Revista Art-emis
Bihorul ?i chestiunea Unirii (1) PDF Imprimare Email
Col. (r) Dr. Constantin Mo?incat   
Luni, 08 Decembrie 2014 00:48
Multithumb found errors on this page:

There was a problem loading image /home/ultraart/public_html/images/stories/autori/Col._r_Dr._Constantin_Mo?incat_art-emis.jpg

Col. (r) Dr. Constantin Mo?incat Perioada de dup? revolu?ia din 1848, pân? în 1918, pentru românii din Bihor a constituit un timp de lupt? pentru afirmarea drepturilor na?ionale. În aceast? perioad? este cunoscut? etapa na?ionalismului oportunist reprezentat? de Emanuil Gojdu, Aloisiu Vlad, Vlad de Seli?te, Alexandru Roman ?i Partenie Cosma. Idealul lor ideologic îl reprezenta egalitatea na?iunilor, dar concep?iilor lor li s-a opus pumnalul de fier al guvernului Ungar, distrug?tor de na?ionalit??i. Emanuil Gojdu ?i Nicolae Jiga instituie celebrele funda?ii culturale pentru conservarea neamului prin cultur?, iar Partenie Cosma înfiin?eaz?, în 1881, Partidul Na?ional Român. Iosif Vulcan î?i mut? revista „Familia”, în 1880, de la Budapesta la Oradea, revist? în care zvâcne?te sufletul românesc. La Oradea ?i-a f?cut debutul luceaf?rul poeziei române?ti, Mihail Eminescu. Giorgiu Popa, din Câmpani, a organizat ?colile române?ti în dieceza Aradului pe care a condus-o. De?i în aparen??, prin reprezentan?ii lor din parlamentul din Budapesta, bihorenii erau reprezenta?i spre netezirea asperit??ilor lor, în realitate, adâncimile sociale erau agitate. A?a s-a conturat perioada 1905-1918 ca una a na?ionalismului intransingent. Privirile politicienilor bihoreni se îndreptau, tot mai des, spre Astra din Sibiu ?i Bucure?ti. Între lupt?torii acestei perioade g?sindu-i pe Nicolae Zigre, Aurel Laz?r, Ion Ciorda? ?i P?rintele Vasile Lucaciu. Politica bisericeasc? în Bihor era însemnat? printr-o linie dreapt?, izvorât? din manifestul episcopului Vasile Erdeli ?i pe care se în?irau în forme nuan?ate atitudinile politice ale episcopilor uni?i ?i ortodoc?i. Cine a fost artizanul tuturor celor men?ionate mai sus?: ??ranul, Cel care a durat trainic ?i frumos. Cel care a depozitat tradi?ii, Cel care a p?timit ?i a pl?tit toate poverile ?i d?rile pentru salvarea ?i prop??irea neamului s?u. I-a mul?umit lui oare cineva c? a dus pe umerii s?i aceast? dulce ?i grea povar? a neamului pe drumul spre „Golgota” întregirii? Istoria a consemnat sporadic, în sintez?, mobilizarea ??ranilor - ca solda?i, în jurul marilor b?rba?i ?i martiri ai locului: Horea, Clo?ca, Cri?an ?i Cr?i?orul Mun?ilor - Avram Iancu. C?ci ei purtau peste timp, porunca divin? a Viteazului Mihai - de f?urire a „României dodoloa?e”. Admirabil testament, minunat? pild?! Iat? de ce demersul nostru pleac? de la talpa ??rii. Minunate sunt pl?smuirile me?terilor populari. Fantastic? lucrare a perpetuat femeia, de la s?mân??, la recolt?, la hrana cea de toate zilele, fr?mântat? cu energie ?i sudoare, dospit? ?i coapt? cu rug?ciune. P?inea cea de toate zilele era împ?r?it? în gospod?rie ?i trec?torului cu mul?umirea în?l?at? c?tre bunul Dumnezeu, cu n?dejdea în vremi mai bune. Din acest areal geografic, br?zdat de cele trei Cri?uri, de pe culmea Bihariei ?i pân? pe întinsul câmpiei de vest, bihorenii au durat o oper? ce poate fi a?ezat? pe piedestalul universal. Ace?ti oameni simpli ?i mode?ti din fire au fost con?tien?i c? ?ara este ogorul lor. S-au ocupat mai mereu de împrejmuirea s?r?c?cioas? din b?t?tur?, dar au suit ?i au luat aerul tare al mun?ilor ?i au pr?v?lit suli?e otr?vite, ori au dres documente de o pilduitoare for??. Îndep?rtându-se de evenimente, suntem tenta?i s? le uit?m, s? privim numai spre ?inte noi, europene. Demersul nostru, ?tiin?ific, are menirea de a rememora fapte ?i întâmpl?ri din perspectiva reexamin?ri critice a evenimentelor de acum 96 de ani ?i mai bine.

