Revista Art-emis
Demiterea lui Nicolae Titulescu v?zut? de Foreign Office (2) PDF Imprimare Email
Prof. univ. dr. George G. Potra, Membru A.O.?.R.   
Luni, 08 Decembrie 2014 01:03

Nicolae Titulescu 2De la Londra au parvenit la Bucure?ti, pe linie diplomatic?, dar ?i pe linie de pres?, ?i au fost analizate, la Ministerul Afacerilor Externe ?i la Ministerul Propagandei Na?ionale, informa?ii ?i comentarii legate de „cazul Titulescu“ ?i politica extern? a României din 36 publica?ii britanice.[1 ]Revista presei britanice, centrale ?i locale - „Daily Telegraph”; „Daily Herald”; „Times”; „Morning Post”; „News Chronicle”; „Evening Standard“; „Manchester Guardian“; „Star”; „Daily Mail“; „Church Times”; „Church of England”; „The Economist”; „Spectator”; „New Statesman”; „Manchester Evening News“; „Glasgow Herald“; „Daily Independent”; „Evening News”; „Yorkshire Post”; „Western Mail”; „Daily Dispatch“; „Yordshire Herald”; „Daily Record“; „Irish Time”; „Irish Independent”; „The Bulletin of Glasgow”; „Aberdeen Press”; „Western Morning News”; „Plymouth”; „Liverpool“; „Eastern”; „Norwick”; „Yorkshire Telegraph”; „Sheffield Telegraph” - l-a condus pe istoricul ?i diplomatul Nicolae Dasc?lu la concluzia: „Comentariile celor 36 de periodice engleze (ziare în marea lor majoritate) sunt cât se poate de sugestive pentru atitudinea presei din Anglia. Cele mai importante ziare din ?ar?, centrale ?i locale, au analizat criza de cabinet din România. S-a constatat ?i s-a subliniat, ca atare, c? în centrul crizei se afla demiterea lui Titulescu. Politica acetuia, cu unele rezerve fa?? de orientarea spre Moscova, a fost pozitiv evaluat?. Cu o singur? excep?ie din 36 de cazuri, se exprima regretul pentru înl?turarea ministrului român. Mai toate ziarele în cauz? au v?zut cauza principal? a dizgra?iei lui Titulescu în interven?ia Berlinului. Efectele deciziei au fost estimate a fi negative, mai ales prin modificarea posibil? a politicii externe ?i încurajarea revizionismului”.[2 ]

Formulând o apreciere asupra ansamblului reac?iilor de pres?, pe care eu însumi le-am analizat în urm? cu peste 30 de ani, scriam: „Ecourile ?i reac?iile de pres? din primele zile, din primele s?pt?mâni, privind evenimentul de la 29 august 1936. poart? amprenta a numeroase note emo?ionale, subiective. Dac? aprecierile - ?i ne referim la totalitatea aprecierilor - privind semnifica?ia demiterii î?i vor verifica în timp, în mai mare m?sur?, pertinen?a lor, nu acela?i lucru se poate spune despre aprecierile privind implica?iile ?i consecin?ele înl?tur?rii din guvern a lui Nicolae Titulescu, atât pentru politica extern? a României, cât ?i pentru evolu?iile politice pe continentul european. În leg?tur? cu implica?iile ?i consecin?ele evenimentului, în zilele imediat urm?toare, ?i cu atât mai mult în urm?toarele s?pt?mâni, ziarele, celelalte publica?ii, de stânga, de centru, de dreapta, au f?cut numeroase previziuni, având în mod inevitabil - dac? se ia în considerare c? ele priveau un curs politic care de-abia urma s? se dezvolte - numeroase note speculative. Sub imperiul datelor concrete pe care le oferea politica extern? a României de dup? 29 august 1936 - a c?rei evolu?ie nu a înregistrat r?sturn?rile scontate de dreapta ?i acuzate de stânga, dar care a înregistrat sensibile modific?ri de orient?ri ?i schimb?ri de obiective - presa interna?ional? a pus o oarecare surdin? aprecierilor radicale, încercându-se abord?ri mai nuan?ate. Lucrurile n-au mai fost apreciate global, s-au încercat analize mai strânse, atât sub raportul direc?iilor, cât ?i al obiectivelor politicii externe a României, preferându-se teoretiz?rilor analiza actelor concrete. S-a aplicat, în acela?i timp, o surdin? manifest?rilor de satisfac?ie - considerate de unele cercuri politice ca fiind premature - cât ?i manifest?rilor de insatisfac?ie ?i de nemul?umire - considerate a contraveni atitudinii neutrale sau rezervate pe care respectivele cercuri voiau s-o acrediteze. Am ?inut s? relief?m ?i aceste elemente pentru a evita orice p?rere preconceput? privind validitatea absolut? a aprecierilor presei interna?ionale, fie ea de stânga, fie ea de dreapta, consacrate acestui subiect, pentru a evita orice aparent? «surpriz?» ?i «contradic?ie», rezultând dintr-o abordare necritic? a con?inutului aprecierilor f?cute de pres?. „Dinamica” aprecierilor de pres? pe marginea unuia ?i aceluia?i eveniment impune folosirea cu toat? circumspec?ia ?i relativitatea a datelor furnizate de aceasta, atunci când proced?m la judec??i de valoare; nu este îns? mai pu?in adev?rat c?, la peste patru decenii ?i jum?tate de la consumarea actului de la 29 august 1936, studierea ecourilor presei interna?ionale ofer?, cu autentic? pregnan??, m?rturii semnificative pentru conturarea ?i evaluarea proiec?iei istorice a evenimentului pus în discu?ie”.[3 ]

