Revista Art-emis
Omagiul recuno?tin?ei noastre PDF Imprimare Email
Prof. univ. dr. Ioan Scurtu, Membru A.O.?.R.   
Luni, 01 Decembrie 2014 00:19

Prof. univ. dr. Ioan Scurtu, art-emis1918 - „Voin?a unanim? a biruit!”

Marea Unire realizat? de români în 1918, s-a înscris în amplul proces de autodeterminare a popoarelor ?i de constituire (sau reconstituire) a statelor na?ionale care a cuprins Europa la sfâr?itul Primului R?zboi Mondial. Înf?ptuirea statului na?ional unitar s-a realizat prin lupte ?i jertfe, prin fermitate ?i inteligen??, cu o ampl? participare a tuturor energiilor creatoare ale poporului român. Momentul prielnic s-a ivit la mijlocul celei de-a doua decade a secolului al XX-lea, când a izbucnit Primul R?zboi Mondial. România urma s? se al?ture uneia dintre taberele aflate în conflict. O decizie era greu de luat, deoarece în gruparea Antantei, din care f?cea parte Rusia, se afla Basarabia, iar în cea a Puterilor Centrale era Austro-Ungaria care st?pânea Transilvania ?i Bucovina. Consiliul de Coroan?, întrunit în iulie 1914, a hot?rât adoptarea unei politici de neutralitate armat?.Au urmat mari manifesta?ii publice, în cadrul c?rora unii sus?ineau intrarea în lupt? al?turi de Antant?, pentru eliberarea Transilvaniei ?i Bucovinei, al?ii cereau al?turarea de Puterile Centrale, afirmând c? drumul spre Alba Iulia trecea prin Chi?in?u.

Dup? doi ani de neutralitate, Consiliul de Coroan?, din iulie 1916, a decis intrarea României în r?zboi al?turi de Antant?. La 14 august 1916, România a început „r?zboiul pentru întregirea neamului“. În Proclama?ia Regelui Ferdinand erau evocate faptele înainta?ilor, dup? care se conchidea: „Ast?zi ne este dat nou? s? întregim opera lor, închegând pentru totdeauna ceea ce Mihai Viteazul a înf?ptuit numai pentru o clip?: Unirea românilor de pe cele dou? p?r?i ale Carpa?ilor”. Dincolo de avatarurile confrunt?rilor militare, este cert c? jertfa de sânge a osta?ilor români în Primul R?zboi Mondial a stat la baza României Întregite.

O fericit? coinciden?? istoric? a f?cut ca în 1917-1918 s? se pr?bu?easc? atât Imperiul Rusiei, cât ?i cel Habsburgic, fapt ce a permis românilor s?-?i realizeze integral idealul na?ional. Inc? din februarie 1917, Rusia a fost cuprins? de febra revolu?iei. În martie, ?arul a abdicat, iar în octombrie puterea a fost preluat? de bol?evici, care la 2/15 noiembrie au proclanat dreptul popoarelor la autodeterninare pân? la desp?r?irea de statul existent. De acest drept au profitat popoarele din Finlanda, Estonia, Letonia, Lituania, Polonia, precum ?i românii din Basarabia. La 27 martie 1918, Sfatul ??rii, întrunit la Chi?in?u, a votat Declara?ia prin care Basarabia, „în puterea dreptului istoric ?i a dreptului de neam, pe baza principiului c? noroadele singure s?-?i hot?rasc? soarta lor, de azi înainte ?i pentru totdeauna se une?te cu mama ei România”. In toamna anului 1918, Imperiul Habsburgic (Austro-Ungaria) a c?zut ?i el sub loviturile revolu?iei de eliberare a popoarelor oprimate. Revolu?ia a izbucnit la Viena în ziua de 30 octombrie, dup? care a cuprins Budapesta, Praga, Bratislava, Cern?u?i, Oradea, Zagreb ?i alte mari ora?e. La începutul lunii noiembrie, Austria ?i Ungaria s-au declarat republici independente, cehii s-au unit cu slovacii constituind statul Cehoslovacia, polonezii din ambele imperii (rus ?i habsburgic) au constituit Polonia istoric?, croa?ii, slovacii, slovenii ?i muntenegrenii s-au unit cu sârbii creind un singur stat. La rândul lor, românii din Bucovina nu au mai recunoscut autoritatea Austriei, iar la 15/28 noiembrie 1918, Congresul General întrunit la Cern?u?i a votat Declara?ia prin care a proclamat „Unirea necondi?ionat? ?i pentru vecie a Bucovinei, în vechile ei hotare pân? la Ceremu?, Colacin ?i Nistru, cu Regatul României”.

