Revista Art-emis
Vivat, cresceat, floreat Romania Magna! PDF Imprimare Email
General Br. (r) Aurel I. Rogojan   
Duminică, 30 Noiembrie 2014 23:59
Romania Adevarat?„... Precum ru?ii au Testamentul lui Petru cel Mare, a?a avem ?i noi Testamentul lui Mihai Viteazul”. (Nicolae Filipescu)
 
Cu prilejul constituirii Comitetului Na?ional Român pentru Unirea Tuturor Românilor, continuatorul ?i ultimul mare combatant al tradi?iilor lupt?toare ale ?colii Ardelene, p?rintele Vasile Lucaciu, având parca o adânc? premoni?ie asupra actualit??ii pentru zilele noastre a marilor sale cuvinte, rostea: „Con?tiin?a noastr? de patrio?i ne dicteaz? nou?, fra?ilor liberi ai na?iunii, r?sfira?i în toate ??rile alia?ilor no?trii glorio?i, datoria de a continua lupta întreprins? de fra?ii no?trii, alungând din inim? tot ce ne poate dezbina [...] Trebuie s? mergem înainte ?i s? afirm?m cu t?rie drepturile noastre ?i aspira?iile noastre na?ionale, pân? în ziua când ele vor fi realizate […] Evocând imaginea viitorului tuturor românilor, eu v?d realizarea in r?s?ritul europei, a unei civiliza?ii latino-române cum nu a mai fost vreodat?. E suficient s? v? gândi?i c? toat? for?a virtu?ilor na?ionale de care am dat dovad? în cursul secolelor, în lupta gigantic? pe care a trebuit s? o ducem ca s? ne p?str?m fiin?a, în ciuda tuturor încerc?rilor de oprimare-, noi le vom folosi liberi, la ad?post de orice amenin?are pentru o oper? splendid? de progres intelectual ?i na?ional […]”.
 
S? vorbeasc? faptele. La 27 Martie 1918, la hot?rârea Sfatului ??rii, Basarabia (p?mânt românesc anexat de Imperiul ?arist în 1812), s-a unit cu România, sub unele rezerve privind anumite drepturi ?i chestiuni locale, iar la 1 decembrie 1918 unirea a devenit necondi?ionat?, Basarabia intrând, astfel, în componen?a statului român unificat ?i unitar, n?scut odat? cu 1 Decembrie 1918. S-a implinit, astfel, pentru a doua oar?, îndemnul poetului „p?timirii noastre”: „S? nu uita?i a veacurilor carte,/ Veni?i, veni?i!...c?ci adev?r zic vou?/ Ori muta?i hotarul mai departe/ Ori ve?i muri cu trupul frânt în dou?!” Ast?zi trupul ne este iar??i frânt, pentru a treia oar?, de la marea ?i istorica nedreptate la care glorio?ii no?trii alia?i - ?i unii ?i al?ii - ne-au condamnat, în urm? cu peste ?apte decenii. Eu, ca ardelean, cred c? nu poate fi na?ie mai tare ?i mai de neînvins ca ?i aceea pedepsit? de istorie la nedreptate. Din aceast? lec?ie de am?r?ciune ?i umilin?? a demnit??ii noastre na?ionale, noi ne alegem cu un ideal nepieritor, iar viitor au doar popoarele cu idealuri. Hot?rârea Sfatului T?rii din 27 Martie 1918, a însemnat o sfidare a velico-rusismului în hain? comunist?, ?i, drept consecin??, Lenin, tocmai el, adept al doctrinei wilsoniene a autodetermin?rii popoarelor, va gira doctrinar obiectivul fundamental al politicii Rusiei Sovietelor fa?? de România: „Distrugerea fiin?ei statului na?ional unitar român.” Pe cale de consecin??, bol?evismul de sorginte leninist-stalinist? a fost, de la începuturile experiment?rii sale în practica social - politic?, un instrument antiromânesc iar Partidul Comunist din România, afiliat Cominternului, a fost esen?ialmente un partid politic antistatal ?i antina?ional. Anul 1924, când Stalin a pus în oper? diversiunea Tatar-Bunar, a fost anul Basarabiei. Atât cel de-al V-lea Congres al Cominternului, cât ?i conferin?ele Federa?iei Comuniste Balcanice (din 1923 ?i 1924) au animat tezele antiromâne?ti ?i nostalgia moscovit? dup? Austro-Ungaria. Viena a fost în anul 1924 locul a numai pu?in de patru reuniuni interna?ionale e?uate, în care problema Basarabiei a fost abordat? în conexiune cu cea a Transilvaniei. E?ecurile au f?cut ca cele dou? probleme nerezolvate s? fie transferate Cominternului, care prin adoptarea rezolu?iei privind autodeterminarea na?ionala a minoritatilor din Romania pân? la dispari?ia statului roman, a fixat în canoane formale ?i documente programatice, obiectivul fundamental al politicii Rusiei sovietice in raporturile cu România. Aliatul de nadejde: Coloana a V-a a Interna?ionalei Comuniste.
 