Londra a cerut ?i a primit informa?ii ?i analize din partea misiunilor diplomatice britanice de la Paris, Moscova, Roma, Var?ovia. La 3 septembrie 1936, ambasadorul englez de la Paris, G.R. Clerk informa[4 ] pe Anthony Eden: „Concedierea domnului Titulescu a provocat tulburare atât în cercurile oficiale, cât ?i în pres?, plin? de articole lungi ?i elogioase despre el, ?i care î?i exprim? vii temeri în leg?tur? cu orientarea politicii externe a României, care se crede c? se va schimba în r?u”. Ambasadorul englez la Moscova, vicontele Chilston, adresa Londrei, la 2 septembrie 1936, o ampl? telegram?[5] . Extrag dou? segmente. Primo: „Am cinstea s? v? informez c? presa sovietic? acord? o deosebit? importan?? dispari?iei domnului Titulescu de pe scena politic?, num?rul de azi al ziarului « Izvestia » mergând pân? acolo încât afirm? c? neincluderea acestui om de stat în func?ia de la Externe confer? refacerii Cabinetului român o importan?? pe plan interna?ional”[6 ]. Secundo: „Se desprinde cu claritate din articol, c?ruia i se acord? o mare importan?? în organul oficial al Comitetului Central Executiv al Uniunii Sovietice, c? guvernul sovietic se teme, în mod serios, c? politica extern? a României s? nu-?i schimbe, în curând, orientarea din cauza presiunii Germaniei, ad?ugat? tendin?elor progermane ?i fasciste ale Regelui. Guvernul sovietic nu consider? necesar s?-?i piard? timpul avertizând guvernul român c? orice abatere, din partea acestuia, de la politica de concilere urmat? de domnul Titulescu, ar implica serioase pericole pentru România, inclusiv poate al relu?rii problemei Basarabiei”[7 ]. Acordând importan?? pozi?iei Moscovei, ambasadorul britanic a trimis, în copie, telegrama sa ?i oficiilor diplomatice britanice de la Berlin ?i Bucure?ti.

Din Roma, la 3 septembrie 1936, F.B. Ingram informa[8 ] Londra în leg?tur? cu reac?ia presei italiene fa?? de înl?turarea lui Nicolae Titulescu. „Am onoarea s? raportez c? formarea unui nou guvern în România n-a trecut neobservat? în Italia. Mai mult, dispari?ia domnului Titulescu a fost salutat? în articole pline de invective ca înl?turând un obstacol din calea prieteniei italo-române”[9 ]. Diplomatul britanic face ample referiri la publica?iile „Il Messagero”, „Il Resto del Carlino”, „Regime Fascista”. „Toate cele trei articole - conchidea diplomatul britanic - par s? ia de bun faptul c? domnul Titulescu a disp?rut pentru totdeauna din direc?ia afacerilor României; aceasta este o problem? asupra c?reia reprezentantul Majest??ii Sale la Bucure?ti este mai îndrept??it decât mine s?-?i exprime p?rerea; dar, oricum ar fi privit viitorul politic al domnului Titulescu, violen?a atacurilor presei împotriva lui îmi pare oarecum surprinz?toare”[10 ].

