Revista Art-emis
Crimele tovar??ului Stalin (2) PDF Imprimare Email
Prof. univ. dr. Gheorghe Buzatu   
Miercuri, 03 Decembrie 2014 15:56

Crimele lui Stalin 2Politica agresiv-criminal? a U.R.S.S.-ului lui Stalin în planul rela?iilor interna?ionale, îndeosebi dup? ce aceasta a semnat în?elegerile de partajare a Europei Estice cu Germania lui Hitler (august-septembrie 1939), agresiunile multiple împotriva unor state pa?nice justific? în cel mai înalt grad folosirea paradigmei „Apocalipsa dup? Stalin”. Îns?, la fel de justificat?, c?ci a fost acoperit? de milioane de dovezi, este titulatura de mai sus ?i pentru politica intern? a lui Stalin, genocidele planificate ?i executate în U.R.S.S. din ordinul satrapului de la Kremlin. Crimele înf?ptuite în U.R.S.S. pe timpul st?pânirii lui Stalin (1924-1953), la porunca acestuia, dovedesc c? fostul s?u secretar, Boris Bajanov, i-a intuit de la început instinctele criminale[1 ], bestialitatea completat? „armonios” de un comportament „amoral ?i crud”[2 ], „calit??i” ce-i vor asigura „gloria celui mai mare criminal din istorie"[3] . Nadejda Mandel?tam scria despre crimele lui Stalin cum c? ar fi fost impuse de o a?a-zis? „necesitate istoric?”[4 ], afirma?ie f?cut? în deceniul de dup? moartea lui Stalin doar cu scopul, cred eu, de a convinge cenzura sovietic? de pe vremea lui N. Hru?ciov ca s?-i publice cartea. N-a convins-o, dovad? c? volumul la care am f?cut trimitere mai sus nu va vedea lumina tiparului în U.R.S.S. ce se voia destalinizat, dup? 1956, îndeosebi. Adev?rata explica?ie a crimelor lui Stalin poate fi identificat? f?r? gre? prin natura maniacal? ?i criminal?[5 ] a „minunatului georgian” care va ordona uciderea a milioane de oameni, doar ca expresie a unei puteri absolute, nelimitate[6 ]. Epoca lui Stalin a fost una a crimei generalizate în continuarea regimului terorist edificat ?i legalizat de Lenin[7 ].

În România interbelic?, voci autorizate au sesizat, în timp real, natura criminal? a regimului lui Stalin, care era considerat drept o „tiranie sângeroas?”[8 ] ?i care a ordonat uciderea a peste 800.000 de oameni ?i închiderea în Gulag a altor câteva milioane[9 ]. Nu exist? un consens, ?i nici nu are cum s? existe, în rândul cercet?torilor, cu privire la num?rul de oameni ce au fost uci?i în epoca lui Stalin, din ordinul acestuia, pe parcursul sângeroasei sale st?pâniri. Cifrele victimelor difer?, dar toate converg spre un adev?r de necontestat: au fost exterminate zeci de milioane de fiin?e nevinovate. Confiscarea p?mânturilor de la ??rani - colectivizarea, precum ?i industrializarea for?at?, pe scar? larg?, pe care Stalin le-a ordonat la începutul deceniului patru al secolului al XX-lea, au condus la uria?e pierderi umane. Foametea devastatoare de la începutul anilor ’30 din Ucraina, Kazahstan, bazinul Volg?i, Caucazul de Nord a fost provocat? nu de cauze naturale - secet?, ci din cauza colectiviz?rii generalizate. Foametea din Ucraina a fost planificat? de satrapul de la Kremlin din ura patologic? pe care o avea fa?? de poporul ucrainean, cât ?i pentru a-i for?a pe ??rani s? intre în colhoz. S?tenilor, din ordinul puterii sovietice, li s-a luat totul din b?t?tur?, pân? la ultimul bob de grâu, pentru ca, din ordinul lui Stalin, U.R.S.S. s? exporte zeci de milioane de tone de cereale[10 ] pentru a ob?ine sumele necesare industrializ?rii. Trupele N.K.V.D.-ului au încercuit mari regiuni din Ucraina interzicând ??ranilor s? p?r?seasc? zonele calamitate. Când milioane de ucraineni mureau de foame, regimul trâmbi?a cu neru?inare despre via?a fericit?, îmbel?ugat? a colhoznicilor, interzicând orice ?tire despre foamete! Foametea din anii ’30, ca ?i cea din Basarabia din 1946-1947, a condus la s?lb?ticirea oamenilor. Sute, mii de cazuri de canibalism se petreceau, în timp ce „minunatul georgian”, la „Congresul înving?torilor” din 1934, avea cinismul s? declare c? în U.R.S.S. „situa?ia material? a oamenilor muncii s-a îmbun?t??it considerabil, c? via?a a devenit mai bun?, mai vesel?”[11 ].

