Revista Art-emis
Demiterea lui Nicolae Titulescu v?zut? de Foreign Office (1) PDF Imprimare Email
Prof. univ. dr. George G. Potra, Membru A.O.?.R.   
Miercuri, 26 Noiembrie 2014 21:25
Prof. univ. dr. George Potra, art-emisInforma?ii ?i considera?ii
 
Demiterea lui Nicolae Titulescu, la 29 august 1936, a intervenit, ca urmare a unei intrigi interne[1]  ?i a unei conspira?ii externe[2 ], acoperind câ?iva ani buni. La cap?tul acestui proces, dificil ?i îndelungat, de descifrare a ac?iunilor subversive desf??urate pe aceste dou? planuri, pot afirma ast?zi c? mi se relev? ra?iunile determinante, de stat sau personale, factorii ac?ionali, c?ile ?i mijloacele politice, financiare ?i de pres? folosite. „Cazul Titulescu“ a ocupat s?pt?mâni la rând prima pagin? a presei interna?ionale[3 ]. Cancelariile diplomatice ale marilor democra?ii occidentale, dar ?i ale statelor totalitare, s-au aplecat prompt ?i profund asupra demiterii lui Nicolae Titulescu, interesate s? cunoasc? nu atât cauzele hot?rârii cercurilor guvernante de la Bucure?ti, cât mai ales consecin?ele hot?rârii lor. În esen??, aceste cancelarii au vrut s? afle adev?rata semnifica?ie a înl?tur?rii lui Nicolae Titulescu, s? ?tie dac? linia de politic? extern? a Bucure?tilor va r?mâne aceea?i sau se va modifica, iar dac? se va modifica în ce sens ?i în ce m?sur?, s? ob?in? un plus de informa?ii despre personalitatea noului titular de la Palatul Sturdza, despre datele psiho-somatice, despre sl?biciunile ?i predispozi?iile sale etc. etc. Lega?iile marilor cancelarii diplomatice occidentale, dar ?i ale ??rilor mai mult sau mai pu?in vecine României, au primit indica?ii exprese pentru a cerceta ?i informa despre atitudinea for?elor politice de la Bucure?ti, în ce m?sur? aceasta era de principiu sau ?inea de oportunitate, adic? de jocul politic. Fran?a ?i Marea Britanie, pe de o parte, Italia ?i Germania, pe de alt? parte, au vrut în plus, ?i mai ales, s? ?tie cum a fost primit? decizia de la Bucure?ti de c?tre alia?ii României din Mica În?elegere ?i În?elegerea Balcanic?. Cercurile guvernante de la Bucure?ti, la rândul lor, s-au dovedit cu prioritate preocupate de contracararea reac?iilor negative din presa interna?ional?[4 ]. Cred c? exigen?a cercurilor guvernante de la Bucure?ti era determinat?, înainte de toate, de ra?iuni de politic? intern?, considerând ascunderea ?i contracararea lor ca indispensabile pentru supravie?uire.
 
Guvernul Gheorghe T?t?rescu a cerut cu promptitudine misiunilor noastre diplomatice - fie personal, fie prin glasul lui Victor Antonescu, ministru de Externe - s? urm?reasc? cu seriozitate ?i s? informeze cu promptitudine despre reac?iile cercurilor politice (în primul rând a celor guvernante) din ??rile în care erau acreditate ?i, în consecin??, a formulat ?i a cerut sugestii pentru contracararea ecourilor negative[5 ]. Interesul manifestat de Foreign Office fa?? de hot?rârea guvernului de la Bucure?ti era provocat de ra?iuni majore de geopolitic?, dar ?i de ra?iuni specifice. Nicolae Titulescu a avut rela?ii îndelungate ?i profunde cu cercurile politico-diplomatice ?i economico-financiare de la Londra[6 ], atât în timpul mandatelor de trimis extraordinar ?i ministru plenipoten?iar al României în Marea Britanie (1922-1927 ?i 1928-1932), ca ?i în acelea de ministru de Externe (1927-1928 ?i 1932-1936). Titularii cancelariilor diplomatice de la Bucure?ti ?i Londra s-au întâlnit ?i au conlucrat nu doar pe planul rela?iilor bilaterale. Scena interna?ional?, cadrul ?i problematica marilor organiza?ii ?i conferin?e interna?ionale - pe teme politico-diplomatice, de securitate-dezarmare, ?tiin?ifice, economico-financiare ?i culturale - au g?sit Bucure?tii ?i Londra pe pozi?ii adesea convergente. Documentele britanice disponibile sus?in afirma?ia c? guvernul însu?i, prin Foreign Office (recte ministrul de Externe), a dat misiunilor diplomatice indica?ii exprese de a urm?ri criza de la Bucure?ti. Dac? titularului Lega?iunii britanice de la Bucure?ti i s-a cerut s? cerceteze cauzele deciziei care a dus la înl?turarea omului politic ?i diplomatului român, s? aprofundeze procesul sub raportul determin?rilor, al for?elor care au ac?ionat din interior ?i din exterior, mini?trilor ?i ambasadorilor britanici din alte capitale li s-a cerut s? urm?reasc? ecourile cancelariilor diplomatice, precum ?i comentariile mass-media fa?? de hot?rârea de la Bucure?ti.
 