Dup? 90 de ani, agita?iile minorit??ilor revoltate, paradoxal, tocmai împotriva statelor care le-a garantat prezervarea identit??ii în vremuri mult mai tulburi ?i f?r? orizont, au revenit în actualitate. În 1924, guvernarea liberal? a RomânieI, a avut foarte serioase temeiuri de securitate na?ional? pentru a dizolva Partidul Comunist din România. În 2008, tot o guvernare liberal? a României se complace a coabita politic cu organiza?ii neguvernamentale ale unei minorit??i, care urm?re?te acela?i scop anticonstitu?ional ca ?i partidul alogenilor comuni?ti dizolvat în urm? cu 84 de ani. Revenind îns? la Basarabia, nu putem s? nu observ?m stipendiile pe care Cominternul le-a oferit unui Cristian Rakovschi, fiul na?ionalistului bulgar Ghiorghi Rakovschi, ambii datorând totul României, sau lui Panait Istrati (n.n. e adevarat, va regreta, dar r?ul l-a produs) ?i Henri Barbusse, pentru a interna?ionaliza, favorabil Rusiei, chestiunea basarabean?. Despre ace?tia, Octavian Goga, men?iona: „De la r?zboi încoace a ap?rut aici, pe orizont, acest special prototip al occidentului, care vine s? controleze ordinea noastr? de stat”. Poate p?rea paradoxal, dar Rusia sovietic? a beneficiat de aportul inestimabil al unor procurori occidentali contra Basarabiei!
 
În replic? la propaganda prosovietic? r?spândit? pe filiere a?a zis occidentale, basarabeanul Donici-Dubronrarov, avea s? marcheze: „To?i cei care tr?iesc în România ?tiu c? acest stat este o avangard? a civiliza?iei europene […] Fiecare basarabean ?tie c? România îi ap?r? via?a, bunurile materiale ?i spirituale, munca sa pa?nic? de violen?a ?i invazia comunist? […] În Basarabia exist? o stare excep?ional?, îns? se poate oare s? fie altminteri, când în apropierea ei se g?se?te un du?man excep?ional, înarmat pân? în din?i?”. P?cate grele apas? asupra memoriei multor al?i „mari prieteni” ai României pentru duplicitarismul politic de care au dat dovad? în chestiunea basarabean?. Napoleon, împ?ratul Fran?ei, cu aureola de liberator de popoare, care a dat multe ?i mari speran?e popoarelor din r?s?ritul Europei, a aprobat st?ri de fapt care exprimau, f?r? echivoc, scopul Rusiei ?ariste: anexarea integral? a ??rilor Române?ti. Tilsit - 1807 ?i Erfurt - 1808 au fost precedentele Teheranului - 1943, Ialtei - 1945 ?i Maltei - 1989, iar victimele colaterale au fost mereu acelea?i: România, Serbia, Albania sau Bosnia. Ast?zi, trebuie s? spunem: „Ajunge!”. Frontiera politic? ?i militar? a României în est nu mai trebuie fixat? dup? tiparele trecutului. Nu mai putem accepta acelea?i interese sub nume noi.
 