Inc? de la 5/18 noiembrie 1918, românii din Transilvania au anun?at c? nu mai recunosc autoritatea guvernului de la Budapesta, iar la 18 noiembrie/1 decembrie s-a întrunit Adunarera Na?ional? la Alba Iulia. Discursul solemn ?i festiv a fost rostit de Vasile Goldi?, care a f?cut o ampl? ?i temeinic? analiz? a luptei românilor pentru ap?rarea fiin?ei etnice, împotriva st?pânirii str?ine, pentru scuturarea asupririi na?ionale ?i unirea cu patria mam?. A concluzionat: „Dup? drept ?i dreptate românii din Ungaria, Banat ?i Transilvania, dimpreun? cu toate teritoriile locuite de dân?ii trebuie s? fie uni?i cu Regatul României”. În încheierea discursului s?u, Vasile Goldi? a dat citire Rezolu?iei, care începea cu aceste cuvinte: „Adunarea Na?ional? a tuturor românilor din Transilvania, Banat ?i ?ara Ungureasc? aduna?i prin reprezentan?ii lor îndrept??i?i la Alba Iulia în ziua de 1 decembrie 1918, decreteaz? unirea acelor români ?i a tuturor teritoriilor locuite de dân?ii cu România”.  Rezolu?ia a fost sus?inut? de Iuliu Maniu din partea Partidului Na?ional Român ?i de Iosif Jumanca în numele social-democra?ilor. Gheorghe Pop de B?se?ti, pre?edintele Adun?rii, a supus votului acest document, care a fost adoptat în unanimitate, prin vii aclama?ii.

Într-o atmosfer? însufle?it?, deputa?ii s-au deplasat pe Câmpul lui Horia, aflat în preajma Cet??ii. De la cele patru tribune improvizate au vorbit Miron Cristea, Iuliu Hossu, Aurel Vlad, Iosif Jumanca, Silviu Dragomir, ?tefan Cicio-Pop, Petru Groza ?i al?i frunta?i politici. Ei au explicat con?inutul Rezolu?iei, primit cu entuziasm de mul?ime. Un martor ocular relata c? vestea Unirii a fost primit? cu urale care p?reau „un tunet prelung izbucnit din o sut? de mii de piepturi” ?i care era „tunetul unanimit??ii, al bucuriei, al istoriei desc?tu?ate”. Prezent la fa?a locului, Lucian Blaga avea s? scrie c? în ziua aceea de 1 decembrie 1918 a cunoscut „ce înseamn? entuziasmul na?ional, sincer, spontan, irezistibil, organic, masiv”. Cei întor?i la casele lor au fost întâmpina?i cu entuziasm de concet??eni ?i pu?i s? povesteasc? de zeci ?i zeci de ori „cum a fost la Alba Iulia”. Oamenii sim?eau nevoia s? mai aud? o dat? ?i înc? o dat? „povestea adev?rat?” a înf?ptuirii Marii Uniri. Pentru c?, a?a cum scria un ziar care ap?rea la Bucure?ti, „voin?a unanim? care a biruit la Alba Iulia a d?râmat ultimul hotar, ultima r?m??i?? din grani?ele cu care lunga tiranie a istoriei a spintecat veacuri de-a rândul fiin?a neamului românesc”.

Printr-o fericit? coinciden??, în ziua de 1 decembrie 1918, oficialit??ile României se întorceau de la Ia?i, unde se refugiaser? în noiembrie 1916, la Bucure?ti. În acela?i cortegiu se aflau ?i delega?ia bucovinenilor, precum ?i mini?trii Basarabiei care f?ceau parte din guvernul României. Vestea hot?rârii de la Alba Iulia a fost adus? la cuno?tin?a bucure?tenilor prin manifeste aruncate din avion. Într-o atmosfer? de mare însufle?ire, popula?ia Capitalei s-a adunat la statuia lui Mihai Viteazul din Pia?a Universit??ii, exprimându-?i bucuria c? Rezolu?ia adoptat? la Alba Iulia prevedea unirea Transilvaniei cu România, des?vâr?indu-se astfel crearea statului na?ional unitar român.