Oradea cheia Ardealului

Oradea a fost locul în care s-au dres documente programatice ale neamului românesc, adev?rate pilde de protest civilizat, strig?te energice ale durerii: Supplex Libbelus Valachorum (1791) - redactat de c?rturarul or?dean Ignatie Durabon?, document programatic al ?colii ardelene, Proclama?ia de la Blaj (1848) a fost sus?inut? de frunta?ii bihoreni, iar Memorandumul din 1892 a fost un preludiu al celebrei Declara?ii de independen??, din 12 octombrie 1918, de la Oradea.Din ra?iuni metodologice ?i pentru fixarea scolastic? a informa?iilor, vom face apel la m?rturiile acelora ce au fost actorii actului m?re? al Unirii ?i la memoria documentelor ca for?? argumentar?. Studiul evenimentului epocal al Marii Uniri, ne îng?duie s? înl?tur?m subiectivismul unor aprecieri ?i s? conchidem: în fruntea luptei s-au situat politicieni remarcabili sprijini?i de clerul ardelean ?i urma?i de popor în întregul s?u. Scut tuturor s-a pus armata, organizat? în g?rzile na?ionale, deta?amente de voluntari ?i armata Regelui Ferdinand I. Oradea reprezenta, în opinia episcopului Roman R. Ciorogariu, prin pozi?ia sa geografic? ?i ca centru politic ?i cultural cu tradi?ii „Cheia Ardealului”. Oradea a avut rolul cultural ?i de capital? imperial? în perioada evului mediu. La început de secol XX acest rol s-a înt?rit prin apari?ia pe scena politic? a unor personaje legate de istoria locului: ?tefan Tisza[1], Bela Kun director bol?evic al Republicii Sfaturilor din Ungaria. Vârful lor de lance îl reprezenta colonelul Kratochwil organizatorul Diviziei 20 de secui, comandant al Regimentului 4 Honvezi Oradea. Lor li s-au ad?ugat nume mici dar foarte zgomotoase ?i absolut agresive, cei care au condus atrocit??ile în Bihor ?i nu numai. Acestea au fost ?i motivele avute în vedere de frunta?ii ardeleni atunci când au hot?rât c? Oradea este cel mai potrivit loc de întrunire pentru a hot?rî soarta românilor asupri?i. În acest context local, nefavorabil ?i ostil - în care spunea tradi?ia - dac? nu te dai cu ungurii nu po?i face politic?, a fost convocat, la cererea lui Aurel Laz?r, Comitetul Executiv al Partidului Na?ional Român. Pre?edintele Teodor Mihali, în prezen?a lui Alexandru Vaida, Nicolae Ioan, Aurel Vlad, Sever Dan, Vasile Goldi?, Ioan Duciu, ?tefan Ciceo Pop, Ciorda? ?i Aurel Laz?r, canonicul Vasile Suciu de la mitropolia Blajului, ce a f?cut doar act de prezen??, au adoptat o epocal? hot?râre: Declara?ia de independen?? a na?iunii române cu urm?torul con?inut: „Comitetul executiv al Partidului Na?ional Român din Ardeal ?i Ungaria, constat? c? urm?rile r?zboiului îndrept??esc preten?iunile de veacuri ale na?iunii române la deplina libertate na?ional?. Pe temeiul dreptului firesc, c? fiecare na?iune poate dispune, hot?rî singur? ?i liber de soarta ei, un drept oarecare, este acum recunoscut ?i de c?tre guvernul ungar prin propunerea de armisti?iu a monarhiei, na?iunea român? din Ungaria ?i Ardeal dore?te s? fac? acum uz de acest drept ?i reclam? în consecin?? ?i pentru ea dreptul, ca liber? de orice înrâurire str?in?, s? hot?rasc? singur? a?ezarea ei printre na?iunile libere, precum ?i stabilirea leg?turii de coordonare a ei cu celelalte na?iuni libere. Organul na?ional al na?iunii române din Ungaria ?i Ardeal nu recunoa?te îndrept??irea acestui parlament ?i acestui guvern s? se considere ca reprezentante ale na?iunii române, ca s? poat? reprezenta la congresul general de pace interesele na?iunii române din Ungaria ?i Ardeal, c?ci ap?rarea intereselor ei na?iunea român? o poate încredin?a numai unor factori designa?i de propria lor adunare na?ional?. Afar? de organele delegate de adunarea na?ional? sau alese din mijlocul s?u, a?adar afar? de comitetul executiv al Partidului Na?ional Român, nimeni nu poate fi îndrept??it s? trateze ?i s? hot?rasc? în treburi care se refer? la situa?ia politic? a na?iunii române. Toate deciziunile ?i acordurile care s-ar lua ?i s-ar face f?r? aprobarea acestor organe le declar?m ca nule ?i f?r? valoare, care nu leag? întru nimic na?iunea român?. Na?iunea român? care tr?ie?te în monarhia austro-ungar? a?teapt? ?i cere - dup? multe suferin?e de veacuri - afirmarea ?i valorizarea drepturilor ei nestr?mutate ?i inalienabile, la deplin? via?? na?ional?” [2].

