainte de Florin Constantiniu, Editura Saeculum I.O., Bucure?ti, 1997, Winston Churchill poveste?te, în volumul II, capitolul XIX, Octombrie la Moscova, pp. 380-387, ce s-a întâmplat la întâlnirile dintre el ?i Stalin. Primul ministru britanic s-a deplasat la Moscova, fiind convins c? va lua împreun? cu Stalin „decizii bune” (p. 381), mai ales c? fusese primit de Molotov „foarte c?lduros ?i cu deplin? ceremonie” (Ibidem). Iat? cum descrie Winston Churchill seara de 9 octombrie 1944, „seara procentajelor”: „Momentul era propice pentru treburi (sesiza?i eufemismul! (n. ns. - G. M.), a?a c? am spus: „Hai s? rezolv?m problemele noastre în leg?tur? cu Balcanii. Avem acolo interese, misiuni, agen?i. S? nu ajungem la scopuri contrarii în chestiuni minore (cât cinism, soarta a zeci de milioane de oameni, problem? minor?! (n. ns. - G. M.). Cât prive?te Rusia ?i Britania, v-ar conveni s? ave?i o predominare de nou?zeci la sut? în România, noi s? avem nou?zeci la sut? de spus în Grecia ?i mergem cincizeci ?i cincizeci în Iugoslavia?”. În timp ce se traducea asta, eu am scris pe o jum?tate de coal? de hârtie:
România
Rusia.......................................................... 90%
Ceilal?i........................................................ 10%
Grecia
Marea Britanie.......................................... 90%
(de acord cu S.U.A.)
Rusia.......................................................... 10%
Iugoslavia.................................................. 50%-50%
Ungaria...................................................... 50%-50%
Bulgaria
Rusia.......................................................... 75%
Ceilal?i........................................................ 25%
Am împins hârtia asta spre Stalin, care între timp auzise traducerea. A urmat o mic? pauz?. Apoi a luat creionul lui albastru ?i a f?cut un mare semn aprobator ?i ne-a dat-o înapoi. S-a stabilit totul într-un timp nu mai lung decât a durat s? punem pe hârtie.” (pp. 381-382). A?adar, în nu mai mult de cinci minute la circa 100 de milioane de europeni li se h?r?zise o soart? cumplit? - ocupa?ia sovietic?, comunismul cu tot cortegiul de crime ce au urmat. Degeaba se justific? W. Churchill c? aranjamentul cu Stalin a fost unul provizoriu, doar pe „timp de r?zboi” (p. 382) ?i c? la Congresul de pace de dup? conflict se va reveni asupra acordului cu Stalin. Nu s-a mai revenit, nici în 1946-1947, când s-a desf??urat Congresul de pace de la Paris, nici mai târziu, iar statele din Est (nu doar cele trecute pe jum?tatea de foaie a lui Churchill) vor tr?i câteva decenii experien?e istorice traumatizante. În?elegând groz?via la care s-a f?cut p?rta? cu Stalin, primul ministru britanic noteaz? c? ar fi vrut s? distrug? foaia, dar liderul de la Kremlin s-a opus (Ibidem). La dou? zile dup? partaj, pe 11 octombrie 1944, tot la Moscova, Churchill îi va scrie o scrisoare lui Stalin (scrisoare netrimis?, dar cu atât mai important? deoarece dezv?luie gândirea real? a liderului britanic), în care acesta îi declar? liderului de la Kremlin „cât de apropia?i suntem în gândire” (p. 383) ?i c? tot ei doi trebuie s? decid? pa?ii „necesari care s? ne duc? la o în?elegere deplin?” (Ibidem). Desigur, în cel mai mare secret, c?ci dac? lumea diploma?ilor ar afla despre ce-au convenit cei doi, ar fi revoltat?. Liderul britanic mai scria lui Stalin c? ar fi bine ca „fiecare ?ar? s? aib? forma de guvern?mânt pe care o dore?te poporul ei” (Ibidem), desigur, prin intermediul alegerilor libere (aici se afl? originea Declara?iei comune asupra Europei eliberate de la Yalta din 11 februarie 1945). La sfâr?itul scrisorii, Churchill adaug?: „A? vrea s? subliniez, domnule Stalin, marea dorin?? pornit? din inima Britaniei de o lung? ?i stabil? prietenie ?i colaborare între cele dou? ??ri ale noastre ?i c?, împreun? cu Statele Unite, vom putea men?ine trenul lumii pe ?ine” (p. 384). În realitate, decizia ca Estul Europei s? fie l?sat la discre?ia U.R.S.S. a fost luat? în prim?vara lui 1944 (18 mai), când A. Eden propune lui I. M. Maiski, ambasadorul lui Stalin la Londra, crearea sferelor de influen?? (vezi Jacques de Launay, Mari decizii ale celui de-al doilea razboi mondial. 1942-1945, vol. II, traducere din limba francez?: Marcel Ghibernea ?i Dan Ghibernea, Editura ?tiin?ific? ?i Enciclopedic?, Bucure?ti, 1988, pp. 258-259), iar acesta a acceptat. Procesul-verbal al întâlnirii de la Moscova dintre Winston Churchill ?i I. V. Stalin din 9 octombrie 1944, orele 22, a fost publicat pentru prima oar? în limba român? de regretatul istoric Gh. Buzatu, în Gh. Buzatu, Din istoria secret? a celui De-al Doilea R?zboi Mondial, vol. I, Editura ?tiin?ific? ?i Enciclopedic?, Bucure?ti, 1988, pp. 318-320.