În cazul Lega?iei britanice de la Bucure?ti s-a articulat cu repeziciune un adev?rat program. S-au fixat obiectivele ?i temele de cercetare (pozi?iile for?elor ?i personalit??ilor politice, dar nu numai; cauzele profunde ?i cauzele imediate ale înl?tur?rii fostului lider al diploma?iei române?ti), responsabilit??i ?i termene. În fruntea ac?iunii de cercetare politico-diplomatic? s-a plasat însu?i trimisul extraordinar ?i ministru plenipoten?iar al Marii Britanii în România[7 ]. Sir Reginald H. Hoare, ministrul britanic la Bucure?ti a reu?it s? aib? întâlniri ?i convorbiri cu doi membri de frunte ai Cabinetului român, figuri marcante ale Partidului Na?ional Liberal, cu prim-ministrul României ?i, în cele din urm?, cu Regele Carol al II-lea însu?i. La Londra au fost trimise prompt telegrame ?i rapoarte ample, eviden?iind o munc? metodic?, o preocupare de a acoperi întregul spectru al cercet?rii ?i de a comunica cu operativitate rezultatele investiga?iei. La 3 septembrie 1936, Reginald H. Hoare, ministrul britanic de la Bucure?ti, a trimis lui Anthony Eden, ministrul de Externe al Marii Britanii, o larg? informare privind întâlnirile ?i convorbirile cu dr. Emil Costinescu, fost ministru al Industriei ?i Comer?ului, ?i apoi, la data întâlnirii, ministru al Muncii ?i S?n?t??ii, ?i cu Victor Antonescu, ministru de Externe[8 ].
 
„Relatarea lui E. Costinescu despre ac?iunea guvernamental?, a lui Ion Incule?, ministru de Interne; Valer Pop, ministru de Justi?ie; dr. Constantin Angelescu, ministru al Educa?iei ?i, în cele din urm?, a lui Nicolae Titulescu – aprecia Reginald H. Hoare - a fost mai pu?in lucid? decât ceea ce am primit ast?zi de la Victor Antonescu ?i despre care am s? raportez ulterior.”[9 ]. Evocând „interferen?ele dictatoriale“ ale lui Nicolae Tituelscu în problemele interne, Emil Costinescu afirma: „Rela?iile sale cu Partidul Na?ional ??r?nesc au fost privite cu suspiciune, mai ales de Gheorghe T?t?rescu, care n-a fost tratat cu deferen?a la care se a?tepta pre?edintele Consiliului de Mini?tri; s-a considerat c? a mers prea departe în antagonizarea cu Mussolini; a fost un cheltuitor excesiv, costând ?ara 40 de milioane de lei anual (adic? 50.000 Ł) pentru cheltuieli personale; în fine, a existat temerea c? domnul Titulescu era pe punctul de a repeta tacticile folosite succesiv în trecut ?i recent, ca acum ?ase s?pt?mâni în urm?, instinctive amenin??ri cu demisia dac? guvernul nu urm?re?te orientarea. Afirmând c? Regele Carol nu va continua s? mai ata?eze aceea?i importan?? prezen?ei lui Titulescu la Ministerul Afacerilor Externe, domnul T?t?rescu a rezolvat problema sa f?când s? explodeze o surpriz? pentru Titulescu. Doctorul E. Costinescu a conchis c? s-a gândit corect atunci când s-a avut în vedere înl?turarea lui Titulescu, dar metodele folosite puteau fi mai bine alese.”[10 ].
 
