Revista Art-emis
PDF Imprimare Email
Col (r) Prof. univ. dr. Alesandru Dutu   
Duminică, 26 Octombrie 2014 19:34
Protocol militar 26 oct 1944În dezacord total cu prevederile Conven?iei de armisti?iu din 12 septembrie 1944,   Comisia Aliat? de Control (partea sovietic?), profitând de neimplicarea p?r?ilor american? ?i englez?, a desf??urat imediat dup? constituire o sus?inut? activitate de subminare a structurilor militare (?i nu numai) ale statului român, care a vizat, în esen??, destructurarea for?elor militare române care nu participau nemijlocit la opera?iile militare de pe front, dar care, în concep?ia Marelui Stat Major trebuiau s? devin? o ,,rezerv? strategic?” pentru sporirea capacit??ii combative a trupelor operative ?i s? contribuie, în caz de necesitate, la asigurarea independen?ei ?i integrit??ii teritoriale a ??rii. Ac?ionând în afara literei ?i spiritului Conven?iei de armisti?iu, Comisia Aliat? de Control (partea sovietic?) a impus, dup? multe presiuni, Protocolul militar din 26 octombrie 1944, care avea s? duc? la desfiin?area unui num?r considerabil de unit??i ?i mari unit??i române ?i la demobilizarea personalului militar.
 
Începute la Bucure?ti, la 25 septembrie 1944, întâlnirile delega?iilor român? ?i sovietic? pentru stabilirea modului de solu?ionare a principalelor clauze ale armisti?iului p?reau ini?ial s? se finalizeze relativ u?or. În afara problemelor concrete care s-au referit la cuantumul for?elor care urmau s? participe la lupte, generalul Gheorghe Mihail, ?eful Marelui Stat Major român, a cerut mare?alului R.I.Malinovski, comandantul Frontului 2 ucrainean ?i pre?edinte al Comisiei Aliate de Control în România, s? se pun? la dispozi?ie ,,cât mai neîntârziat”, cadrele, efectivele, armamentul ?i unit??ile armatei române re?inute ?i dezarmate de trupele sovietice dup? 23 august 1944, precum ?i unit??ile ?i marile unit??i care luptau pe frontul din Moldova sub comandament sovietic. Cu acela?i prilej, generalul român a solicitat, cu fermitate, crearea condi?iilor ca for?ele fluviale ?i maritime române, dezarmate de for?ele sovietice, f?r? motiv, la începutul lunii septembrie 1944, s? poat? participa la ac?iunile militare de orice gen împotriva trupelor germane, concomitent cu încetarea imediat? a incidentelor provocate de militarii sovietici. Promisiunile mare?alului R.I.Malinovski în leg?tur? cu solu?ionarea majorit??ii problemelor ridicate nu aveau s? fie rezolvate. În finalul dezbaterii, acesta a cerut Marelui Stat Major român „s? întocmeasc? un protocol care s? statueze cele discutate ?i acceptate”.
 
Referindu-se la acest lucru, generalul Gheorghe Mihail consemna peste ani: „Am cerut mare?alului Malinovski ca unit??ile capturate de ru?i dup? 23 auguat 1944 s?-mi fie redate. Malinovski a r?spuns c? nu exist? capturi f?cute dup? 23 august 1944. Înainte îns? de sosirea lui Malinovski la Marele Stat Major sosise generalul Gherghe Radu, care comanda pe frontul de la Ia?i un corp de armat? ?i el m-a informat c? într-un lag?r mare de lâng? Bac?u exist? mii ?i mii de prizonieri români captura?i de ru?i. Acest lucru i l-am relatat lui Malinovski. Malinovski: Bun, atunci s? se formeze o comisie de ru?i ?i români care s? se duc? la Bac?u ?i ce-o g?si dau înapoi. Am pus din partea românilor ca ?ef al delega?iei acesteia române?ti însu?i pe generalul Gherghe Radu, care mi-a adus aceast? ?tire c? el i-a v?zut cu ochii lui; ?tia ?i locul. Au plecat ?i dup? câteva zile Gherghe Radu se întoarce cu mâna goal?. N-a g?sit pe nimeni. Ru?ii i-au transportat peste Nistru, în Rusia”. În finalul dezbaterii, s-a decis ca generalul Gheorghe Mihail „s? întocmeasc? un protocol care s? statueze cele discutate ?i acceptate”.
 