Ce voia, in 1773, Curtea de la Viena în Bucovina?, se întreba Eminescu ?i tot el raspundea în Timpul, A.D .1878: s?-?i asigure o parte slab? grani?elor ?i s? câ?tige cateva pozitii fa?? de Rusia. Nimic nou, deci! Un an mai târziu, trupele imperiale au pus piciorul in Moldova ?i în primele trei zile ale lui septembrie „cordonul a fost întins de la Nistru pân? în Valea Moldovei, ca un baraj contra ciumei. Dragomanul ?i diferi?i func?ionarii ai Cancelariei Inaltei Por?i au fost mitui?i cu 16.889 florini, comandantul din Hotin ?i al?ii cu vreo 30.000 de florini, felmare?alul Rumiantzov, pentru ca trupele muscale s? p?r?seasca Moldova primi ?i el 5.000 de galbeni ?i o tabacher? din aur încrustatat cu briliante, dup? care cancelarul Kaunitz descinse în inspec?ie ?i trimite veste grabnic? la Viena cum c?: „Prin Bucovina am luat in mainile noastre cheia Moldovei. În van au protestat Ghica Vod? ?i Divanul. Surzi au fost ?i ?arul ?i Sultanul. Ce voia, în 1812, Imperiul ?arist în Basarabia? În confuzia generalizat?, generat? de capricioasa politic? a lui Napoleon în R?s?ritul Europei, la Bucure?ti se afla, dup? ce pacea fusese încheiat?, c? muscalii au ob?inut doar „o bucat? de p?mânt de la Marea Neagra”, care, e adevarat, era aceea ce corespundea preten?iilor Rusiei de a controla gurile Dun?rii. In realitate, diploma?ia occidental? a fost tras? pe sfoar? de politica ?ireat? a Rusiei care, ulterior, ?i-a permis s? afirme ca acel „petec de p?mânt” era, de fapt, toat? Moldova dintre Prut ?i Nistru, pân? la fosta grani?? polonez?, ceea ce era un fals istoric. Teritoriul de la nordul ?i nord-estul gurilor Dun?rii a fost parte constitutiv? a ??rii Române?ti a Basarabilor, care au ?i transferat numele lor acestei regiuni române?ti. Trecerea în stapânirea Moldovei a f?cut-o definitiv ?tefan cel Mare, iar extensia denumirii Basarabiei asupra Moldovei dintre Prut ?i Nistru a fost izbânda diploma?iei ruse?ti în fa?a dezinteresului ?i ignoran?ei diploma?iei franceze. Astfel, o manoper? de dezinformare strategic?, realizat? în 1807, a devenit, în 1812, o nou? realitate geopolitica pe h?r?ile Europei. S? nu omitem, totu?i, c? dragomanului Moruzi negociatorul sultanului, i-a fost luat capul, fiind învinov??it de tr?dare a Inaltei Por?i. Gestul a ramas doar cu valoare sentimental?.
 
Turcii au pierdut ce nu le apar?inea.
 