Convorbirea cu Victor Antonescu i-a re?inut mult mai mult aten?ia, nu datorit? func?iei guvernamentale de prim? m?rime, ci mai ales punctelor de vedere exprimate. Diplomatul britanic informa Foreign Office c? Victor Antonescu, titularul de la Palatul Sturdza i-a vorbit despre suspiciunile lui Gheorghe T?t?rescu, despre îngrijorarea premierului român cum c? Nicolae Titulescu ar fi intrigat împotriva guvernului liberal împreun? cu Partidul Na?ional ??r?nesc, despre convorbirea sa cu ?eful guvernului, din iulie 1936, în care a respins suspiciunea acestuia ?i a refuzat s? preia conducerea diploma?iei române?ti, afirmând c? nu este preg?tit s?-?i asume asemenea îns?rcinare[11 ]. Victor Antonescu i-a împ?rt??it interlocutorului s?u britanic nemul?umirea fa?? de reac?iile presei franceze ?i britanice. Afirmând c? „str?in?tatea este pe deplin îndrept??it? s? discute despre politica unei ??ri, dar ea nu are dreptul s? sugereze c? schimbarea unui individ eminent ?i oricât de str?lucitor ar însemna c? aceasta ar urma s? fie o schimbare de orientare”[12 ]. Victor Antonescu îl asigura pe Reginald H. Hoare c? „în mâinile sale, politica extern? a acestei ??ri va fi condus? pe aceea?i linie, chiar dac? cu mai pu?in? «str?lucire ?i rezonan??» decât a f?cut-o domnul Titulescu”.[13 ]
 
La 3 septembrie 1936, Reginald H. Hoare era nemul?umit c? nu reu?ise s?-l întâlneasc?, în aceste circumstan?e, pe Gheorghe T?t?rescu însu?i, dar afirma c? ob?inuse informa?ii utile din partea îns?rcinatului cu afaceri francez de la Bucure?ti. Diplomatul britanic preluase informa?ia de sorginte francez? cum c? Gheorghe T?t?rescu, în timpul crizei precedente, în iulie 1936, ajunsese s? pun? o oarecare surdin? tensiunii rela?iilor cu Nicolae Titulescu, dar c?, ulterior, Regele Carol al II-lea a impus Cabinetului sarcina eradic?rii organiza?iilor partizane, ceea ce implica prelungirea existen?ei respectivului Cabinet. Reginald H. Hoare a preluat aprecierea c? Gheorghe T?t?rescu considera sarcina drept dificil? ?i delicat? ?i c? împlinirea ei s-ar fi confruntat cu amenin??rile lui Nicolae Titulescu de demisie, pe care le f?cuse cunoscute Regelui Carol al II-lea. „Când domnul Paul-Boncour mi-a spus aceast? poveste - relata Londrei ministrul Reginald H. Hoare - noi am fost de acord c? era pu?in probabil ca domnul T?t?rescu s? adreseze Suveranului ceva asem?n?tor cu un ultimatum ?i, ca atare, noi am fost de acord c? vagile remarci ale doctorului Costinescu, împ?rt??ite mie pe tema vederilor Regelui privind pe domnul Titulescu, au fost reale în esen?a lor. Niciunul dintre cei prezen?i nu au o idee clar? privind ra?iunile pentru care Majestatea Sa a decis relativ recent c? domnul Titulescu nu mai este în continuare indispensabil.” [14].
 