Discu?iile au continuat a doua zi în localul Marelui Stat Major, partea sovietic? fiind reprezentat? de generalul Vinogradov, loc?iitorul pre?edintelui Comisiei Aliate de Control. Dup? ce generalul Gheorghe Mihail a dat citire proiectului de protocol elaborat de partea român?, al c?rui con?inut corespundea prevederilor Conven?iei de armisti?iu, generalul Vinogradov a adus obiec?ii esen?iale proiectului de protocol elaborat de români. ?eful delega?iei sovietice a respins categoric formularea delega?iei române, care men?iona opera?ia de acoperire a concentr?rii for?elor sovietice la nord de Carpa?ii Meridionali executat? de armata român? ?i care reflecta un adev?r istoric incostestabil, recunoscut chiar de comandan?ii sovietici, motivând c? protocolul urma s? statueze numai obliga?iile viitoare care decurgea din Conven?ia de armisti?iu, nu ?i realiz?rile ,,primei faze operative” care urma s? intereseze „numai pe militari”.  
Obiec?iile ?efului Marelui Stat Major român au produs o stare de surescitare conductorului delega?iei sovietice, care a respins formul?rile proiectului de protocol al p?r?ii române, inclusiv capitolele referitoare la restituirea personalului ?i materialelor re?inute pe frontul din Moldova dup? 23 august 1944. Nu a fost de acord nici s? se permit? fabricarea în ?ar? a armamentului, muni?iei ?i materialelor necesare trupelor române ?i nici l?sarea la dispozi?ia acestora a depozitelor, pieselor de schimb ?i atelierelor proprii, precum ?i cedarea unor materiale germane din capturi. Nu a acceptat nici propunerile referitoare la asigurarea func?ion?rii trenurilor pentru aprovizion?rile ?i evacu?rilor necesare marilor unit??i, la re?inerea în România a prizonierilor germani ?i a materialelor capturate de trupele române, la paza depozitelor ?i la dorin?a legitim? a guvernului ca teritoriul Transilvaniei eliberate s? fie considerat ca un teritoriu amic. Deoarece ?eful Marelui Stat Major român nu a admis obiec?iile delega?iei militare sovietice, lucr?rile au fost suspendate. În final, Vinogradov a acceptat s? studieze dou?-trei zile varianta româneasc? a protocolului ?i s? revin? cu contrapropuneri.
 
Reluate la 28 septembrie 1944, discu?iile au e?uat din nou deoarece varianta sovietic? cuprindea ?i de aceast? dat? punctele de vedere exprimate de generalul Vinogradov la ?edin?a anterioar?. ,,Când am auzit c? noi am început r?zboiul la 12 septembrie - rememora generalul Gheorghe Mihail -, când am s?rit odat? în sus, s-a speriat Vinogradov. Cum se poate, domnule general - era general-locotenent - toat? lumea ?tie c? noi am început r?zboiul la 24 august, numai dvs. nu ?ti?i? ?i îmi spune?i c? la 12 septembrie am început? Dumneata crezi c? voi semna cu mâna mea acest protocol? Cum crezi dumneata, ce va spune armata, ce va spune Poporul, ?ara Româneasc?, ?i ce vor spune to?i dac? a? semna c? armata român? a început r?zboiul la 12 septembrie? Dar de la 23 august la 12 septembrie ce a f?cut armata român?? ?i n-am trecut mai departe, la art. 2, aici ne-am împotmolit. V? rog, eu nu semnez! A luat hârtiile, protocolul ?i s-a dus acas?. Râdeau ?i ofi?erii de la Marele Stat Major”. Mai mult, textul sovietic prevedea c? unit??ile ?i marile unit??i române „vor fi demobilizate ?i desfiin?ate pân? la 1 noiembrie 1944”. ?i de acest? dat?, generalul Gheorghe Mihail a r?mas ferm pe pozi?ia demnit??ii na?ionale consemnând pentru istorie: „Marele Stat Major nu poate admite s? i se impun? demobilizarea ?i desfiin?area marilor unit??i ce r?mân în interior, fiindc? aceste obliga?ii nu sunt prev?zute în Conven?ia de armisti?iu”. Cu acela?i prilej a f?cut cunoscut c? „va proceda nesilit la desconcentr?ri pentru mic?orarea efectivelor prezente în scop de economie ?i la contopirea unor mari unit??i care nu mai au teritoriu (cele din Bucovina ?i Basarabia)”.
 