În fa?a unor asemenea monstruozit??i, chiar ?i George Orwell, cu al s?u 1984, r?mâne de ru?ine, este dep??it. Dup? Roy Medvedev, în Ucraina, ca urmare a Marii Foamete (anii 1931-1932-1933), au murit 8 milioane de oameni[12 ]. Tot 8 milioane de ucraineni ar fi murit de foame ?i dup? Boris Souvarine, în al s?u fulminant Stalin, ap?rut în 1940[13 ], unde noteaz? c? urm?rile colectiviz?rii ?i industrializ?rii în U.R.S.S., ca ?i costuri umane, pot fi comparate cu efectele câtorva r?zboaie devastatoare[14] . Am notat ceva mai sus aser?iunea lui Victor Suvorov, dup? care industrializarea for?at?, gigantic? a U.R.S.S., pe parcursul deceniului patru al secolului al XX-lea, a determinat moartea a 23 de milioane de oameni prin munc? înrobitoare, num?r de victime dublu fa?? din Primul R?zboi Mondial[15] . Ca ?i în cazul foametei din Ucraina, dup? Al Doilea R?zboi Mondial, în Basarabia, dup? ce aceast? provincie româneasc? a fost reanexat? la U.R.S.S., a fost planificat? cu sânge rece, tot din ordinul lui Stalin, foametea din anii 1946-1947, foamete ce va conduce la moartea a 300.000 de români[16] . Se sus?ine c? N. Hru?ciov, în februarie 1956, prin citirea raportului secret la al XX-lea Congres al P.C.U.S., ar fi dat o lovitur? zdrav?n? stalinismului, ale c?rui crime au fost dezv?luite ?i condamnate. În realitate, Hru?ciov a condamnat nu toate crimele lui Stalin (?i la care însu?i Hru?ciov pe vremea Marii Terori s-a f?cut p?rta?), ci doar uciderea a aproximativ un milion de membri de partid comunist[17] pe timpul Marii Terori. A?a, la 3 ani dup? ce, chipurile, Hru?ciov a condamnat crimele stalinismului, la Moscova, în 1959, a fost publicat? o istorie a P.C.U.S., unde se scrie negru pe alb c? genocidul stalinist împotriva satelor din anii ’30 a însemnat o „profund? transformare revolu?ionar? în agricultura U.R.S.S.”[18 ] ?i c? „la începutul anului 1933 o veste bun? a str?b?tut ?ara de la un cap?t la altul: primul plan cincinal a fost îndeplinit înainte de termen - în patru ani ?i trei luni (subl. ns. - G. M.)”[19] . Continu?, mai departe, abjecta istorie de care vorbim, sus?inând c?, prin toate aceste mari „realiz?ri”, „sistemul socialist a eliminat definitiv elementele capitaliste”[20] . În spatele acestor nevinovate cuvinte se ascunde tragedia însp?imânt?toare a poporului ucrainean (10 milioane de mor?i). ?i în cazul acesta Orwell este dep??it, devenind minor, nesemnificativ cu celebra sa carte. De altfel, în istoria Rusiei, fie ea Sovietic? sau ?arist?, a existat o „tradi?ie istoric?” în a sacrifica premeditat vie?i omene?ti pentru atingerea unor obiective social-economice sau pentru realizarea unor construc?ii faraonice. Exemplul cel mai nimerit pe care pot s?-l dau este cel al lui Petru cel Mare (1682-1725), care, pentru construirea ora?ului Sankt-Petersburg, a sacrificat zeci de mii de oameni nevinova?i[21] .