[51] Vezi Boris Souvarine, op. cit., Post-scriptum, Postfa??, R?zboiul, pp. 539-592, unde reputatul istoric dovede?te rolul major al ajutorului anglo-american (în valoare de 15 miliarde de dolari) în salvarea Uniunii Sovietice de la dezastru în anii 1942-1943, cât ?i imensa rea-credin?? ?i batjocur? cu care ferocele criminal de la Kremlin ?i-a r?spl?tit salvatorii!
[52] Milovan Djilas, în op. cit., p. 75, noteaz? c?, la una dintre întâlnirile cu Stalin, acesta a declarat c? „în r?zboiul acesta nu este la fel ca în trecut, ci cel care ocup? un teritoriu î?i impune ?i sistemul s?u social”.
[53] Vezi D. G. Danielopol, Jurnal parizian. Documente confiden?iale, edi?ie îngrijit? de: Valeriu Florin Dobrinescu, Nicolae Niculescu, traducerea documentelor: Corina H?ncianu, Daniel Codrin Ciubotaru, Editura Institutul European, Ia?i, 1995. De re?inut c? viceamiralul Stevenson, ?eful uniunii militare engleze la Bucure?ti, a declarat la 22 iunie 1945: „În România politica Rusiei este s? jefuiasc?.” (pp. 48-50).
[54] Calvarul românilor din partea de nord a Bucovinei ?i din Basarabia a început în iunie – iulie 1940, când U.R.S.S., amenin?ând România cu r?zboiul, a for?at-o s?-i cedeze p?mânturi str?vechi române?ti. În anul de ocupa?ie sovietic? (iunie 1940 - iunie 1941), U.R.S.S. a practicat etnocidul împotriva românilor din aceste ?inuturi. Zeci de mii de români au fost executa?i de NKVD, sute de mii deporta?i în Gulag (iunie 1941). În acest sens, subliniez masacrul de la 1 aprilie 1941 de la Fântâna Alb? (nord Siret), precum ?i cele de la Suceveni, Lunca, Crasna, din prima jum?tate a anului 1941, unde peste 5.000 de nord-bucovineni au fost masacra?i de trupele NKVD-ului (vezi, pe aceast? tem?, Vasile Ilica, Martiri ?i m?rturii din Nordul Bucovinei, Editura Imprimeriei de Vest, Oradea, 2003 ?i Paul Goma, S?pt?mâna Ro?ie. 28 iunie-3 iulie 1940 sau Basarabia ?i evreii, eseu, varianta ianuarie 2010, Editura Vicovia, Bac?u, 2010).