Alexandru Vaida, membru al Directoratului ales, al?turi de Teodor Mihali, Aurel Vlad, Vasile Goldi?, ?tefan C.Pop ?i Aurel Laz?r au fost mandata?i cu citirea Declara?iei în Parlamentul de la Budapesta[3], convocat pentru 16 octombrie 1918. Pentru sus?inerea ideilor Declara?iei o delega?ie format? din Teodor Mihali, Alexandru Vaida ?i Aurel Vlad s-au dus la episcopii locali, Roman R. Ciorogariu[4] ?i Radu Demetrie[5] c?rora le-a cerut înrolarea pe frontul de lupt? patriotic al românilor. R?spunsul lor a fost dup? cum m?rturise?te rezumat, în jurnalul s?u Roman R. Ciorogariu: „Alea acta. Dumnezeu s? fie cu noi. Eu voi fi la datoria mea”[6]. Declara?ia citit? de Alexandru Vaida-Voievod a produs stupoare ?i o infernal? furtun?: a urmat o ?edin?? secret? a Camerei, la care deputa?ii români nu au participat, în care ungurii ?i-au luat m?suri de ap?rare contra Sârbilor. Vestea ?i con?inutul Declara?iei a cuprins teritoriul str?vechiului Ardeal, ungurii începând refugiul ?i împachetarea bagajelor pentru migra?iune, în timp ce contele Appony tuna ?i decreta în camer? c? „ungurii î?i vor ap?ra integritatea statului ?i caracterul na?ional a acestui stat pân? la ultimul ungur”[7]. Zadarnic, glasul libert??ii a fost mai puternic decât încerc?rile patrio?ilor unguri de a men?ine rudimentarul imperiu dualist austro-ungar. Guvernele incapabile de a gestiona criza intern? ?i de a face auzite ?i ascultate contra principiilor noii democra?ii proclamate de Wilson, demisioneaz? pe rând. Guvernul Karolyi Mihaly se instaleaz?, sus?inut de tineretul universitar, de francmasonerie ?i solda?i; ia cu asalt palatul regal, oblig? pe colonelul Wekerk s? demisioneze ?i astfel contele Andrassy, socrul lui Mihaly, devine ministru de externe. În miopia lor nu vedeau prefacerile din lumea democratic? ?i între?ineau, iluzia regatului milenar, antrenau armata revenit? de pe front pentru ap?rare. Pentru a-i ademeni pe sârbi ?i români ungurii propuneau ideea cartei republicane, f?r? armat? între?inut? ?i cu împ?r?irea p?mântului. Din punct de vedere politic promiteau românilor autonomia na?ional? în cadrul statului unitar ungar ?i un portofoliu ministerial în noul guvern. Dup? demisia regelui Carol se proclam? Republica Austria ?i Republica Ungar?, în care Karolyi ca guvernant someaz? ora?ele ?i comitatele s? se al?ture Consiliului Na?ional Ungar, constituit pe 25 octombrie 1918.