Alexandr Soljeni?în sus?ine c? pe timpul Marii Terori au fost uci?i între 12 ?i 15 milioane de oameni[22] , Robert Conquest crede c? au fost ucise între 6 ?i 9 milioane[23] , iar Roy Medvedev apreciaz? c? Stalin are pe con?tiin?? 40 de milioane de victime pe parcursul celor trei decenii, între 5 ?i 7 milioane fiind ucise doar pe timpul Marii Terori[24] . Dmitri Volkogonov, care ?i-a luat informa?iile din arhivele KGB-ului, apreciaz? c? tot în aceia?i ani ’30 au fost uci?i între 3,5 ?i 4 milioane de oameni[25] . Din cifrele de mai sus se în?elege cu u?urin?? c? Stalin a dep??it „toate recordurile terorii politice din istorie”[26]  ?i c? amploarea holocaustului, planificat ?i executat în U.R.S.S. la ordinele sale, este f?r? termen de compara?ie în Istorie. Fa?? de regimul criminal stalinist, celelalte regimuri totalitare (f?r? China lui Mao) la un loc, ca num?r de oameni extermina?i, sunt departe în urm? de uria?ul num?r de oameni nevinova?i uci?i.

A?a, Benito Mussolini, în dou?zeci de ani de st?pânire (1922-1943), are pe con?tiin?? câteva zeci de persoane, iar Hitler, cu ocazia „Nop?ii Cu?itelor Lungi” (30 iunie 1934) sau a a?a-zisului puci al lui Röhm, a ordonat execu?ia a 150 de adversari politici. Nu lu?m în discu?ie aici ?i acum genocidul nazist înf?ptuit în sistemul lag?relor de concentrare germane, dar not?m c? totalitatea victimelor acestuia dep??e?te cu pu?in cifra de 16 milioane de oameni nevinova?i uci?i. Se observ? c? genocidul nazist/holocaustul hitlerist a r?mas mult în urm? ca num?r în Crim? programat? ?i înf?ptuit? fa?? de cel stalinist. Oricum, în cele dou? regimuri totalitare, nazist ?i comunist, crimele lor au fost atât de uria?e, încât dup? ele Omul a devenit mai rezervat în a-?i evalua pozitiv propria natur?[27]  ?i capacitatea sa de a se raporta la legile moralei ale divinit??ii. Cei interesa?i sau necunosc?torii sunt înclina?i s?-l absolve pe Stalin, dar ?i pe Hitler, de odioasele masacre organizate, sus?inând c? ei nu ?tiau ce se întâmpl? în regimurile pe care le reprezentau[28] . Evident c? avem de a face cu o strategie diversionist? minimalizatoare.

Nu este lipsit? de interes o scurt? compara?ie între crimele înf?ptuite în Rusia ?arist? ?i cele comise în U.R.S.S. doar în timpul primilor doi lideri (Lenin ?i Stalin). În Rusia ?arist?, în 200 de ani, au fost uci?i circa un milion de oameni, în U.R.S.S., doar în dou? decenii (1920-1940), au fost exterminate între 40 ?i 60 de milioane de oameni[29] . Cunoscând crimele regimului stalinist, un apropiat al liderului iugoslav Iosip Broz Tito, Milovan Djilas, avea toate elementele spre sfâr?itul anilor ’50, în plin „dezghe?” hru?ciovist, nu-i a?a, s? noteze c? „Istoria nu cunoa?te un despot atât de brutal ?i de cinic cum a fost Stalin[30 ] ?i c? „minunatul georgian” a fost „mai total criminal decât Hitler[31 ], toate acestea conducând cu u?urin?? la concluzia c? Stalin are „gloria celui mai mare criminal din Istorie”[32 ].

- Va urma -


[1] Ibidem, p. 91.
[2] Ibidem, p. 130.