În zilele urm?toare, partea sovietic? a mai prezentat un proiect de prorocol, în esen?? neschimbat. Referindu-se la acest moment al discu?iilor Gheoghre Mihail avvea s? consemneze: „Am crezut c? a modificat. Vine, tot a?a, Vinogradov, la ?eful de cabinet, ?eful de cabinet cu ochii pe pendul?, u?a deschis?. Poftim! Ce este domnule general? Protocolul domnule: „Armata român? a început r?zboiul la 12 septembrie... tot a?a”. Zic: Domnule general, ?i-am spus ?i ieri c? nu pot semna un neadev?r, nu se poate”!...În sfâr?it, ce-am mai vorbit... Zic: Domnule general, dac? nu redacta?i a?a articolul acesta, cum l-a redactat Marele Stat Major, v? rog s? nu mai veni?i! Bun? ziua!.Bun? ziua!”. Relevând opozi?ia categoric? a generalului Gheorghe Mihail, sinteza d?rii de seam? a ?edin?ei consemneaz?: „Marele Stat Major nu poate admite s? i se impun? demobilizarea ?i desfiin?area marilor unit??i ce r?mân în interior, fiindc? aceste obliga?ii nu sunt prev?zute în Conven?ia de armisti?iu”.
 
La scurt timp, la Marele Stat Major a sosit o alt? comise sovietic?, în frunte cu generalul Zaharov care a cerut generalului Gheorghe Mihail „secretul armei atomice a lui Hitler”.Întâlnirea este descris?, cu mult haz, de acela?i general Gheorghe Mihail:
- „Cum domnule, la mine vii, dac? are secrete mie mi le spune? Nu, c? ave?i secretul ?i nu vre?i s?-l spune?i!
- Îmi spune Hitler secretul armei? Fugi domnule... N-am nici un secret. Lua?i comisia ?i duce-?i-o prin tot Marele Stat Major, deschide?i toate cuferele, casa de fier, s? vad?, s? aleag? unde e secretul acesta.
Timp de o s?pt?mân? - continu? Mihail - aceast? comisie mi-a venit pe cap diminea?a, dup?-amiaz?, diminea??, dup?-mas?. Secretul armei atomice a lui Hitler s?-l dau eu! Pân? când i-am spus ?i lui Vinogradov ?i el revoltat, sau f?cea pe revoltatul, zice: Domnule general, s? nu mai primi?i la Marele Stat Major pe nimeni, decât numai pe mine ?i ?eful deta?amentului de leg?tur? între armata român? ?i ruseasc?”. În finalul acestui episod hazliu, dar ?i tragic, Gheorghe Mihail avea s? conchid?: „Va s? zic?, tot felul de dr?cii ?i drame ?i comedii!”. Asemenea întâlniri aveau s? continue ?i cu prilejul discut?rii altor articole ale protocolului militar. Peste o s?ptmân?, de exemplu, generalul Vinogradov a solicitat desfiin?area marilor unit??i române care nu luau parte la opera?iile militare, de?i Conven?ia de Armisti?iu nu prevedea nimic în acest sens, precum ?i trimiterea pe front a diviziilor de rezerv? sau demobilizarea lor”.
 