Ambasadorul englez de la Var?ovia, H.W. Kennard, aduce, la 24 septembrie 1936, informa?ii privind „marea satisfac?ie“ exprimat? de presa guvernamental? polonez? fa?? de înl?turarea lui Nicolae Titulescu[11 ]. Trecând în revist? aprecieri formulate în una sau alta dintre aceste publica?ii, H.W. Kennard scria: „Vederile exprimate de Agen?ia Polska Informacja Polityczny ?i, în particular, de «Kurjer Porrany» tr?deaz? o anumit? lips? de logic?, deoarece este dificil de v?zut cum poate fi a?teptat, în acela?i timp, din partea guvernului român s?-?i abandoneze politica rela?iilor mai bune cu Uniunea Sovietic? ?i s? strâng? raporturile care o leag? de Fran?a”[12 ]. Reginald H. Hoare, la rândul s?u, a trimis la Londra informa?ii privind reac?ia presei române fa?? de îndep?rtarea lui Nicolae Titulescu. La 25 septembrie 1936, ministrul britanic scria Foreign Office-ului: „Dup? cum v-am raportat, în depe?a nr. 276 din 11 septembrie, presa a regretat, în unanimitate, maniera ?i îns??i îndep?rtarea din func?ie a domnului Titulescu, iar diferitele faze ale bolii sale au fost urm?rite cu interes ?i nelini?te”[13 ].

Nu am avut la dispozi?ie alte rapoarte politice, diplomatice ?i de pres? din alte capitale privind „cazul Titulescu”. Sunt îns? sigur c? Londra a solicitat unui num?r mai mare de oficii britanice informa?ii ?i c? acestea s-au conformat; mai mult decât atât, îndr?znesc s? cred c? au informat Centrala dac? au înregistrat lucruri notabile în privin?a ecourilor înl?tur?rii lui Nicolae Titulescu, chiar dac? nu li s-a cerut. Ori de câte ori iau cuno?tin?? de asemenea documente politice ?i diplomatice str?ine privind „eliminarea” lui Nicolae Titulescu m? reîntorc la Referatul lui Gheorghe T?t?rescu din 11 iulie 1936 pe marginea demisiei ministrului de Externe român, care c?uta s? lini?teasc? pe Regele Carol al II-lea în leg?tur? cu reac?iile cercurilor oficiale ?i ale opiniei publice[14 ].

A fost sau nu corect? evaluarea lui Gheorghe T?t?rescu?

Dac? presiunea exercitat? de Berlin ?i Roma asupra României a sc?zut, într-o oarecare m?sur? ?i pe termen scurt, încrederea cancelariilor diplomatice de la Paris ?i Londra fa?? de politica extern? româneasc? a fost pus? la încercare. Dincolo de orice rezerve fa?? de una sau alta din aceste informa?ii, r?mâne constatarea c? vocea României avea s?-?i piard? din autoritatea ?i prestigiul pe care i le ad?ugase Nicolae Titulescu. La 26 septembrie 1936, Reginald H. Hoare a fost primit în audien?? de prim-ministrul României, Gheorghe T?t?rescu[15 ]. Sentimentul general, dominant, al diplomatului britanic, era unul de insatisfac?ie, c?ci „în cursul convorbirii mele din aceast? diminea?? cu primul-ministru, m-am str?duit, f?r? prea mare succes, s? ob?in de la el o explica?ie detaliat? (adic? nu general?) a motivelor înl?tur?rii domnului Titulescu din guvern. „Domnul T?t?rescu - relata Reginald H. Hoare în telegrama adresat? la 26 septembrie 1936 lui Anthony Eden - a spus c?, în conformitate cu practica uzual?, în anticiparea sesiunii de toamn? a Parlamentului, el a trecut în revist? împreun? cu Regele Carol situa?ia general?. Constatând c? Maiestatea Sa dorea ca guvernul s? r?mân? la putere pentru cel de-al patrulea ?i ultim an al actualului Parlament, a explicat c? el (T?t?rescu - n.n. G.G.P.) ar putea face fa?? acelei responsabilit??i numai dac? ar avea un cabinet în întregime omogen ?i loial. A reamintit Maiest??ii Sale c? era totalmente contrar tradi?iilor Partidului Liberal faptul de a include un nemembru al partidului în guvern, dar c? el procedase în felul acesta, în cazul domnului Titulescu, la dorin?a expres? a Maiest??ii Sale. Experimentul nu se dovedise reu?it. În aceste împrejur?ri, Maiestatea Sa a fost de acord s? accepte propunerile domnului T?t?rescu pentru o remaniere incluzând eliminarea domnului Titulescu. Excelen?a Sa a continuat s?-mi vorbeasc? despre faptul c? disciplina în rela?iile dintre el ?i ceilal?i membri al Cabinetului s?u era pe deplin exemplar? ?i el s-a comparat pe sine, la o întrunire a Cabinetului, de la care domnul Titulescu lipsea, cu un general emi?ându-?i ordinele care erau imediat acceptate ?i executate de subordona?ii s?i. Schimbându-?i metafora ?i înfierbântându-se pe tema aceasta, domnul T?t?rescu a declarat c? el nu ar putea r?mâne r?spunz?tor de comanda unei nave pe o mare zbuciumat? dac? un membru al echipajului, în loc s? se supun? comenzilor sale, l-ar lovi pe c?pitan cu un ciomag aflat la îndemân?. Domnul Titulescu, pentru care el avea o mare afec?iune, era desigur un om foarte înzestrat, îns? lamentabil de capricios, iar preten?ia sa c? politica extern? a României era a lui personal? era absurd?. Partidul Liberal era acela, ?i nicidecum domnul Titulescu, care f?urise sistemul de alian?e ?i pacte al României, iar acum, când domnul Titulescu nu mai era acolo, puteam fi siguri c? politica României va r?mâne aceea?i ?i, probabil, va fi condus? cu mai mult? eficien?? decât în trecut. În cursul acestei discu?ii, domnul T?t?rescu a indicat c? amenin?area domnului Titulescu de a demisiona, în iulie trecut, era legat? de chestiuni interne. M-am str?duit s? ob?in de la el o declara?ie mai clar? privind acest punct, îns? am e?uat complet ?i am fost pur ?i simplu asigurat c? dincolo de o oarecare expresie vag? de dezaprobare privind maniera în care guvernul a tratat interesele sovietice, domnul Titulescu a spus numai absurdit??i, pe care domnul T?t?rescu le-a înl?turat cu un hohot de râs.”