În Transilvania, ca urmare a Declara?iei de independen?? de la Oradea, act care echivala cu suveranitatea na?iunii române ?i reprezenta desprinderea prin ruptur? de Austrio-Ungaria, organul politic ?i-a ales comitetul director în componen?a. ?tefan Cicea Pop, Vasile Goldi?, Iuliu Maniu, Ioan Suciu, Aurel Laz?r, Alexandru Vaida. Pre?edintele directoratului a fost ales Vasile Goldi?, iar re?edin?a provizorie s-a stabilit la Arad. Pe 18 octombrie 1918 reprezentan?ii Partidului Social Democrat ?i ai Partidului Na?ional român constituie, la Budapesta, Consiliul Na?ional Român Central din Transilvania, Banat ?i p?r?ile ungure?ti. Consiliul[8] a publicat manifestul „Revolu?ia a învins”. La 20 octombrie 1918 a fost lansat „Apelul Consiliului Na?ional Român” prin care consiliul cerea încrederea, s? fie cu r?bdare pentru afirmarea na?iunii. Solda?ii erau chema?i la formeze Sfatul Militar Na?ional Român cu supunere numai fa?? de Consiliul Na?ional Român. În cinci puncte apelul chema la: unire pentru sus?inerea ordinii, ap?rarea vie?ii ?i a avutului, ascultarea dat? numai Sfatului b?rba?ilor; constituirea g?rzilor na?ionale locale; ob?inerea de la furturi ?i omoruri. Apelul publica ?i numele frunta?ilor ale?i în Consiliul Na?ional Român Central (C.N.R.C.) precum ?i convocarea Adun?rii Na?ionale de la alba Iulia din 1 Decembrie 1918. Directivele date de C.N.R.C. trebuia înf?ptuite de consiliile na?ionale locale, ca organe ale noii puteri. La Cluj, ofi?erii români au refuzat s? depun? jur?mânt de credin?? fa?? de Consiliul Na?ional Maghiar. Delega?ia condus? de Amo? Frâncu a declarat c? vor jura numai pentru un consiliu românesc. A?a s-a n?scut Senatul Na?ional Român cu sec?ia civil? ?i militar? subordonate C.N.R.C. din Arad. Asumându-?i ?i prerogative organizatorice centrale pentru întregul Ardeal, Senatul, a creat oarecari confuzii, fapt pentru care C.N.R.C. i-a limitat drepturile de dispozi?ie, la nivelul comitatului Cluj, dac? acestea vor fi în concordan?? cu prevederile dispozi?iilor date din Arad. Amo? Frâncu a fost demis din Senat, func?ia de pre?edinte a exercitat-o Emil Ha?eganu.