Când a auzit de aceast? preten?ie, ?eful Marelui Stat Major român a explodat din nou: „Cum domnule, unde, care e ?eful acela care în timp de r?zboi î?i suprim? unit??ile? Nu ?tii cum s? sco?i mai mult, s? înarmezi, s? mobilizezi mai multe efective ?i vii acum dumneata ?i ceri s? desfiin?ez? Nici un soldat!... N-am permis s? se demobilizeze nici un soldat. Ei bine, de aici s-a n?scut o mare discu?ie.. Eu nu voiam; ordinul era al lui Malinovski ca diviziile din?untru s? fie demobilizate, trimise la vatr?, desfiin?ate, suprimate. Sau s? fie trimise pe front… Ei bine, aceasta nu o puteam face, s? curg? sânge românesc... Va s? zic? n-am admis nici trimiterea pe front a diviziilor de rezerv?, nici demobilizarea lor”. Generalul Gheorghe Mihail intuise corect, de la început, adev?ratul motiv al cererii sovietice, acela „ca în spatele frontului s? nu existe nici o divizie româneasc?, de team? nu care cumva ca la un moment dat, când nu le-ar fi convenit românilor ceva, s? reac?ioneze cu aceste divizii pe care le aveau în interior, în rezerv?”. El a recunoscut, de asemenea, c? mare?alul R.I.Malinovski „nu avea c? armata româneasc? în mod leal, în mod cavaleresc, camaraderesc lupt? al?turi de ru?i. Avea o îndoial? ?i îndoiala acesta era provocat? poate chiar de ac?iunea de la 23 august 1944, când noi am întors armele împotriva nem?ilor pân? atunci alia?i. Îi era team?, dac? la un moment dat s? nu facem înc? o alt? volt-face contra lor pe front, ceea ce ar fi fost foarte grav. De aceea el voia ca s? fie lini?tit c? nu i se întâmpl? nimic din spate, ca toat? aten?ia lui s? fie îndreptat? numai înainte spre front, s? nu aib? grij?. Îl muncea grija aceasta: românii sunt în stare la un moment dat când nu le-ar conveni ceva sau ar vedea c? soarta r?zboiului, norocul, îansa, fortuna cum spuneau românii, se întorcea s? fac? iar ... S? scape de grija aceasta mai bine desfiin?a toat? armata”.
 
Neacceptând desfiin?area divizilor române?ti r?mase în ?ar?, generalul Gherghe Mihail nu a acceptat nici trimiterea lor pe front, peste prevederile Conven?iei de armisti?iu pentru c? declara el: „N-am vrut s? curg? sânge românesc... c? destul am sângerat în r?s?rit”. Din acela?i motiv, el s-a pronun?at împotriva continu?rii r?zboiului dincolo de grani?a de vest a României, motivându-?i astfel pozi?ia în fa?a regelui Mihai I: „Majestate, eu conduc opera?iunile pân? la vechea frontier? cu ungurii. N-avem ce c?uta pe teritoriul altora. Armata român? e o armat? mic?, sângele trebuie cru?at”. ?i în aceast? idee, generalul continua: „Mai departe de Nistru, la r?s?rit, nu trebuia s? mergem, n-aveam ce c?uta la Stalingrad, iar mai departe, dincolo de frontiera româneasc?, n-avem ce c?uta pe teritoriul unguresc. Noi nu râvnim la p?mântul altuia. P?mântul nostru l-am cucerit, l-am eliberat, a?a c? v? spun, tot din aceast? cauz? n-aveam de ce s? intru în Budapesta. Capitala unei ??ri când e cucerit? de o armat? str?in? e o jignire na?ional? pentru popor. De aceea nu voiam s? intru în Budapesta, la Praga, Berlin. Pacea f?r? condi?ii e treaba marilor puteri. Eu nu m? ?in de trena marilor puteri. E treaba lor; Germania, Berlinul, pacea f?r? condi?ii. Nu m? amestec eu”.
- Va urma -  
Grafica - Ion M?ld?rescu
 
footer