Peste 107 ani, in 1918-1919, în contextul altei mari st?ri de confuzie, de aceasta dat?, mondial?, Sfatul ??rii reu?e?te organizarea for?elor interne, care pun în ordine treburile Basarabiei în contra pericolului bol?evizarii. Ac?iunile Sfatului ??rii s-au lovit de puternice împotriviri. Atât Rusia revolu?ionar?, cat ?i Ucraina doreau s? men?in? în hotarele lor teritorii române?ti. Aceste dorin?e ?i le-au reafirmat ?i ulterior, fiind realit??i geopolitice ale prezentului. Istoriografia rus? ?i cea ucrainean ascund ?i înc? vor mai falsifica ?i ascunde adev?rul. Decât adev?rul, pentru înst?pânitorii str?ini ai teritoriilor române?ti sunt de preferat proiectele de autonomizare a marilor provincii române?ti - Moldova,Transilvania ?i Muntenia, ba chiar ?i a unora dintre ?inuturile de rezonan?? ale acestora, cum sunt Dobrogea, Banatul ?i, de ce nu ?i Oltenia, fosta ?i ea c?ndva supus? austriac?. Evocarea momentului în care Basarabia a început Marea Unire nu poate fi disociat? de evenimentele celui mai negru an pentru români, din istoria secolului al XX-lea, anul 1940, al triplei cedari: 27 iunie 1940, cedarea Basarabiei, ?inutului Her?a ?i a Bucovinei; 30 august 1940, cedarea nord-vestului Transilvaniei. Anterior acestei date, U.R.S.S. a mobilizat demonstrativ trupele la hotarul cu România ?i 9 septembrie 1940, cedarea Cadrilaterului. La scara istoric?, Romania Mare a existat doar 22 de ani. Nicolae Iorga avea sa atrag? aten?ia c? relizarea Marii Uniri nu a dat decât forma, iar nu ?i fondul unit??ii na?ionale. Cu alte cuvinte, procesul de edificare a statalit??ii se cerea grabnic consolidat, ceea ce efemerele guvernari interbelice, dec?zute într-un de?antat politicianism, nu au reu?it. Este mult prea lesnicios ?i comod s? se g?seasca un isp??itor, pentru tripla cedare, în regele Carol al II-lea, dar asta nu ?ine loc adev?rului ?i nici nu ofer? concluziile ?i înv???mintele asupra erorilor din politica romaneasc? interbelic?. O politica demagogic?, venal?, duplicitarist? ?i corupt?, incapabil? s? fundamenteze o orientare strategic? na?ionala ferm?. Altfel, cum s-ar putea explica oscila?iile ?i chiar regretele unor frunta?i politici, inclusiv Iuliu Maniu, care, la un moment dat, voiau „s?-?i ia unirea înapoi”? Când Titulescu a dorit s? g?seasc? o cale de reconciliere cu Moscova, s-au g?sit foarte repede detractorii care s?-l suspecteze de tr?dare ?i s?-l marginalizeze politic. Dup? Marea Unire, unele ?inuturi române?ti, consecin?? a politicii de dezna?ionalizare, prezentau puternice dezechilibre etno-demografice ?i mari inechit??i social-economice, pentru care administra?ia de la Bucure?ti nu era preg?tit?. Pozi?iile economice dominante ale alogenilor, instabilitatea guvernelor si frecventele schimb?ri ale „echipelor” au creat o numeroas? patur? social? aflat? în permanent? stare de nemul?umire ?i c?utare a surselor de existen??.
 
România este atacata de extremismul revizionist extern - sovietic, ungar, bulgar ?i ucrainean, dar ?i de extremismele interne - na?ionaliste ?i politice. Asupra necesit??ii unui serviciu de informa?ii pentru securitate national? nu se realizeaz? un consens politic. Serviciul lui Moruzov, creat mult prea târziu, cu toate meritele sale, a fost doar un pionierat ?i o experien?? de temeritate, de pe urm? c?ruia a r?mas mai mult? mitologie ?i un exemplu negativ de obieden?? politic?, decât contribu?ii efective la realizarea conceptului de securitate a României Mari. Consecin?ele aveau s? se vad? în fatidicul an 1940. Ocupa?ia sovietic? a Basarabiei din 1940 ?i pana la eliberarea din 1941, pe cât a fost de scurt?, pe atât a fost de crud? ?i eficient? în teroare ?i exterminare. Reocuparea din 1944 si perioada care a urmat, pân? în l958, au accentuat dezna?ionalizarea subculturalizarea, alienarea ?i sec?tuirea economic?. Nici-o alt? „republic? unional?” nu a cunoscut umilin?ele în demnitatea na?ionala ?i jaful s?lbatic rezervate Basarabiei. Metodele de fidelizare a conduc?torilor de la Chi?in?u nu cuno?teau nici ele limite ale cinismului ?i perversiunii politice. Cei mai de seam? activi?ti ai P.C.U.S. puteau accede în elita Kremlinului, numai dup? proba de foc a administr?rii politice a Basarabiei. Hrusciov ?i Brejnev au trecut cu brio examenul. La rândul lor, românii care erau accepta?i în elita politic? de la Chi?in?u î?i efectuau stagiul politic în republicile asiatice din sudul Uniunii Sovietice. Între 1945 ?i 1989, în Romania nu s-a ridicat, în termeni explici?i, problema Basarabiei, iar începând cu 1990, gafele ?i erorile politico-diplomatice au fost, sunt de neiertat.  
               