[3] Milovan Djilas, Întâlniri cu Stalin, traducere ?i postfa?? de Dorin G?mulescu, Editura Europa, Craiova, f. a., p. 122.
[4] Nadejda Mandel?tam, F?r? Speran??, Memorii, Cartea întâi, traducere, note ?i indice de Nicolae Iliescu, postfa?? de Livia Cotorcea, Editura Polirom, Ia?i, 2003, p. 486. Dac? aprecierea so?iei lui Osip Mandel?tam a fost motivat? de cenzura sovietic?, Lilly Marcou, în op. cit., p. 165, apreciaz? Marea Teroare drept „unul din momentele cele mai impresionante ale istoriei sovietice” (sic!) ?i care a fost provocat? de frica lui Stalin fa?? de „opozi?ie”, care, dac? n-ar fi fost exterminat?, putea pune în pericol „idealurile lui Octombrie, victoria socialismului în U.R.S.S. ?i dezvoltarea comunismului în lume”!!! Pentru Lilly Marcou nu idolul s?u, Stalin, ar fi ordonat masacrele din vremea Marii Terori, ci Ejov, ?eful NKVD-ului – de unde „Ejov?cina” (p. 165). Autoarea în cauz? recunoa?te, totu?i, c? Stalin „r?mâne îns? în fa?a Istoriei principalul ini?iator al acestei nebunii” (pp. 166 – 167). A?adar, nu cel care a ordonat Marea Crim?, ci doar ini?iatorul!!! În contrast cu pozi?ia incalificabil? adoptat? de Lilly Marcou întru absolvirea lui Stalin de vinov??ia de crimele Marii Terori, Stéphane Courtois ?i colaboratorii, în Cartea neagr? a comunismului. Crime, teroare, represiune, Editura Humanitas/Funda?ia Academia Civic?, Bucure?ti, 1998, p. 180, afirm?, în baza documentelor istorice de necontestat, c? „Stalin însu?i a fost de fapt autorul ?i ini?iatorul majorit??ii deciziilor de represiune la toate nivelurile…”.
Acela?i fapt îl sus?ine ?i Dmitri Volkogonov: „…I. V. Stalin este vinovat de toate aceste represiuni. El a fost „?eful” care i-a dat instruc?iuni lui Ejov în privin?a orient?rii ?i anvergurii represiunilor…” (în Dmitri Volkogonov, Staline, Triomphe et tragédie, Editura Flammarion, Paris, 1991, pp. 225 – 226), pentru ca Robert Conquest, în extrem de documentata sa carte, Marea Teroare. O reevaluare, Editura Humanitas, Bucure?ti, 1998, p. 577, s? sus?in? cu certitudine existen?a unui „holocaust al lui Stalin”, nu al lui Ejov!!! Prin ceea ce sus?ine, Lilly Marcou s-a descalificat ca istoric, probând un partizanat strig?tor la cer, un subiectivism de cea mai joas? spe??.
[5] Milovan Djilas, op. cit., p. 129; vezi ?i Boris Souvarine, Stalin. Studiu istoric al bol?evismului, traducere din francez? de Doina Jela Despois, Editura Humanitas, Bucure?ti, 1999, p. 561, unde sunt subliniate tr?s?turile demonice ale lui Stalin (cruzime, sadism, spirit vindicativ, orgoliu exacerbat, suspiciune maladiv?, ur? patologic?, delir de grandoare).
[6] Roy Medvedev, Despre Stalin ?i stalinism. Consemn?ri istorice, traducere din limba rus?: Margareta ?ipo?, Editura Humanitas, Bucure?ti, 1991, p. 288.
[7] I. Ciuperc?, Totalitarismul – fenomen al secolului XX, Repere, Edi?ia a III-a, Casa Editorial? Demiurg, Ia?i, 2006, p. 65.
[8] P. P. Negulescu, Destinul Omenirii, prefa?? de P. P. Negulescu, cuvânt înainte ?i note de Petre Dan, Editura Nemira, Bucure?ti, 1994, p. 254.