„Raportul“ lui Reginald H. Hoare se încheia cu observa?ia c? „în prezent nu sunt niciun fel de indicii privind inten?iile domnului Titulescu“, c? „presa pare s? fie ?ocat? de modul nes?buit în care domnul Titulescu a fost tratat“ ?i c? „?ara nu a câ?tigat nimic din modul umilitor în care s-a luat hot?rârea de a-l înlocui”[15 ].
Victor Antonescu a fost surprins de amploarea reac?iei presei britanice fa?? de eliminarea lui Nicolae Titulescu ?i, în consecin??, la întrevederea, din 3 septembrie 1936, cu Reginald H. Hoare, a atras aten?ia diplomatului britanic, într-o manier? plin? de tact, c?, departe de a se rezuma la o informare obiectiv?, unele organe de pres? britanice dezvoltau lu?ri de atitudine subiective.
 - Va urma -
--------------------------------------
[1] George G. Potra, Internal Intrigue against Nicolae Titulescu. Irrepressible Enmities, Hostile Forces, Ways and Means of Action, Academy of Romanian Scientists, „Annals“, Series on History and Archaeology, volume 2, nr. 2, 2010, pp. 219–247.
[2] George G. Potra, Dismissal of Nicolae Tiutulescu. External Plot, în Academy of Romanian Scientists, „Annals“, Series on History and Archaeology, volume 3, nr. 1–2, 2011, pp. 57–66.
[3] Nicolae Dasc?lu, Demiterea lui N. Titulescu ?i presa interna?ional?, în Titulescu ?i strategia p?cii, coordonator Gh. Buzatu, Editura Junimea, Ia?i, 1982, pp. 304–326; Gabriel Petric, Echos de l'activité diplomatique de N. Titulescu dans la presse suisse, în „Revue Roumaine d’Histoire“, tom XXI, nr. 1, 1982, pp. 51–58; George G. Potra, International Press Reverberations of Nicolae Titulescu's Purge from the Romanian Political Life (29 august 1936), în „Revue Roumaine d’Etudes Internationales“, an XVI, nr. 4–5 (60–61), 1982, pp. 379–394.
[4] George G. Potra, Demiterea lui Nicolae Titulescu. Contracararea reac?iilor din presa interna?ional?, în Nicolae Titulescu. Eternitatea unui destin exemplar, coordonatori: Lauren?iu Gu?ic?-Florescu, Dorin Teodorescu, Editura Funda?iei „Universitatea pentru to?i“, Slatina, 2005, pp. 203–215.
[5] Din analizele efectuate în acest sens, am publicat: George G. Potra, Demiterea lui Nicolae Titulescu v?zut? de Quai d’Orsay, în Gheorghe Buzatu. In memoriam, coordonatori: Marusia Cîrstea, Sorin Liviu Damean, Lucian Dindiric?, Universitatea din Craiova, Centrul de Studii ale Rela?iilor Interna?ionale, Consiliul Jude?ean Dolj, Biblioteca Jude?ean? „Alexandru ?i Aristia Aman“, Dolj, Editura Cetatea de Scaun, Târgovi?te, 2014, pp. 450–459
[6] Ion M. Oprea, L’activité de Nicolae Titulescu durant sa mission diplomatique ŕ Londre, în „Revue Roumaine d’Histoire“, 1966, 5, nr. 3, pp. 425–439; Valeriu-Florin Dobrinescu, Anglia ?i România în timpul Conferin?ei de Pace de la Paris (1919–1920), în „Acta Moldaviae Meridionalis“, Vaslui, 1980, pp. 353–374; Valeriu Florin Dobrinescu, Some Considerations on the Roumanian-English Relations. 1918–1940, în „Anuarul Institutului de Istorie ?i Arheologie „A.D. Xenopol“, Ia?i“ (AIIAI), tom XVIII, 1981, pp. 69–86; Valeriu Florin Dobrinescu, Diploma?ia României. Titulescu ?i Marea Britanie, Editura Moldova, Ia?i, 1991; Valeriu Florin Dobrinescu, Plata ?i r?splata istoriei. Titulescu, Antonescu ?i rela?iile anglo-române din anii ’20, Editura Neuron, [Foc?ani], 1995.
[7] Distinsul istoric Valeriu-Florin Dobrinescu aprecia: „Sir R. Hoare a fost nu numai martor al evenimentelor din august 1936, ci ?i un foarte bun observator ?i analist, concluziile trimise de el Foreign Office-ului permi?ând situarea Regelui Carol al II-lea ?i a premierului Gh. T?t?rescu în rândul vinova?ilor principali de excluderea lui Titulescu din guvern“ – Valeriu-Florin Dobrinescu, Diploma?ia României. Titulescu ?i Marea Britanie, p. 38.
[8] Valeriu [Florin] Dobrinescu, M?rturii din arhivele str?ine, în Titulescu ?i strategia p?cii, pp. 461–463.
[9] Ibidem, p. 462.
[10] Ibidem.
[11] Ibidem, p. 463.
[12] Ibidem.
[13] Ibidem.
[14] Ibidem.
[15] Ibidem.

footer