Pân? în 1989, Partidul Comunist Român, indirect, prin contracararea planului Valeev, a pseudotratatului lui A.M. Lazarev, Organizarea statului sovietic-moldovenesc ?i problema basarabean? (cca.1000 de pagini de propagand?) a f?cut unele referiri la chestiune ?i doar timide încerc?ri de punere la punct. Dar ?i acestea, în medii restrânse ?i mai mult pentru urechile secrete ale Moscovei, care riposta imediat prin purt?torii de cuvânt de la Chi?in?u, grupa?i pe lâng? „Sovietskaia Moldavia”. În Basarabia, c?r?ile române?ti au p?truns începând cu anii ’60, dar pozi?ia României fa?? de invadarea Cehoslovaciei în 1968 va determin? reinstaura represiunii culturale, iar în 1972 to?i militan?ii pentru drepturile na?ionale ale românilor sunt ridica?i ?i interna?i în sta?ionarele politice din Siberia, Nordul Îndep?rtat ?i Extremul Orient. Venirea la putere a lui Gorbaciov a g?sit scriitorimea de limb? român? din Moldova în plin? ofensiv? pentru recuno?terea caracterului oficial al limbii române, introducerea grafiei latine ?i restituirea adev?rului istoric. K.G.B-ul nu putea r?mâne în espectativ?. Preluarea sub control a mi?c?rii na?ionale române de la Chi?in?u a realizat-o pe filiera extern?, din Occident, concomitent cu infiltrarea Uniunii Mondiale a Românilor Liberi. Unii consider? un paradox, al?ii, dimpotriv?, drept firesc faptul c? unele servicii secrete occidentale au cochetat cu K.G.B.-ul în ceea ce prive?te controlul ?i manipularea exilului românesc. Grij? Occidentului fa?? de ??rile din r?s?ritul Europei nu a fost decât o iluzie scump pl?tit?. În repetate rânduri. Noi trebuia s? înv??am bine aceast? lec?ie a abandonului, începând cu ultimatimul sovietic din 1940 în chestiunea Basarabiei. Cu sau f?r? mandate explicite, oameni de cultur? din România, precum Marin Preda, Paul Anghel, Nichita St?nescu, F?nu? Neagu ?i al?ii, dar ?i istoricii Mircea Mu?at ?i Ion Ardeleanu - au sfidat embarboul asupra chestiunii basarabene, iar de la Beijing sus?inerea nu întârzie s? ap?ra în termenii: „Revizioni?tii sovietici întâmpina o puternic? rezistent? în Moldova în promovarea ?ovinismului velicorus”.
La Congresul al XIV-lea al Partidului Comunist Român, din noembrie 1989, Nicolae Ceau?escu afirma c? a venit vremea denun??rii Tratatului dintre Stalin ?i Hitler, cunoscut ca Pactul Ribentropp-Molotov. „Le Point” ?i „Express” chiar pluseaz? ideea unui complot determinat de aceast? denun?are. Dup? 1990, Basarabia a devenit terenul unora dintre cele mai încrâncenate ?i periculoase confrunt?ri subterane dintre entit??i pe care, numai necesitatea salv?rii aparen?elor de onorabilitate a conduitei lor în via?? interna?ional?, le-a oprit s? nu-?i declare r?zboi. O organiza?ie de front kaghebista, care ?i-a mutat sediul din Occident în România, a recurs la o propagand? goal? de con?inut, violent? în expresie ?i virulent antiruseasc?. Regiunea transnistrean?, cea mai privilegiat? economic, alege solu?ia secesiunii ?i a ?antajului ofensator la adresa românilor basarabeni: „Dac? nu ave?i ce mânca, mânca?i-v? tricolorul!” G?g?uzii, se proclam? ?i ei autonomi. Politicieni din România, ba chiar ?i un director indiscret al unui serviciu secret de informa?ii, care era mai bine s?-si mu?te limb?, decât s? vorbeasc?, s? se viseze pre?edintele României, decât s? ac?ioneze ?i s? se implice în coterii politice sinuciga?e, s-au hazardat în declara?ii care agit? ?i irit? Moscova.
 