[55] Suma impus? de sovietici ca desp?gubiri de r?zboi României, prin dictatul (nu armisti?iul) de la Moscova, va fi de 300 milioane de dolari. În realitate, ?ara noastr? a pl?tit Uniunii Sovietice pân? spre începutul anilor ’60 nu doar atât cât se prevedea în textul dictatului, ci în jur de 10 miliarde de dolari, jaful „necontrolat” al U.R.S.S. provocând uria?e pagube economiei na?ionale (vezi D. G. Danielopol, op. cit., p. 21; 49; 51; 87-88; 143-144). A?a-numita „Conven?ie de armisti?iu” din 12 septembrie 1944, de la Moscova, impus? României de c?tre U.R.S.S., a fost în realitate un dictat s?lbatic, de o duritate rar întâlnit? în istorie. Cele 20 de articole ale „Conven?iei”, unul mai dur decât altul, au pus literalmente ?ara noastr? cu spatele la zid. Este, cred, unicul „act” între dou? state, în care o parte (România) are doar obliga?ii, iar cealalt? (U.R.S.S.) nu are niciuna, având doar drepturi. Dictatul de la Moscova consfin?e?te faptul c? România este la cheremul total al Imperiului sovietic. De re?inut c? în document, la fiecare articol, se repet? invariabil formula cum c? partea român? „se oblig?” sau „s? fac?”. Articolul 4 impune României s? accepte „frontiera de stat” cu U.R.S.S., conform „acordului” (sic!) sovieto-român din 28 iunie 1940, iar articolul 11 stabile?te suma de 300 de milioane de dolari ca desp?gubire de r?zboi, pe care România le va pl?ti „în curs de 6 ani” (vezi textul integral al mâr?avului dictat sovietic din 12 septembrie 1944 în România - Marele Sacrificat al Celui De Al Doilea R?zboi Mondial. Documente, vol. I, coordonator: Marin Radu Mocanu, Arhivele Statului din România, Bucure?ti, 1994, pp. 310-313). Singurul aspect pozitiv pentru România al dictatului sovietic îl constituie articolul 19 care prevede c? „hot?rârea Arbitrajului de la Viena, cu privire la Transilvania, ca nul? ?i neavenit? ?i sunt de acord (Guvernele U.R.S.S., S.U.A. ?i Marii Britanii - n. ns. - G. M.) ca Transilvania (sau cea mai mare parte a ei) s? fie restituit? României…” (Ibidem, p. 313). Observa?i rezerva cu „cea mai mare parte a ei”, ce fusese impus? în text nu de Molotov sau Stalin, ci de Churchill, care urm?rea s? fluture în fa?a Budapestei ispita c?, dac? abandoneaz? Germania, poate s? primeasc? o parte din provincia româneasc? intracarpatic?. În ciuda acestei prevederi, care ar fi putut costa mult România, subliniez c? Ungaria a luptat de partea lui Hitler pân? la sfâr?itul r?zboiului (7-9 mai 1945) în Europa.
[56] 6 martie 1945 marcheaz? data instal?rii regimului comunist în România în persoana primului-ministru dr. Petru Groza. Faptul s-a petrecut sub puternica presiune/amenin?are a Uniunii Sovietice, Stalin trimi?ându-l la Bucure?ti în acest scop pe A. I. Vî?inski (la doar dou? s?pt?mâni dup? semnarea Declara?iei de la Yalta cu privire la soarta Europei eliberate - 11 februarie 1945), care va exercita o adev?rat? teroare asupra regelui Mihai pentru ca acesta s? accepte preten?iile Moscovei (vezi Arthur Conte, Ialta sau împ?r?irea lumii (11 februarie 1945), traducere de Claudia Dumitriu, Editura Compania, Bucure?ti, 2000, p. 305, unde sunt invocate „principiile Cartei Atlantice - dreptul tuturor popoarelor de a-?i alege forma de guvern?mânt…”. Minciuni! Iar în privin?a aducerii comuni?tilor la putere vezi ?i Nicoleta Franck, O înfrângere în victorie, cu o postfa?? de Dinu C. Giurescu, Editura Humanitas, Bucure?ti, 1992, pp. 154-178). Mai multe detalii, cu privire la instalarea în România a unui guvern comunist la 6 martie 1945, pot fi g?site în Dinu C. Giurescu, Guvernarea Nicolae R?descu, Editura ALL, Bucure?ti, 1996, capitolul XI (A. I. Vî?inski impune un guvern condus de Partidul Comunist din România), pp. 304-332.
[57] Emil Cioran, Istorie ?i Utopie, traducere de Emanoil Marcu, Editura Humanitas, Bucure?ti, 1992, p. 38. ?i André Glucksmann, în Buc?t?reasa ?i Mânc?torul de oameni, Editura Humanitas, Bucure?ti, 1991, p. 178, nota, cu privire la totalitarismele istoriei, c? „Unica revolu?ie a M?rimilor veacului XX” n-ar fi avut alt obiect decât „a consolida, a instaura, a restabili Puterea” care a presupus în mod obligatoriu „s? arzi c?r?ile ?i s? chinuie?ti carnea”.
footer