Marea Unire din 1918 a reprezentat, ca s?-l parafraz?m pe Mihail Kog?lniceanu (care se referea la Unirea din anul 1859), „actul energic al na?iunii române”, preg?tit de întreaga evolu?ie istoric? a poporului român, de îndelungata sa lupt? pentru existen??, pentru ap?rarea fiin?ei proprii ?i pentru dreptul de a tr?i în grani?ele unuia ?i aceluia?i stat. Poporul român a valorificat integral conjunctura interna?ional? creat? prin pr?bu?irea celor dou? mari imperii - ?arist ?i habsburgic - care st?pâneau teritorii române?ti. R?zboiul pentru unitatea na?ional? a pus cu putere în relief hot?rârea de nezdruncinat a na?iunii noastre de a nu precupe?i nici un efort, nici un sacrificiu pentru împlinirea marelui s?u ideal. Aceast? lupt? a mobilizat puternic toate con?tiin?ele române?ti, a creat acea stare de spirit care a dus la marea efervescen?? politic? din anul 1918, materializat? în f?urirea statului na?ional unitar.

Românii afla?i sub st?pâniri str?ine au înf?ptuit o adev?rat? revolu?ie de unitate na?ional?. În virtutea dreptului popoarelor la autodeterminare, tot mai larg recunoscut pe plan interna?ional, românii din Basarabia, Bucovina ?i Transilvania au înl?turat vechile autorit??i asupritoare ?i au preluat efectiv puterea politic?, devenind st?pâni pe propria lor soart?. Au urmat adun?rile plebiscitare de la Chi?in?u, Cern?u?i ?i Alba Iulia, cele mai largi ?i democratice organisme na?ionale din Europa anului 1918, care într-o deplin? libertate au decis unirea Basarabiei, Bucovinei ?i Transilvaniei cu România. Actele de unire au fost predate lui Ferdinand I, care prin decrete regale le-a ratificat, prilej cu care în guvernul României au fost numi?i reprezentan?i ai provinciilor istorice respective.

În noiembrie 1919 au avut loc alegeri generale, în urma c?rora s-a constituit primul Parlament al României întregite, care la 29 decembrie a votat legile de ratificare a unirii Basarabiei, Bucovinei ?i Transilvaniei cu patria mam?. Ca de atâtea ori în îndelungata ?i zbuciumata sa evolu?ie, ?i în momentul f?uririi statului na?ional unitar în fruntea poporului nostru s-au aflat oameni cu o larg? viziune istoric? ?i cu un ardent patriotism. O întreag? pleiad? de oameni politici, reprezentând în chip str?lucit genera?ia Unirii, a ac?ionat pentru îndeplinirea idealului na?ional. Men?ion?m pe regele Ferdinand ?i regina Maria, pe Ion I.C. Br?tianu, N. Iorga, Take Ionescu - din vechiul regat; pe Ion Incule?, C. Stere, ?i Pan Halippa - din Basarabia; pe Iancu Flondor, Ion Nistor ?i Dori Popovici - din Bucovina; pe Gheorghe Pop de B?se?ti, Vasile Goldi? ?i Iuliu Maniu - din Transilvania. Lor li se adaug? generalii Alexandru Averescu, Eremia Grigorescu, Constantin Presan ?i mul?i al?ii. Aceast? genera?ie ?i-a f?cut pe deplin datoria; unii pe front, cu arma în mân?, al?ii cu ascu?i?ul min?ii prin munca de propagand?, de organizare ?i de mobilizare, de elaborare a documentelor cu adev?rat? rezonan?? istoric?, de sus?inere ferm? a drepturilor române?ti în cel mai mare areopag cunoscut pân? atunci în lume: Conferin?a de pace de la Paris din 1919-1920. Genera?ia Unirii a transpus în realitate visurile celor mai luminate ?i în?elepte min?i z?mislite de poporul român de-a lungul vremii.

Cu excep?ionala-i putere de sintez?, Nicolae Iorga aprecia c?, „f?r? a uita pe nimeni din cei care au colaborat la marea fapt? a Unirii, de la general ?i de la frunta? ardelean, pân? la ultimul osta? ?i ??ran, omagiul recuno?tin?ei noastre s? se îndrepte azi c?tre poporul acesta întreg de oriunde ?i din toate veacurile, martir ?i erou”.

footer