Militan?ilor basarabeni le-au fost aprinse speran?e ?i f?cute promisiuni f?r? acoperire. Frontier? pe Nistru devine fierbinte, iar reformatorul Gorbaciov recurge la solu?ia militar?. Odat? cu primele focuri de arm? care lovesc în plin, „adio poduri de flori”. Toat? agita?ia propagandistic? anterioar? s-a pierdut c? r?ul în de?ert. Asocia?ia „Pro Basarabia, Pro Bucovina” mai încearc? s? supravie?uiasc?, apoi dispare ?i ea din peisaj. Filial? ohrano-kaghebista de la Tiraspol aresteaz? câ?iva frunta?i ai mi?c?rii na?ionale, le aplic? eticheta de spioni ?i agen?i provocatori ai României, dup? care sub tortur? ?i crunte unilinte îi supune unui simulacru de proces în care se pronun?? ?i sentin?e capitale. Academicianul orientalist, Evgheni Primakov („Maxim”), în calitate de ?ef al spionajului de la Moscova, îl prime?te pe unul dintre omologii s?i din fruntea „pleiadei” de servicii secrete ale României postdecembriste. Schimburi de impresii ?i cadouri. „Prevestiri de noi mineriade ?i paraf?ri de tainice în?elegeri?” „Da?!” „Hara?o rabota!”
Evolu?iile ulterioare, dar ?i cele mai recente ale raporturilor Bucure?tiului cu Chi?in?ul ?i viceversa au c?p?tat puternice determin?ri negative. Nu este momentul s? judec?m acum ce ?i cum s-a întâmplat. R?spunderile pentru criza ampl? ?i profund? a rela?iilor politice bilaterale sunt de dimensiuni cu adev?rat istorice ?i poart? asupra capetelor celor mai importan?i oameni politici ai momentului. În esen?a:
- s-au desconsiderant greutatea ?i sarcinile ce greveaz? asupra mo?tenirii istorice negative;
- s-au omis, cu naivitate iresponsabil?, puternicele leg?turi ombilicale cu re?elele indestructibile ale serviciilor secrete ale Rusiei dintotodeauna;
- s-a intrat, orbe?te, în toate jocurile ?i capcanele întinse de ocult? ohrano-kaghebista;
- s-a confundat abordarea patriotic? responsabil? a chestiunii Basarabiei cu patriotardismul provocator ?i ridic?tor de mingii la fileul Moscovei;
- precum în secolele trecute, nu pentru pu?ini, Basarabia se dovedi, din nou, terenul mai mult decât fertil pentru posperitatea ?i tr?d?rile care nu cunosc patrie sau grani?e: orgoliul ?i prostia, „branduri” politice tradi?ionale, au f?cut „casa buna” cu interesele panslavismului, deschizându-i noi c?i de infiltrare ?i ocupa?ie în România ?i de consolidare, în deghizamente paneuropene, în întreg spa?iul etnico-geografic românesc.
Ce este ast?zi Basarabia, decât o dram?? Dram? Basabiei este dram? României. Dram? României este dram? tuturor congenerilor cu identitatea ascuns?, nedeclarat? ori nerecunoscuta, cu limb? matern? b?tut? în cuie, f?r? biseric? ortodox?, de?i sunt ortodoc?i, f?r? ?coal? româneasc?, de?i sunt români. Ei vorbesc române?te, apoape c? ?i noi, le trimitem c?r?i române?ti, dar în ignoran?a noastr? nu ?tim c? ei n-au ?tiin?? de carte ?i nu pot cî?i în limb? român?. Asemenea situatii nu sunt excep?ii. Cine cunoa?te adev?rul statistic, este interesat s?-l ascunda. Cine nu-l cunoa?te este este lipsit de argumentele exacte ?i slab în lupt?. Oamenii ??rii din trebuincioasele servicii ascunse au datoria s? caute ?i ?a ne ofere acest adev?r. For?a noastra în Comunitatea Europei st? ?i în puterea num?rului tuturor celor care trebuie s?-?i reg?seasc? ?i s?-?i recâ?tige identitatea piedut?. Odat? trezit? ?i afirmat? constiin?a de neam, Patria ni se va înt?ri de la sine, iar vocea ne va fi ascultat? cu respectul ?i considera?ia cuvenite.
La una dintre intrunirile Ligii pentru Unitatea Politic? a Românilor, la 15 februarie 1915, Nicolae Filipescu spunea: „Domnilor, precum ru?ii au Testamentul lui Petru cel Mare, a?a avem ?i noi Testamentul lui Mihai Viteazul”.
 
Vivat, cresceat, floreat Romania Magna!
footer