Revista Art-emis
PDF Imprimare Email
Col (r) Prof. univ. dr. Alesandru Dutu   
Duminică, 16 Noiembrie 2014 18:51

Ion Antonescu, art-emisLa 21 noiembrie 1941, Ion Antonescu a pus urm?toarea Rezolu?ie pe o Not? ce-i fusese înaint?, la 15 noiembrie, în leg?tur? cu noua Lege de organizare a Ministerului de Externe. Folosind prilejul, mare?alul a criticat extrem de dur modul de lucru al unora dintre diploma?ii români care reprezentaser? România în str?in?tate în perioada interbelic?. Dac? lucrurile au stat a?a, comportarea lor a fost de neacceptat ?i explic?, în bun? m?sur?, izolarea în care s-a aflat ?ara în preajma celui de-Al Doilea R?zboi Mondial, mai ales în 1940 când a pierdut o treime din teritoriu ?i popula?ie. Pentru obiectivitate, prezint Rezolu?ia f?r? comentarii, dând cititorului posibilitatea s?-?i fac? propria p?rere. Documentul se afl? în fondul Pre?edin?ia Consiliului de Mini?tri de la Arhivele Na?ionale Istorice Centrale. (Alesandru Du?u).

„21.XI.

Legea de organizare nu se poate face cu u?urin?a cu care se lucreaz? la Ministerul de Externe. Ea este în studiu ?i va apare la timp. Ea va satisface interesele generale ale ??rii, nu pe acelea ale câtorva persoane. Bugetul „nu poate fi întocmit” din aceast? cauz?? Este o modalitate de a acoperi dezordinea birocratic? în care înoat? acest Minister. Dl. care a întocmit aceast? Not?, ?i acela care a v?zut-o ?i înaintat-o ca ?ef, s?-?i dea osteneala s? vad? în ce hal se g?se?te arhiva acestui Minister.

Eu am spus odat? Regelui Carol c? Ministerul de Externe este o institu?ie c?reia ar trebui s? i se pun? gaz ?i s? se dea foc. Am f?cut aceast? afirma?ie pe baza unei experien?e f?cute timp îndelungat. Am fost, din 1920 ?i pân? azi îns?rcinat cu multe chestiuni grele ?i delicate. Aceste îns?rcin?ri m-au pus în contact cu Ministerul de Externe de foarte multe ori, ?i cu Lega?iile noaste de la Var?ovia, Constantinopol, Belgrad, Paris, Bruxelles, Londra ?i cu aceia care au lucrat la Comisia de repara?ii ?i Congresul Suprem. Peste tot, f?r? excep?ie, am constatat o dezordine, o incurie, o nep?sare, o necunoa?tere a problemelor, o dezorientare, o lips? de ini?iativ?, de con?tiin??, de suflet ?i de dragoste româneasc? îngrozitoare. În schimb, am întâlnit peste tot în diploma?ia noastr? „prin?i” improviza?i, „con?i” acuza?i de homosexualitate, oameni care veneau la 11 ˝ la birou în plin? desf??urare a unor ac?iuni ?i tratative capitale pentru interesele neamului ?i plecau la 13, oameni care se l?udau c? nu citesc nici „Universul” (fiindc? îi dezgust?) ?i c? nu cunosc nici Constitu?ia ??rii, oameni care f?ceau confuzie între tratatele de pace care ne priveau direct, în schimb f?ceau trafic de divize, de parfumuri ?i nu aveau decât preocup?ri finaciare personale; oameni care criticau, în limbi str?ine, bineîn?eles ?i fa?? de str?ini; oameni care se l?udau c? nu au nicio leg?tur? cu ?ara pe care îns? o sugeau cât puteau, oameni care nu vorbeau nici române?te ?i care f?ceau din aceast? demen?? titlu de glorie etc. etc....

Iat? de ce Legea nou? întârzie. Ea trebuie s? fie bine studiat? findc? noua organizare trebuie s? pun? cap?t acestei cangrene, care d?inue?te ?i ast?zi. ?i în trecut ?i în timpul cât am dirijat Ministerul de Externe, m-am lovit necontenit de dezordinea haotic? a acestui Minister, care nu are nimic ?inut în ordine, nicio urm? a eforturilor ?i activit??ii fo?tilor mini?tri (tratative, conversa?ii, memorii, declara?ii, lupt? etc.). Niciun dosar în ordine, nicio clasare a documentelor. Când am cerut în octombrie trecut documentarea în privin?a tratativelor de la Craiova, de la Turnu-Severin, de la Budapesta din 1940, mi s-a prezentat un morman de zdren?e. Nicio urm? în privin?a desf??ur?rii tragice a ac?iunii care s-a sfâr?it cu arbitrajul de la Viena. A trebuit s? for?ez saltarele (sertarele - n.n.) d-lor Gigurtu, T?t?rescu ?i Manoilescu ca s? aduc în arhiva Ministerului schimbul de scrisori între regele Carol ?i Führer ?i între dl. Gigurtu ?i Göring.
Dumnezeu ?tie dac? nu au disp?rut din nou.

Lucr?rile prezentate Comisiei de repara?ii ?i în dezbaterile Genevei, lucr?ri capitale pentru noi, erau de o superficialitate criminal?. Iat? de ce am toat? desconsiderarea mea pentru oamenii care servesc astfel ?ara ?i care în schimb î?i plimb? cu importan?? suficien?a prin toate saloanele ?i prin mijlocul tuturor str?inilor, fiindc? cei care muncesc nu au timp s? se plimbe cu aere bismarkiene printre oglinzi ?i oameni care îi privesc ?i îi judec? cu dispre?. Singura preocupare ?i mai important? a aceastor domni este s? se scoale târziu, s? stropeasc? cu noroi în tot ce este românesc ?i muncitor ?i s? se preocupe de avansarea, de decora?iile ?i de devizele care cred c? li se cuvin. Pentru partea final? a comunic?rii, s? se g?seasc? o solu?ie care s? realizeze automat dezideratul Ministerului de Externe. Secretariatul propuneri. 

Mare?al Antonescu”

Cunoscând foarte bine cum s-au comportat unii diploma?i români în perioada interbelic? (?i nu numai ei), la scurt timp dup? ce a preluat conducerea ??rii (25 septembrie 1940), Ion Antonescu a atras aten?ia, în Consiliul de colaborare, c? „[...] nim?nui nu-i este permis s? huzureasc?, s? petreac? ?i s? se îmbog??easc? din banii statului. Mode?ti, m?sura?i în toate ac?iunile lor, ?inut? corect?, t?cut? ?i resemnat?, demni ?i grupa?i în semn de solidaritate, f?r? nici o discu?ie în afar? de strictul necesar pentru îndeplinirea serviciului, iat? care trebuie s? fie conduita acelora care reprezint? o frântur? din interesul acestei na?ii în str?in?tate”.

footer