Consiliile na?ionale locale

Consiliile na?ionale locale au depus jur?mântul de credin?? ce avea urm?torul con?inut: „Eu, [...], jur atotputernicului Dumnezeu, cum c? întru toate voi fi cu credin?? ?i supunere Consiliului Na?ional Român din Ungaria ?i Transilvania care este supremul for al na?iunii române din Ungaria ?i Transilvania. Con?tient de datoriile ce ne impun vremurile istorice de azi, jur c?, în toate manifest?rile vie?ii mele, voi fi fiu credincios na?iunii unitare române ?i nu voi ridica mâna asupra fra?ilor mei, locuiasc? pe orice teritoriu politic. A?a s?-mi ajute Dumnezeu”[9]. Asemenea celorlalte comitate din Ardeal ?i Bihorul a fost cuprins de flac?ra revolu?iei. Pe axa Viena-Budapesta-Cluj, imperiul în destr?mare, era zguduit zilnic de manifest?ri revolu?ionare care mai de care mai aprinse, mai anarhice. Teroarea cuno?tea forme diferite. Ungurii respectau lozinca lansat? de colonelul Kratokwil „minden émber émber légyen, ciok magyar légyen”[10] fapt pentru care, de la nivelul politic la omul de rând, trufia ungureasc? nu avea margini. Presa, preo?imea ?i politicieni unguri între?ineau atmosfera de nesiguran??. Karolyi Mihaly, unul dintre cei mai mari latifundiari, declara în Diet? „c? ungurii vor lupta ca tigri dac? România va ataca Ungaria”, tez? preluat? în provincie ?i aplicat? cu duritatea st?pânului, ce se voia a fi ungurul. România nu a atacat Ungaria, nu de teama „tigrilor”, ce nu s-au prea v?zut în fa?a o?tilor generalului Traian Mo?oiu, ci pentru c? a respectat liniile de demarca?ie impuse de Antanta ?i au l?sat ca plebiscitul de la Alba Iulia s? se desf??oare dup? planul organizatorilor.