Relatarea lui Reginald H. Hoare, din care am preluat un extras larg, compact, tocmai pentru a-i asigura unitatea ?i a face mai de în?eles referirile la judec??ile primului-ministru român ?i reflec?iile diplomatului britanic, permite câteva constat?ri. Lega?ia britanic? la Bucure?ti, în frunte cu titularul misiunii, nu a dat credit explica?iilor oficiale privind „remanierea” de la 29-30 august 1936. Încrez?tor în posibilitatea de a ob?ine din partea prim-ministrului român, într-un cadru privat, explica?ii mai complexe privind ra?iunile acestui act - ?i ministrul britanic avea, într-un fel, toate motivele s? spere în acest sens, atâta timp cât convorbirile cu al?i factori politici focalizaser? asupra cauzelor ?i factorilor externi ai demiterii - Reginald H. Hoare a cerut o audien?? special? lui Gheorghe T?t?rescu. Speran?ele ?i a?tept?rile diplomatului britanic s-au dovedit zadarnice. Gheorghe T?t?rescu nu s-a l?sat convins s? abordeze fondul conflictului care-i opunea, pe Rege ?i prim-ministru, ministrului de Externe, ?eful Cabinetului român cantonând (chiar dac? cu nuan?e noi ?i cu mai multe am?nunte) în sfera ra?iunilor interne. O atitudine similar? a fost adoptat? de Gheorghe T?t?rescu ?i fa?? de reprezentan?ii Fran?ei ?i U.R.S.S., ca ?i fa?? de reprezentan?ii unor state membre ale Micii În?elegeri ?i ale În?elegerii Balcanice (Cehoslovacia, Grecia, Turcia).

- Va urma -
-------------------------------------------------
[1] Am men?ionat ceva mai înainte dou? studii ample privind reac?ia presei interna?ionale fa?? de decizia din 29 august 1936, semnate de Nicolae Dasc?lu ?i George G. Potra. Nicolae Dasc?lu a procedat la analize punctuale, pe marginea reac?iilor de pres? din 20 de ??ri, iar George G. Potra s-a aplecat asupra ?i a pus în valoare parametrii procesului: aria geografic?, continuitatea reflect?rii în timp, spa?iul acordat cauzelor, semnifica?iilor ?i consecin?elor.
[2] Nicolae Dasc?lu, Demiterea lui N. Titulescu ?i presa interna?ional?, p. 308.
[3] George G. Potra, International Press Reverberations of Nicolae Titulescu's Purge from the Romanian Political Life (29 august 1936), p. 407.
[4] Valeriu Florin Dobrinescu, Diploma?ia României. Titulescu ?i Marea Britanie, p. 149.
[5] Ibidem, pp. 150–151.
[6] Ibidem, p. 150.
[7] Ibidem, p. 151.
[8] Ibidem, pp. 152–153.
[9] Ibidem, p. 152.
[10] Ibidem, p. 153.
[11] Ibidem, pp. 154–156.
[12] Ibidem, p. 155.
[13] Ibidem, p. 156.
[14] Nicolae Titulescu. Documente diplomatice, colectivul de redac?ie: George Macovescu, redactor responsabil; Dinu C. Giurescu; Gheorghe Ploe?teanu; George G. Potra; Constantin I. Turcu, Editura Politic?, Bucure?ti, 1967, pp. 797–799.
[15] Valeriu [Florin} Dobrinescu, M?rturii din arhivele str?ine, p. 464.

footer