[9] Ibidem. Creatorul lag?relor de concentrare sovietice este Lev Tro?ki, care, la 5 decembrie 1918, a declarat: „Este indispensabil s? garant?m Republica Sovieticilor (sic!) împotriva inamicilor de clas? izolându-i pe ace?tia în lag?re de concentrare.” (în I. Ciuperc?, op. cit., p. 65). Num?rul de fiin?e umane nevinovate exterminate, pe toat? durata (subl. ns. – G. M.) st?pânirii lui Stalin, a fost de peste 60 de milioane (vezi Jacques de Launay, Istoria secret? a Cominternului, 1919 – 1943. E?ecul unei speran?e, Editura Venus, Bucure?ti, 1993, p. 189).
[10] Roy Medvedev, op. cit., pp. 102 – 103.
[11] Ibidem, p. 103.
12] Ibidem.
[13] Boris Souvarine, op. cit., p. 531.
[14] Ibidem. Notez aici opinia ciudat?, ca s? nu spun cu totul deplasat?, a istoricului american Timothy Snyder, dup? care foametea ?i colectivizarea din U.R.S.S., cu milioanele de victime la activ, n-ar fi fost pentru Stalin decât un „mare mecanism al istoriei” (în Timothy Snyder, T?râmul mor?ii. Europa între Hitler ?i Stalin, traducere din englez? de Dana-Ligia Ilin, Editura Humanitas, Bucure?ti, 2012, p. 46). Vezi ?i Lilly Marcou, op. cit., p. 124, care nu se sfie?te s? mint? cu obr?znicie, în nota ei specific?, cum c? foametea din anii 1932 – 1933 din Ucraina a fost „provocat? de secet? ?i de dezorganizarea muncii p?mântului”. Desigur, pentru Lilly Marcou cele 10 milioane de ucraineni mor?i de foame nu-l au drept autor pe Stalin, ci „seceta”! În leg?tur? cu crimele colectiviz?rii din deceniul patru al secolului XX, Michel Haller ?i Aleksandr Nekrich le asimileaz? ca „primul genocid socialist al veacului XX” (în Stalin. Cenzurat/necenzurat, studiu introductiv, text adnotat ?i anexe documentare de Gh. Buzatu ?i Mircea Chiri?oiu, Editura „Ion Cristoiu”, Bucure?ti, 1999, p. 125).
[15] Victor Suvorov, Sp?rg?torul de ghea??. Cine a declan?at al doilea r?zboi mondial?, Editura Polirom, Ia?i, 1995, p. 35.
[24] Vezi Ion ?urcanu, Foametea din Basarabia în anii 1946 – 1947. Mecanismul organiz?rii ei, Editura Universitas, Chi?in?u, 1993, unde se accentueaz? c? foametea „nu a fost rezultatul condi?iilor naturale defavorabile” (p. 142) ?i c? în privin?a mor?ilor nu exist? „o statistic? bine orânduit?” (Ibidem).
[16] Roy Medvedev, op. cit., pp. 173 – 218. În anii 1937 – 1938, noteaz? Medvedev, „în R.S.S.F.R. au fost nimicite aproximativ 90 la sut? din comitetele regionale de partid” (p. 183).
[17] Istoria Partidului Comunist al Uniunii Sovietice, Editura Politic?, Bucure?ti, 1960, p. 482.
[18] Ibidem, p. 515. ?i Lev Tro?ki, în Stalin, p. 9, apreciaz? c? regimul lui Stalin a dus Minciuna la cote absolute: „Nu cred c? în toat? istoria omenirii se poate g?si ceva m?car pe departe amintind de acea gigantic? fabric? de minciun? organizat? de Kremlin sub conducerea lui Stalin” ?i c? „Stalin ocup? locul lui Dumnezeu cu toate atributele sale” (p. 100).
[19] Istoria Partidului Comunist al Uniunii Sovietice, p. 515.