- Va urma -
------------------------------------
[1] ?tefan Tisza – prim ministru al Ungariei, sub guvernoratul s?u s-au aplicat draconic legile contelui Appomyi. La Budapesta, pe 13 octombrie 1918, în prezen?a g?rzii personale de jandarmi, Tisza a fost asasinat de un civil flancat de 3 solda?i revolu?ionari. A fost mare proprietar de terenuri, având un castel lâng? Salonta, jud. Bihor.
[2]Constantin Mo?incat, Sfânta datorie de osta?, Oradea, 1999, Editura GP,1999
[3]Despre importan?a acestui document, ?tefan Ciceo-Pop, spunea “Pentru istorie, ?in s? se fixeze: c?tre început se flutura ideea c? aceast? declara?ie s? fie tradus? în mai multe limbi ?i publicat? în presa mondial?. Eu îns?, de la început, am sus?inut c? Declara?ia de la Oradea s? fie citit? în Parlament, ceea ce s-a ?i înf?ptuit (în ?edin?a din 18.10 1918). Actul acesta este cel mai m?re? din întreaga activitate politic? a Comitetului Partidului Na?ional Român, deoarece a constituit lovitura mortal? ce s-a dat statului milenar al coroanei Sfântului ?tefan. Despre eveniment ?i ecoul acestuia vezi pe larg ?tefan Pascu, F?urirea statului na?ional unitar român, vol.2, Bucure?ti, 1983; Dr. Viorel Faur, Declara?ia de independen?? na?ional?, Oradea, 12 octombrie 1918, în volumul “Triumful marelui ideal”, Bucure?ti, 1988, Bihorul în epopeea Unirii, Documente, Oradea, 1978; colonel Vasile Tutula, Declara?ia de la Oradea, not? ultimativ? c?tre Consiliul na?ional ungar din Budapesta, în volumul I Pietre de hotar, edi?ie argumentat? de Constantin Mo?incat, Editura Papyrus, Oradea, 1998, Roman Ciorogariu, Zile tr?ite, Oradea, 1926.
[4] Roman R.Ciorogariu Episcopul Roman R. Ciorogariu originar din Pecica, Arad, î?i face studiile la Arad, Bratislava, iar teologia la Arad, absolvit? în 1879. ocup? func?ia de cancelist ?i arhivar diocezan la Arad, iar din 1880 devine profesor de teologie. În 1901 a fost numit director al Seminarului teologic-pedagogic din Arad. În 1917 a fost ales pre?edinte al Consistoriului Ortodox din Oradea, cu titlu de vicar episcopal. Activitatea Sa în fruntea Consistoriului a dat frumoase roade în p?storirea celor 312 parohii, împ?r?ite în 12 protopresbiterate, cu un total de 208.428 credincio?i, conform recens?mântului din 1920.
Leg?tura episcopului Roman R. Ciorogariu cu armata din Bihor este preabine cunoscut?. În vâltoarea evenimentelor din toamna anului 1918 nu ezit? s?-?i manifeste înaltul patriotism.
[5] P.S. Sa dr. Demetriu Radu, episcop greco-catolic de Oradea între 1902 – 8.12.1920, a c?zut jertf? bombei plasate în senat, atunci când rostea o cuvântare. A luptat pentru neamul s?u într-o frumoas? via??, plin? de fapte remarcabile, ?i a sfâr?it cu funeralii na?ionale. Destoinic în tinere?e, la Roma, a luat medalia de aur, d?ruit? de Papa Leo XIII, celui mai bun teolog. Din Blaj a plecat s? p?storeasc? la Bucure?ti ?i dup? zece ani a fost chemat la Lugoj în fruntea eparhiei române?ti, pe care o condus-o 6 ani. S-a îngrijit în acea vreme de repararea catedralei ?i a publicat „Sematiru istoric al diocezei Lugojului”. Sub cârmuirea Sa s-au pus bazele ?colilor ?i bisericilor din zon? ?i temelia m?n?stirii Prislop (Ha?eg). Din 1903, trecut în scaunul episcopal al Oradiei, zide?te Palatul episcopal (azi biblioteca Gheorghe ?incai), cea mai frumoas? re?edin?? aerhiereasc? greco-catolic? din ?ar?. Reface cea de-a doua re?edin?? episcopal? la Beiu? – în locul celei arse de ungurii din T?rcaia ca r?zbunare pentru alegerea p?rintelui dr. Vasile Lucaciu în camera deputa?ilor la Budapesta în 1906 - ?i pune bazele gospod?riei episcopale de la Holod.
[6] Roman R.Ciorogariu, Zile Tr?ite, partea II - Revolu?ia, edi?ie îngrijit? de dr.Viorel Faur, Ed. Funda?ia cultural? „Cele trei Cri?uri”, Oradea, 1994, p.39
[7]Ibidem, p.44
[8] Consiliul s-a format din reprezentan?i ai P.N.R.: Teodor Mihali, Vasile Goldi?, Alexandru Vaida, ?tefan Cicea Pop, Aurel Vlad, Aurel Laz?r ?i P.S.D.: Ion Fluera?, Iosif Jumanca, …, B.. surdu, Tiron albani ?i Iosif Renoiu
[9] Dumitru Og??anu, Legitimitatea Marii Uniri, 1 Decembrie 1918, Ed.Universitar? din Oradea – 2002, p.43
Românii din Transilvania au depus jur?mânt, cu mâna pe cruce ?i evanghelie având urm?torul con?inut: “Eu jor atotputernicului Dumnezeu, cum cî ?ntru toate voi fi cu credin?? ?i spunere Consiliului Na?ional Român din Ungaria ?i Transilvania care este supremul for al na?iunei române din Ungaria ?i Transilvania. Con?tient de dorin?ele ce le impun vremurile istorice de azi, JOR c? în toate manifest?rile mele voi fi fiu credincios na?iunei unitare române ?i nu voi ridica mâna mea asupra fra?ilor mei, locuiasc? pe orice fel de teritoriu politic. A?a s?-mi ajute Dumnezeu”. Acest jur?mânt a fost depus de românii din In?u pe 15-28 noiembrie 1918.
[10] orice om - om s? fie, numai ungur s? fie! - traducere C.M.

 

footer