[20] Vezi Henry Troyat, Petru cel Mare, traducere de Brându?a Prelipceanu, Editura Humanitas, Bucure?ti, 1994, p. 156: „Diploma?ii afirm? c? nu exist? în toat? istoria r?zboaielor o b?t?lie în care s? fi murit atâ?ia oameni ca în vremea în?l??rii ora?ului Sankt-Petersburg. Se vorbe?te de vreo sut? de mii de mor?i, iar Weber memorialistul ridic? cifra la dou? sute de mii”; vezi ?i William Marshall, Petru cel Mare, traducere de Mihai Stoica, Editura Artemis, Bucure?ti, 2002, p. 119, care sus?ine c?, la construirea ora?ului de la gurile Nevei, au murit o sut? de mii de oameni.
[21] Alexandr Soljeni?în, în Arhipelagul Gulag: 1918 – 1956. Încercare de investiga?ie literar?. P?r?ile întâi ?i a doua, vol. I, traducere, note ?i tabel cronologic de Nicolae Iliescu, postfa?? de Alexandru Paleologu, Editura Univers, Bucure?ti, 1997, p. 62, nota c?, în timpul Marii Terori, „arest?rile se întindeau ca o epidemie… În urm? cu ?apte ani (1930 – 1931 – colectivizarea – n. ns. – G. M.), ora?ul asistase la exterminarea satelor ?i considerase a?a ceva firesc. În prezent (1938 – n. ns. – G. M.), satul e cel care ar putea, la rândul s?u, s? asiste la exterminarea ora?elor…”.
[22 Robert Conquest, Marea Teroare. O reevaluare, Editura Humanitas, Bucure?ti, 1998, p. 577.
[23] Vezi I. Ciuperc?, op. cit., p. 66; Ernst Nolte, în R?zboiul civil european. 1917 – 1945. Na?ional-socialism ?i bol?evism, cu prefa?a autorului la edi?ia în limba român?, Cuvânt înainte: Florin Constantiniu, traducere: Irina Cristea, Grupul Editorial Corint, Bucure?ti, 2005, p. 214, afirm? c? în anii Marii Terori au fost extermina?i 3 milioane de oameni.
[24] Dmitri Volkogonov, op. cit., p. 502.
[25] Roy Medvedev, op. cit., p. 218. Teroarea asupra imensului teritoriu st?pânit de U.R.S.S., înf?ptuirea genocidului stalinist au fost posibile din cauza poli?iei secrete, NKVD, care administra discre?ionar Gulagul. În 1940, Gulagul sovietic era compus din 53 de lag?re, 425 de colonii de munc? corec?ional?, unde condi?iile de via?? ?i munc? erau „incredibil de dure” (vezi Amy Knight, Beria. O mitologie a crimei, versiune româneasc? Anacaona Mîndril?, Editura Elit, Ia?i, f. a., p. 154).
[26] Timothy Snyder, op. cit., p. 19. Snyder apreciaz? regimurile nazist ?i stalinist ca pe „cele mai criminale regimuri ale Europei” (p. 20), ale Istoriei, conchid eu.
[27] A?a, în U.R.S.S., pe vremea lui Stalin, dar ?i dup?, circula ideea c? doar NKVD-ul ?i ?efii s?i, Ejov, Iagoda sau L. Beria, ar fi responsabili de genocidul stalinist, iar „t?tucul popoarelor”, „cel mai mare om din Istorie”, cum era denumit Stalin, ar fi fumat pip? ca un în?elept în biroul s?u de la Kremlin, gândind la fericirea general?! Desigur, este vorba de o mâr??vie, despre minciun? ordinar?. Nu numai c? Stalin cuno?tea ce se petrece în Imperiul s?u, dar superviza, aproba personal orice list? cu cei executa?i. Vezi ?i Roy Medvedev, op. cit., pp. 262 – 268, care nu ezit? s? aprecieze teza unui Stalin ne?tiutor drept „versiune primitiv?” (p. 263).
[28] Dmitri Volkogonov, în op. cit., p. 501, afirm? c? Lenin, pentru a-?i atinge obiectivele, „era gata s? calce în picioare patriotismul, onoarea na?ional? ?i umanitatea” ?i c? acela?i Lenin „era capabil s? comit? acte de o cruzime însp?imânt?toare în numele revolu?iei” (p. 502).
[29] Milovan Djilas, op. cit., p. 124.
[31] Ibidem.
[32] Ibidem, p. 122.
footer